Negligent homicide acquittal upheld for A. in nightclub railing death; B.'s conviction and joint damages confirmed.

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată:

Prin sentinţa penală nr. 1321 din data de 19 octombrie 2022, pronunţată în dosarul penal nr. x/2018, al Judecătoriei Constanţa, în baza art. 399 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 399 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., prin intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) şi art. 86 C. proc. pen. cu reţinerea art. 1357, 1390, 1391 alin. (2) şi 1392 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile C., D. şi E..

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către părţile civile C. şi D., a sumei de 12323,33 RON cu titlu de daune materiale, 235.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă E., a sumei de 1231 RON cu titlu de daune material, 80.000 RON cu titlu de daune morale.

S-au respins restul pretenţiilor formulate ca neîntemeiate.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) şi art. 86 C. proc. pen. cu reţinerea art. 1357, 1390, 1391 alin. (2) şi 1392 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2647 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de acordarea asistenţei medicale lui F..

Prin decizia penală nr. 858/P din 17.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 1. lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 1321 din data de 19 octombrie 2022, pronunţată în dosarul penal nr. x/2018, al Judecătoriei Constanţa.

Împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termenul legal, inculpaţii A., prin avocat G. şi B., prin avocat H. au formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Sub aspectul motivării cazului invocat, recurenţii inculpaţi au susţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de ucidere din culpă, deoarece, pe de o parte, nu există legătură de cauzalitate între acţiunile inculpaţilor şi decesul persoanei vătămate, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită condiţia să nu fi fost respectate dispoziţiile sau măsurile de prevedere impuse de lege.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul A. a susţinut că, procedând la o analiză trunchiată a situaţiei de fapt, a probatoriului administrat şi a legislaţiei incidente, printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor Legii 50/1991, instanţa de apel a considerat că se impune atragerea răspunderii penale, fără a analiza toate actele dosarului, care, în realitate, demonstrau inexistenţa unei încălcări a legislaţiei.

Efectuând o analiză puncuală a situaţiei de fapt şi a probelor administrate, recurentul inculpat a susţinut că formalismul respectării legislaţiei referitoare la disciplina în construcţii fusese respectat, o dată prin emiterea autorizaţiei de construire pentru intrare în legalitate fără obligaţia desfiinţării lucrărilor, iar, apoi, prin aceea că, la momentul accidentului, era emisă şi se afla în perioada de valabilitate o nouă autorizaţie de construire.

Totodată, inculpatul a susţinut incidenţa art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., din perspectiva lipsei unei legături de cauzalitate între pretinsa lipsa formalismului autorizaţiei de construire şi rezultatul produs, în condiţiile în care, toate lucrările de specialiate efectuate în cauză arată că balustrada era corect dimensionată pentru a prelua eforturile statice proprii unei exploatări normale şi că modalitatea în care a fost confecţionată şi montată a fost, deopotrivă, una corespunzătoare; prin urmare, în opinia inculpatului, dacă timp de 4 ani nu au existat probleme în exploatare, este evident faptul că, în seara producerii accidentului, a existat un complex special de împrejurări (implicând impactul dinamic exercitat de corpul victimei prin căderea acesteia cu viteză de la mică distanţă), care a condus în final la căderea balustradei.

Inculpatul B., în dezvoltarea motivelor de recurs, efectuând, de asemenea, o analiză a situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat, a susţinut că, în privinţa sa, nu este îndeplinită condiţia de a nu fi fost respectate dispoziţiile legale sau măsurile de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activităţi şi nici condiţia de a exista o legătură de cauzalitate între faptă şi rezultat.

În acest sens, recurentul inculpat a susţinut că autorizaţia de construire nu era necesară pentru că montarea balustradei a reprezentat o lucrare efectuată la o distanţă mare de timp de efectuarea celorlalte lucrări de consolidare şi modernizare a imobilului şi deci nu a format un tot unitar cu lucrările respective, iar pe de altă parte, dacă este privită singular, montarea balustradei nu necesită în sine obţinerea unei autorizaţii de construire putând fi încadrată într-o reparaţie şi/sau înlocuire fie la finisajele interioare, fie la scările de acces.

Totodată, s-a arătat că prin emiterea autorizaţiei de construire nr. x/08.08.2008 de către Primăria oraşului Eforie, au fost validate toate lucrările efectuate anterior acestui moment, deci inclusiv montarea balustradei, indiferent dacă aceasta va fi apreciată ca făcând parte dintr-un singur proiect sau este o lucrare ulterioară şi separată de celelalte lucrări de consolidare şi modernizare a imobilului.

Pe de altă parte, recurentul inculpat a susţinut că, şi în situaţia în care acţiunile sale s-ar fi concretizat în nerespectarea dispoziţiilor legale în materia construcţiilor, între aceste acţiuni şi decesul persoanei vătămate nu se poate stabili o legătură directă, cu atât mai mult cu cât întreaga culpă pentru rezultatul produs aparţine victimei accidentului, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice şi într-un loc al clubului în care, în acea seară, clienţii nu aveau accesul permis.

Prin încheierea din 14 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis în principiu, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., cererile de recurs formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursurile în casaţie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că este fondat numai recursul în casaţie declarat de inculpatul A., în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Astfel, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanţiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În cauză, inculpaţii A. şi B. au formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând în esenţă că, fapta de ucidere din culpă nu este prevăzută de legea penală, din perspectiva lipsei legăturii de cauzalitate între acţiunile lor şi decesul persoanei vătămate.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Evaluand dacă faptele imputate inculpaţilor A. şi B. sunt prevăzute de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul A., administrator al societăţii I. S.R.L., a început lucrările de consolidare şi modernizare a "J.", fără autorizaţie de construire şi le-a executat în absenţa unui diriginte sau a unui agent economic de consultanţă specializat, care să asigure verificarea execuţiei corecte a felului în care sunt realizate, în perioada aprilie - iunie 2007, în conformitate cu proiectul nr. 26/2007, întocmit de societatea K. S.R.L., inclusiv cele de confecţionare şi montare a balustradei metalice executată pe tot conturul liber al plăcii de beton armat a supantei nou create la cota +2,60 m, ceea ce reprezintă încălcări ale dispoziţiilor legale în materie - art. 1 şi art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, art. 13 alin. (3) şi art. 21 lit. b) şi d) din Legea nr. 10/1995 -, fapt ce a dus la confecţionarea şi montarea balustradei, de către angajaţi ai societăţii L. S.R.L., în alt mod decât cel impus prin proiectul societăţii K. S.R.L., fapt care, la 24.11.2011, a permis desprinderea părţii dinspre sud a balustradei, în urma impactului dinamic aplicat asupra acesteia de corpul lui F. (adică prin căderea lui F. pe balustradă, cu viteză, de la mică distanţă) şi a determinat astfel prăbuşirea acestuia în gol, de la o înălţime de 2,8 m, pe pardoseala de la parter a discotecii "M.", amenajată în imobilul denumit "J.", situat în oraşul Eforie, judeţul Constanţa, prăbuşire în urma căreia F. a suferit leziuni care i-au provocat decesul.

Inculpatul B., administrator al societăţii L. S.R.L., a permis, în perioada aprilie - iunie 2007, realizarea balustradei, pe tot conturul liber al plăcii de beton armat a supantei nou create la cota +2,60 m a imobilului denumit "J.", fără autorizaţie de construire şi a confecţionat balustrada, nu pe baza şi în conformitate cu un proiect verificat de specialişti atestaţi, ci după un model propriu, fără a angaja un responsabil tehnic cu execuţia atestat, care să verifice conformitatea execuţiei cu proiectul verificat de specialişti atestaţi (toate acestea reprezentând încălcări ale dispoziţiilor legale în materie - art. 14 alin. (2) şi art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 10/1995), fapt ce a dus la confecţionarea şi montarea balustradei, de către angajaţi ai societăţii L. S.R.L., într-un mod nepotrivit pentru asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor, ceea ce, la 24.07.2011, a permis desprinderea părţii dinspre sud a balustradei, în urma căderii lui F. pe aceasta, cu viteză, de la distanţă mică şi a determinat astfel prăbuşirea acestuia în gol, de la o înălţime de 2,8 m, pe pardoseala de la parter a discotecii "M.", amenajată în imobilul denumit "J.", situat în oraşul Eforie, judeţul Constanţa, prăbuşire în urma căreia F. a suferit leziuni care i-au provocat decesul.

Examinând legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., numai în ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului A..

Potrivit art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Astfel, cum s-a învederat şi în considerentele hotărârii recurate, legătura de cauzalitate constituie unul dintre elementele laturii obiective ale infracţiunii, constând în legătura dintre fapta imputată (acţiune sau inacţiune) şi rezultat sau urmarea imediată, iar acest raport de la cauză la efect se determină în mod concret.

Evaluând dacă există o corespondenţă deplină între fapta imputată inculpatului A. (în calitate de administrator al S.C I. S.R.L) şi configurarea legală a infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întrunită o cerinţă esenţială care întregeşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii, respectiv existenţa legăturii de cauzalitate între acţiunea inculpatului (nerespectarea dispoziţiilor legale în materie - art. 1 şi art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991, art. 13 alin. (3) şi art. 21 lit. b) şi d) din Legea nr. 10/1995) şi decesul persoanei vătămate.

În ce priveşte infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului B., Înalta Curte constată că nu sunt reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.

În acest sens, raportat la împrejurările faptice stabilite la judecata cauzei în fond şi menţinute în apel, în condiţiile în care prin motivele de recurs în casaţie, în esenţă, inculpatul susţine că, şi în situaţia în care acţiunile sale s-ar fi concretizat în nerespectarea dispoziţiilor legale în materia construcţiilor, între aceste acţiuni şi decesul persoanei vătămate nu se poate stabili o legătură directă, cu atât mai mult cu cât întreaga culpă pentru rezultatul produs aparţine victimei accidentului, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice şi într-un loc al clubului în care, în acea seară, clienţii nu aveau accesul permis, Înalta Curte constată că motivele invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate şi nu chestiuni de legalitate.

Contrar apărării inculpatului, Înalta Curte reţine că, între acţiunile inculpatului B. (în calitate de administrator al S.C L. S.R.L - executantul lucrării), concretizate în nerespectarea dispoziţiilor legale în materia construcţiilor, şi decesul persoanei vătămate F., se poate stabili o legătură directă, în condiţiile în care inculpatul a confecţionat balustrada, nu pe baza şi în conformitate cu un proiect verificat de specialişti atestaţi, ci după un model propriu, fără a angaja un responsabil tehnic cu execuţia atestat, care să verifice conformitatea execuţiei cu proiectul verificat de specialişti atestaţi (toate acestea reprezentând încălcări ale dispoziţiilor legale în materie - art. 14 alin. (2) şi art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 10/1995), fapt ce a dus la confecţionarea şi montarea balustradei, de către angajaţi ai societăţii L. S.R.L., într-un mod nepotrivit pentru asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor, împrejurare ce a determinat ca, în ziua de 24.07.2011, balustrada, montată la etajul intermediar superior al construcţiei, să se desprindă (în întregime) din pardoseală, la impactul cu greutatea exercitată de corpul persoanei vătămate, ducând la prăbuşirea acesteia în gol, producându-se, în urma acestei căzături, leziuni ce au dus în final la deces.

Conform considerentelor hotărârii recurate, concluziile raportului de expertiză tehnică, în care se specifică că executarea balustradei nu a fost făcută cu respectarea specificaţiilor din proiect, fapt ce a afectat rezistenţa acesteia, declaraţia martorului B., care a recunoscut că a prins balustrada cu un sistem de prindere de concepţie proprie, neomologat şi neprevăzut în proiectul tehnic, precum şi procesul-verbal de cercetare la faţa locului, sunt probe din care rezultă fără dubiu că execuţia lucrării a fost realizată în mod necorespunzător, ceea ce, la 24.07.2011, a permis desprinderea părţii dinspre sud a balustradei, în urma căderii lui F. pe aceasta, cu viteză, de la distanţă mică şi a determinat astfel prăbuşirea acestuia în gol, de la o înălţime de 2,8 m, pe pardoseala de la parter a discotecii "M.", amenajată în imobilul denumit "J.", situat în oraşul Eforie, judeţul Constanţa, prăbuşire în urma căreia F. a suferit leziuni care i-au provocat decesul.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului B., astfel cum au fost reţinută în mod definitiv de instanţa de apel, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.

Va casa, în parte, decizia penală recurată, precum şi sentinţa penală nr. 1321 din data de 19 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa, numai în ce priveşte pe inculpatul A. şi:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile C., D. şi E., precum şi acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, în ce priveşte pe inculpatul A..

Va înlătura dispoziţiile de obligare în solidar a inculpatului A. la plata de daune morale şi daune materiale către părţile civile C., D., E., de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, precum şi dispoziţia de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor casate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei în fond, apel şi recurs în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

1. Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.

Casează, în parte, decizia penală recurată, precum şi sentinţa penală nr. 1321 din data de 19 octombrie 2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa, numai în ce priveşte pe inculpatul A. şi:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de părţile civile C., D. şi E., precum şi acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, în ce priveşte pe inculpatul A..

Înlătură dispoziţiile de obligare în solidar a inculpatului A. la plata de daune morale şi daune materiale către părţile civile C., D., E., de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, precum şi dispoziţia de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor casate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei în fond, apel şi recurs în casaţie rămân în sarcina statului.

2. Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 858/P din 17 august 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat B. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2024.