Decizia nr. 225/A/2025 AI generated

Decizia nr. 225/A/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Case Number Decizia nr. 225/A/2025

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2025-10-21

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Structura Centrală, de intimaţii-inculpaţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., de partea civilă Statul Român prin reprezentant legal ANAF Bucureşti- Direcţia Juridică, precum şi de apelantele K., L. şi M. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014(2383/2019), constată următoarele:

Legislator headnote

AI generated

art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen, art. 102 din C. proc. pen, art. 386 din C. proc. pen, art. 52 alin. (3) din C. pen, art. 2801 din Legea nr. 31/1990, art. 5 din C. pen; Decizia nr. 225/A/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală: În temeiul art. 102 din C. proc. pen., s-a dispus excluderea din ansamblul materialului probator a suporţilor optici pe care sunt stocate rezultatele obţinute din activitatea de supraveghere tehnică şi a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate .

Keywords

AI generated

art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen art. 102 din C. proc. pen art. 386 din C. proc. pen art. 52 alin. (3) din C. pen art. 2801 din Legea nr. 31/1990 art. 5 din C. pen

Cited Legislation

AI generated

art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen

x/2014(2383/2019), în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

art. 102 din C. proc. pen

În temeiul art. 102 din C. proc. pen., s-a dispus excluderea din ansamblul materialului probator a suporţilor optici pe care sunt stocate rezultatele obţinute din activitatea de supraveghere tehnică şi a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate .

art. 386 din C. proc. pen

S-a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen.

art. 52 alin. (3) din C. pen

de art. 52 alin. (3) din C. pen.

art. 2801 din Legea nr. 31/1990

la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplic.

art. 5 din C. pen

78/2000 şi art. 5 din C. pen.

art. 38 din C. pen

(68 acte materiale), în condiţiile art. 38 din C. pen.

art. 47 din C. pen

pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate în formă continuată prevăzută de art. 47 din C. pen.

Cited Case Law

AI generated

Decizia nr. 302/2017

Admissibility of appeal against interlocutory decision rejecting clarification of irrevocable judgment

Decizia nr. 16/2016

Applicable jurisdiction for judges suing for salary interest under Art. 127 C. proc. civ.: absolute territorial exclusion of home appellate circuit.

Decizia nr. 265/2014

Appeal against annulment dismissal for retrial petition declared inadmissible

Decizia nr. 64/2023

Annullment of appeal for non-payment of judicial stamp tax

Decizia nr. 67/2022

Territorial jurisdiction for forced execution based on debtor's domicile at the date of the execution request

Full text

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Prin sentinţa penală nr. 166/F din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014(2383/2019), în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 51/2016, 302/2017, 26/2019, 779/2017, 691/2018, 91/2018, 55/2020, s-a constatat nulitatea absolută a procedeului probatoriu al punerii în executare a supravegherii tehnice dispuse prin: mandat de supraveghere tehnică nr. 7 din data de 03.06.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 08.05.2014-DIICOT, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 03.04.2014-DIICOT, autorizaţia de interceptare nr. x/13.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/27.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/12.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/18.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/10.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/16.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/23.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/28.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti,: mandat de supraveghere tehnică nr. 1 din data de 10.02.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 276, 279, 280 şi 321 din 14.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatul de supraveghere tehnică nr. 644 din 26.02.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, mandatul de supraveghere tehnică 877 şi 878 din 05.03.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, mandatele emise de ICCJ.

S-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet prin aplicarea deciziei 282/2021 CJUE formulată de inculpata N..

S-a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul H. din participaţie improprie sub forma instigării la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (5 fapte), instigare la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (3 fapte) în instigare la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate, în formă continuată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen..(8 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate în formă continuată prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Lega nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 35 C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen. cu reţinerea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2014 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului H. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă, aplicată prin decizia penală nr. 394/A/02.03.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în pedepse componente de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) din C. pen. din 1969.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul H. a fost condamnat prin decizia penală nr. 394/02.03.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală este concurentă cu faptele pentru care inculpatul este condamnat prin prezenta cauză.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 44 alin. (2) din C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 17 de luni şi 10 zile, inculpatul H. urmând să execute o pedeapsă de 6 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66 din C. pen., a aplicat inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale), director sau reprezentant legal, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 şi art. 83 din C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 243/18.08.2009 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, definitivă prin decizia penală nr. 11/26.01.2010 a Tribunalului Buzău şi dispune ca inculpatul H. să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total 7 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66 din C. pen., a aplicat inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o durată de 5 ani.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 12.03.2014 la 20.10.2014 şi perioada executată în urma condamnării definitive prin decizia penală nr. 394/A/02.03.2016 a Curţii de Apel, secţia I Penală.

2. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului J. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) s-a dispus condamnarea inculpatul J. la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatului J. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o durata de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului J. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 12.03.2014 la 20.10.2014.

3. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului O. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului O. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispune achitarea inculpatului O. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului O. pentru săvârşirea infracţiunii de comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu reţinerea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 20.03.2014 la 20.10.2014.

4. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei P., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei P. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei P. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale).

5. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei Q. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei Q. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., dispus achitarea inculpatei Q. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale).

6. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R. pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R. pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 de acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatul R. pentru infracţiunea de complicitate la spălarea de bani în formă continuată prev. de art. 48 rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 de acte materiale).

7. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S. pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S. pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 de acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S. pentru infracţiunea de complicitate la spălarea de bani în formă continuată prev. art. 48 rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002).

8. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei I. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1şi 2 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatei I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

9. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1şi 2 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap.la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

10. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1şi 2 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (profesia de contabil) pe o durata de 3 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (profesia de contabil).

11. S-a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu pentru inculpatul T. din participaţie improprie sub forma instigării la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (5 fapte), instigare la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (3 fapte) în instigare la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate în formă continuată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen..(8 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate în formă continuată prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Lega nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T. săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1şi 2 din C. pen.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

12. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei N. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei N. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 rap la 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale).

13. În baza art. 16 alin. a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap.la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatul F. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate de art. 2801 din Lega nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen.

14. În baza art. 16 alin. a C. proc. pen., s-a dispuns achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap.la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prevăzută de art. 2801 din Lega nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a constatat că inculpatul D. a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 12.03.2014 - 20.10.2014.

15. În baza art. 16 alin. a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap.la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei E. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei E. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatei E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

16. S-a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu privind pe inculpatul B. din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap.la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită în forma continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 din C. pen. cu art. 35 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

17. S-a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata G. din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) şi din constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. în constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 290 alin. (5) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata G. suma de 75.000 RON.

S-a constatat că inculpata G. a fost reţinută, arestată preventiv şi arestată la domiciliu în perioada 08.05.2014 - 20.10.2014.

18. Ia act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu privind pe inculpatul U. din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) şi din constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. în constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului U. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului U. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului U. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 290 din C. pen. cu art. 35 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea din 22.09.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală şi mandatul european de arestare emis la data de 01.10.2014.

19. S-a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul V. din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) şi din constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. în constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 din C. pen. cu art. 35 C. pen. (6 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 10.07.2014-05.11.2014.

20. S-a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul W. din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) şi din constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. în constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului W. pentru săvârşirea infracţiunii de de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului W. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului W. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 din C. pen. cu art. 35 C. pen. (2 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

21. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei X. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1şi 2 din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei X. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale).

22. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei Y. pentru săvârşirea infracţiunii de comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 alin. (1) din C. pen.

23. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. Z. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală in forma continuata prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr 241/2005 cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. Z. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de prev. art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

24. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. AA. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. AA. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. prev. art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

25. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. BB. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. BB. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

26. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei CC. pentru săvârşirea infracţiunii de comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 20.03.2014-14.04.2014.

27. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului DD. pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de comercializarea de produse alterate prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 358 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului DD. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 20.03.2014-16.04.2014.

28. În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului EE. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 20.03.2014-08.04.2014.

În baza art. 397 din C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii: H., J., I., C., A., T., F., E., D., B., G. la plata în solidar a prejudiciului cauzat părţii civile astfel:

- până la plata sumei de 301.560 RON, obligaţia de plată va exista în solidar pentru toţi inculpaţii şi anume H., J., I., C., A., T., F., E., D., B., G..

- începând de la suma de 301.561 RON până la suma de 1.922.576 RON obligaţia de plată va exista în solidar pentru inculpaţii H., J., I., C., A., T., F., E., D., B..

- începând cu suma de 1.922.577 până la suma de 23.975.347 RON obligaţia de plată va exista în solidar pentru inculpaţii H., J. I., C.,A., T., F., E., D..

La aceste sume se adaugă accesorii fiscale (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere), calculate de la data săvârşirii infracţiunii până la data achitării în întregime a prejudiciului.

S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti împotriva inculpaţilor W., N., O., P., Q., R., S., U., V., X., S.C. Z., S.C. BB. şi S.C. AA..

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în baza ordonanţele date în dosarul nr. x/2014 asupra bunurilor inculpaţilor:

- F. şi E.: autoturism, în valoare de 12.600 Euro, proprietatea numitei E.; apartament situat în Bucureşti, Calea x, compus din două camere, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară cu nr. x, deţinut în cote egale de 50% de numiţii E. şi F.;

- H.: poprirea asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatului H. la Transilvania S.A. şi GG.; teren şi construcţii, situate administrativ în mun. Bucureşti, str. x, înscris în CF x UAT Bucureşti, nr. topo x şi y-C1 deţinute prin interpuşi de către inculpat;

- I. - poprirea sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatul I. la HH. S.A. şi II..

- C.: poprirea asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatei;

- J.: sumele 52.850 RON, 4370 Euro şi 1300 USD; poprirea asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatului J., deschise la JJ. S.A. şi II.;

- B.: imobilul, teren în suprafaţă de 400 mp, cu destinaţia fâneaţă, înscris în CF din care B. împreună cu soţia sa, KK., deţin cota de 1/2 părţi; imobilul, teren în suprafaţă de 11510 mp, cu destinaţia fâneaţă, înscris în CF x UAT Cluj-Napoca, nr. cadastral x, din care B. împreună cu soţia sa, KK., deţin cota de 1/2 părţi; imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, înscris în CF x Cluj-Napoca, deţinut de B. împreună cu soţia sa, KK., valoare aproximativă 50.000 Euro; poprirea asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatului B., unităţile bancare JJ. S.A., HH. şi LL.;

- G. - imobilul: apartament, înscris în CF x Oradea, nr. cadastral x situat administrativ în mun. Oradea, str. x, jud. Bihor, proprietar G.;

S-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra sumei de 10.800 Euro aparţinând inculpatului D., ridicată în baza procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare 12.03.2014 şi depusă la MM. Lipscani în contul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

S-a dispus luarea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra sumelor ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la inculpatul J. şi anume: 52.850 RON, 4370 Euro şi 1300 USD.

S-au revocat măsurile asigurătorii dispuse în baza ordonanţele date în dosarul nr. x/2014 asupra bunurilor inculpaţilor: - X.: imobil situat în Bucureşti, Şos. x, nr. cadastral x, deţinut în cote egale de X. şi NN.; teren intravilan în suprafaţă de 468 mp, situat în com. Tisău, jud. Buzău, tarlaua x, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Tisău, având ca proprietar pe NN., soţul inculpatei; imobil cu destinaţia locuinţă, P+M, construit pe terenul mai sus menţionat, situat în com. Tisău, jud. Buzău, deţinut de X.

şi NN.; autoturism, valoare aproximativă de 18.000 Euro; 3.100 USD şi 6040 Euro. Restituie inculpatei sumele de 3.100 USD şi 40 Euro, care au fost depuse la MM. Lipscani în contul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti; -SC AA. - poprirea asupra suma de 72.162,87 RON aflată în contul deschis la LL., poprirea sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatei la HH., OO., MM. PP., QQ. LL. şi RR.; -SC BB. -SS. S.A. (total 515,40 RON); JJ. S.A. (13,71 RON); II. (total 27.112,23 RON); GG.

S.A. (560,77 RON); QQ. (600.461 RON) poprirea asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatei la MM.; II.; GG., JJ., TT., SS.; -SC Z. Cluj-Napoca: poprirea asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile societăţii comerciale; -V. -imobilul: casă de locuit, înscrisă în CF x Girisu de Criş, nr. topo x situată administrativ în jud. Bihor, proprietar V.; -W.: autoturism, deţinut de către inculpatul W.; autoturism, deţinut de către inculpatul W.; imobilul situat în loc. Micalaca, jud.

Arad, înscris în cartea funciară nr. x UAT Arad, proprietar inculpatul W.; suma de 8.000 RON; popririi asupra 1/3 din sumele care provin din salarii, virate în contul bancar deschis la JJ.; - Q.: teren în suprafaţă de 7000 mp, cu destinaţia fâneaţă, situat în extravilanul localităţii Gura Humorului, Voroneţ, jud. Suceava, nr. top. x, înscris în CF nr. x Gura Humorului; teren în suprafaţă de 5000 mp, cu destinaţia pădure, situat în extravilanul localităţii Gura Humorului, jud. Suceava, nr. top. x, înscris în CF nr. x Gura Humorului; poprirea asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatei Q.

şi UU. la SS. S.A., HH., OO., VV. şi RR.;suma de 10.000 Euro; -P.: teren intravilan situat în mun. Piatra-Neamţ, str. x, jud. Neamţ, în suprafaţă de 316 mp şi construcţiile aferente, respectiv casă de locuit P+1E şi anexe P+1E, nr. cadastral x, carte funciară nr. x; teren situat în mun. Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, în suprafaţă de 1189 mp şi construcţiile aferente, nr. cadastral x, carte funciară nr. x; teren situat în mun. Piatra-Neamţ, str. x, jud. Neamţ, în suprafaţă de 1219 mp şi construcţiile aferente, nr. cadastral x, carte funciară nr. x; -S. - suma de 15.900 RON şi 230 Euro;

S-a restituit inculpatului S. suma de 15.900 RON şi 230 Euro, depusă la MM. Lipscani în contul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti ridicată în baza procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din data de 12.03.2014; - O.: poprirea asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatului O.; - R. - autoturismul, valoare aproximativă de 3500 euro, deţinut de către inculpatul R..

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri o copie a dispozitivului se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în vederea efectuării de menţiuni în registrul comerţului.

Au fost obligaţi inculpaţii J., A., B. la plata sumei de câte 28.300 RON fiecare reprezentând onorariu expertiză (expert contabil WW.) în contul Biroului Local de Expertize Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti - x - beneficiar Tribunalul Bucureşti, deschis la GG.. SA-Sucursala Lipscani.

Onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii A., T., B., DD., N., W., U., S.C. Z., I. în sumă de 1360 de RON se plătesc din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii H., J., C., I., A., T., B., F., E., D., G. a câte 12.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin rechizitoriul din data de 06 aprilie 2015 emis în dosarul nr. x/2014, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - S.C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. Inculpatul H., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), participaţie improprie sub forma instigării, la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (5 fapte), instigare la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (3 fapte), în condiţiile art. 5, 38, 41 şi 88 din C. pen.

2. Inculpatul J., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), spălare de bani, prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

3. Inculpatul O., pentru comiterea infracţiunii: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., cumpărare de influenţă prev. de art. 292 din C. pen., cu aplic.art. 5 din C. pen.,în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

4. Inculpata P., pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

5. Inculpata Q., pentru comiterea infracţiunii: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. (263 acte materiale), spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

6. Inculpatul R., pentru comiterea infracţiunii: constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

7. Inculpatul S., pentru comiterea infracţiunii: constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

8. Inculpata I., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

9. Inculpata C., pentru comiterea infracţiunii: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, fapte şi art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

10. Inculpatul A., pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, fapte şi art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

11. Inculpatul T., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), participaţie improprie sub forma instigării, la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (5 fapte), instigare la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (3 fapte), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

12. Inculpata N., pentru comiterea infracţiunii: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

13. Inculpatul F., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

14. Inculpatul D., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, dare de mită prev. de art. 290 din C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

15. Inculpata E., pentru comiterea infracţiunii constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

16. Inculpatul B., pentru comiterea infracţiunii: constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), complicitate la comiterea infracţiunii dare de mită prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

17. Inculpata G., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, fapte prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (68 acte materiale), dare de mită prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (6 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

18. Inculpatul U., pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., dare de mită prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen.,complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, fapte prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (68 acte materiale), în condiţiile art. 38 din C. pen.

19. Inculpatul V., pentru comiterea infracţiunilor de: constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, fapte prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (68 acte materiale), luare de mită, prev. de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (6 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

20. Inculpatul W., pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, fapte prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (68 acte materiale), luare de mită prev. de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (2 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

21. Inculpata X., pentru comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

22. Inculpata Y., pentru comiterea infracţiuni comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

23. Inculpata S.C. Z., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

24. Inculpata S.C. AA., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

25. Inculpata S.C. BB., pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.

26. Inculpata CC., pentru comiterea infracţiunii de comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 alin. (1) din C. pen. cu aplic.art. 5 din C. pen.

27. Inculpatul DD., pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., complicitate la comiterea infracţiunii comercializarea de produse alterate prev.de art. 48 C. pen. rap. la art. 358 alin. (1) din C. pen. cu aplic.art. 5 din C. pen.

28. Inculpatul EE., pentru comiterea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din Codul penalcu aplic.art. 5 din C. pen.

Rechizitoriul din data de 06 aprilie 2015 emis în dosarul nr. x/2014, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T a făcut obiectul unor judecăţi fragmentate, urmare a unor disjungeri succesive, rezultând sentinţele penale nr. 209/F din 14 noiembrie 2017, nr. 25/F din 6 februarie 2018 şi nr. 104/F din 30 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarele nr. x/2014, nr. y/2016* şi, respectiv, nr. 8674/2/2017 care au fost desfiinţate în totalitate, prin decizia penală nr 122/A/09.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se rejudecarea cauzei în mod unitar de către Curtea de Apel Bucureşti.

Primind cauza în rejudecare, Curtea a reţinut următoarele:

Preliminar, ca o primă chestiune vizând legalitatea probelor administrate, din perspectiva cererilor formulate de inculpaţi, de excludere a suporţilor optici şi a notelor de redare a interceptărilor comunicărilor telefonice, în mediul ambiental şi de tip sms, rezultate din punerea în executare a mandatelor de interceptare emise în cauză, prima instanţă a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte mandatele de supraveghere tehnică emise în baza actualului C. proc. pen.: în concret, aşa cum rezultă din adresa nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.I.I.C.O.T. s-a comunicat instanţei că, în cauză, nu a existat constituită echipă operativă comună între D.I.I.C.O.T. şi S.R.I., iar redarea comunicărilor interceptate a fost efectuată de lucrători de politie judiciară din cadrul D. C. civ..O. şi D.G.A.

Din corespondenţa D.I.I.C.O.T.-S.R.I. a rezultat că procurorii au transmis pentru punerea în executare de către UM 0894 Bucureşti (unitate S.R.I) următoarele mandate: mandat de supraveghere tehnică nr. 7 din data de 03.06.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 08.05.2014-DIICOT, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 03.04.2014-DIICOT, mandatele de supraveghere tehnică nr. 3405 şi 3406 din 02.06.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/13.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/27.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/12.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/18.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/10.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/16.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/23.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/28.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, mandat de supraveghere tehnică nr. 1 din data de 10.01.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 276-333 din 14.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 424-435 din 19.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 630-660 din 26.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 877-878 din 05.03.2014 emise de Tribunalul Bucureşti. În cauză, notelor de redare a interceptărilor comunicărilor telefonice, în mediul ambiental şi de tip sms, rezultate din punerea în executare a mandatelor de interceptare emise în cauză se regăsesc în volumele 238-249 dosar urmărire penală.

S-a constatat că au rezultat efectiv probe în prezentul dosar constând în înregistrările comunicărilor telefonice, în mediul ambiental şi de tip sms din punerea în executare: mandat de supraveghere tehnică nr. 7 din data de 03.06.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 08.05.2014-DIICOT, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 03.04.2014-DIICOT, autorizaţia de interceptare nr. x/13.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/27.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/12.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/18.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/10.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/16.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/23.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/28.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti,: mandat de supraveghere tehnică nr. 1 din data de 10.02.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 276, 279, 280 şi 321 din 14.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatul de supraveghere tehnică nr. 644 din 26.02.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, mandatul de supraveghere tehnică 877 şi 878 din 05.03.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatele emise de ICCJ. Restul mandatelor privesc alte persoane ori nu au rezultat probe din punerea lor în executare, care să intereseze cauza astfel încât Curtea nu va dispune cu privire la acestea.

D.I.I.C.O.T. a solicitat, la momentul transmiterii mandatelor, ca lucrătorii Serviciului Român de Informaţii să urmărească "probleme de interes precum infracţiunile de natură economică, comise de persoanele din actul de autorizare, legăturile dintre aceste persoane", iar materialele rezultate în urma exploatării să fie înaintate însoţite de notele de redare în format electronic si letric. Din adresa Serviciului Român de Informaţii rezultă că acesta a înaintat procurorului traficul brut rezultat din exploatarea înregistrărilor şi unele convorbiri transcrise, fără a întocmi procese-verbale de transcriere.

S-a apreciat că rezultă că intervenţia Serviciului Român de Informaţii în procedeul probatoriu al supravegherii tehnice/efectuarea de înregistrări nu a constituit o simplă asistenţă tehnică, de asigurare a folosirii sistemelor tehnice de către procuror ori de către organele de cercetare penală, ci a reprezentat o activitate complexă de obţinere a probei cu înregistrări. Lucrătorii Serviciului Român de Informaţii au avut acces la conţinutul înregistrărilor şi au selectat elementele de conţinut, care prezintă interes din perspectiva identificării persoanelor care au comis infracţiuni economice şi a legăturilor dintre acestea, după cum au dat indicaţii procurorii de caz, ceea ce reprezintă o depăşire majoră a activităţii se simplă punere la dispoziţie a suportului tehnic necesar înregistrărilor. Organele Serviciului Român de Informaţii au desfăşurat acte de urmărire penală specifice procedeului probatoriu reglementat de dispoziţiile art. 142 din C. proc. pen., respectiv art. 912 alin. (1) din C. proc. pen. din 1968.

S-a constatat că, în punctul 3 al dispozitivului Deciziei nr. 26/2019, Curtea a stabilit în mod clar că:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, precum şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţi, pre şi Justiţie şi unităţile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, şi vor dispune măsurile legale corespunzătoare."

Concluzionând, în ceea ce priveşte chestiunea ce face obiectul analizei, în cauzele penale care nu au fost definitiv soluţionate până la publicarea Deciziei nr. 51/2016 în Monitorul Oficial, sintagma "ori alte organe specializate ale statului" este lipsită de efecte, iar supravegherea tehnică efectuată de astfel de organe este nelegală.

Pe de altă parte, s-a constatat că sancţiunea excluderii este derivată din sancţiunea nulităţii, împrejurare faţă de care incidenţa acesteia este limitată la constatarea existenţei unui caz de nulitate absolută expresă (art. 281 din C. proc. pen.), sau a realizării condiţiilor cumulative ale nulităţii relative (art. 282 din C. proc. pen.).

În materia specifică a supravegherii tehnice, întrucât punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică constituie un procedeu probatoriu de obţinere a mijlocului de probă care, în acord cu legea fundamentală, poate fi desfăşurat doar de către procuror sau de către un alt organ de urmărire penală (paragrafele 164 - 165, Decizia Curţii Constituţionale nr. 26/16.01.2019), rezultă, fără putinţă de tăgadă, că punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, de către Serviciul Român de Informaţii, constituie o încălcare a competenţei organului de urmărire penală, care a condus la obţinerea unor probe în mod nelegal.

Întrucât încălcarea prevederilor referitoare la competenţa materială a organelor de urmărire penală este sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., astfel cum acestea au fost puse în acord cu Legea fundamentală de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 302/2017, s-a reţinut că rezultă în mod neechivoc că intervine nulitatea absolută a actelor prin care au fost obţinute, cu aportul Serviciului Român de Informaţii, probele constând în convorbirile ori comunicările interceptate, cu consecinţa excluderii acestora, în temeiul art. 102 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., în acest sens, sunt şi considerentele Deciziei nr. 26/16.01.2019:

Pe de altă parte, s-a apreciat că, în ceea ce priveşte mandatele de supraveghere tehnică efectuate sub imperiul C. proc. pen. din 1968, activitatea desfăşurată de Serviciul Român de Informaţii a depăşit, în toate cazurile, limitele suportului tehnic, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 26/2019 a CCR (par. 163- 165); SRI a participat, astfel, la efectuarea propriu-zisă a procedeului probator în discuţie, deci a efectuat acte de urmărire penală. Ca urmare, au fost efectuate acte de urmărire penală de o entitate care nu are calitatea de organ judiciar, se impune, de asemenea, constatarea nulităţii absolute, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu consecinţa excluderii acestora, în temeiul art. 102 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen.

Cu privire mandatele emise în baza Legii nr. 51/1991, faţă de cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 4 februarie 2020, s-a apreciat că se impune, de asemenea, excluderea din ansamblul materialului probator a suporţilor optici pe care sunt stocate rezultatele obţinute din activitatea de supraveghere tehnică şi a procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 51/2016, 302/2017, 26/2019, 779/2017, 691/2018, 91/2018, 55/2020 s-a constatat nulitatea absolută a procedeului probatoriu al punerii în executare a supravegherii tehnice dispuse prin: mandat de supraveghere tehnică nr. 7 din data de 03.06.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 08.05.2014-DIICOT, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 03.04.2014-DIICOT, autorizaţia de interceptare nr. x/13.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/27.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/12.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/18.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/10.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/16.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/23.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizaţia de interceptare nr. x/28.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, mandat de supraveghere tehnică nr. 1 din data de 10.02.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 276, 279, 280 şi 321 din 14.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatul de supraveghere tehnică nr. 644 din 26.02.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, mandatul de supraveghere tehnică 877 şi 878 din 05.03.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, mandatele emise de ICCJ. În temeiul art. 102 din C. proc. pen., s-a dispus excluderea din ansamblul materialului probator a suporţilor optici pe care sunt stocate rezultatele obţinute din activitatea de supraveghere tehnică şi a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate .

Tot preliminar, în chestiunea invocării deciziei nr. 282/2021 a CJUE, s-a constatat că, prin această decizie, nu s-a deschis posibilitatea reluării camerei preliminare care, în prezentul dosar, a fost soluţionată prin încheiere definitivă.

Aşadar, nelegalitatea sesizării, care s-ar fi făcut de către SRI (în realitate există în volumul 2 dup, proces-verbal de sesizare din oficiu) şi aspectele privind insuficienta descriere a faptelor invocate de inculpata N. au putut fi invocate în camera preliminară, fază de care dosarul a trecut în prezent (prin încheierea de şedinţă din 27.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat că procurorul nu a descris în mod precis şi complet acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor cu privire la faptele de evaziune fiscală, spălare de bani şi complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani şi, în temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., a admis, în parte, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A., P. şi S.C. BB., J., Q. şi S.C. AA., S., O., R., X., B., N., H. şi W. şi s-a constatat neregularitatea actului de sesizare a instanţei cu privire la infracţiunile prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. (263 acte materiale) pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii din prezenta; prev. de art. 29 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen. (263 acte materiale) pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii din prezenta cauză; prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. (263 acte materiale) pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii din prezenta; prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen. (263 acte materiale). Rechizitoriul a fost refăcut la data de 06.04.2015 şi a fost înaintat Curţii de Apel, secţia I Penală - judecătorului de cameră preliminară iniţial investit. Prin încheierea din 21.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile inculpaţilor care au invocat, în esenţă, imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, judecătorul arătând că, în urma refacerii actului de sesizare a instanţei, nu se poate vorbi despre imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestaţiilor formulate de inculpaţi).

S-a apreciat că Decizia 282/2021 CJUE permite instanţei să ceară lămuriri procurorului dacă faptele sunt insuficient descrise, astfel încât inculpatul nu-şi poate face apărarea, ceea ce nu este cazul în speţă, nemulţumirile inculpatei cu privire la faptul că i s-a stabilit o anumită perioadă infracţională (dar care este clară) nu se încadrează în această categorie. Curtea a respins cererea de restituire a cauzei la parchet formulată de inculpata N..

Pe fond, Curtea a analizat mai întâi infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), acuzaţie ce a fost adusă unui număr de 24 de inculpaţi şi anume: H., J., O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA., S.C. BB. (forma de participaţie autori), X., R., S., I., C., A., T., N. F., E., D., B., G., U., V., W. (forma de participaţie complicitate), cu menţiunea că, pentru G., U., V., W. au fost reţinute numai 68 de acte materiale aferente perioadei noiembrie 2013- martie 2014 pentru primii trei inculpaţi şi, respectiv decembrie 2013- martie 2014, pentru ultimul inculpat.

S-a reţinut că, în esenţă, autorii infracţiunii de evaziune fiscală sunt acuzaţi că au înregistrat în contabilitatea societăţilor S.C. Z., S.C. AA., S.C. BB. un număr de 263 de achiziţii de mărfuri, nerealitatea menţiunilor constând în aceea că aceste achiziţii aveau caracter intracomunitar, aspect ce nu a fost menţionat în înregistrările contabile pentru că ar fi generat obligaţia de plată a TVA.

În schimb, S.C. Z., S.C. AA., S.C. BB. ar fi ales să interpună între ei şi furnizorii comunitari societăţile XX. S.R.L., S.C. YY., S.C. ZZ., S.C. AAA., S.C. BBB., S.C. CCC., S.C. DDD., S.C. EEE., S.C. FFF., S.C. GGG., S.C. HHH., S.C. III., S.C. JJJ., S.C. KKK., S.C. LLL., S.C. MMM., S.C. NNN., S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP., S.C. QQQ., S.C. RRR., S.C. SSS., S.C. TTT., societăţi controlate în fapt de inculpatul H.. Prin acest mecanism, societăţile S.C. Z., S.C. AA., S.C. BB. şi-ar fi dedus legal TVA-ul aferent achiziţiilor de mărfuri care, în cazul S.C. AA., S.C. BB. apăreau ca având ca furnizor pe S.C. Z., iar în cazul S.C. Z. apăreau ca având ca furnizor societăţile interpuse, controlate de inculpatul H.. În realitate, achiziţiile erau intracomunitare şi generau obligaţia de colectare şi plată a TVA-ului, obligaţie pe care şi-o asumau societăţile interpuse, care dispăreau după 2-3 luni de activitate fără a-l plăti.

Pentru societăţile interpuse, controlate de inculpatul X, nerealitatea înregistrărilor în contabilitate a celor 263 de achiziţii de mărfuri consta în faptul că ele practic simulau aceste achiziţii, mărfurile erau cumpărate doar în acte şi în realitate ele îşi urmau cursul către adevăraţii beneficiari S.C. Z., S.C. AA., S.C. BB., fiind descărcate direct în depozitele acestora. Acest mecanism, cunoscut în literatura de specialitate ca frauda carusel sau suveică a fost sintetizat în actul de acuzare astfel: Firma A din România (în speţă S.C.

Z., S.C. AA., S.C. BB. SRL) doreşte să facă o achiziţie intracomunitară de la firma B situată într-un stat membru. Deşi firma A ar putea foarte bine să efectueze respectiva achiziţie intracomunitară, în condiţiile în care ar fi un agent economic onest, de bună-credinţă şi ar consimţi să-şi sume obligaţiile fiscale privind plata TVA-ului, în realitate, pentru eludarea acestor obligaţii fiscale, firma A va interpune în tranzacţie o altă firmă de tip "săgeată", firma C (societăţile controlate de inculpatul H.). La înfiinţarea firmei C, aceasta se declară plătitoare de TVA prin opţiune, dar declară o cifră de afaceri anuală sub pragul valoric de 100.000 euro, pentru a beneficia de posibilitatea depunerii trimestriale a decontului de TVA (formular cod 300), în acord cu prevederile art. 1561 alin. (2) si (3) Codul fiscal.

Ulterior, firma C efectuează achiziţiile intracomunitare de la firma B, firma C aplicând pentru aceste operaţiuni regimul de taxare inversă. Mărfurile astfel achiziţionate sunt facturate ulterior către beneficiarul în fapt al acestora, respectiv firma A. Pentru aceste operaţiuni de livrare internă, firma C colectează TVA-ul aferent, dar dispare fără a-l plăti, iar firma A îl va deduce, folosind drept document justificativ facturile întocmite de firma C, în acord cu prevederile art. 155 alin. (5) Codul fiscal. Operaţiunile descrise anterior au o "durată de viaţă" precis determinată, respectiv de maxim 3 luni, până la termenul limită prevăzut privind obligaţia firmei C de a depune decontul de TVA; cu puţin timp înainte de împlinirea acestui termen, firma C "dispare", fără a mai putea fi identificată ulterior şi fără a înregistra, declara şi plăti TVA-ul colectat ca urmare a livrărilor interne efectuate către firma A.

Practic, firma C are ca "unic obiect de activitate" furnizarea de documente justificative către firma A, în scopul deducerii TVA-ului de către aceasta din urmă.

Inculpaţii acuzaţi de complicitate sunt cei care au asigurat contabilitatea firmelor interpuse, controlate de inculpatul X, au întocmit facturile succesive, au deţinut firme folosite în mecanismul carusel, s-au preocupat de găsirea/înfiinţarea unor firme destinate interpunerii în circuitul fraudulos, au efectuat operaţiuni bancare, au coordonat şoferii care transportau marfa, dându-le indicaţii să schimbe CMR-urile, să intre prin anumite puncte vamale, pentru a nu fi controlaţi, au dat/luat mită pentru a nu controla aceşti tranportatori etc. Situaţia prezentată sintetic, care reprezintă verbum regens al acuzaţiei de evaziune fiscală, este descrisă pe larg în actul de sesizare.

Analizând întregul material probator al cauzei (declaraţii de suspecţi, inculpaţi, martori, expertize financiar contabile cu anexe, înscrisuri, inclusiv înscrisuri depuse ]n primul ciclu de judecată, care au fost încuviinţate ca probe în prezent), cu excluderea suporţilor optici/notelor de redare a interceptărilor (volumele 238-249 dup) Curtea a reţinut, în urma propriei analize, următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul H. şi-a reînceput activitatea comercială în anul 2012 după ce, în prealabil, acesta suferise condamnări definitive pentru emiterea de instrumente de plată, fără acoperire. Pentru a-şi asigura un profit facil, inculpatul a luat rezoluţiunea infracţională de a organiza un circuit de achiziţii de mărfuri intracomunitare de tip carusel pentru a se sustrage de la plata TVA-ului aferent. Pentru aceasta, inculpatul avea nevoie de aşa-numitele firme fantomă care să fie plătitoare de TVA prin opţiune, să aibă asigurată bonitatea (să nu fie datoare la stat), să fie înfiinţate/preluate de "oameni de paie", oameni cu situaţie financiară precară (care nu trebuiau să-l cunoască pe inculpat în anticiparea unor probleme legate de neplata obligaţiilor fiscale).

În scopul menţionat, inculpatul H. a apelat la inculpatul T., pe care l-a însărcinat cu înfiinţarea/preluarea firmelor ce urmau controlate în fapt de inculpat şi folosite în frauda carusel.

Au fost înfiinţate/preluate, astfel cum rezultă din datele conţinute în cele două expertize contabile judiciare efectuate în cauză, următoarele societăţi: S.C. XX., x, CUI x, a fost înregistrată în scopuri de TVA in perioada 01.01.1999-31.12.2006 cu obligaţia de plata lunara a TVA si din data de 01.07.2007-01.08.2012 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA; S.C. YY. SRL- x, CUI x, a fost înregistrata în scopuri de TVA în perioada 01.08.2011-31.12.2012 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.01.2013-01.11.2013 cu obligaţia de plata lunara a TVA;

S.C. ZZ., x, CUI x, a fost înregistrata în scopuri de TVA in perioada 22.11.2004 - 01.12.2010 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA, din data de 03.07.2012- 30.09.2012 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.10.2012 - 01.08.2013 cu obligaţia de plata lunara a TVA; SC AAA. S.R.L. x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 07.12.2012 - 31.12.2012 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.01.2013 - 01.09.2013 cu obligaţia de plata lunara a TVA;BBB. S.R.L., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 03.09.2007 - 28.02.2010 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.03.2010 - 27.08.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA;

S.C. CCC., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.01.2009 - 28.02.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.03.2013- 01.11.2013 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C. DDD., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 13.08.2009 - 01.02.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA, din data de 01.03.2013 - 31.03.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.04.2013- 01.09.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C. EEE. x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 15.04.2010 - 31.12.2010 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.01.2011- 01.03.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA;

FFF., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 15.04.2010 - 31.12.2010 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.01.2011- 01.03.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; GGG. - x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 07.08.2012- 01.06.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C. HHH., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.06.2013- 31.08.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.09.2013- 01.05.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C.

III., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.08.2010- 31.03.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.04.2013- 01.01.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C. JJJ. - x, CUI x a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.06.2013- 31.08.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.09.2013- 01.05.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C. KKK. SRL- x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.11.2013- 30.11.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.12.2013- 01.09.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA;

LLL., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 25.02.2011- 30.09.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.10.2013- 01.06.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; MMM., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 06.07.2007- 01.10.2009 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA, din data de 23.05.2013 - 30.09.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA, din data de 01.10.2013- 01.04.2016 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C. NNN., x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.12.2013 - 28.02.2014 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.03.2014 - 01.09.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA;

S.C. OOO. SRL- x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.11.2013 - 31.12.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.01.2014 - 01.09.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C. PPP. - x, CUI x a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.02.2003- 31.12.2007 cu obligaţia de plata lunara a TVA, in perioada 01.01.2008 - 31.12.2011 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA, in perioada 01.01.2012 - 01.08.2012 cu obligaţia de plata lunara a TVA, in perioada 17.12.2012 - 01.08.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA;

S.C. QQQ. SRL- x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 14.08.2012 - 31.12.2012 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01/01/2013 01/04/2014 cu obligaţiia de plata lunara a TVA; S.C. RRR. S.R.L. - x, CUI x, a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 13.04.2006 - 31.12.2008 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.01.2009- 01.05.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA; S.C. SSS., x, CUI x a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.05.2013- 31.12.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA si din data de 01.01.2014 - 01.09.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA;

S.C. TTT. S.R.L., x, CUI x a fost înregistrata in scopuri de TVA in perioada 01.02.1998 - 31.12.2003, cu obligaţia de plata lunara a TVA, in perioada 01.01.2004 - 31.12.2007 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA, din data de 01.01.2008 - 31.12.2012 cu obligaţia de plata lunara a TVA, in perioada 01.01.2013 - 31.12.2013 cu obligaţia de plata trimestriala a TVA, in perioada 01.01.2014 - 01.09.2014 cu obligaţia de plata lunara a TVA.

În perioada octombrie 2012- martie 2014, firmele sus menţionate au derulat achiziţii/livrări de mărfuri intrând în afaceri comerciale cu firma inculpată S.C. Z. care, la rândul său, a intermediat livrarea unei părţi a mărfurilor achiziţionate către firmele inculpate S.C. AA. ŞI S.C. BB. după cum urmează:

La data de 15.10.2012, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 150.675 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca care, la rândul său, a transferat aceşti bani în contul S.C. PPP., de unde a fost efectuată o plată către S.C. XX. Bucureşti. Acelaşi circuit a fost folosit şi la data de 17.10.2012.

La data de 19.10.2012 suma de 130.000 RON, a fost transferată succesiv pe următorul circuit: S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. - S.C. XX. Bucureşti şi UUU..

La data de 22.10.2012, S.C. AA. Iaşi a transferat în contul S.C. Z. Cluj Napoca suma de 44.276 RON, aceşti bani au fost transferaţi în contul firmei UUU.. În cursul aceleiaşi zile, inculpatul B. a depus în contul S.C. PPP. suma de 95.155 RON, bani care au fost transferaţi în contul S.C. XX. Bucureşti, iar o parte au fost retraşi în numerar de către inculpatul I.. Aceleaşi circuite au fost stabilite şi în zilele de 24, 25 şi 30.10.2012 cu privire la tranzacţiile efectuate de către S.C. BB. Piatra Neamţ.

La data de 31.10.2012, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 130.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. PPP. şi S.C. XX. Bucureşti, de unde inculpatul I. a ridicat o parte din bani în numerar. Potrivit expertizei financiar contabile întocmite în cauză, în perioada 02.11.2012 - 10.12.2012, folosindu-se acelaşi circuit au fost achitate în avans mărfurile achiziţionate de către S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi.

La data de 11.12.2012, banii au circulat pe următorul traseu: S.C. AA. Iaşi/SC BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. - S.C. YY. S.R.L., unde au fost convertiţi în valută şi achitaţi furnizorilor intracomunitari.

De asemenea, la data de 12.12.2012, S.C. AA. Iaşi a efectuat un transfer de 185.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, de unde banii au fost transferaţi în conturile S.C. PPP., iar mai apoi în cele ale S.C. YY. S.R.L., unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi furnizorilor intracomunitari.

La data de 13.12.2012, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 100.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, apoi banii au fost transferaţi în contul S.C. PPP., de unde a fost efectuată plata în avans a unor mărfuri care urmau a fi achiziţionate de la VVV. S.A. Slobozia, iar diferenţa împreună cu banii proveniţi din alte încasări a fost schimbată în valută şi achitaţi în avans furnizorilor intracomunitari.

La data de 14.12.2012, suma de 260.000 RON transferată de S.C. AA. Iaşi în contul S.C. Z. Cluj Napoca, a fost apoi transferată succesiv în conturile S.C. PPP. şi S.C. YY. S.R.L., de unde a fost achitat un furnizor intracomunitar.

În perioada 17 - 28.12.2012, sumele de bani provenite de la S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ au fost rulate prin conturile mai multor societăţi comerciale (SC Z. Cluj Napoca; S.C. PPP.; S.C. YY. SRL) în final achitaţi către furnizorii intracomunitari.

În data de 28.12.2012, când S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 80.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. PPP. pentru ca, ulterior, o parte din bani să se întoarcă la S.C. Z. Cluj Napoca.

La data de 07.01.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat sumele de 91.937 RON, respectiv 123.000 RON în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, bani care ulterior au fost transferaţi în contul bancar al S.C. PPP., o parte din această sumă fiind utilizată pentru a fi plătită către o altă societate comercială, iar inculpata I. a retras suma de 23.000 RON.

La data de 08.01.2013, S.C. Z. Cluj Napoca a mai achitat suma de 123.000 RON în conturile S.C. PPP. Bucureşti, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. XX. Bucureşti, fiind folosiţi pentru plata furnizorului intracomunitar WWW. din Marea Britanie.

La data de 09.01.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat suma de 248.000 RON în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, bani care ulterior au fost transferaţi în contul S.C. PPP. Bucureşti, iar mai apoi suma de 240.000 RON a fost transferată în contul S.C. XX. Bucureşti. La aceeaşi dată, pe circuitul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. YY. S.R.L. Bucureşti a circulat suma de 120.000 RON, ulterior sumele transferate de societăţile din Piatra Neamţ şi Iaşi au fost schimbate în euro, rezultând suma de 82.000 euro, bani care apoi au fost trimişi către furnizorii intracomunitari XXX. din Italia, respectiv YYY. din Marea Britanie.

La data de 10.01.2013, sumele de 374.500 RON şi 24.500 RON provenind de la S.C. AA. Iaşi, respectiv S.C. BB. Piatra Neamţ au circulat prin conturile S.C. Z. Cluj Napoca, S.C. PPP. Bucureşti şi S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, de unde o parte au fost ridicaţi în numerar de către inculpata I., iar suma de 292.707 RON a fost schimbată în euro, fiind achitată furnizorului intracomunitar WWW. din Marea Britanie.

La data de 11.01.2013, pe circuitul S.C. BB. Piatra Neamţ -SC Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti - S.C. YY. S.R.L. Bucureşti a circulat suma de 90.000 RON, după care, din conturile acestor societăţi comerciale (fiind folosiţi şi bani rămaşi din tranzacţiile anterioare), a fost achiziţionată valută pentru a fi achitată marfa ce urma a fi livrată de firma ZZZ. din Austria.

La data de 15.01.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti, a circulat suma de 125.000 RON, iar din conturile acestei din urmă societăţi comerciale (împreună cu bani rămaşi din tranzacţiile anterioare), a fost transferată suma de 215.000 RON în conturile UUU., unde a fost schimbată în euro suma de 143.000 RON.

La data de 16.01.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat suma de 125.000 RON, iar S.C. BB. Piatra Neamţ suma de 218.240 RON în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi în conturile S.C. PPP. Bucureşti, unde au fost schimbaţi în valută pentru a fi achitată în avans marfa ce urma a fi livrată de furnizorii intracomunitari din Olanda, Austria şi Marea Britanie.

La data de 17.01.2013, S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ au transferat suma totală de 250.000 RON în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, iar mai apoi banii au fost transferaţi în conturile S.C. PPP. Bucureşti şi S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, iar ulterior, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul I. a retras suma de 10.000 RON, diferenţa fiind folosită pentru a cumpăra valută, spre a fi achitaţi în avans furnizorii intracomunitari din Spania şi Marea Britanie.

La data de 18.01.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat în conturile S.C. Z. Cluj Napoca sumele de 188.310 RON, respectiv 129.000 RON, bani care apoi au fost transferaţi în conturile S.C. PPP. Bucureşti şi în continuare la S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, fiind achitaţi în avans furnizori intracomunitari din Austria şi Marea Britanie.

La data de 21.01.2013, pe circuitul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti - S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, a circulat suma de 122.800 RON, bani care au fost schimbaţi în euro spre a fi achitaţi în avans către furnizori intracomunitari din Austria, Marea Britanie şi Spania.

La data de 22.01.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti - S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, a circulat suma de 129.000 RON, o parte din bani fiind retraşi de inculpatul I., iar o altă parte, împreună cu bani proveniţi din tranzacţii anterioare, au fost schimbaţi în valută şi achitaţi în avans către furnizori intracomunitari din Austria şi Marea Britanie.

La data de 23.01.2013, S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ, au transferat în conturile S.C. Z. Cluj Napoca sumele de 254.548 RON, respectiv 136.444 RON, bani care au circulat mai departe prin filiera S.C. PPP. Bucureşti - S.C. XX. Bucureşti - S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, ulterior o parte din bani au fost retraşi de inculpatul I., restul sumei (împreună cu bani proveniţi din alte tranzacţii) fiind schimbată în valută şi achitată în avans furnizorilor intracomunitarii din Austria, Olanda şi Marea Britanie.

La data de 24.01.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat în contul S.C. Z. Cluj Napoca suma de 130.000 RON, bani care apoi au fost transferaţi în conturile S.C. AAA. S.R.L. Bucureşti, fiind apoi convertită în valută şi achitaţi furnizorii intracomunitari din Marea Britanie, Norvegia şi Italia.

La data de 25.01.2013, pe circuitul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti, a circulat suma de 63.300 RON, bani care apoi, împreună cu alte sume de bani provenite din alte încasări, au fost transferaţi în contul S.C. XX. Bucureşti.

La data de 28.01.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti a circulat suma de 136.000 RON, bani care împreună cu sume provenite din încasări anterioare, au fost transferaţi în conturile S.C. XX. Bucureşti şi S.C. AAA. S.R.L. Bucureşti, de unde au fost schimbaţi în valută, iar o parte retraşi în numerar de către inculpatul I.. Sumele convertite în valută au fost utilizate pentru achitarea în avans a unor furnizori intracomunitari din Italia şi Marea Britanie.

La data de 29.01.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti - S.C. XX. Bucureşti a circulat suma de 125.000 RON.

La data de 30.01.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti, a circulat suma de 200.000 RON, bani care, din conturile acestei societăţi comerciale au fost transferaţi în contul S.C. AAA. S.R.L. Bucureşti, unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi furnizorii intracomunitari din Marea Britanie şi Austria.

La data de 31.01.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 60.000 RON, iar S.C. AA. Iaşi suma de 100.000 RON, în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. PPP. Bucureşti şi S.C. XX. Bucureşti.

La data de 01.02.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti, a circulat suma de 100.500 RON, o parte din aceşti bani fiind retraşi de inculpatul I., iar restul au fost transferaţi în contul S.C. XX. Bucureşti.

La data de 04.02.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti a circulat suma de 178.000 RON, iar mai apoi, din conturile acestei din urmă societăţi comerciale (împreună cu sume provenite din încasări anterioare), a fost transferată suma de 245.000 RON în conturile S.C. XX. Bucureşti.

La data de 05.02.2013, suma de 50.000 RON a fost transferată succesiv pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti - S.C. XX. Bucureşti.

La data de 06.02.2013, suma de 50.000 RON a fost transferată succesiv pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti. Din contul acestei din urmă societăţi comerciale, inculpatul I. a retras o parte din bani, restul fiind transferaţi în contul S.C. XX. Bucureşti.

La data de 07.02.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti a circulat suma de 50.000 RON, iar din conturile acestei din urmă societăţi comerciale a fost retrasă o parte din sumă de inculpatul I., iar o altă parte - 23.090 RON a fost transferată în contul S.C. AAA. S.R.L. Bucureşti şi a fost convertită în valută, fiind achitaţi furnizori intracomunitari din Italia.

La data de 08.02.2013, S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ, au transferat suma totală de 224.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. PPP. Bucureşti, de unde inculpatul I. a retras o parte din bani, iar o altă parte a fost transferată în contul S.C. AAA. S.R.L. Bucureşti, fiind schimbaţi în valută şi achitat un furnizor intracomunitar din Olanda.

La data de 11.02.2013, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti - S.C. AAA. S.R.L. Bucureşti, a circulat suma de 100.000 RON, iar din conturile acestei din urmă societăţi comerciale suma primită a fost convertită în valută şi achitaţi în avans furnizori intracomunitari din Olanda şi Marea Britanie.

La data de 12.02.2013, suma de 50.000 RON a fost transferată succesiv prin conturile bancare ale S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti, de unde a fost retrasă în numerar de inculpatul I..

La data de 13.02.2013, suma de 120.000 RON a fost transferată succesiv prin conturile bancare ale S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti, iar mai apoi din aceşti bani suma de 110.000 RON a fost transferată înapoi în contul S.C. Z. Cluj Napoca.

La data de 14.02.2013, suma de 90.000 RON a fost transferată succesiv prin conturile bancare ale S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. PPP. Bucureşti, de unde o parte din bani au fost retraşi în numerar de către inculpatul I., iar restul (împreună cu sume rămase din zilele anterioare), au fost transferaţi în contul S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti unde au fost convertiţi în valută şi achitaţi în avans către furnizorii intracomunitari din Norvegia şi Spania.

La data de 15.02.2013, pe circuitul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. YY. S.R.L. Bucureşti - UUU., a circulat suma de 100.000 RON.

La data de 18.02.2013, suma de 124.000 RON a fost transferată succesiv prin conturile S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. YY. S.R.L. Bucureşti - S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti. Din conturile acestei din urmă societăţi comerciale, suma a fost convertită în euro, fiind achitată în avans marfa care urma a fi livrată de către furnizori intracomunitari din Marea Britanie, Italia şi Spania.

La data de 19.02.2013, din conturile bancare al S.C. BB. Piatra Neamţ a fost transferată suma de 126.000 RON şi din conturile S.C. AA. Iaşi a fost transferată suma de 110.000 RON, ambele în conturile bancare ale S.C. Z. Cluj Napoca, sume de bani care apoi au fost transferate succesiv în conturile bancare ale S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti şi UUU.. Sumele încasate în conturile acestor din urmă două societăţi comerciale, au fost apoi convertite în valută şi achitate în avans furnizorilor intracomunitari din Marea Britanie, Italia, Austria şi Olanda.

La data de 20.02.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat suma totală de 90.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, şi ulterior UUU., după care au fost convertiţi în valută şi achitaţi furnizorilor intracomunitari din Austria şi Marea Britanie.

La data de 21.02.2013, suma de 135.000 RON transferată de S.C. AA. Iaşi în contul S.C. Z. Cluj Napoca, a fost rulată succesiv în conturile S.C. YY. S.R.L. Bucureşti şi S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, fiind schimbată în valută şi achitată în avans furnizorilor intracomunitari din Olanda.

La data de 25.02.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat în contul S.C. YY. S.R.L. Bucureşti suma de 50.000 RON, iar mai apoi această sumă de bani a fost transferată în contul S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, unde a fost schimbată în valută împreună cu bani proveniţi din alte încasări, fiind achitat un furnizor intracomunitar din Italia.

La data de 26.02.2013, suma de 127.000 RON a fost transferată din contul S.C. Z. Cluj Napoca în contul S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, împreună cu suma de 130.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ, sume de bani din care o parte au fost ridicate de inculpatul I., iar restul (împreună cu banii proveniţi din alte încasări) au fost transferate în contul S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, de unde împreună cu bani proveniţi din alte încasări, s-au convertit în euro şi au fost achitaţi în avans către furnizori intracomunitari din Austria, Olanda şi Italia.

La data de 28.02.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat în contul S.C. Z. Cluj Napoca suma totală de 340.000 RON, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. CCC., iar mai apoi S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi furnizorilor intracomunitari din Olanda.

La data de 01.03.2013, suma de 116.500 RON transferată de S.C. BB. Piatra Neamţ în contul S.C. Z. Cluj Napoca a fost apoi transferată în contul S.C. CCC., de unde o parte din bani au fost retraşi de inculpatul I., iar restul (împreună cu bani proveniţi din alte încasări), au fost convertiţi în valută şi achitaţi către furnizori intracomunitari din Olanda, Marea Britanie şi Italia.

La data de 04.03.2013, suma de 100.000 RON a fost rulată succesiv în următorul circuit financiar: S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. YY. S.R.L. Bucureşti (10.000 RON retragere inculpatul I.) - S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti - S.C. CCC., de unde a fost schimbată în valută şi achitată în avans către furnizori intracomunitari din Olanda.

La data de 05.03.2013, S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ au transferat în contul S.C. Z. Cluj Napoca suma totală de 259.960 RON, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. YY. S.R.L. Bucureşti, iar mai apoi în contul S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, iar în final în contul bancar aparţinând UUU. care a schimbat banii în euro.

La data de 06.03.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat în contul S.C. Z. Cluj Napoca suma totală de 200.000 RON, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. CCC., unde o parte din aceştia, împreună cu alte încasări, au fost schimbate în valută, iar o altă parte a fost transferată succesiv în conturile S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, iar mai apoi UUU., unde a fost schimbată în euro.

La data de 07.03.2013, suma de 82.332 RON a circulat succesiv în circuitul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. CCC. - S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti - UUU., unde a fost convertită în valută, cu o parte din bani fiind achitată în avans marfa către furnizori intracomunitari din Italia, iar o altă parte au constituit ridicări de numerar realizate de inculpatul I..

La data de 08.03.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat în contul S.C. Z. Cluj Napoca suma totală de 123.000 RON, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. CCC., unde o parte au fost ridicaţi de către inculpatul I., iar o altă parte, împreună cu alte încasări, au fost convertiţi în valută şi achitaţi către furnizori intracomunitari din Italia, Marea Britanie şi Olanda.

La data de 11.03.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat în contul S.C. Z. Cluj Napoca suma totală de 373.000 RON, bani care apoi au fost rulaţi succesiv prin conturile S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti şi S.C. AAAA. S.R.L..

La data de 12.03.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat în contul S.C. Z. Cluj Napoca suma totală de 160.000 RON, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. CCC., de unde o parte, împreună cu alte încasări, au fost schimbaţi în euro şi achitaţi în avans furnizorilor intracomunitari din Olanda, Anglia, Polonia şi Austria, iar o altă parte a fost transferată în contul S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, de unde au fost transferaţi mai departe în contul UUU., fiind convertiţi în valută.

La data de 13.03.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat prin intermediul conturilor aparţinând S.C. BBBB. S.R.L. Cluj Napoca şi S.C. Z. Cluj Napoca suma totală de 214.750 RON către S.C. CCC., de unde o parte din bani au fost convertiţi în valută fiind achitaţi în avans către furnizori intracomunitari din Italia, Marea Britanie, Olanda, iar o altă parte a fost transferată în contul S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti care, la rândul său, a transferat suma de bani în conturile UUU., unde a fost convertită în valută.

La data de 14.03.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat prin intermediul conturilor aparţinând S.C. BBBB. S.R.L. Cluj Napoca şi S.C. Z. Cluj Napoca suma totală de 174.000 RON în contul S.C. CCC., de unde o parte din bani au fost transferaţi în contul S.C. DDD., iar o altă parte în conturile S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, care, la rândul său a transferat sumele de bani în contul UUU..

La data de 15.03.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat suma de 150.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. CCC., unde o parte din aceştia au fost schimbaţi în valută şi achitaţi în avans către furnizori intracomunitari din Olanda şi Austria, iar o altă parte a fost transferată în contul S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti, iar mai apoi în contul UUU., unde au fost schimbaţi în euro.

La data de 18.03.2013, suma de 247.000 RON, provenită de la S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ, a fost transferată succesiv prin conturile S.C. CCC. - S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti - UUU., unde a fost schimbată în valută.

La data de 19.03.2013, suma de 282.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi a circulat prin conturile bancare ale S.C. Z. Cluj Napoca, S.C. CCC. şi S.C. DDD., iar mai apoi a fost convertită în valută şi achitată în avans către furnizori intracomunitari din Olanda.

La data de 20.03.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat suma de 186.280 RON în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. JJJ., iar mai apoi S.C. DDD. unde (împreună cu banii proveniţi din alte încasări) o parte au fost schimbaţi în euro şi achitaţi în avans către furnizori intracomunitari, o altă parte a fost ridicată în numerar de inculpatul I., iar o a treia parte au fost transferaţi în contul S.C. CCC., iar mai apoi în contul S.C. BBB. S.R.L. Bucureşti şi apoi UUU., unde au fost schimbaţi în valută.

La data de 21.03.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat suma de 99.300 RON în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, iar mai apoi din conturile acestei societăţi comerciale aceeaşi sumă a fost transferată în contul bancar al S.C. JJJ., unde împreună cu sume provenite din alte încasări, au fost transferate în contul aparţinând S.C. DDD.. Din contul acestei din urmă societăţi comerciale, s-a procedat la schimbarea în euro şi au fost achitaţi în avans furnizori intracomunitari din Olanda, Italia şi Austria. O parte din banii folosiţi de către S.C. DDD. pentru a realiza schimbul valutar au fost depuşi în numerar de către inculpatul I. direct în contul acestei societăţi comerciale.

La data de 22.03.2013, din conturile S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ a fost transferată suma totală de 208.900 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. JJJ., S.C. DDD., S.C. CCC. şi UUU., unde au fost schimbaţi în valută. Precizăm că o parte din sumele încasate în contul S.C. DDD. au fost schimbate în valută şi au fost achitate în avans către un furnizor intracomunitar din Austria.

La data de 25.03.2013, prin transferurile succesive făcute de către S.C. Z. Cluj Napoca a sumei de 127.725 RON în conturile S.C. JJJ. şi S.C. DDD., au fost achitaţi în avans furnizori intracomunitari din Austria, Olanda şi Marea Britanie. Precizăm că în contul S.C. JJJ., inculpatul R. a depus în numerar suma de 83.000 RON, care a fost folosită pentru a achita furnizori intracomunitari.

La data de 26.03.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat suma totală de 210.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. JJJ. şi S.C. DDD., societate comercială în contul căreia s-a constatat şi o depunere în numerar de 18.800 RON a inculpatul I.. Din banii primiţi, S.C. DDD. a schimbat o parte în valută pentru a achita furnizori intracomunitari din Italia şi Spania, iar o altă parte a fost transferată în contul UUU., unde au fost schimbaţi în valută.

La data de 27.03.2013, suma de 50.000 RON provenită de la S.C. AA. Iaşi a fost transferată succesiv în circuitul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ. - S.C. DDD., unde o parte au fost schimbaţi în valută şi achitaţi în avans furnizori intracomunitari din Norvegia, iar o altă parte a fost transferată în contul S.C. CCC. şi mai departe UUU., din conturile căreia o parte au fost schimbaţi în valută, iar o altă parte a fost retrasă în numerar de către inculpata I..

La data de 29.03.2013, suma de 90.000 RON provenită din contul S.C. AA. Iaşi a fost transferată succesiv pe circuitul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ. - S.C. DDD., unde o parte a fost retrasă în numerar de către inculpatul I., iar o altă parte împreună cu alte încasări a fost transferată în contul S.C. CCC., de unde a fost efectuată o plată către S.C. CCCC. S.R.L. Cluj Napoca, iar o altă parte a fost retrasă în numerar de către inculpata I..

La data de 01.04.2013, suma de 190.000 RON provenită din conturile S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi, a fost transferată succesiv în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, iar mai apoi S.C. JJJ., din care împreună cu alte încasări, o parte au fost retraşi de către inculpatul R. şi inculpatul I., iar o altă parte a fost transferată în continuare, succesiv, în conturile S.C. DDD., S.C. CCC. şi UUU., unde parte din bani au fost schimbaţi în valută, iar o altă parte a fost retrasă în numerar de către inculpata I..

La data de 02.04.2013, suma de 166.760 RON provenită din conturile S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ a fost transferată succesiv, împreună cu alte încasări pe circuitul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ. - S.C. DDD., unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi în avans furnizori intracomunitari din Olanda, Austria şi Italia.

La data de 03.04.2013, suma de 125.000 RON a fost transferată din conturile S.C. Z. Cluj Napoca în conturile S.C. JJJ., iar mai apoi o parte din bani au fost retraşi de inculpata I., iar o altă parte a fost transferată succesiv în conturile S.C. DDD., S.C. CCC. şi UUU., de unde au fost efectuate retrageri în numerar de către inculpatul I., fiind efectuate şi schimburi valutare pentru diferenţă.

La data de 04.04.2013, S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ au transferat suma totală de 115.000 RON în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. JJJ., unde, împreună cu alte încasări, o parte au fost schimbaţi în valută şi achitaţi către furnizori intracomunitari din Olanda, iar o altă parte a fost transferată în contul S.C. CCC., iar mai apoi în contul DDDD., unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi către VVV. S.A. Slobozia şi GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor.

La data de 05.04.2013, suma totală de 228.700 RON a fost transferată în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, iar mai apoi succesiv, în conturile S.C. JJJ., S.C. DDD. unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi furnizori intracomunitari din Olanda. Precizăm că o parte din aceşti bani (împreună cu sume provenite din alte încasări) au fost transferate din contul S.C. DDD. în contul S.C. CCC., iar mai apoi cel al firmei UUU. unde au fost schimbaţi în valută, iar o parte din aceşti bani au fost retraşi în numerar de inculpatul I..

La data de 08.04.2013, suma de 150.000 RON a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - S.C. CCC. - DDDD., de unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi VVV. S.A. Slobozia, GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor şi VVV. S.A. Călăraşi.

La data de 09.04.2013, suma de 186.000 RON a circulat pe traseul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ., de unde (împreună cu sume provenite din alte încasări) a fost transferată în contul S.C. DDD., unde a fost schimbată în valută şi achitaţi în avans furnizorii intracomunitari din Olanda şi Austria.

La data de 10.04.2013, suma de 144.170 RON a urmat acelaşi circuit şi a avut aceeaşi destinaţie cu cel indicat anterior.

La data de 12.04.2013, suma de 198.000 RON provenită de la S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ a urmat acelaşi circuit şi a avut aceeaşi destinaţie cu cel indicat anterior, cu precizarea că o parte din bani au fost utilizaţi pentru achitarea în avans a unui furnizor intracomunitar din Olanda.

La data de 15.04.2013, suma de 144.500 RON provenită de la S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ a urmat acelaşi circuit, fiind achitat în avans un furnizor intracomunitar din Olanda, precum şi GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor şi VVV. S.A. Călăraşi.

La data de 16.04.2013, suma de 113.000 RON a circulat pe traseul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - S.C. CCC. - DDDD., fiind achitaţi furnizori intracomunitari din Olanda şi Austria.

La data de 17.04.2013, suma de 243.605 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi a urmat acelaşi circuit, fiind achitaţi furnizori intracomunitari din Olanda şi Austria, precum şi GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor.

La data de 18.04.2013, suma de 185.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi a urmat acelaşi circuit pentru a fi achitaţi furnizori intracomunitari din Austria şi Olanda, precum şi VVV. S.A. Călăraşi.

La data de 19.04.2013, suma de 365.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ. - S.C. DDD., o parte din bani fiind transferaţi în contul S.C. CCC., iar mai departe la DDDD., unde au fost convertiţi în valută şi achitată contravaloarea mărfii achiziţionată de la VVV. S.A. Slobozia, iar o altă parte a fost schimbată în valută şi achitaţi furnizorii intracomunitari din Italia, Olanda şi Austria.

La data de 22.04.2013, suma de 174.000 RON provenită de la S.C. AA. Iaşi a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - S.C. CCC., din conturile căreia au fost retraşi de I., iar o parte au fost schimbaţi în valută pentru a fi achitaţi furnizorii intracomunitari din Olanda.

La data de 23.04.2013, suma de 269.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - DDDD., fiind achitată marfa achiziţionată de la VVV. S.A. Călăraşi.

Acelaşi circuit a fost constatat şi în perioada 24 - 29.04.2013.

Începând cu data de 30.04.2013, în locul S.C. CCC. a fost introdusă S.C. III. Bucureşti, rezultând astfel următorul circuit economic şi financiar: suma de 238.000 RON provenită de la S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. JJJ., de unde o parte din bani au fost transferaţi în contul S.C. DDD., iar mai apoi DDDD., pentru a fi achitaţi furnizorii GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor, VVV. S.A. Călăraşi şi VVV. S.A. Slobozia, iar o altă parte din bani, împreună cu alte încasări, a fost transferată în contul S.C. III. Bucureşti, unde a fost schimbată în valută şi achitaţi în avans furnizori intracomunitari din Olanda şi Austria. În perioada 02 - 07.05.2013 s-a stabilit acelaşi circuit

La data de 09.05.2013, suma de 210.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS., de unde o parte din bani au fost retraşi de către inculpaţii E. şi F.. În cursul aceleiaşi zile, sumele retrase au fost depuse în conturile S.C. III. Bucureşti de către inculpatul E.. Din conturile acestei societăţi comerciale această sumă de bani, împreună cu alte încasări, a fost convertită în valută şi achitată în avans către furnizori intracomunitari. S-a mai stabilit că parte din aceleaşi sume retrase, au fost depuse ulterior de către inculpatul R. şi inculpatul I. în conturile DDDD., banii fiind apoi convertiţi în valută împreună cu alte încasări şi achitată marfa livrată de către VVV. S.A. Călăraşi şi VVV. S.A. Slobozia, astfel:

1) La data de 10.05.2013 suma de 150.000 RON a fost transferată din contul S.C. BB. Piatra Neamţ în contul S.C. Z. Cluj Napoca, iar mai apoi al S.C. SSS., de unde o parte din bani au fost retraşi în numerar de inculpatul E. şi F., iar o altă parte împreună cu alte încasări a fost transferată în contul firmei DDDD., unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi furnizorii VVV. S.A. Călăraşi, VVV. S.A. Slobozia şi GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor. Precizăm că în cursul aceleiaşi zile, inculpatul R. a depus personal în numerar bani în contul DDDD. care au fost folosiţi, de asemenea, pentru a achita marfa achiziţionată de la cele trei firme din România.

2) La data de 13.05.2013, suma de 105.300 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ, a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. din conturile căreia o parte din bani au fost retraşi de inculpatul F., iar o altă parte a circulat în continuare pe traseul S.C. JJJ. - S.C. DDD. - DDDD., unde a fost schimbată în valută şi achitată marfa achiziţionată de la GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor.

3) La data de 13.05.2013, suma de 315.700 RON a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. (o parte din bani au fost retraşi de inculpatul E.) - S.C. RRR. - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - DDDD. din conturile căreia au fost achitaţi furnizori din România.

4) La data de 15.05.2013, suma de 80.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - DDDD., din conturile căreia au fost achitaţi furnizori din România. Acelaşi circuit cu cel din data de 14.05.2013 a fost stabilit şi în ziua de 16.05.2013.

La data de 17.05.2013, suma de 122.000 RON a fost transferată din contul S.C. BB. Piatra Neamţ în contul S.C. Z. Cluj Napoca, iar apoi S.C. SSS., de unde inculpatul E. a retras o parte din bani.

La data de 20.05.2013, suma de 146.100 RON restituită cu două zile înainte de S.C. Z. Cluj Napoca către S.C. JJJ., a fost virată din nou în conturile societăţii din Cluj Napoca care a virat, la rândul său banii, în conturile S.C. SSS., societate comercială în care inculpatul R. a făcut o depunere în numerar. S-a stabilit că sumele de bani au circulat în continuare pe traseul S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - DDDD., din conturile căreia au fost achitaţi furnizori din România. Aceeaşi circuit a fost utilizat şi în data de 21.05.2013.

La data de 22.05.2013, inculpatul R. a depus numerar în conturile S.C. SSS. bani care apoi au circulat împreună cu sume provenite din alte încasări pe circuitul arătat anterior.

În perioada 23 - 27.05.2013, 29 - 30.05.2013, pentru a putea fi efectuate plăţi către furnizori din România şi Olanda, inculpatul D. şi R. au depus diferite sume de bani în contul S.C. SSS., bani care au circulat succesiv prin conturile societăţilor arătate mai sus, având destinaţia VVV. S.A. Călăraşi.

La data de 28.05.2013, suma de 80.514 RON a fost restituită S.C. JJJ. de către S.C. Z. Cluj Napoca sub formă de retur avans, bani care apoi au urmat acelaşi circuit, respectiv S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - DDDD., din conturile căreia au fost achitaţi furnizori din România.

La data de 31.05.2013, suma de 120.280 RON provenită de la S.C. AA. Iaşi, împreună cu suma de 300.000 RON provenită dintr-un credit al S.C. Z. Cluj Napoca, precum şi suma de 16.600 RON depusă de către inculpatul S., au circulat pe traseul S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - DDDD., din conturile căreia au fost achitaţi furnizori din România.

Aceeaşi circuit s-a stabilit în perioada 03 - 05.06.2013, o parte din bani provenind din depunerea sumei de 73.625 RON în contul DDDD. de către inculpatul S..

La data de 06.06.2013, suma de 260.000 RON a fost transferată succesiv, folosindu-se circuitul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. (de unde inculpatul E. a retras o parte din bani) - S.C. DDD. - DDDD., unde sumele de bani au fost schimbate în valută şi achitaţi furnizori intracomunitari.

La data de 10.06.2013, suma de 100.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ a fost utilizată pentru achitarea unui furnizor din România, suma de bani circulând pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. (de unde inculpatul F. a retras o parte din bani), S.C. RRR. - S.C. JJJ. - S.C. DDD. - DDDD. din conturile căreia au fost achitaţi furnizori din România.

La data de 11.06.2013, inculpatul R. a depus o sumă de bani în contul S.C. SSS. de unde, împreună cu alte încasări, banii au fost transferaţi în conturile firmelor DDDD. şi FFFF. pentru a fi achitaţi furnizori din România.

La data de 12.06.2013, o parte din banii primiţi de la DDDD., împreună cu depunerile efectuate de inculpatul E. şi R., au fost transferate în contul S.C. SSS., iar mai apoi în contul S.C. RRR., de unde inculpatul R. a retras o parte din bani, iar o altă parte au fost transferaţi înapoi în contul firmei DDDD., care a transferat banii în contul S.C. DDD., cu explicaţia retur avans marfă, bani care apoi au fost transferaţi în contul FFFF. pentru a fi achitaţi furnizori din România şi Austria.

La data de 14.06.2013, inculpata E. a depus diferite sume de bani în contul S.C. SSS., bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. RRR., de unde inc inculpatul R. a retras suma de 33.600 RON, iar diferenţa împreună cu alte încasări a fost transferată în contul S.C. DDD., de unde au fost retraşi în numerar de către inculpata I.. În aceeaşi zi, din contul S.C. SSS., inculpata E. a retras suma de 16.900 RON, care apoi a fost depusă în contul firmei FFFF., împreună cu suma de 33.600 RON, care a fost depusă de inculpatul F., care, aşa cum am arătat, a fost retrasă din contul S.C. RRR. de către inculpatul R.. Aceste sume de bani au fost folosite pentru a fi achitaţi furnizorii VVV. S.A. Slobozia şi GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor.

La data de 17.06.2013, a fost folosită aceeaşi modalitate de comitere a faptei, însă, de această dată, inculpatul S. a fost cel care a depus suma de 90.600 RON în contul S.C. FFF. pentru a fi achitaţi furnizori intracomunitari din Austria.

La data de 18.06.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a achitat suma de 100.000 RON către S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. SSS., S.C. RRR. (de unde inculpatul R. a retras o parte din bani), iar restul au fost transferaţi în contul DDDD., pentru a fi achitaţi furnizori din România. În aceeaşi zi, o parte din banii ridicaţi de către inculpatul R. au fost depuşi în contul S.C. FFF. unde, împreună cu suma de 242.106 RON provenită de la S.C. Z. Cluj Napoca, prin intermediul S.C. QQQ. a fost schimbată în valută şi achitată în avans furnizorilor intracomunitari din Spania şi Austria.

La data de 19.06.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a achitat în avans marfa care urma să fie achiziţionată intracomunitar prin virarea sumei de 90.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care împreună cu alte încasări au fost transferaţi în contul S.C. SSS., iar mai apoi în cel al S.C. RRR., de unde au fost transferaţi în conturile FFFF. şi DDDD., spre a fi achitaţi furnizorilor din România. Inculpatul S. ca şi în zilele precedente, a depus suma de 94.000 RON în contul S.C. FFF. pentru a fi achita în avans un furnizor intracomunitar.

La data de 20.06.2013, suma de 132.000 RON provenită de la S.C. AA. Iaşi a fost transferată succesiv în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, iar mai apoi în cele ale S.C. SSS., de unde inculpatul F. a retras suma de 25.000 RON, restul sumei fiind transferată în contul S.C. RRR., de unde inculpatul R. la rândul său a retras suma de 19.800 RON, iar diferenţa a fost transferată în contul DDDD. pentru a fi achitat în avans un furnizor din Olanda.

La data de 21.06.2013, suma totală de 332.000 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate de către S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ a fost transferată succesiv în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, iar mai apoi ale S.C. SSS., de unde inculpatul E. a retras suma de 150.000 RON, diferenţa (împreună cu sume provenind din alte încasări) fiind transferată din contul S.C. RRR. în conturile FFFF. şi DDDD., pentru a fi achitaţi furnizori din România şi Olanda. Precizând că inculpatul R. a retras suma de 60.000 RON din contul S.C. RRR..

La data de 25.06.2013, suma retrasă de către inculpatul R. a fost depusă în contul S.C. SSS., unde împreună cu alte încasări a fost transferată în contul S.C. RRR. de unde inculpatul R. a retras suma de 90.000 RON, iar diferenţa a fost transferată în conturile FFFF. şi DDDD. pentru a fi achitaţi furnizori din România şi Olanda. S-a mai stabilit că inculpatul S. a depus suma de 106.795 RON în contul S.C. FFF. pentru a fi efectuată plata în avans a unui furnizor intracomunitar.

La data de 26.06.2013, S.C. AA. Iaşi a achitat suma de 91.868 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. SSS. împreună cu alte încasări, societate comercială din conturile căreia inculpata E. a retras suma de 20.000 RON, diferenţa fiind transferată în conturile S.C. RRR., o parte din bani fiind retraşi de către inculpatul R., iar o altă parte fiind transferată în conturile FFFF. pentru a fi achitaţi furnizori din România. Suma de 140.000 RON, care reprezintă contravaloarea mărfurilor ce urmau a fi achiziţionate de către S.C. BB. Piatra Neamţ, a fost transferată în conturile S.C. Z. Cluj Napoca, iar mai apoi în cele ale S.C. SSS. şi S.C. RRR., de unde, împreună cu alte încasări, o parte din bani au fost transferaţi în contul S.C. EEE., fiind folosiţi pentru a fi achitaţi furnizori intracomunitari, iar o altă parte în contul FFFF., de unde împreună cu suma de 35.000 RON depusă de către inculpatul S. a fost schimbată în valută spre a fi achitată către furnizori din România.

La data de 28.06.2013, pe circuitul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. a circulat suma de 120.000 RON, din care inculpatul R. a retras o parte din bani, iar o parte au fost transferaţi în contul S.C. EEE., de unde inculpatul S. a retras, la rândul său o parte din bani, iar diferenţa a fost transferată în contul FFFF. unde s-a procedat la schimbarea în valută pentru a fi achitaţi furnizori din România.

Acelaşi circuit a fost stabilit şi pentru perioada 01 - 02.07.2013.

La data de 03.07.2013, suma de 131.000 RON a fost achitată de S.C. BB. Piatra Neamţ cu titlu de contravaloare marfă către S.C. Z. Cluj Napoca, firmă din contul căreia, împreună cu alţi bani, a fost transferată în conturile S.C. SSS., iar mai apoi cele ale S.C. RRR. şi S.C. EEE. de unde inculpatul S. a retras o parte din bani, iar o altă parte a fost folosită pentru a fi transferată în contul FFFF. pentru a fi achitaţi furnizori intracomunitari.

La data de 04.07.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat sumei totale de 132.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. SSS., S.C. RRR., S.C. EEE., unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi în avans furnizori intracomunitari din Norvegia şi Spania.

La data de 08.07.2013, S.C. AA. Iaşi a transferat suma de 100.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. SSS., S.C. RRR. (inculpatul R. a retras o parte din bani), S.C. EEE., banii fiind folosiţi pentru achitarea unor furnizori intracomunitari din Austria, Olanda şi Spania.

La data de 09.07.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 200.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. SSS., de unde inculpatul F. a retras o parte din bani, diferenţa împreună cu alte încasări fiind transferată în contul S.C. RRR. unde inculpatul R. a retras, la rândul său, o parte din bani, restul fiind transferaţi în contul S.C. EEE..

La data de 10.07.2013, suma de 70.000 RON a fost transferată succesiv pe circuitul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. (inculpatul R. a retras o parte din bani) - S.C. EEE., fiind folosită pentru a se achita în avans furnizori intracomunitari.

La data de 12.07.2013, suma de 121.000 RON a fost transferată de S.C. AA. Iaşi, pe următorul circuit: S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. HHH. - S.C. SSS. - S.C. RRR. (inculpatul R. a retras o parte din bani) - S.C. EEE. (inculpatul S. a retras o parte din bani) - FFFF. - furnizori intracomunitari.

La data de 15.07.2013, sumele depuse de către inculpatul R. şi cea restituită de către FFFF. au circulat pe traseul S.C. RRR. - S.C. EEE. - FFFF. - furnizori din România.

La data de 16.07.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat banii pe circuitul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. HHH. - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. EEE. şi DDDD. - furnizori intracomunitari.

La data de 17.07.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au transferat suma totale de 223.000 RON, banii având următorul circuit: S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. (inculpatul R. a retras o parte din bani) - S.C. EEE. (unde inculpatul S. a depus suma de 15.450 RON) - FFFF. (care a transferat banii către GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor) şi furnizori intracomunitari.

La data de 18.07.2013, sumele de bani primite de la FFFF. şi depuse de inculpatul R. şi S. au fost transferate din conturile S.C. RRR. în contul S.C. EEE., unde au fost schimbaţi în valută şi achitaţi către furnizori intracomunitari.

Acelaşi circuit a fost folosit şi la data de 19.07.2013, precum şi pentru mărfurile achitate în perioada 22 - 30.07.2013 de către S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi. În cazul acestor tranzacţii inculpatul R. şi S. au fost cei care au retras diferite sume de bani din conturile firmelor aflate pe circuit.

La data de 01.08.2013, inculpaţii S., F. şi D. au depus diferite sume de bani în contul S.C. HHH. care au fost utilizaţi pentru a achita furnizori intracomunitari, o parte din banii depuşi de inculpatul S. provenind din retragerile efectuate în cursul aceleiaşi zile din contul S.C. EEE..

Acelaşi circuit a fost stabilit şi la data de 02.08.2013 în legătură cu suma de 16.000 RON depusă de către inculpatul S. în contul S.C. HHH.. Această sumă depusă de către inculpatul S. provine din retragerea pe care acesta a efectuat-o în cursul aceleiaşi zile din contul S.C. EEE.. Astfel, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 133.000 RON pentru a fi achitaţi furnizori intracomunitari succesiv prin conturile S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. (inculpatul E. a retras suma de 15.000 RON) - S.C. RRR. - S.C. EEE. - furnizori intracomunitari.

La data de 05.08.2013, suma de 110.000 RON provenită de la S.C. AA. Iaşi împreună cu depunerea în numerar a inculpatul S. a fost utilizată spre a fi achitaţi în avans furnizori intracomunitari, pentru plata sumelor de bani fiind folosit următorul circuit: S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. şi S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. EEE. - furnizori intracomunitari. Acelaşi circuit a fost stabilit pentru perioada 06 - 13.08.2013.

La data de 14.08.2013, S.C. AA. Iaşi a achitat furnizori de carne din România prin plata sumei de 66.000 RON, care a fost transferată succesiv în conturile S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. HHH. - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. EEE. - FFFF. - GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor.

La data de 16.08.2013, sumele de bani depuse în numerar de inculpatul R. în conturile S.C. HHH. şi S.C. EEE. au fost folosite pentru a fi achitaţi furnizori din România prin intermediul FFFF..

La data de 19.08.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi au achitat suma totală de 210.000 RON furnizorilor din România folosind circuitul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. EEE. (unde inculpatul S. a depus suma de 217.720 RON) - FFFF. - GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor.

Aceeaşi modalitate a fost stabilită şi pentru perioada 20 - 21.08.2013.

La data de 22.08.2013, sumele depuse de inculpatul S. şi R. în conturile S.C. EEE. au fost apoi transferate în conturile FFFF., care a efectuat o operaţiune de stornare a sumei de 524.704 RON în contul S.C. RRR., bani care apoi au fost transferaţi în contul S.C. EEE. pentru a fi efectuată plata unor furnizori intracomunitari.

La data de 23.08.2013, suma de 37.500 RON achitată de S.C. AA. Iaşi a circulat pe traseul S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. EEE. - furnizori intracomunitari.

La data de 26.08.2013, inculpatul R. a depus suma de 100.000 RON în contul S.C. EEE. care, la rândul său, a transferat banii către FFFF.. Această sumă de bani a fost transferată apoi în contul S.C. RRR. sub formă de retur avans marfă, care la rândul său a transferat banii în contul S.C. EEE., iar mai apoi FFFF. pentru a fi achitat furnizorul GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor.

La data de 28.08.2013, pentru ca S.C. AA. Iaşi să achite în avans marfa care urma a fi achiziţionată de la un furnizor din România, s-a folosit următorul circuit: S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. EEE. - FFFF. - S.C. RRR. - S.C. EEE. - FFFF. - GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor.

La data de 29.08.2013, S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ au achitat marfa primită de la furnizori pe următorul circuit: S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. EEE. (inculpatul S. a depus suma de 80.205 RON) - furnizori intracomunitari.

Acelaşi circuit a fost stabilit şi pentru perioada 30.08 - 25.09.2013, sumele de bani circulând pe traseul S.C. AA. Iaşi/SC BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. EEE. - furnizori intracomunitari.

La data de 26.09.2013, S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ, au transferat suma totală de 160.000 RON, banii având următorul circuit: S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. TTT. S.R.L. - S.C. MMM. - furnizori intracomunitari.

La data de 27.09.2013, suma de 56.400 RON a fost transferată succesiv pe următorul circuit: S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. RRR. - S.C. EEE. - furnizori intracomunitari.

La data de 30.09.2013 a fost folosit acelaşi circuit pentru a fi achitată suma de 50.000 RON de către S.C. AA. Iaşi către GRUPUL DE PRODUCĂTORI CARNE EEEE., Palota, jud. Bihor, cu specificaţia că în circuit a fost introdusă şi firma FFFF. care a efectuat plata către firma din România.

De asemenea, la data de 03.10.2013, a fost folosit circuitul descris anterior cu privire la sumele achitate de S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ.

În perioada 04 - 08.10.2013, mărfurile aprovizionate de către S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ au fost achitate în avans prin disimularea provenienţei intracomunitare, folosindu-se acelaşi circuit.

Pentru mărfurile aprovizionate de către S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ în perioada 09.10 - 18.10.2013, au fost folosite aceleaşi societăţi comerciale interpuse, cu specificaţia că în locul S.C. EEE. a fost interpusă S.C. LLL. S.R.L..

La data de 21.10.2013, S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ au achitat suma totală de 3.100.000 RON prin transferuri succesive în conturile firmelor S.C. Z. Cluj Napoca, S.C. SSS., S.C. LLL. S.R.L., activitate repetată până la data de 08.11.2013.

În perioada 11.11 - 11.12.2013, marfa achiziţionată intracomunitar de către S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Piatra Neamţ prin societăţi interpuse a fost achitată folosindu-se următorul circuit: S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK. - furnizori intracomunitari.

La data de 12.12.2013, S.C. AA. Iaşi a achitat suma de 210.000 RON transferată succesiv pe următorul circuit: S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK. (inculpatul R. a retras o parte din bani) - FFFF..

La data de 13.12.2013, sumele achitate pentru plata în avans a mărfii achiziţionate de către S.C. AA. Iaşi au avut următorul circuit: S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. TTT. S.R.L. - furnizori intracomunitari.

În perioada 16 - 20.12.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat bani care au avut următorul circuit - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK. (inculpatul R. a efectuat retrageri în numerar, integral cu privire la prima tranzacţie din data de 16.12.2013) - furnizori intracomunitari.

La data de 23.12.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat succesiv suma de 65.000 RON în conturile bancare ale S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK. (o parte din bani retraşi de către inculpatul R.) - S.C. SSS. - S.C. KKK. - S.C. SSS. - S.C. TTT. S.R.L. - retrageri în numerar, bani care au fost depuşi a doua zi în contul S.C. OOO. S.R.L. Bucureşti.

La data de 27.12.2013, S.C. BB. Piatra Neamţ a achitat marfa prin transferul sumei de 113.000 RON, folosind următorul circuit: S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK. (inculpatul R. a retras suma de 18.700 RON) - furnizori intracomunitari.

La data de 07.01.2014, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 50.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, bani care apoi au fost transferaţi succesiv în conturile S.C. SSS., iar apoi S.C. KKK., de unde au fost retraşi în numerar de către inculpatul R.. În aceeaşi zi, inculpatul R. i-a înmânat lui GGGG. banii ridicaţi în numerar, pentru a-i depune în contul S.C. OOO. S.R.L. Bucureşti, de unde a fost achitat un furnizor intracomunitar din Austria.

La data de 09.01.2014, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 100.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, sumă care apoi a fost transferată în contul S.C. SSS., şi ulterior în conturile bancare ale S.C. KKK. şi S.C. TTT. S.R.L., fiind retrasă de către inculpatul R. şi GGGG.. Suma de bani retrasă de către acesta din urmă a fost depusă în contul S.C. OOO. S.R.L. Bucureşti spre a fi efectuată plata unui furnizor intracomunitar.

Acelaşi circuit s-a stabilit că a fost folosit în perioada 10.01 - 15.01.2014, cu scopul ca S.C. BB. Piatra Neamţ şi S.C. AA. Iaşi să-şi achite mărfurile.

La data de 17.01.2014, cu scopul de a fi achitată marfa ajunsă la S.C. BB. Piatra Neamţ a fost folosit următorul circuit: S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK. (inculpatul R. a retras o parte din bani) - furnizori intracomunitari. Această modalitate de s-a stabilit că a fost folosită şi în perioada 20 - 03.02.2014.

La data de 04.02.2014, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 25.500 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, care la rândul său a transferat o parte din această sumă în contul S.C. NNN., unde a fost convertită în valută şi transferată în contul furnizorului intracomunitar.

La data de 07.02.2014, suma de 37.000 RON provenită de la S.C. BB. Piatra Neamţ a circulat pe traseul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK. - furnizor intracomunitar.

De asemenea, la data de 10.02.2014, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 181.500 RON în contul bancar aparţinând S.C. Z. Cluj Napoca de unde, împreună cu alte încasări, banii au fost transferaţi în contul S.C. SSS., iar mai apoi în conturile bancare ale firmelor S.C. KKK., de unde au fost retraşi de către inculpatul R. şi S.C. OOO. S.R.L., de unde o parte au fost retraşi de către inculpatul GGGG., iar o altă parte, a fost folosită pentru a fi achitat un furnizor intracomunitar.

În perioada 11.02 - 14.02.2014, S.C. BB. Piatra Neamţ a achitat marfa achiziţionată, banii având următorul circuit: S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK. - furnizori intracomunitari.

La data de 17.02.2014, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 76.500 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca care, la rândul său, a transferat aceşti bani împreună cu bani proveniţi din alte încasări în contul S.C. NNN., de unde au fost achitaţi furnizorii intracomunitari.

La data de 18.02.2014, suma de 71.000 RON a circulat pe traseul S.C. BB. Piatra Neamţ - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. KKK., de unde inculpatul R. a retras o parte din bani - furnizori intracomunitari. Aceeaşi modalitate a fost stabilită şi pentru ziua de 20.02.2014.

La data de 21.02.2014, suma de 80.000 RON a fost transferată din contul S.C. Z. Cluj Napoca în contul aparţinând S.C. SSS., iar mai apoi în cel al S.C. KKK., de unde o parte din bani au fost retraşi de inculpatul R., iar o altă parte, au fost schimbaţi în valută şi achitaţi în avans către furnizori intracomunitari. În aceeaşi zi, inculpatul R. a depus suma retrasă în conturile aparţinând S.C. MMM., fiind efectuată apoi plata unui furnizor intracomunitar.

La data de 24.02.2014, pe circuitul S.C. AA. Iaşi - S.C. Z. Cluj Napoca - S.C. SSS. - S.C. MMM. a circulat suma de 170.000 RON pentru a fi achitată marfa provenită de la o firmă din Marea Britanie.

La data de 25.02.2014, S.C. BB. Piatra Neamţ a transferat suma de 98.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca, de unde împreună cu alte încasări a fost transferată în contul S.C. SSS., iar mai apoi în cel al S.C. KKK., de unde au fost achitaţi furnizori intracomunitari.

La data de 26.02.2014, S.C. BB. Piatra Neamţ a achitat în avans marfa, sens în care a transferat suma de 50.000 RON în contul S.C. Z. Cluj Napoca care, la rândul său, a transferat aceşti bani (împreună cu alţii proveniţi din alte încasări) în contul S.C. NNN., de unde o parte au fost retraşi de către inculpatul R., iar restul au fost folosiţi pentru achitarea unor furnizori intracomunitari.

La data de 28.02.2014, fiind folosit acelaşi circuit arătat anterior, a fost achitată marfa achiziţionată de către S.C. BB. Piatra Neamţ. Raportat la tranzacţiile anterior descrise, expertiza contabilă judiciară, efectuată în faza de judecată în fond a concluzionat:

În conformitate cu verificările privind stabilirea si evidenţierea achiziţiilor interne şi intracomunitare şi livrărilor de mărfuri, a traseului mărfurilor, s-a constatat faptul ca unul din principalii beneficiari finali ai mărfurilor este Z. S.R.L.

Nu au existat relaţii comerciale între societăţile S.C. XX.; S.C. YY.; S.C. ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; S.C. CCC.; SC DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; S.C. HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; S.C. KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT..) si societăţile AA. si BB.; - marfa livrata de societăţile S.C. XX.; S.C. YY.; S.C. ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; S.C. CCC.; S.C. DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; S.C. HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; SC KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT..) si societăţile AA. si BB. a ajuns la S.C. Z., o parte fiind ulterior livrată către societăţile S.C. AA. si S.C. BB.; -SC Z. este atât furnizor pentru societăţile AA. si BB. cat si beneficiar, fiind efectuate achiziţii de mărfuri de la aceste societăţi.

În continuare, expertiza contabila judiciara a constatat faptul ca: între societăţile care fac achiziţii intracomunitare si beneficiarii finali ai mărfurilor s-au interpus alte firme, care au oferit posibilitatea beneficiarului final de a-si deduce TVA-ul.

În condiţiile în care beneficiarii finali ar fi efectuat achiziţia intracomunitara în mod direct, atunci TVA-ul dedus ar fi avut valoarea 0, drept pentru care TVA-ul de plata către bugetul de stat ar fi fost egal cu TVA-ul colectat.

A fost, de asemenea, constatat faptul ca unele din societăţile achizitoare au acţionat numai o perioada scurta de timp, au înregistrat parţial în contabilitate achiziţiile şi livrările de mărfuri, au depus declaraţii numai pe perioade scurte, au livrat mărfurile către alte societăţi de la care au ajuns la beneficiarii finali, nu au achitat datoriile către bugetul statului. Prejudiciul cauzat bugetului statului prin neplata TVA a fost calculate la suma de 23.975.347 RON.

Faţă de cele reţinute mai sus, prima instanţă a apreciat că se află în prezenta unui circuit de fraudă carusel.

În aplicarea jurisprudenţei comunitare, intenţia de a participa la acest circuit trebuie verificată în raport cu fiecare inculpat acuzat de infracţiunea de evaziune fiscal în calitate de autor.

Hotărârea CJUE în cauzele conexate C-80/2011 şi C-142/2011 a statuat că:

"beneficiul dreptului de deducere nu poate fi refuzat unei persoane impozabile decât în temeiul jurisprudenţei, care rezultă de la punctele 56-61 din Hotărârea Kittel şi HHHH., … potrivit căreia trebuie să se stabilească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă, căreia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile care îi servesc drept bază pentru a justifica dreptul de deducere, ştia sau ar fi trebuit să ştie că această operaţiune era implicată într-o fraudă săvârşită de furnizor sau de un alt operator în amonte. O persoană impozabilă care ştia sau ar fi trebuit să ştie că, prin achiziţia sa, participă la o operaţiune implicată într-o fraudă privind TVA-ul trebuie, în scopul Directivei 2006/112, să fie considerată ca participând la această fraudă, independent de aspectul dacă obţine sau nu obţine un avantaj din revânzarea bunurilor sau din utilizarea serviciilor în cadrul operaţiunilor taxate efectuate de aceasta în aval (a se vedea Hotărârea Kittel şi HHHH. - punctul 56).

Cu privire la inculpatul H.:

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului H. că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în calitate de administrator de fapt al societăţilor comerciale S.C. XX.; S.C. YY.; S.C. ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; S.C. CCC.; S.C. DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; S.C. HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; S.C. KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii intracomunitare de bunuri (carne şi produse din carne) în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţionala a mărfurilor intracomunitare, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Analizând materialul probator prima instanţă a reţinut că inculpatul H. a recunoscut faptele şi a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate conform art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., dând declaraţii ample care se coroborează cu declaraţiile celorlaţi inculpaţi, precum şi cu declaraţiile martorilor IIII. şi JJJJ..

Prima instanţă a constatat că probele analizate conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului H. sub forma intenţiei directe raportat la fapta sa constând în aceea că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în calitate de administrator de fapt al societăţilor comerciale S.C. XX.; S.C. YY.; S.C. ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; S.C. CCC.; S.C. DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; S.C. HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; SC KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii intracomunitare de bunuri (carne şi produse din carne), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 23.975.347 RON reprezentând TVA, datorat ca urmare a comercializării pe piaţa naţionala a mărfurilor intracomunitare, faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. S-a reţinut formei agravate raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpatul l-a produs, în calitate de autor al infracţiunii de evaziune fiscală, inculpatul înregistrând în contabilitatea firmelor controlate in fapt, menţiuni nereale despre achiziţiile făcute, care erau trecute în mod fictiv prin aceste firme, in realitate ele fiind achiziţionate de beneficiarul final S.C. Z..

Totodată, prima instanţă nu a putut primi apărarea inculpatului în sensul că ar trebui să se dispună încetarea procesului penal pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) în baza art. 16 lit. i) din C. proc. pen., pe de o parte, pentru că sentinţa penală nr. 1114/21.09.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti-Sectia I Penală nu este o sentinţă definitivă, iar pe de altă parte faptele inculpaţilor H. şi T. care sunt deduse judecăţii în acel dosar penal sunt fapte de complicitate la evaziunea fiscală ce se impută inculpatei persoană juridică S.C. VVV. Slobozia, fapte care, nu numai că nu sunt identice, cum susţine apărarea dar, sesizată fiind cu cererea de reunire a dosarului nr x/2016 al Tribunalului Bucureşti-Sectia I Penală, Curtea a respins această cerere constatând că nu sunt întrunite nici măcar condiţiile prevăzute de art. 43 din C. proc. pen.

Pentru infracţiunea pentru care inculpatul este găsit vinovat, s-a dispus condamnarea inculpatului avându-se în vedere criteriile de individualizare prev de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă, limite ce au fost reduse conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deoarece, în privinţa faptelor ce se impută inculpatului, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea din actul de sesizare. S-a avut în vedere contribuţia majoră a inculpatului la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii medii, căsătorit, 2 copii minori), inculpatul are antecedente penale, dar şi existenta unor cauze de reducere a pedepsei (art. 18 din Legea nr. 508/2014 raportat la denunţarea faptelor de corupţie ale inculpatei G. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 raportat la denunţul altor fapte aflat la fila x vol primul ciclu procesual, reducerea se va face o singură dată, diferenţele dintre actele normative care prevăd reducerea, menţionate de apărare, nu justifică aplicarea lor concomitentă, se referă la aceeaşi conduită), timpul îndelungat scurs de la comiterea faptei.

Fată de cele reţinute, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen. cu reţinerea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2014 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului H. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, apreciind acest cuantum suficient pentru atingerea scopului de prevenţie şi reeducare al pedepsei. În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii J., O. şi S.C. Z.:

S-a reţinut că din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpata S.C. Z., cu sediul declarat în Cluj Napoca, avea ca obiect de activitate, printre altele, comerţ intern cu carne şi produse din carne şi lactate. Z. nu a făcut achiziţii intracomunitare, nefiind înregistrată la organele fiscale pentru desfăşurarea unor asemenea activităţi. Iniţial firma a început cu un magazin în anul 2002, pentru ca mai apoi să facă distribuţie en-gros, ulterior deschizând aproximativ 24 de magazine, iar cifra de afaceri a crescut constant, fiind încadrată în categoria întreprinderilor mijlocii. La începutul activităţii sale, printre furnizorii principali ai societăţii erau şi S.C. BB., S.C. AA., ulterior, după ce S.C. Z. a început să se aprovizioneze cu mărfuri de firmele coordonate de inculpatul H., S.C. BB. şi S.C. AA. au devenit clienţi ai lui S.C. Z..

Asociaţii firmei în perioada octombrie 2012- martie 2014, cu 50% fiecare din părţile sociale, au fost inculpatul J. şi inculpatul O., ultimul având şi calitatea de administrator. În perioada octombrie 2012- martie 2014 atribuţiile celor doi asociaţi au fost împărţite, în sensul că inculpatul J. s-a ocupat de comerţul en-gros cu carne şi produse din carne, iar inculpatul O. s-a ocupat cu comerţul cu produse lactate şi desfacerea produselor prin magazinele pe care le deţinea societatea. În plus, de partea de distribuţie se ocupa inculpatul O. şi de partea de achiziţii se ocupa inculpatul J..

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului J. că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în calitate de administrator de fapt al S.C. Z. Cluj-Napoca, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de bunuri (carne şi produse din carne) cu privire la care cunoştea că în realitate proveneau din spaţiul intracomunitar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON, reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţionala a mărfurilor intracomunitare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Din declaraţiile inculpatului H. a rezultat că inculpatul J. a insistat ca cei doi să facă afaceri comerciale împreună, fiind atras de preturile competitive, pe care inculpatul H. le practica. De asemenea, inculpatul J. a precizat că ştia că preţurile practicate de inculpatul H. erau inferioare preţurilor practicate de furnizorii intracomunitari, deoarece în preţul facturat de inculpatul H., deşi era inclus scriptic TVA-ul, acesta probabil, nu era plătit, întrucât X i-a spus că "omoară TVA-ul", prin aceasta înţelegând că trecea marfa prin mai multe societăţi pentru a i se pierde urma. Inculpata I. a arătat că, deşi firmele S.C. KKK.,S.C. MMM., S.C. NNN., S.C. OOO. S.R.L. făceau achiziţiile intracomunitare, la solicitarea inculpatului H., ea factura mai multe facturi fiscale pentru un lanţ de societăţi, operaţiuni din care reieşea că marfa ar fi fost vândută în mod succesiv, deşi aceste operaţiuni nu se realizau în realitate. Inculpatul B. a confirmat şi el, cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, că au existat situaţii în care, pentru un transport de marfă intracomunitară, achiziţionată de una dintre firmele controlate de H., să fie modificat CMR-ul şi să se treacă ca loc de încărcare S.C. Z. şi ca loc de descărcare S.C. BB., iar CMR-ul care însoţea marfa din UE să nu fie lăsat la locul e descărcare. De asemenea, conivenţa dintre inculpaţii J. şi H. rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor I., F. şi E. care au arătat că ambii insistau ca angajaţii să schimbe periodic telefoanele, pentru a nu fi ascultaţi.

Nu în ultimul rând, s-a reţinut că toate declaraţiile menţionate se coroborează cu concluziile raportului de expertiză care confirmă circuitul mărfii intracomunitare, succesiv, între firmele controlate de inculpatul X, pentru a ajunge la beneficiarul final care era, în principal, S.C. Z., fiind vorba de un număr suficient de acte materiale care să arate coniventa dintre inculpaţi în privinţa fraudării TVA prin aceste achiziţii de tip suveică. Prima instanţă a arătat deja că se poate trage concluzia că se află în prezenta unui circuit de fraudă carusel. Societăţile comerciale controlate de inculpatul H. au evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii intracomunitare de bunuri (carne şi produse din carne), în realitate marfa era "trecută" fictiv prin aceste societăţi, beneficiarul final - S.C. Z. fiind cel cu banii căruia se plătea de la bun început achiziţia intracomunitară. Scopul era sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România. Firmele interpuse dispăreau fără să plătească TVA-ul, iar beneficiarul final şi-l deducea deşi nu fusese plătit de firmele interpuse. Dacă beneficiarul final ar fi ar fi evidenţiat de la bun început achiziţia comunitară in contabilitatea sa, TVA-ul de dedus ar fi fost zero.

S-a reţinut că probele analizate conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului J. sub forma intenţiei directe raportat la fapta sa constând în aceea că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în calitate de administrator de fapt al S.C. Z. Cluj-Napoca, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de bunuri (carne şi produse din carne) cu privire la care cunoştea că în realitate proveneau din spaţiul intracomunitar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat, ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 23.975.347 RON reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţională a mărfurilor intracomunitare, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. S-a reţinut forma agravată raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpatul l-a produs, în calitate de autor al infracţiunii de evaziune fiscală, înregistrând în contabilitatea firmei S.C. Z., menţiuni nereale despre achiziţiile făcute care au fost menţionate ca fiind interne, în realitate erau intracomunitare.

De asemenea, s-a apreciat că nu se impune reţinerea formei de participaţie a complicităţii deoarece fapta de evaziune fiscală, de care inculpatul este găsit vinovat nu are ca verbum regens un ajutor acordat inculpatului H. cu privire la înregistrările nereale în contabilitatea societăţilor, pe care acesta le administra, ci înregistrările nereale (caracterul intern al achiziţiilor de marfă care era, în realitate, intracomunitar) din contabilitatea S.C. Z., pe care inculpatul J. o administra în fapt. De asemenea, s-a reţinut că nu poate fi primită apărarea inculpatului că prejudiciul s-a înregistrat pe aşa numitele societăţi bidon (firme controlate de inculpatul H.), ci prejudiciul s-a produs prin activitatea societăţilor controlate de H., cât şi prin activitatea societăţii S.C. Z., administrată în fapt de inculpatul J. date fiind concluziile ale expertizei efectuate în fata Curţii:

"Între societăţile care fac achiziţii intracomunitare si beneficiarii finali ai mărfurilor s-au interpus alte firme, care au oferit posibilitatea beneficiarului final de a-si deduce TVA-ul. În condiţiile in care beneficiarii finali ar fi efectuat achiziţia intracomunitara in mod direct, atunci TVA-ul dedus ar fi avut valoarea 0, drept pentru care TVA-ul de plata către bugetul de stat ar fi fost egal cu TVA-ul colectat."

Aşadar, s-a menţionat că dacă S.C. Z. ar fi înregistrat în contabilitate în mod corect caracterul intracomunitar al achiziţiilor de mărfuri nu ar mai fi putut deduce TVA-ul, care ar fi trebuit colectat, dar şi plătit statului.

Pentru infracţiunea pentru care inculpatul este găsit vinovat s-a dispus condamnarea inculpatului avându-se în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă, contribuţia importanta inculpatului la comiterea faptei, circumstanţele personale, inculpatul este căsătorit, doi copii minori, studii superioare, fără antecedente penale, integrat în societate, inexistenta unor motive de a reţine circumstanţe atenuante, deoarece inculpatul nu a recunoscut şi nu a regretat fapta, inexistenta unor cauze de reducere a pedepsei, timpul scurs de la comiterea faptei. Raportat la toate criteriile de individualizare, instanţa a aplicat inculpatului J. o pedeapsă la limita minimă, în special în considerarea timpului îndelungat pe care l-a necesitat judecarea cauzei, limită minimă, care este totuşi ridicată, infracţiunea ce i s-a reţinut inculpatului fiind în formă agravată dat fiind prejudiciul cauzat de 23.975.347 RON.

Fată de cele reţinute, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) s-a dispus condamnarea inculpatului J. la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, apreciind acest cuantum suficient pentru atingerea scopului de prevenţie şi reeducare al pedepsei. În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatului J. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o durata de 5 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-at aplica inculpatului J. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O. - administratorul de drept al S.C. Z..

Prima instanţă a reţinut, făcând trimitere la analiza activităţii inculpatului J., că inculpata S.C. Z., cu sediul declarat în Cluj Napoca, avea ca obiect de activitate, printre altele, comerţ intern cu carne şi produse din carne şi lactate. Z. nu a făcut achiziţii intracomunitare, nefiind înregistrată la organele fiscale pentru desfăşurarea unor asemenea activităţi. Iniţial firma a început cu un magazin în anul 2002, pentru ca mai apoi să facă distribuţie en-gros, ulterior deschizând aproximativ 24 de magazine, iar cifra de afaceri a crescut constant, fiind încadrată în categoria întreprinderilor mijlocii. La începutul activităţii sale, printre furnizorii principali ai societăţii erau şi S.C. BB., S.C. AA., ulterior, după ce S.C. Z. a început să se aprovizioneze cu mărfuri de firmele coordonate de inculpatul H., S.C. BB. şi S.C. AA. au devenit clienţi ai lui S.C. Z.. Asociaţii firmei în perioada octombrie 2012- martie 2014, cu 50% fiecare din părţile sociale, au fost inculpatul J. şi inculpatul O., ultimul având şi calitatea de administrator. În perioada octombrie 2012- martie 2014 atribuţiile celor doi asociaţi au fost împărţite, în sensul că inculpatul J. s-a ocupat de comerţul en-gros cu carne şi produse din carne, iar inculpatul O. s-a ocupat cu comerţul cu produse lactate şi desfacerea produselor prin magazinele pe care le deţinea societatea. În plus, de partea de distribuţie se ocupa inculpatul O. şi de partea de achiziţii se ocupa inculpatul J..

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului O. că, în perioada octombrie 2012- martie 2014, în calitate de administrator de drept al S.C. Z. Cluj-Napoca, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de bunuri (carne şi produse din carne) cu privire la care cunoştea că în realitate proveneau din spaţiul intracomunitar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţională a mărfurilor intracomunitare, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. Inculpatul O. a dat declaraţii atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, în care a arătat că activitatea S.C. Z. era împărţită pe sectoare, de partea de intermediere şi activităţi comerciale en gros se ocupa inculpatul J.. A mai arătat că nu poate da detalii despre H. şi firmele acestuia, că nu a cunoscut că s-ar fi putut ca firma Z. să fie antrenată, urmare a afacerilor cu firmele lui H., într-un circuit evazionist. A recunoscut că preturile mărfurilor livrate de H. erau competitive, adică erau sub preţul pieţei, dar acest aspect nu i-a ridicat niciodată suspiciuni cu privire la faptul că acesta din urmă ar face evaziune fiscală. A recunoscut că, în momentul în care una dintre firmele lui H. S.C. SSS. era cercetată, l-a întrebat pe partenerul său inculpatul J. despre acest aspect şi a primit răspuns că Z. lucrează corect şi n-au de ce să se teamă.

Prima instanţă a mai reţinut că, din aspectele menţionate în raportul de expertiză, se confirmă circuitul mărfii intracomunitare, succesiv între firmele controlate de inculpatul X, pentru a ajunge la beneficiarul final care era, în principal, S.C. Z.. Societăţile comerciale controlate de inculpatul H. au evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii intracomunitare de bunuri (carne şi produse din carne), în realitate marfa era "trecută" fictiv prin aceste societăţi, beneficiarul final - S.C. Z. fiind cel cu banii căruia se plătea de la bun început achizitia intracomunitară. Scopul era sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România. Firmele interpuse dispăreau fără să plătească TVA-ul, iar beneficiarul final şi-l deducea deşi nu fusese plătit de firmele interpuse, iar dacă beneficiarul final ar fi fi evidenţiat de la bun început achiziţia comunitară în contabilitatea sa, TVA-ul de dedus ar fi fost zero.

În cazul inculpatului O., care nu s-a ocupat direct de sectorul de intermediere al firmei Z., prima instanţă a apreciat cu prudenţă existenţa "elementelor obiective", astfel cum impune jurisprudenţa CJUE (cauzele conexate C-80/2011 şi C -142/2011 Kittel şi HHHH.), din care ar putea rezulta că inculpatul ştia sau ar fi trebuit să ştie că, prin achiziţia sa, firma Z. a fost implicată într-un circuit comercial de fraudă privind TVA-ul. În jurisprudenţa CJUE s-a conturat teoria părţii inocente (cauza Optigen, şi Teleos), conform căreia "în sistemul comun de TVA, dreptul de deducere al TVA-ului funcţionează automat şi trebuie respectat, în primul rând, din nevoie de a asigura neutralitatea fiscală. Prin urmare, orice parte inocentă, care nu cunoaşte ce s-a întâmplat în amonte sau în aval în lanţul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, este prezumată ca fiind un contribuabil onest, care are dreptul să deducă TVA-ul plătit pentru propriile achiziţii."

Analizând întregul material probator, Curtea a ajuns la concluzia că există un dubiu, care îi profită inculpatului (in dubio pro reo) că inculpatul O. ştia sau ar fi trebuit să ştie de frauda fiscală "tip suveică" de către societăţile coordonate de inculpatul H., de la care S.C. Z. se aproviziona cu marfă. Curtea a observat declaraţiile inculpatului H. şi a angajaţilor acestuia, inculpaţii E., F., D., care afirmă, în esenţă, neimplicarea efectivă a inculpatului O. în afacerile firmei Z. cu firmele controlate de inculpatul H., de această parte a activităţii ocupându-se exclusiv inculpatul J..

Faţă de declaraţiile date în cauză, Curtea a apreciat că există un dubiu rezonabil cu privire la vinovăţia inculpatului O., la acordul conştient al acestuia de a implica firma Z. în circuitul evazionist iniţiat de inculpatul H..

Pentru motivele arătate, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului O. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În ceea ce priveşte inculpata persoană juridică S.C. Z., prin actul de sesizare s-a reţinut că fapta acestei inculpate, care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de bunuri (carne şi produse din carne) cu privire la care cunoştea că în realitate proveneau din spaţiul intracomunitar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA, datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţională a mărfurilor intracomunitare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Conform art. 135 din C. pen. persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

S-a apreciat că latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală este întrunită deoarece, din aspectele menţionate în raportul de expertiză, se confirmă circuitul mărfii intracomunitare, succesiv între firmele controlate de inculpatul X, pentru a ajunge la beneficiarul final care era, în principal, S.C. Z.. Societăţile comerciale controlate de inculpatul H. au evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii intracomunitare de bunuri (carne şi produse din carne), în realitate marfa era" trecută" fictiv prin aceste societăţi, beneficiarul final- S.C. Z. fiind cel cu banii căruia se plătea de la bun început achizitia intracomunitară. Scopul era sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, Firmele interpuse dispăreau fără să plătească TVA-ul, iar beneficiarul final S.C. Z. şi-l deducea deşi nu fusese plătit de firmele interpuse. Dacă beneficiarul final ar fi evidenţiat de la bun început achiziţia comunitară in contabilitatea sa, TVA-ul de dedus ar fi fost zero.

Deşi achiziţiile de mărfuri de la firmele controlate de inculpatul H. au fost făcute de inculpatul J. în numele, interesul şi în realizarea obiectului de activitate al firmei S.C. Z., în ceea ce priveşte latura subiectivă, din probele administrate a rezultat că inculpatul O. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, existând un dubiu că acesta cunoştea frauda tip carusel pusă la cale de inculpatul H., astfel încât există un dubiu că inculpatul O., în calitate de asociat şi administrator de drept ar fi încredinţat inculpatului J. funcţia de administrator de fapt ce avea ca atribuţii aprovizionarea cu marfă, cu scopul de a participa si beneficia de rezultatul infracţional al fraudei tip carusel împreună cu inculpatul H..

S-a apreciat că acest dubiu profită şi inculpatei S.C. Z., şi va împiedica atragerea răspunderii juridice a acesteia, sens în care, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei S.C. Z. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală in forma continuata prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În ceea ce priveşte inculpatele P., Q., S.C. BB., S.C. AA.:

În sarcina inculpatelor P. şi Q. s-a reţinut prin actul de sesizare că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în calitate de administrator al S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ şi respectiv S.C. AA. Iaşi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de bunuri (carne şi produse din carne) cu privire la care cunoşteau că în realitate proveneau din spaţiul intracomunitar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON, reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţionala a mărfurilor intracomunitare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În sarcina inculpatelor S.C. BB. Dumbrava Roşie şi S.C. AA. Iaşi, s-a reţinut prin actul de sesizare că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de bunuri (carne şi produse din carne) cu privire la care cunoşteau că în realitate proveneau din spaţiul intracomunitar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţionala a mărfurilor intracomunitare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Prima instanţă, raportat la tranzacţiile ce constituie verbum regens al infracţiunii de evaziune fiscală (263 acte materiale), a făcut trimitere la expertiza contabilă judiciară, efectuată în faza de judecată în fond.

În conformitate cu verificările privind stabilirea si evidenţierea achiziţiilor interne si intracomunitare si livrărilor de mărfuri, a traseului mărfurilor, s-a constatat faptul ca unul din principalii beneficiari finali ai mărfurilor este Z. S.R.L.

S-a reţinut că nu au existat relaţii comerciale intre societăţile S.C. XX.; S.C. YY.; SC ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; SC CCC.; S.C. DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; S.C. HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; S.C. KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT..) şi societăţile AA. si BB.; marfa livrata de societăţile S.C. XX.; S.C. YY.; S.C. ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; S.C. CCC.; SC DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; S.C. HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; S.C. KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT..) şi societăţile AA. si BB. a ajuns la S.C. Z., o parte fiind ulterior livrată către societăţile S.C. AA. şi S.C. BB.; Către S.C. BB. Piatra-Neamţ au fost livrate mărfuri alimentare în valoare totală de 22.680.444 RON, din care 18.290.681 RON - valoare fără TVA şi 4.389.763 RON - TVA, iar către S.C. AA. Iaşi au fost livrate mărfuri alimentare în valoare totală de 25.494.110 RON, din care 20.583.959 RON - valoare fără TVA şi 4.940.151 RON - TVA; S.C. Z. este atât furnizor pentru societăţile AA. si BB. cat si beneficiar, fiind efectuate achiziţii de mărfuri de la aceste societăţi.

Spre deosebire de S.C. Z. care apare ca beneficiar final al livrărilor succesive având ca obiect mărfuri achiziţionate din spaţiul comunitar, livrări efectuate între firmele controlate de inculpatul H., ultima factură fiind emisă pentru S.C. Z., în cazul societăţilor S.C. AA. si S.C. BB., acestea apar că au achiziţionat marfă numai de la S.C. Z., pentru ele tranzacţiile fiind interne si înregistrate ca atare, integral şi în conformitate cu prevederile legale în contabilitatea celor două firme.

S-a reţinut că nu există dovezi că S.C. AA. şi S.C. BB. s-au aflat în spatele acestor tranzacţii, că ele au virat sumele de bani, cu care a fost achiziţionată marfa comunitară, că au participat în cunoştinţă de cauză la un circuit de fraudă a TVA, în acest sens, în cazul acestor inculpate nu este întrunită nici latura obiectivă, nici cea subiectivă, din perspectiva exigentelor acquis-ul comunitar în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, temeiul achitării urmând a fi art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reţine afirmaţia din rechizitoriu că firmele coordonate de inculpatul H. erau "săgeţile" celor două societăţi, S.C. AA. şi S.C. BB..

Prima instanţă, analizând probatoriul propus de acuzare pentru a se dovedi conivenţa infracţională a inculpatelor S.C. AA., S.C. BB., P. şi Q., a constatat că acesta se bazează pe declaraţia inculpatului H., în care a arătat că reprezentanţii S.C. AA. şi S.C. BB. cunoşteau circuitul infracţional (declaraţii în care inculpatul nu a specificat pe ce anume se bazează în afirmaţiile sale şi care le contrazic pe cele initiale, în care a arătat că nu le-a avut ca partenere de afaceri şi nu le-a cunoscut în acest context pe inculpate) şi pe convorbiri telefonice interceptate (redate în procese-verbale), acestea din urmă fiind excluse din ansamblul materialului probator.

Pentru motivele arătate, nefiind întrunită nici latura obiectivă, nici cea subiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, s-a dispus achitarea inculpatelor, temeiul achitării fiind art. 16 lit. a) din C. proc. pen., în literatura juridică fiind admisă aplicarea acestui temei, nu doar în situaţia în care nu a existat nicio faptă, ca modificare a realităţii obiective, ci şi în situaţia în care fapta nu întruneşte tipicitatea infracţiunii, deci nu există o faptă din perspectiva C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei P., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale). În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei Q. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Pentru aceleaşi considerente, deoarece inculpatele P. şi Q., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, au evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale în mod corect achiziţii interne de bunuri (carne şi produse din carne), care aveau în mod real acest caracter, nu există infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) săvârşite în numele, interesul, realizarea obiectului de activitate al inculpatelor persoane juridice S.C. BB. şi S.C. AA..

Pentru aceste motive, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. AA., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale). În baza art. 16 alin. (1) lit. a) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei S.C. BB. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În ceea ce priveşte inculpaţii acuzaţi de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), respectiv X., R., S., I., C., A., T., N., F., E., D., B., G., U., V., W., cu menţiunea că, pentru G., U., V., W. au fost reţinute numai 68 de acte materiale aferente perioadei noiembrie 2013- martie 2014 pentru primii trei inculpaţi şi, respectiv decembrie 2013- martie 2014, pentru ultimul inculpat).

Cu privire la inculpatul T.:

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, s-a reţinut în actul de sesizare că inculpatul T., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România sens în care: a racolat persoanele care urmau să preia/cesioneze părţile sociale; a participat împreună cu inculpatul GGGG. la efectuarea unor verificări declanşate de către Garda Financiară în legătură cu activitatea unor societăţi comerciale; a achitat diferite sume de bani persoanelor care au preluat părţile sociale; a fost persoana de legătură cu inculpata N., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Inculpatul T. a recunoscut, de la bun început, comiterea faptelor şi, în primul ciclu procesual, chiar a solicitat aplicarea procedurii simplificate, solicitare pe care nu a reiterat-o în prezentul ciclu de judecată, refuzând să dea declaraţii.

Declaraţiile de recunoaştere, date în faza de urmărire penală, de inculpatul T. se coroborează cu declaraţiile inculpatului H. care a recunoscut şi el acuzaţiile şi a dat declaraţii ample în faza de urmărire penală, în care a arătat că, prin intermediul inculpatului T., a preluat în fapt firmele analizate în expertizele efectuate în cauză, precizând că prefera să nu se întâlnească cu persoanele care îndeplineau funcţia de administrator deoarece nu dorea să fie cunoscut de acestea. Aceste persoane nu aveau nicio activitate pe aceste firme, dădeau doar împuterniciri de reprezentare şi împuterniciri pentru ridicare/depunere de numerar în conturile firmelor, inculpatul H. se baza pe inculpatul T., care asigura găsirea şi legătura cu aceste persoane, serviciu pentru care primea între 5000 şi 10.000 RON/firmă.

S-a reţinut că declaraţiile inculpaţilor T. şi H. se coroborează şi cu probele rezultate din percheziţiilor domiciliare efectuate la inculpatul T., din procesele-verbale întocmite rezultă că au fost identificate copii ale actelor de stare civilă ale unor persoane care au preluat ori urmau să preia părţile sociale ale societăţilor comerciale implicate în circuitul evazionist, cât şi documente care priveau activitatea societăţilor comerciale controlate de inculpatul H..

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului T., constând în aceea că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, l-a ajutat pe inculpatul H. la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale, care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România sens în care: a racolat persoanele care urmau să preia/cesioneze părţile sociale; a achitat diferite sume de bani persoanelor care au preluat părţile sociale; a participat la efectuarea unor verificări făcute de către Garda Financiară în legătură cu activitatea unor societăţi comerciale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale). Se impune reţinerea formei agravate raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpatul l-a prevăzut, în calitate de complice, dată fiind activitatea amplă de ajutor acordată şi numărul mare de societăţi înfiinţate.

Prima instanţă nu a reţinut apărarea inculpatului în sensul că ar trebui să se dispună încetarea procesului penal pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) în baza art. 16 lit. i) din C. proc. pen., pe de o parte, pentru că sentinţa penală nr. 1114/21.09.2023, pronunţată în dosarul nr x/2016 al Tribunalului Bucureşti-Sectia I Penală, nu este o sentinţă definitivă, iar pe de altă parte, faptele inculpaţilor H. şi T. care sunt deduse judecăţii în acel dosar penal sunt fapte de complicitate la evaziunea fiscală ce se impută inculpatei persoană juridică S.C. VVV. Slobozia, fapte care nu numai că nu sunt identice, cum susţine apărarea dar, sesizată fiind cu cererea de reunire a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti-Sectia I Penală, Curtea a respins această cerere constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 43 din C. proc. pen.

Pentru infracţiunea pentru care inculpatul este găsit vinovat, s-a dispus condamnarea inculpatului avându-se în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă. S-a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatului la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii medii, căsătorit, 1 copil minor, şofer), inculpatul nu are antecedente penale, dar şi existenta unor circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., reprezentate de împrejurarea că inculpatul a beneficiat personal de sume modice din comiterea faptei raportat la prejudiciul înregistrat şi a fost sincer la urmărirea penală.

În baza art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului T. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, apreciind acest cuantum suficient pentru reeducarea inculpatului. În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

Cu privire la inculpata N.:

Inculpata N. a avut calitatea de avocat în perioada octombrie 2012 - martie 2014, reţinută ca perioadă infracţională în cauză. În această perioadă inculpata a întocmit actele de preluare/cesiune a părţilor sociale ale societăţilor coordonate de inculpatul H. şi a reprezentat aceste societăţi la Registrul Comerţului în vederea întocmirii formalităţilor necesare modificărilor privind aceste societăţi comerciale, activitate pentru care inculpata a fost remunerată cu sume între 200 şi 1.000 RON.

În actul de sesizare, s-a reţinut că inculpata N., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, l-a ajutat pe inculpatul H. (inculpatul nu a constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia Curtea va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA, datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România sens în care: a racolat persoanele care urmau să preia/cesioneze părţile sociale; a întocmit actele de preluare/cesiune a părţilor sociale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Analizând întregul material probator, Curtea a ajuns la concluzia că nu există suficiente probe că inculpata N., care a exercitat profesia de avocat, ştia sau ar fi trebuit să ştie de frauda fiscală "tip suveică" în care au fost implicate societăţile comerciale coordonate de inculpatul H..

Prima instanţă a reţinut că, în condiţiile în care inculpata a desfăşurat o activitate profesională conform art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 51/1995, probele administrate în cauză nu fac dovada că inculpata cunoştea împrejurarea că societăţile comerciale coordonate de inculpatul H. erau folosite într-un circuit sofisticat de tip suveică pentru fraudarea statului şi neplata TVA. Inculpata nu avea nicio obligaţie legală de a urmări modul în care inculpatul H. înregistra achiziţiile/livrările de mărfuri şi nici dacă inculpatul îşi plătea în mod corect obligaţiile fiscale. Chiar dacă ar fi vrut să urmărească aceste aspecte nu rezultă din nicio probă că inculpata avea acces la documentele contabile ale firmelor controlate de inculpatul H. şi că ar fi avut suficiente date pentru a-şi da seama de mecanismul complicat de fraudă carusel, pus la cale de inculpaţii H. şi J..

S-a apreciat că nu se poate dispune condamnarea unui avocat pe unica declaraţie a unui coinculpat (T.) şi pe presupunerea unui al doilea coinculpat (A.) care nu au consistenta necesară pentru a se converti în probe certe, decisive şi sigure de vinovăţie. Acuzarea s-a întemeiat în mod decisiv pe interpretarea interceptărilor, care au fost excluse din ansamblul materialului probator.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că singura soluţia care se impune în cauză este achitarea inculpatei N., în baza art. 10 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale).

În ceea ce priveşte temeiul achitării, deoarece nu s-a dovedit existenţa laturii subiective a infracţiunii de complicitate la evaziunea fiscală, activitatea profesională a inculpatei nu poate fi considerată ca întrunind latura obiectivă (ajutor la comiterea unei infracţiuni), neexistând nici latura obiectivă, nici subiectivă din perspectiva tipicităţii infracţiunii de evaziune fiscală, fapta nu exista din punct de vedere penal.

Fată de aceste considerente, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei N. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 rap la 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale).

Cu privire la inculpata X.:

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, acuzarea a reţinut că inculpata X., în perioada 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia Curtea a precizat că va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenţa acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat ca o parte din aprovizionările cu mărfuri (carne) provenită din achiziţii intracomunitare să ajungă la destinatarul final, cunoscând modul în care aceste mărfuri intră în România; în anumite cazuri a asigurat comunicarea între inculpatul H. şi inculpatul B. spre a se stabili momentul în care transporturile beneficiau de protecţie la punctele de trecere a frontierei; a acordat sprijin moral inculpatului H., fapt ce a determinat continuarea practicilor evazioniste, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Inculpata X. este broker, angajată din anul 2010 la societatea KKKK., cu sediul în Cipru, firmă, la care administrator este soţul acesteia. Pe piaţa intracomunitară aceasta acţionează ca un intermediar între diverşi comercianţi, cumpărând marfă dintr-o ţară şi vânzând marfa în altă ţară, pe cont propriu sau în baza unui contract de comision. În cadrul relaţiilor cu clienţii aceasta se ocupa şi de expediţia mărfurilor, iar uneori avea şi rol de finanţator achiziţionând marfă, după care recupera preţul de la importator sau garanta moral plata livrărilor către transportatori. Pentru activitatea prestată inculpata încasa un onorariu.

În actul de sesizare s-a reţinut contribuţia penală a inculpatei X., care s-a implicat activ în derularea achiziţiilor intracomunitare, fiind persoana de legătură între H. pe de o parte, şi furnizorii externi sau transportatori pe de altă parte. Se observă însă cu uşurinţă că aceasta este chiar definiţia activităţii de broker care reprezenta profesia inculpatei. S-a mai reţinut în rechizitoriu că inculpata X. avea cunoştinţă despre activitatea infracţională a grupării coordonate de inculpatul H. şi J., astfel că, a făcut demersuri cu scopul de a ajuta în eludarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, fapt ce rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice. Suporţii optici şi notele de redare au fost excluse din ansamblul materialului probator, deci vinovăţia inculpatei nu se mai poate întemeia pe aceste probe.

Analizând material probator rămas, prima instanţă a ajuns la concluzia că nu se poate constata că inculpata X. i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli, care nu aveau la bază operaţiuni reale, că a coordonat ca o parte din aprovizionările cu mărfuri (carne) provenită din achiziţii intracomunitare să ajungă la destinatarul final, cunoscând circuitul de fraudă carusel, că a asigurat comunicarea între inculpatul H. şi inculpatul B. spre a se stabili momentul în care transporturile beneficiau de protecţie la punctele de trecere a frontierei, că a acordat sprijin moral inculpatul H., fapt ce a determinat continuarea practicilor evazioniste.

Prima instanţă a reţinut că nu-şi poate întemeia eventuala condamnare a inculpatei pe unica declaraţie a coinculpatului H., care le contrazice pe toate celelalte, în care nu a explicat de unde rezultă că inculpata X. ar fi cunoscut elementele infracţionale menţionate de el şi care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză. S-a apreciat că nu poate fi condamnat un intermediar pentru complicitate la săvârşirea unei infracţiuni motivat de faptul că şi-a exercitat atribuţiile conform profesiei şi a asigurat aprovizionarea cu marfă, care este ulterior folosită la săvârşirea acelei infracţiuni, fără a exista probe certe, decisive şi sigure că a cunoscut aceea activitate infracţională.

Din probatoriul administrat, rezultă că inculpata X. cunoştea că inculpatul H. lucra cu mai multe societăţi comerciale, ceea ce nu presupunea automat că acesta se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, chiar dacă se desfăşoară activitate comercială o perioadă pe aceea firmă şi apoi aceasta este "abandonată" pentru a nu se plăti taxele şi impozitele aferente activităţii desfăşurate, căci fapta, în aceasta variantă, nu este prevăzută de legea penală, ea trebuind să îmbrace una din variantele prevăzute la lit. a)-f) din art. 9 din Legea nr. 241/2005. În plus, în Codul fiscal, la art. 7 pct. 26, există definită noţiunea de "persoane afiliate", cărora li se aplică un anumit regim fiscal, desfăşurarea unei/unor activităţi comerciale prin folosirea mai multor firme, neputând fi ab initio, nici măcar indiciul săvârşirii unei fapte penale.

Pentru aceste motive, nefiind dovedită vinovăţia inculpatei X., în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei X. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale). S-a menţionat că temeiul achitării este art. 16 lit. a) C. proc. pen., deoarece activitatea profesională desfăşurată de inculpata nu întruneşte nici latura obiectivă, nici pe cea subiectivă a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, deci fapta nu există din perspectiva C. pen.

Cu privire la inculpaţii R. şi S.:

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul S., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia s-a mennţionat că se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat conducătorii auto spre destinatarii finali prin înmânarea altor documente de însoţire a transporturilor care să disimuleze provenienţa intracomunitară; a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan; a participat la operaţiunile de desigilare a mijloacelor de transport; a ajutat pe inculpatul H. să sustragă de la controlul Gărzii Financiare mai multe transporturi de carne, a depus bani în mod repetat în conturile societăţilor comerciale paravan, fapta ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Inculpatul S. a fost angajat la firma coordonată de inculpatul H., S.C. SSS., în perioada iunie 2013 - august 2013 şi avea ca atribuţii să asiste la desigilarea tirurilor care veneau din exterior, în prezenţa reprezentanţilor Gărzii Financiare, totodată era împuternicit pentru diverse bănci în scopul retragerii sau depunerii de bani, la solicitarea inculpatului H., F. şi E.. Pentru aceste atribuţii inculpatul primea un salariu de 2.000 RON/lună. Societăţile pe care inculpatul a fost împuternicit să opereze pe conturi au fost S.C. EEE., S.C. QQQ. şi S.C. FFF.. În perioada cât a fost angajat acesta a retras din conturile S.C. EEE. suma de 557,592.00 RON şi din conturile S.C. FFF. suma de 26,800.00 RON şi a depus suma de 2,980,915.00 RON în conturile S.C. EEE., S.C. HHH., S.C. FFF., FFFF. şi DDDD..

În faza de urmărire penală şi în faza de judecată, inculpatul a dat declaraţii în care a arătat împrejurările în care a lucrat la S.C. SSS. timp de 3 luni şi jumătate, timp în care a fost şofer, dar a şi reprezentat firma S.C. EEE. cu ocazia desigilării de către Garda Financiară. A fost împuternicit pentru operaţiuni bancare pe conturile firmelor S.C. EEE., S.C. QQQ. şi S.C. FFF.. Depunea şi ridica bani după indicaţiile H., F., E., fără documente justificative. A relatat un episod în care au fost confiscate trei tiruri cu carne, iar inculpatul H. i-a cerut să storneze facturile pe o firma din Bulgaria, lucru pe care l-a făcut I. pentru că el nu ştia. A declarat că nu punea prea multe întrebări cu privire la sarcinile ce i se dădeau şi şi-a dat demisia după ce a fost anchetat în legătură cu activitatea firmei S.C. EEE.. Raportul de expertiză contabilă a evidenţiat sumele de bani retrase şi cele depuse din/în ce conturi. Declaraţiile inculpaţilor E., F., H. confirmă atribuţiile inculpatului S..

Prima instanţă a reţinut că activitatea desfăşurată de inculpat se poate încadra în latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, dar nu există dovezi că inculpatul a avut reprezentarea că ajută la fraudarea statului prin neplata TVA intr-un circuit de fraudă tip carusel.

Inculpatul nu avea atribuţii de întocmire de facturi sau alte documente fiscale şi nicio altă atribuţie care să-i permită să urmărească circuitul mărfii şi a banilor prin societăţile coordonate de inculpatul H.. El era cel care depunea şi retrăgea bani din conturile firmelor coordonate de inculpatul H. cu justificarea pe care acesta din urmă i-o dădea şi pe care inculpatul o menţiona pe borderourile bancare. Singurul indiciu pe care inculpatul îl avea era faptul că inculpatul H. coordona mai multe societăţi comerciale (fără a le cunoaşte pe toate), prin care acesta rula sume de bani şi pe care acesta le folosea pentru a importa şi vinde apoi marfă. De asemenea, inculpatul completa CMR-urile după ce tirurile cu marfă ajungeau la depozit, pentru ca marfa să fie livrată în ţară, iar acest lucru îl făcea conform facturii întocmite de celelalte inculpate. Practic, inculpatul nu vedea toate facturile întocmite de inculpate, ci doar pe ultima, cea care ajungea la destinatarul final.

Inculpatul este acuzat că a ajutat pe inculpatul H. să sustragă de la controlul Gărzii Financiare mai multe transporturi de carne, reţinându-se că "la data de 25.07.2013 au fost indisponibilizate de către organele de control fiscal un număr de 3 transporturi de carne din totalul de 7, inculpatul H., cu sprijinul inculpatului S. a indus inculpatului J. ideea că marfa a fost stornată în Bulgaria, deşi în realitate a făcut demersuri cu scopul de a fi sustrasă controlului. Sprijinul dat de inculpatul S. pentru aducerea la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale s-a materializat şi prin aceea că, la momentul verificărilor declanşate de către organele fiscale, a indus în eroare inspectorii ANAF aflaţi în verificări cu privire la locul unde se află sediul S.C. EEE., modalitate în care a creat premisele ca inculpatul H. să poată transporta marfa la destinatarii finali".

Cu privire la aceste aspecte, prima instanţă a reţinut că acuzarea nu a indicat care sunt probele din care să rezulte că a indus în eroare inspectorii ANAF aflaţi în verificări cu privire la locul unde se află sediul S.C. EEE., modalitate în care a creat premisele ca inculpatul H. să poată transporta marfa la destinatarii finali, suporţii optici şi notele de redare a interceptărilor nemaiconstituind probe deoarece instanţa le-a exclus.

Cu privire la faptul că inculpatul H. i-a cerut inculpatului S. ca, pentru transporturile, care nu au fost indisponibilizate, să fie întocmite acte care să ateste o livrare a mărfii către Bulgaria, prima instanţă a observat că nu există dovezi că inculpatul S. a înţeles scopul solicitării inculpatului H. ca fiind demers de evaziune fiscală. Inculpatul nici nu ştia să storneze o factură, nici care este semnificaţia acestei stornări.

S-a apreciat că nu există probe că acest inculpat ar fi implicat în coordonarea şoferilor, acesta a declarat că inculpata C. era persoana de legătură cu conducătorii auto, cărora le comunica destinaţia finală în care trebuia să ajungă marfa. Audiaţi fiind, conducătorii auto nu l-au menţionat pe inculpatul S.. După ce a fost anchetat cu privire la activitatea firmei S.C. EEE. inculpatul S. şi-a dat demisia din firma lui FF., ceea ce întăreşte ideea lipsei de coniventa infracţională intre cei doi.

Datorită timpului scurt petrecut de inculpatul S. în firma inculpatului H. şi faptului că, la primul incident în care s-au indisponibilizat trei tiruri cu marfă, acesta şi-a dat demisia, precum şi pregătirii intelectuale a inculpatului, Curtea a apreciat că există un dubiu că acesta înţeles că ajută, prin activitatea sa la comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului S. pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 de acte materiale).

Cu referire la infracţiunea de evaziune fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul R., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia s-a arătat că se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat conducătorii auto spre destinatarii finali prin înmânarea altor documente de însoţire a transporturilor care să disimuleze provenienţa intracomunitară; a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a fost în contact cu inculpatul G. spre a-i fi indicat momentul în care transporturile beneficiau de protecţia inculpatul V., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Inculpatul R. a fost angajat la firma coordonată de inculpatul H. S.C. SSS., în perioada mai 2013 - martie 2014 şi avea ca atribuţii să asiste la desigilarea tirurilor care veneau din exterior în prezenţa reprezentanţilor Gărzii Financiare, era împuternicit pentru diverse bănci în scopul retragerii sau depunerii de bani, la solicitarea inculpatului H., şofer pe maşina personală, ţinea legătura cu conducătorii auto din momentul în care aceştia ajungeau la depozit, avea alte atribuţii administrative sau logistice. Pentru aceste atribuţii inculpatul primea un salariu de 2.000 RON/lună.

Societăţile pe care inculpatul a fost împuternicit să opereze pe conturi au fost S.C. JJJ., S.C. KKK. şi S.C. RRR. S.R.L.. Inculpatul a fost, de asemenea, împuternicit să desigileze tirurile şi să transporte documente pentru S.C. JJJ., S.C. KKK. şi S.C. RRR. S.R.L., S.C. GGG., S.C. III. duo S.R.L., S.C. FFF., S.C. HHH. etc.

În perioada cât a fost angajat, acesta a retras din conturile S.C. JJJ., S.C. KKK. şi S.C. RRR. S.R.L., S.C. NNN. suma totală de 2.412.350 RON şi a depus în conturile S.C. JJJ., S.C. KKK. şi S.C. RRR. S.R.L., S.C. NNN., S.C. MMM., S.C. HHH., S.C. EEE., DDDD. şi FFFF. suma totală de 3.194.783,43 RON. În perioada 13.11.2013 - 31.01.2014, inculpatul R. a primit prin sistemul LLLL. suma totală de 75.000 RON (13.11.2013 - 20.000 RON; 16.11.2013 - 20.000 RON; 26.11.2013 - 7.000 RON; 04.12.2013 - 15.000 RON; 06.12.2013 - 8.000 RON; 31.01.2014 - 5.000 RON), bani care au fost remişi inculpatei G..

Instanţa de fond a constatat că activitatea desfăşurată de inculpat se poate încadra în latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, dar nu există dovezi că inculpatul a avut reprezentarea că ajută la fraudarea statului prin neplata TVA intr-un circuit de fraudă tip carusel.

Ca şi în cazul inculpatului S., inculpatul R. nu avea atribuţii de întocmire de facturi sau alte documente fiscale şi nici o altă atribuţie care să-i permită să urmărească circuitul mărfii şi a banilor prin societăţile coordonate de inculpatul H..

S-a apreciat că acuzarea nu a indicat probele din care ar rezulta că activitatea de desigilarea tirurilor care veneau din exterior sau operaţiunile punctuale de retragere sau depunere de bani în conturile firmelor, la indicaţiile lui H., i-ar fi putut crea inculpatului R. imaginea de ansamblu a activităţii infracţionale a acestuia din urmă. Organele judiciare, care l-au audiat pe inculpat în faza de urmărire penală, s-au mulţumit să consemneze o singură frază "Inculpatul X coordona acest circuit fictiv de livrări succesive de mărfuri intre firme paravan", fără să-i ceară inculpatului explicaţii suplimentare, detalii cu privire la cele afirmate. Instanţa nu a putut audia inculpatul, care s-a prevalat de dreptul la tăcere astfel că, s-a apreciat această frază ca fiind in distonantă cu restul declaraţiilor inculpatului şi s-a luat în considerare în stabilirea vinovăţiei inculpatului.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul R. ar fi remis mai multe sume de bani inculpatei G. pentru ca aceasta să le înmâneze inculpatului V., care urma să faciliteze trecerea tirurilor prin punctul de trecere al frontierei Borş. Inculpatul a recunoscut faptul remiterii banilor, dar Curtea nu a reţinut acest aspect, ca parte a ajutorului dat de inculpatul R., inculpatului H., în primul rând, pentru că nu există nicio probă din care să rezulte faptul că inculpatul R. ştia care este scopul cu care aceşti bani au fost remişi inculpatei G.. Chiar dacă inculpatul ştia că sumele de bani remise inculpatei G. vor ajunge la un funcţionar pe nume "doctorul", s-a apreciat că nu există nicio probă că acesta ştia ce urma să facă acest funcţionar pentru aceşti bani şi mai ales ce influenţă ar avea acest lucru asupra afacerilor inculpatului H.. Inculpatul R. nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de dare de mită şi acuzarea nu a adus nicio probă din care să rezulte că inculpatul a făcut legătura dintre o eventuală dare de mită şi o eventuală evaziune fiscală, pentru a considera remiterea sumei de bani ca fiind parte a ajutorului dat de inculpatul R. inculpatului H..

Având în vedere atribuţiile concrete ale inculpatului R. şi pregătirea sa profesională, s-a apreciat că există un dubiu că acesta înţeles că ajută, prin activitatea sa, la comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală

Faţă de cele reţinute, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. achită, s-a dispus achitarea inculpatului R. pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 de acte materiale). Cu privire la inculpatii A., I., C.:

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul A., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia s-a precizat că se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni), prin aceea că, în calitate de contabil, a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale celorlalte societăţi din grup, a ajutat la evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, cunoscând caracterul ilicit al acestor operaţiuni; a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA, datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. Inculpatul A., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, a îndeplinit funcţia de contabil pentru o parte din firmele coordonate de către inculpatul H. întocmind evidenţe contabile în baza unor documente justificative cunoscând că în ele erau evidenţiate cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, în sensul că transferul mărfurilor între firmele coordonate de inculpatul H. era doar scriptic, nu şi faptic; a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale acceptând că acestea urma a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a precizat că avea atribuţii de întocmire a evidenţei contabile a societăţilor comerciale, cunoscând scopul pentru care acestea sunt folosite, respectiv în vederea eludării obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, precum şi că au existat situaţii în care, la solicitarea inculpatului H., a emis facturi fiscale pentru firmele implicate în circuitul comercial. De asemenea, inculpatul A. a menţionat că avea la cunoştinţă cu privire la faptul că firmele din Bulgaria şi Ungaria au fost interpuse în circuitul comercial cu scopul de a se eluda plata TVA precum şi că societăţile paravan erau folosite în acest scop o durată de maxim 3 luni de zile, în funcţie de momentul când trebuia depusă decontul de TVA. A mai arătat şi că, pentru marfa provenită din achiziţii, erau întocmite facturi de livrare către firmele interpuse în circuit, în cuprinsul cărora preţul de vânzare era inferior celui de achiziţie. Inculpatul cunoştea că, in circuitul comercial, erau interpuse firme special înfiinţate/preluate în acest scop, din declaraţiile inculpatului T. rezultând ajutorul activ dat de inculpatul A.:

"În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. atunci când identificam o societate comercială, înainte de preluarea părţilor sociale acesta făcea verificări în legătură cu bonitatea firmei, respectiv dacă are datorii la bugetul de stat, dacă este plătitoare de TVA".

S-a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatului că el a ţinut contabilitatea firmelor controlate de inculpatul H. pe baza contabilităţii primare ţinută de inculpatele I. şi E., că verifica înregistrările din punct de vedere al formalismului actelor şi nu al realităţii tranzacţiilor, că a îndeplinit doar o activitate profesională conform Legii nr. 82/1991, inculpatul H. fiind doar unul dintre clienţii săi. Deşi, în principiu, este adevărat că un contabil nu este ţinut să verifice realitatea operaţiunilor comerciale consemnate în documentele contabile, pe care le înregistrează, din probatoriul administrat rezultă foarte clar că inculpatul nu s-a rezumat la activitatea profesională de contabil, ci a folosit cunoştinţele sale pentru a ajuta activitatea infracţională a inculpatului H., pe care o cunoştea cu certitudine, tocmai prin prisma pregătirii sale profesionale. Astfel, inculpatul a constatat activitatea infracţională a inculpatului H. şi, din acel moment, activitatea sa s-a convertit dintr-una profesională în complicitate la evaziune fiscală. S-a făcut referire la declaraţiile explicite ale inculpatului A., din care rezultă cele arătate:

"... motivul pentru care se lucra putin pe o societate era acela că se colecta TVA şi se sustrăgeau de la plata acestuia ... au existat achiziţii care au fost livrate extern, pe societăţi din Cipru, Ungaria, Bulgaria, exemplu MMMM. sau FFFF., scopul fiind evitarea înregistrării TVA ... E. şi I. întocmeau facturi fiscale pentru societăţile comerciale, succesiv, de la cea care făcea achiziţia intracomunitară până la cea care livra marfa la S.C. Z. sau S.C. NNNN., aceste facturi fiscale aveau preturi de vânzare sub preţul de achiziţie, astfel că i-am atras atenţia inculpatului H. asupra acestui aspect."

În raport cu probele menţionate, Curtea a apreciat dovedită vinovăţia inculpatului A. sub forma intenţiei în raport cu fapta sa constând în aceea că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J., prin aceea că, în calitate de contabil, a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale celorlalte societăţi din grup, a ajutat la evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, cunoscând caracterul ilicit al acestor operaţiuni, a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA, datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. S-a apreciat că se impune reţinerea formei agravate raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpatul l-a prevăzut, în calitate de complice, dată fiind activitatea de contabil pentru un număr suficient de firme controlate de inculpatul H. pentru a realiza amploarea activităţii infracţionale şi a pagubei.

Pentru infracţiunea pentru care inculpatul este găsit vinovat, s-a dispus condamnarea avându-se în vedere criteriile de individualizare prev de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă. S-a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatului la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii medii, integrat în societate, economist), inculpatul nu are antecedente penale, dar şi existenta unor circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., reprezentate de împrejurarea că inculpatul nu a beneficiat personal de avantaje materiale din comiterea faptei şi a fost sincer la urmărirea penală.

În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, apreciind acest cuantum ca suficient pentru reeducarea inculpatului. În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (profesia de contabil) pe o durata de 3 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (profesia de contabil).

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, s-a reţinut în actul de sesizare că inculpata I., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni), să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale societăţilor comerciale din grup; a efectuat o mare parte din operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan şi ale firmelor din Bulgaria; a întocmit facturi fiscale care să ateste livrările fictive între firmele din circuit; a efectuat depuneri şi ridicări repetate de bani în/din conturile societăţilor comerciale paravan, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

În perioada 2010 - martie 2014, inculpata I., care era nepoata de frate a inculpatului H., a fost angajata acestuia la S.C. SSS. S.R.L., societate administrată în fapt de inculpatul H..

Aceasta a avut la începutul activităţii ca sarcină principală întocmirea de facturi către diverse societăţi comerciale, la solicitarea verbală (directă sau telefonică) a inculpatului H.. Acesta îi comunica numele firmelor, cantitatea, produsele şi preţul care trebuia să apară în facturi. Ulterior, după venirea în firmă a martorei (inculpat) E., inculpata I. a fost împuternicită pe diverse firme coordonate de inculpatul H., ocazie cu care făcea transferuri bancare şi retrageri de numerar la solicitarea inculpatului H.. Inculpata făcea operaţiuni bancare în conturile firmei din DDDD., pe care inculpatul H. a introdus-o în circuitul evazionist şi s-a implicat activ în tranzacţiile bancare care au constituit verbum regens al infracţiunii de evaziune fiscală, depunând si ridicând sume de bani pentru plata achiziţiilor intracomunitare, la indicaţiile inculpatului H..

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatei sub forma intenţiei, prima instanţă a constatat că fapta inculpatei I. care, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale societăţilor comerciale din grup; a efectuat o mare parte din operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan şi ale firmelor din Bulgaria; a întocmit facturi fiscale care să ateste livrările fictive între firmele din circuit; a efectuat depuneri şi ridicări repetate de bani în/din conturile societăţilor comerciale paravan, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. Se impune reţinerea formei agravate raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpata l-a prevăzut, în calitate de complice, dată fiind activitatea de facturare şi împuternicită pe operaţiuni bancare pe firmele controlate de inculpatul H..

Pentru infracţiunea pentru care inculpata este găsită vinovată, s-a dispus condamnarea, avându-se în vedere criteriile de individualizare prev de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă. S-a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatei la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii medii, integrata în societate), inculpata nu are antecedente penale, dar şi existenta unor circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. reprezentate de împrejurarea că inculpata nu a beneficiat personal de avantaje materiale din comiterea faptei şi a fost sinceră la urmărirea penală.

În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi cu aplic art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus condamnare inculpatei I. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, apreciind acest cuantum ca suficient pentru reeducarea inculpatei. În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatei I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) pe o durata de 3 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpata C., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni), prin aceea că i-a ajutat să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale societăţilor comerciale din grup; a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan; a întocmit facturi fiscale care să ateste livrările fictive între firmele din circuit, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

În perioada mai 2013- martie 2014, inculpata C., a fost angajata inculpatului H., fără forme legale, primind un salariu de 1400 RON pe lună. Aceasta avea ca sarcină principală organizarea transportului mărfurilor sens în care intra în posesia CMR-urilor pe care le primea de la şoferi la descărcare sau pe adresa de mail, le verifica, le semna şi le trimitea fie la transportatori, fie la contabilitate, coresponda cu diverse societăţi comerciale cu privire la transport, iar atunci când lipsea inculpata I. întocmea facturi către diverse societăţi comerciale, la solicitarea verbală (directă sau telefonică) a inculpatului H. şi sub îndrumarea acestuia. Acesta îi comunica numele firmelor, cantitatea, produsele şi preţul care trebuia să apară în facturi. De asemenea, în legătura pe care o ţinea cu şoferii, la indicaţiile pe care i le dădea inculpatul H., inculpata le spunea acestora zilele şi orele când pot intra în România, precum şi punctele de trecere a frontierei; de asemenea aceasta le-a solicitat şoferilor în câteva rânduri să oprească, la trecerea prin punctul de trecere al frontierei, instalaţia frigorifică. Inculpata şi-a dat seama că facturile nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, deoarece în data de 24.01.2014, un conducător auto nu a ţinut cont de indicaţiile date, motiv pentru care a existat posibilitatea să fie confiscată marfa, de aceea inculpata a trebuit să întocmească o factură nereală şi un contract din care să reiasă că marfa a fost cumpărată de S.C. OOOO. S.R.L. Braşov, lucru neadevărat, semnând în locul numitului GGGG..

Din expertiza efectuată la urmărirea penală a rezultat că inculpata a efectuat şi tranzacţii bancare pentru S.C. KKK. SRL

Având în vedere declaraţiile date de inculpată, dar şi declaraţiile lui H., a martorei E. şi a inculpatei I., prima instanţă a reţinut, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata a săvârşit cu intenţie indirectă infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de inculpatul H.. S-a apreciat că nu se poate reţine apărarea inculpatei că aceasta nu cunoştea frauda fiscală coordonată de inculpatul H., având în că aceasta avea capacitatea intelectuală şi pregătirea necesare să-şi dea seama că participă la săvârşirea unei infracţiuni, situaţie pe care a acceptat-o.

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatei sub forma intenţiei, prima instanţă a constatat că fapta inculpatei C., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni), prin aceea că i-a ajutat să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale societăţilor comerciale din grup; a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan; a întocmit facturi fiscale care să ateste livrările fictive între firmele din circuit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. S-a menţionat că se impune reţinerea formei agravate raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpate l-a prevăzut, în calitate de complice, dată fiind activitatea de facturare pe firmele controlate de inculpatul H..

Pentru infracţiunea pentru care inculpata este găsită vinovată, s-a dispus condamnarea avându-se în vedere criteriile de individualizare prev de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă. S-a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatei la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii superioare, căsătorita, 1 copil minor), inculpata nu are antecedente penale, dar şi existenta unor circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., reprezentate de împrejurarea că inculpata nu a beneficiat personal de avantaje materiale din comiterea faptei şi a fost sinceră la urmărirea penală.

În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, apreciind acest cuantum ca suficient pentru atingerea scopului de prevenţie şi reeducare. În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) pe o durata de 3 ani. În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

Cu privire la inculpaţii F., E.:

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul F., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat circuitul fictiv al mărfurilor provenite de la S.C. VVV. S.A. Slobozia, S.C. VVV. S.A. Călăraşi, S.C. Grupul de Producători EEEE. S.A.; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a fost în contact cu inculpatul G. spre a-i fi indicat momentul în care transporturile beneficiau de protecţia inculpatul V.; a efectuat operaţiuni de depunere/ridicare numerar în conturile bancare ale unor societăţi aflate în circuitul fictiv; a coordonat, către beneficiarii finali, împreună cu inculpatul D., în luna noiembrie 2013, transporturile intracomunitare care au intrat în România prin PTF Borş; a îndeplinit funcţia de asociat/administrator în cadrul a 2 societăţi comerciale folosite în circuitul evazionist, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Inculpatul F. a recunoscut faptele comise şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Ca situaţie de fapt s-au reţinut următoarele:

În luna aprilie 2012, inculpatul F. s-a angajat ca şofer la inculpatul H., fără forme legale, şi primea un salariu de 2.000 RON pe lună.

Începând cu luna iunie 2012, inculpatul, la cererea inculpatului H., a început să facă transporturi de carne de la VVV. Slobozia şi VVV. Călăraşi. Facturile de vânzare şi CMR-urile erau emise pe numele unor firme din Bulgaria (mai întâi PPPP. şi QQQQ., după care UUU. şi DDDD.) şi din Ungaria (FFFF.), dar el nu descărca niciodată marfa în Bulgaria, ci o ducea, la indicaţiile lui H., la Piaţa 16 februarie din Bucureşti, la două firme controlate de un prieten de-al inculpatului H. sau la alte firme din România. Ulterior preda facturile şi CMR-urile inculpatului H..

În luna noiembrie 2012, la cererea inculpatului H., inculpatul a devenit asociat împreună cu inculpatul D., la două societăţi comerciale, S.C. HHH. şi S.C. SSS., inculpatul fiind administrator la S.C. SSS., iar D. la S.C. HHH.. Tot la cererea inculpatului H., cei doi F. şi D. au deschis conturi la bănci, unde, însoţiţi fiind de H., se duceau şi depuneau sau ridicau bani. Tokenurile de la bănci erau în posesia inculpatului H.. Inculpatul a retras în total o sumă de 200.000-300.000 RON, pe care a predat-o inculpatului H.. De asemenea pe conturile S.C. SSS., unde administrator era inculpatul F., acesta a împuternicit-o pe soţia sa, E., să facă operaţiuni bancare, la solicitarea inculpatului H.. Aceasta retrăgea sume de bani cu ajutorul unor formulare completate de I., bani pe care îi înmâna inculpatului H..

F. a ridicat suma de 362.450 RON din firma S.C. SSS. şi 31.800 RON din S.C. HHH. şi a depus suma de 73.800 RON. De asemenea, inculpatul F. şi D. au fost de acord să se facă achiziţii intracomunitare pe cele două firme, în care erau asociaţi. În fapt, cele două firme erau administrate integral de inculpatul H., cei doi inculpaţi neavând nicio putere de decizie. Tot la solicitarea inculpatului H., inculpaţii F. şi D., au cesionat părţile sociale ale celor două firme unor persoane necunoscute, în momentul în care conturile S.C. HHH. au fost poprite datorită neplăţii taxelor şi impozitelor. Urmând indicaţiile primite de inculpatul H., inculpatul F. coordona la rândul lui camioanele cu marfă care plecau de la producătorii interni facturată către firme din Bulgaria sau Ungaria, marfă care nu ajungea niciodată în spaţiul comunitar, ci era livrată tot unor firme din România, eludându-se în felul acesta plata TVA-ului.

În câteva rânduri, inculpatul, la solicitarea inculpatului H., a schimbat cartele telefonice şi chiar telefonul mobil. Inculpatul F. şi-a dat seama că firmele erau folosite într-un circuit fictiv şi de asemenea că inculpatul H. a mituit funcţionari publici pentru ca TIR-urile încărcate cu produse din carne, care veneau din exterior să nu fie trecute în aplicaţia "trafic control". De asemenea, F. îi cunoştea pe "colaboratorii" inculpatului H. şi rolurile pe care acestea le jucau în activitatea infracţională, astfel cum reiese chiar din declaraţia acestuia.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatului F., care a detaliat activitatea sa în cadrul grupului şi, care se coroborează cu declaraţia inculpatului H., cu cele ale martorilor IIII., JJJJ. şi cu raportul de expertiză contabilă, din care a rezultat că inculpatul a ridicat şi depus numerar în/din firmele administrate de inculpatul H., iar actele de la ONRC, confirmă calitatea de asociat/administrator al inculpatului F. în două societăţi comerciale.

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatului, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului F., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat circuitul fictiv al mărfurilor provenite de la S.C. VVV. S.A. Slobozia, S.C. VVV. S.A. Călăraşi, S.C. Grupul de Producători EEEE. S.A.; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a fost în contact cu inculpatul G. spre a-i fi indicat momentul în care transporturile beneficiau de protecţia inculpatul V.; a efectuat operaţiuni de depunere/ridicare numerar în conturile bancare ale unor societăţi aflate în circuitul fictiv; a coordonat, către beneficiarii finali, împreună cu inculpatul D., în luna noiembrie 2013, transporturile intracomunitare care au intrat în România prin PTF Borş; a îndeplinit funcţia de asociat/administrator în cadrul a 2 societăţi comerciale folosite în circuitul evazionist, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. S-a reţinut că se impune reţinerea formei agravate raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpatul l-a prevăzut, în calitate de complice, dată fiind activitatea amplă de ajutor dată firmelor controlate de inculpatul H..

Pentru infracţiunea pentru care inculpatul este găsit vinovat, s-a dispus condamnarea inculpatului, avându-se în vedere criteriile de individualizare prev de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă, limite ce vor fi reduse cf art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deoarece, în privinţa faptelor ce se impută inculpatului, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea din actul de sesizare. S-a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatului la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii medii, căsătorit, şofer), inculpatul nu are antecedente penale, timpul îndelungat scurs de la comiterea faptei.

Fată de cele reţinute, în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului F. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpata E., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan şi ale firmei FFFF., Ungaria; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a întocmit facturi care să ateste o livrare fictivă pentru mărfurile provenite de la S.C. VVV. S.A. Slobozia, S.C. VVV. S.A. Călăraşi, S.C. Grupul de Producători EEEE. S.A., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Inculpata E. a recunoscut faptele comise şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Ca situaţie de fapt s-au reţinut următoarele:

În perioada septembrie 2012- septembrie 2013, inculpata E., soţia inculpatului F., a fost angajata inculpatului H., fără forme legale, primind un salariu de 1500 RON pe lună. Aceasta avea ca sarcină principală întocmirea de facturi către diverse societăţi comerciale, la solicitarea verbală (directă sau telefonică) a inculpatului H.. Acesta îi comunica numele firmelor, cantitatea, produsele şi preţul care trebuia să apară în facturi. În tot acest interval de timp, inculpata, la solicitarea inculpatului H. şi-a schimbat de trei ori telefonul mobil.

De asemenea, aceasta a fost împuternicită de soţul ei, inculpatul F. pe contul bancar al S.C. SSS., unde cel din urmă era administrator, pentru a ridica şi depune numerar. Sumele de bani le ridica sau le depunea la indicaţiile inculpatului H., care de multe ori o şi însoţea la bancă. Depunerile pe care le făcea erau în scopul de a fi achitaţi furnizorii de produse din carne. E. a ridicat suma de 385.400 RON din firma S.C. SSS. şi 1050 Euro din S.C. FFFF. şi a depus în total suma de 78.280 RON. Inculpata şi-a dat seama că facturile nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, deoarece atât furnizorii, cât şi beneficiarii erau societăţi comerciale controlate de inculpatul H., iar între facturi era o diferenţă de valoare modică. După un interval de timp, inculpatul H. îi spunea să nu mai factureze pe o anumită firmă, deoarece "a dat-o", fără să-i dea niciun fel de explicaţie.

Situaţia de fapt a fost reţinută de prima instanţă din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatei E., care se coroborează cu declaraţia inculpatului H., cu raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, în ceea ce priveşte circuitul sumelor de bani, din care a rezultat că inculpata a ridicat şi depus numerar în/din firmele administrate de inculpatul H., sumele menţionate în situaţia de fapt.

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatei, prima instanţă a a reţinut că fapta inculpatei E., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan şi ale firmei FFFF., Ungaria; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a întocmit facturi care să ateste o livrare fictivă pentru mărfurile provenite de la S.C. VVV. S.A. Slobozia, S.C. VVV. S.A. Călăraşi, S.C. Grupul de Producători EEEE. S.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. Se impune reţinerea formei agravate raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpatul l-a prevăzut, în calitate de complice, dată fiind activitatea amplă de ajutor dată firmelor controlate de inculpatul H. şi faptului că aceasta, împreună cu inculpata I., au ţinut contabilitatea primară a acestor firme.

Pentru infracţiunea pentru care inculpata este găsit vinovată, s-a dispus condamnarea inculpatei avându-se în vedere criteriile de individualizare prev de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă, limite ce au fost reduse conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deoarece, în privinţa faptelor ce se impută inculpatei, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea din actul de sesizare. S-a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatei la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii superioare, căsătorită,) inculpata nu are antecedente penale, timpul îndelungat scurs de la comiterea faptei.

Fată de cele reţinute, în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei E. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatei E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Cu privire la inculpatul W.:

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul W., în perioada decembrie 2013 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care în perioada în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în PTF Vărşand, cu ştiinţă nu a evidenţiat în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H., împrejurare în care s-a creat premisele ca marfa respectivă să fie sustrasă controlului fiscal şi introdusă într-un circuit fictiv de natură să creeze aparenţa unor achiziţii/livrări interne, modalitate în care a fost eludată plata TVA, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. Prin încheierea din 12.10.2023 instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei cu reţinerea formei de bază complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., reţinându-se că, raportat la perioada infracţională imputată inculpatului, decembrie 2013 - martie 2014 corespunzătoare unui număr de 68 de acte materiale, prejudiciul aferent tranzacţiilor stabilite prin expertiză în valoare de 1.256.500 RON, constând în neplata TVA este de 301.560 RON (aşadar sub pragul de 100000 de euro).

Totodată, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul W., în luna decembrie 2013 şi ianuarie 2014, în calitate de şef PPF în cadrul ITPF Oradea - Sectorul Poliţiei de Frontieră Vărşand, jud. Arad, care potrivit fişei postului avea ca sarcină de serviciu printre altele organizarea şi efectuarea controlului trecerii frontierei de stat, precum şi obligaţia de a conduce, coordona, controla şi răspunde de întreaga activitate din punctul de control al trecerii frontierei, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a primit suma totală de 19600 RON cu scopul de a nu evidenţia în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii luare de mită in forma continuata prev. de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (2 acte materiale) (prin schimbarea încadrării juridice s-au reţinut prevederile art. 6 din Legea nr 78/2000 raportat la funcţia publică a inculpatului).

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 din C. pen. cu art. 35 din C. pen. (2 acte materiale), prima instanţă a apreciat că se impune achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În cauză există probe că inculpatul W., în luna decembrie 2013 şi ianuarie 2014, în calitate de şef PPF în cadrul ITPF Oradea - Sectorul Poliţiei de Frontieră Vărşand, jud. Arad, care potrivit fişei postului avea ca sarcină de serviciu organizarea efectuării controlului trecerii frontierei de stat, precum şi obligaţia de a conduce, coordona, controla şi răspunde de întreaga activitate din punctul de control al trecerii frontierei, a primit în mod repetat suma totală de 19600 RON în două tranşe: 10.000 de RON de la inculpatul H. personal şi 9600 RON de la inculpatul D., banii fiind remişi de inculpatul H., pentru ca inculpatul W. să-l ajute pentru a nu fi evidenţiate în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H..

Analizând fişa postului inculpatului W., s-a constatat că acesta avea, la data săvârşirii infracţiunilor, ce fac obiectul prezentei cauze funcţia de Şef de Punct Poliţie de Frontieră Vărşand, care avea ca atribuţie, printre altele, organizarea efectuării controlului trecerii frontierei de stat, iar potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 105/27.06.2001, şeful punctului de trecere este poliţist de frontieră şi împreună cu şefii tuturor autorităţilor, care au, potrivit legii, competenţe de control la trecerea frontierei de stat pentru mărfuri şi călători, cooperează pentru organizarea activităţii de control.

În ceea ce priveşte evidenţierea în baza de date a transporturilor de carne provenite din achiziţiile intracomunitare, acestea erau reglementate prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3752 din 05.12.2013, privind monitorizarea transporturilor de bunuri din ţări ale Uniunii Europene şi prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3774 din 11.12.2013, care nu sunt opozabile poliţiştilor de frontieră.

După cum rezultă din O.U.G. nr. 105/27.06.2001, dar şi din declaraţiile martori audiaţi, funcţionari ANAF-martorii (RRRR., SSSS., TTTT.), atribuţiile poliţiştilor de frontieră se limitau la solicitarea documentelor de transport, pe care le remiteau apoi funcţionarilor ANAF, pentru verificare, în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor celor două ordine ale Preşedintelui ANAF.

Aşadar, poliţiştii de frontieră nu aveau ca atribuţii evidenţierea în baza de date a transporturilor de carne provenită din achiziţiile intracomunitare. De altfel, conform adresei ITPF Oradea nr. 257691 din 27.05.2014, poliţia de frontieră nu avea la dispoziţie o astfel de bază de date şi, deci, nici nu putea opera într-o astfel de bază de date aflată la dispoziţia ANAF.

S-a reţinut de prima instanţă că în actul de sesizare al instanţei nu este descris şi nici din probatoriu nu rezultă cum, în calitate de Şef de Punct Poliţie de Frontieră Vărşand, inculpatul a organizat în aşa fel controlul trecerii frontierei de stat încât a determinat funcţionarii ANAF (care nu erau în subordinea sa), să nu evidenţieze în baza de date aflată la dispoziţia ANAF, transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare. În rechizitoriu se menţionează doar "Referitor la inculpatul W., din probele administrate în cauză a rezultat că începând cu luna decembrie 2013 a sprijinit acţiunile grupului infracţional, prin aceea că, având cunoştinţă de activitatea infracţională derulată prin prisma atribuţiilor sale de serviciu, a făcut demersuri ca transporturile de carne din spaţiul intracomunitar să intre în România fără a fi luate în evidenţă în aplicaţia trafic control cu scopul de a nu se mai cunoaşte destinaţia reală a mărfurilor.", fără a se menţiona în actul de sesizare în ce au constat acele demersuri. De asemenea, s-a apreciat că nu există nicio probă din care să rezulte că acesta a făcut vreun demers pe lângă poliţiştii de frontieră sau pe lângă funcţionarii ANAF pentru a nu a fi luate în evidenţă transporturile de carne din spaţiul intracomunitar. El însuşi, în calitate de şef al PTF Vărşand, nu efectua efectiv control la punctul de trecere al frontierei.

În concluzie, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită sub aspectul atribuţiilor de serviciu ale inculpatului, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatui pentru această infracţiunea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de inculpatul W., s-a constatat că ajutorul dat de inculpat se retine de acuzare că ar fi acela că "în perioada în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în PTF Vărşand, cu ştiinţă nu a evidenţiat în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H., împrejurare în care s-a creat premisele ca marfa respectivă să fie sustrasă controlului fiscal şi introdusă într-un circuit fictiv de natură să creeze aparenţa unor achiziţii/livrări interne, modalitate în care a fost eludată plata TVA":

Prima instanţă a reţinut, urmare a excluderii suporţilor optici şi a notelor de redare din ansamblul materialului probator, că nu există alte mijloace de probă care să dovedească acordarea efectivă a acestui ajutor. Este adevărat că unele camioane ale inculpatului H. nu au fost implementate în aplicaţia trafic control dar nu sunt dovezi din care să rezulte că acest lucru este rezultatul faptelor inculpatului X, schimbării CMR-urilor, aglomeraţiei de la punctul de frontieră ori din alte cauze, condamnarea inculpatului nu se poate întemeia pe presupuneri.

Pentru aceste motive, existând un dubiu rezonabil că inculpatul W. l-ar fi ajutat pe inculpatul H. "să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, prin sprijinul ca transporturile de marfă ale inculpatului H. să nu fie înregistrate în aplicaţia trafic control", s-a apreciat să se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului W. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale).

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului W. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 din C. pen. cu art. 35 din C. pen. (2 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

Cu privire la inculpatul D.:

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că D., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a efectuat operaţiuni de depunere/ridicare numerar în conturile bancare ale firmelor paravan; a îndeplinit funcţia de asociat/administrator în cadrul a 2 societăţi comerciale folosite în circuitul evazionist; a fost în anumite situaţii persoana de legătură cu inculpatul W., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Inculpatul D. a recunoscut faptele comise şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Prima instanţă a reţinut, ca situaţie de fapt, că inculpatul D. este rudă cu inculpatul H., fiind nepot din partea mamei şi fin de cununie. Inculpatul este şi cel care îl însoţea pe inculpatul H. în diversele călătorii de afaceri pe care acesta le avea în ţară, conducând maşina.

La solicitarea inculpatului H., inculpatul D. a fost de acord în luna noiembrie 2012 să înfiinţeze împreună cu inculpatul F. firma HHH., fiecare având 50 % din părţile sociale, inculpatul D. urmând să aibă şi calitatea de administrator. Tot la solicitarea inculpatului H., inculpatul D. a fost de acord să înfiinţeze împreună cu inculpatul F. firma SSS., fiecare având 50 % din părţile sociale, inculpatul D. având în această firmă doar calitatea de asociat.

Inculpatul H. le-a explicat inculpaţilor D. şi F. că aceştia nu vor administra în fapt cele două societăţi, ci vor fi doar scriptic, în acte. De asemenea, inculpatul ştia că inculpatul H. se ocupa cu comerţul cu carne şi că cele două firme vor fi folosite tot în acelaşi scop. Inculpatul era şi persoana care a fost împuternicit de către inculpatul H. să scoată diverse sume de bani din bancă şi să depună bani în bancă la solicitarea expresă şi punctuală a acestuia.

Din raportul de expertiză rezultă că acesta nu a scos sume în numerar, dar a depus în total suma de 413.950 RON. De asemenea, acesta a fost şi cel care, la solicitarea inculpatului H., a remis în perioada 30-31-01.2014, din suma de 10.000 RON trimisă de ultimul, suma de 9.600 RON, inculpatului UUUU., funcţionar public în cadrul ITPF Vărşad, pentru ca acesta să nu-şi exercite atribuţiile de serviciu, respectiv să nu înregistreze în aplicaţia "trafic control" TIR-urile cu produse din carne ce veneau din spaţiul intracomunitar.

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatului, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului D., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a efectuat operaţiuni de depunere/ridicare numerar în conturile bancare ale firmelor paravan; a îndeplinit funcţia de asociat/administrator în cadrul a 2 societăţi comerciale folosite în circuitul evazionist; a fost în anumite situaţii persoana de legătură cu inculpatul W., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. S-a apreciat că se impune reţinerea formei agravate raportat la prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpatul l-a prevăzut, în calitate de complice, dată fiind activitatea concretă de ajutor dată firmelor controlate de inculpatul H..

Pentru infracţiunea pentru care inculpatul este găsit vinovat, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului, avându-se în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă, limite ce au fost reduse conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., deoarece, în privinţa faptelor ce se impută inculpatului, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea din actul de sesizare. S-a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatului la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii medii, căsătorit, şofer) inculpatul nu are antecedente penale, timpul îndelungat scurs de la comiterea faptei.

Fată de cele reţinute, în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

Totodată, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul D., în perioada 30-31.01.2014, a remis suma de 9600 RON inculpatul W., funcţionar public în cadrul ITPF Vărşand, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu referitoare la evidenţierea în aplicaţia "trafic control" a transporturilor intracomunitare de carne, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii dare de mită prev. de art. 290 din C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice s-au reţinut prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la funcţia publică- funcţionar public în cadrul ITPF Vărşand).

Inculpatul D., la solicitarea inculpatului H., a remis în perioada 30-31-01.2014, din suma de 10.000 RON trimisă de ultimul, suma de 9.600 RON, inculpatului UUUU., funcţionar public în cadrul ITPF Vărşad, pentru ca acesta să nu-şi exercite atribuţiile de serviciu, respectiv să nu înregistreze în aplicaţia "trafic control" TIR-urile cu produse din carne ce veneau din spaţiul intracomunitar.

La data de 30.01.2014, inculpatul R. a ridicat din contul bancar al S.C. KKK. suma de 46.000 RON, din care suma de 10.000 RON a depus-o prin sistemul de transfer rapid LLLL. pe numele inculpatul D. care i-a ridicat de la PTR Arad-CET 10.

Potrivit declaraţiei inculpatului D., acesta s-a întâlnit cu inculpatul W. pe raza localităţii Chişineu-Criş, jud. Arad unde a remis acestuia din urmă suma de 9600 RON, fapt recunoscut şi de către funcţionarul public.

Prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului D., constând în aceea că, în perioada 30-31.01.2014 a remis suma de 9600 RON inculpatul W., funcţionar public în cadrul ITPF Vărşand, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu referitoare la evidenţierea în aplicaţia "trafic control" a transporturilor intracomunitare de carne, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii dare de mită prev. de art. 290 din C. pen. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, deoarece actul în legătură cu care s-a dat suma de bani nu intra în atribuţiile funcţionarului public, pentru argumentele prezentate la analiza acuzaţiilor aduse inculpatului W.

În art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

Cu privire la inculpatul V.:

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul V., în perioada noiembrie - 15 decembrie 2013 şi februarie - martie 2014, a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care în perioada în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în PTF Borş-P1, cu ştiinţă, nu a evidenţiat în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H., împrejurare în care s-a creat premisele ca marfa respectivă să fie sustrasă controlului fiscal şi introdusă într-un circuit fictiv de natură să creeze aparenţa unor achiziţii/livrări interne, modalitate în care a fost eludată plata TVA, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. Prin încheierea din 12.10.2023 instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei cu reţinerea formei de bază complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., reţinându-se că, raportat la perioada infracţională imputată inculpatei, noiembrie - 15 decembrie 2013 şi februarie - martie 2014, corespunzătoare unui număr de 68 de acte materiale, prejudiciul aferent tranzacţiilor stabilite prin expertiză în valoare de 1.256.500 RON, constând în neplata TVA este de 301.560 RON (aşadar sub pragul de 100.000 de euro).

Totodată, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul V., în perioada noiembrie - 15 decembrie 2013 şi februarie - martie 2014, în calitate de funcţionar în cadrul AJFP Bihor, în perioada în care s-a aflat delegat în PTF Borş-P1, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale în mod repetat a primit suma totală de 7500 RON cu scopul de a nu evidenţia în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H., faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii luare de mită prev. de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (6 acte materiale) (prin schimbarea încadrării juridice s-au reţinut prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la funcţia publică a inculpatului).

S-a mai reţinut că persoanele care au asigurat protecţia transporturilor mărfurilor lui H. sunt inculpatul W. (şef PPF în cadrul ITPF Oradea - Sectorul Poliţiei de Frontieră Vărşand, jud. Arad) şi inculpatul V. (funcţionar în cadrul AJFP Bihor).

Întrucât reglementările legale în vigoare, impuneau ca pentru mărfurile cu grad ridicat de risc (ex. carne şi produsele derivate), la intrarea pe teritoriul României, transporturile să fie sigilate, urmând ca la destinaţie, în prezenţa unor reprezentanţi ai ANAF să fie desigilate, iar ulterior prin modificările legislative, s-a impus ca, începând cu anul 2014 aceste transporturi să fie implementate în aplicaţia "trafic control" şi nu mai exista posibilitatea de a se introduce mărfuri pe numele unor firme paravan, au fost racolaţi cei doi funcţionari cu scopul de a asigura intrarea în România a transporturilor de carne fără a mai fi supuse procedurilor indicate anterior. În rechizitoriu s-a arătat că, în acest scop, prin intermediul inculpatei G., a fost racolat inculpatul V., funcţionar în cadrul AJFP Bihor, care în schimbul unor sume de bani primite prin intermediul celei dintâi, în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, a făcut demersuri cu scopul de a nu fi sigilate sau, după caz, introduse în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţii intracomunitare. În scopul eludării acestor măsuri, inculpata G. i-a comunicat inculpatului H. că inculpatul V., funcţionar în cadrul AJPF Bihor, în schimbul unor sume de bani, va asigura trecerea mărfurilor prin Punctul de trecere a frontierei dintre Ungaria şi România Borş, fără ca mijloacele de transport să fie sigilate sau după caz introduse în aplicaţia "trafic control".

Cu ocazia audierii, inculpatul V. nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa. În apărare, a arătat că îi cunoaşte pe inculpata G., cu privire la care a precizat că ar putea fi administratorul S.C. VVVV. S.R.L. Sălard, jud. Bihor şi pe inculpatul U., fără a putea preciza alte date referitor la acesta din urmă. Inculpatul V. a declarat că nu a primit nici o sumă de bani de la inculpata G. ori inculpatul U., precum şi faptul că nu a protejat transporturile de carne ale societăţilor comerciale controlate de inculpatul H..

Prima instanţă a reţinut că probele administrate în cauză conduc la concluzia că inculpatul H. a fost ajutat de un funcţionar care lucra în punctul de frontieră Borş, pe nume "doctorul" care, în schimbul unor sume de bani primite prin intermediul inculpatei G., în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, a făcut demersuri cu scopul de a nu fi sigilate sau, după caz, introduse în baza de date transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare:

În ceea ce priveşte identitatea funcţionarului care lucra în punctul de frontieră Borş, pe nume "doctorul", prima instanţă a apreciat că există un dubiu că aceasta ar fi inculpatul V..

Prima instanţă a arătat că nu este de acord cu susţinerile acuzării că inculpatul V. este singura persoană care putea să-l ajute pe inculpatul H., având în vedere şi declaraţiile martorilor SSSS., TTTT., RRRR., din care rezultă că poliţiştii de frontieră luau documentele de transport şi le înmânau funcţionarului ANAF, nefiind exclus ca poliţistul de frontieră să nu dea mai departe actele funcţionarului ANAF. Martorul TTTT. a arătat că se putea eluda controlul dacă, de conivenţă cu poliţistul de frontiera, se simula că mijlocul de transport nu are actele în regulă şi este "întors" în România. Martorii TTTT. şi RRRR. au declarat că apelativul "doctorul" l-ar avea un şef al ungurilor. Nici unul dintre şoferii audiaţi ca martori nu l-au recunoscut pe inculpatul V. (WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF.). Inculpatul H. nu l-a cunoscut niciodată pe funcţionarul denumit "doctorul", iar faptul că a avut o operaţie pe cord ştia tot de la G., iar inculpatul V. neagă că ar fi operat pe cord.

Având în vedere considerentele mai sus prezentate, Curtea, în aplicarea principiului in dubio pro reo, a apreciat că se impune achitarea inculpatului V..

Fată de cele arătate, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) constatând că, din moment ce nu se poate stabili că el este persoana numita doctorul, care a luat mită, nici fapta de acordare de ajutor ca inculpaţii H. si J. "să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale," nu există.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 din C. pen. cu art. 35 din C. pen. (6 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen. deoarece nu există dovezi, existând cel puţin un dubiu că el este persoana numita doctorul, care a luat mită.

Cu privire la inculpatii B., G., U.:

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul B., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a pus la dispoziţia grupării infracţionale firma FFFF., spre a fi folosită in circuitul evazionist; a coordonat conducătorii auto cărora le comunica când trebuiau să ajungă la PTF Vărşand şi Borş în funcţie de momentul în care era asigurată protecţia de către funcţionari corupţi; a intermediat întâlnirea între inculpaţii H.

şi G. în scopul arătat anterior; a întocmit documente de însoţire a mărfurilor care să ateste că livrarea a fost făcută de către o firmă din România, acte care apoi au fost înmânate conducătorilor auto; a coordonat transporturile de carne către destinatarii finali; a căutat identificarea altor funcţionari din cadrul PTF Petea care să asigura protecţia transporturilor; a ajutat pe inculpatul H. să remită foloasele materiale funcţionarului corupt, prin intermediul inculpatul G., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. (prin încheierea din 12.10.2023 instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei cu reţinerea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., reţinându-se că, expertiza a stabilit un prejudiciu imputabil inculpatului în valoare de 1.922.576 RON, constând în neplata TVA (aşadar peste pragul de 100000 de euro dar sub pragul de 500.000 euro) şi complicitate la comiterea infracţiunii de complicitate la dare de mită în formă continuata prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 din C. pen. cu art. 35 din C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice s-au reţinut prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la funcţia publică- funcţionar DGFP Oradea).

În perioada octombrie 2012 - martie 2014, inculpatul B. l-a ajutat pe inculpatul H. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale prin faptul că: - a pus la dispoziţia inculpatul H., firma sa FFFF. din Ungaria, spre a fi folosită in circuitul evazionist, în sensul că marfa inculpatului X apărea în acte ca "trecând" prin firma FFFF. pentru ca mai apoi să fie livrată la beneficiarii reali din România ca fiind marfă intracomunitară, deşi ea nu părăsea niciodată teritoriul României, scopul fiind facturarea fără TVA, deşi acesta era calculat în preţul produsului, dar nu era datorat de beneficiarii reali pentru că nu apărea evidenţiat ca atare. În acest scop, inculpatul a împuternicit-o pe martora E., angajata lui H., să facă operaţiuni în conturile FFFF. şi să întocmească documentele contabile; - a coordonat conducătorii auto cărora le comunica când trebuiau să ajungă la PTF Vărşand şi Borş în funcţie de momentul în care era asigurată protecţia de către funcţionarii corupţi; - a intermediat întâlnirea între inculpaţii H. şi G. în scopul arătat anterior;

- a întocmit documente de însoţire a mărfurilor care să ateste că livrarea a fost făcută de către o firmă din România, acte care apoi au fost înmânate conducătorilor auto; - a coordonat transporturile de carne către destinatarii finali; - a ajutat pe inculpatul H. să remită foloasele materiale unui funcţionar corupt DGFP Oradea în valoare totală de 75.000 RON, prin intermediul inculpatei G., pentru a se facilita intrarea în ţară a mărfii fără a fi sigilată sau a fi introdusă în aplicaţia "trafic control", prin faptul că le-a făcut conştiinţă celor doi (H. şi G.), în acest scop şi apoi, în data de 18.12.2013, a insistat pe lângă H. ca acesta să remită suma de 10.000 RON inculpatei G., care urma să o remită mai departe funcţionarului corupt.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt anterior expusă rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpatului date în cursul urmăririi penale, în care a recunoscut că a intermediat întâlnirea lui H. cu G., cu raportul de expertiză contabilă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la dare de mită, situaţia de fapt rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpatului H. cu declaraţiile inculpatului B., date în cursul urmăririi penale.

Apreciind dovedită vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei, prima instanţă a constatat că fapta inculpatului, care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, l-a ajutat pe inculpatul H. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale prin faptul că a pus la dispoziţia acestuia firma FFFF., Ungaria spre a fi folosită in circuitul evazionist, a coordonat conducătorii auto cărora le comunica când trebuiau să ajungă la PTF Vărşand şi Borş în funcţie de momentul în care era asigurată protecţia de către funcţionarii corupţi; a intermediat întâlnirea între inculpaţii H. şi G. în scopul arătat anterior; a întocmit documente de însoţire a mărfurilor care să ateste că livrarea a fost făcută de către o firmă din România, acte care apoi au fost înmânate conducătorilor auto; a coordonat transporturile de carne către destinatarii finali, îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatului B., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, l-a ajutat pe inculpatul H. să remită unui funcţionar de la DGFP- Oradea suma totală de 75.000 RON, prin intermediul inculpatei G., pentru a se facilita intrarea în ţară a mărfii fără a fi sigilată sau fără a fi introdusă în aplicaţia "trafic control", prin faptul că le-a făcut conştiinţă celor doi (H. şi G.) în scopul mai sus arătat şi apoi, în data de 18.12.2013, a insistat pe lângă H. ca acesta să remită suma de 10.000 RON inculpatei G., care urma să o remită mai departe funcţionarului corupt în scopul mai sus precizat, îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de complicitate la dare de mită în forma continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 din C. pen. cu art. 35 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

Pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) s-a dispus condamnarea inculpatului B., avându-se în vedere criteriile de individualizare prev de art. 74 din C. pen., limitele stabilite de lege pentru infracţiunea comisă. S-a avut în vedere contribuţia concretă a inculpatului la comiterea faptei, circumstanţele personale (studii medii, căsătorit, integrat în societate), inculpatul nu are antecedente penale, dar şi existenta unor circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., reprezentate de împrejurarea că inculpatul nu a beneficiat personal de avantaje materiale, a fost sincer la urmărirea penală.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, apreciind acest cuantum ca suficient pentru reeducarea inculpatului. În baza art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal), pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (asociat, administrator al unei societăţi comerciale, director sau reprezentant legal).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită în forma continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 din C. pen. cu art. 35 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a constatat că fapta este prescrisa dată fiind Decizia CCR nr. 358/2022 şi Decizia HP nr. 67/2022 a ICCJ, care au statuat că perioada de la 24 iunie 2018 la 31 mai 2022, în care nu a existat întreruperea termenului de prescripţie generală este lege penală mai favorabilă. Raportat la termenul general de prescripţie de 8 ani s-a împlinit în martie 2022. Decizia CJUE din 24 iulie 2023 în cauza C107-23 a statuat că: Instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţa încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpata G., în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a ajutat, prin intermediul funcţionar în cadrul AJFP Bihor, ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Prin încheierea din 12.10.2023, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptei cu reţinerea formei de bază complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., reţinându-se că, raportat la perioada infracţională imputată inculpatei, noiembrie 2013 - martie 2014 corespunzătoare unui număr de 68 de acte materiale, prejudiciul aferent tranzacţiilor stabilite prin expertiză în valoare de 1.256.500 RON, constând în neplata TVA este de 301.560 RON (aşadar sub pragul de 100000 de euro).

Totodată, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpata G., în perioada noiembrie 2013- martie 2014, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a remis unui funcţionar în cadrul AJFP Bihor, suma totală de 75000 RON, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu privire la monitorizarea transporturilor de carne provenite din achiziţii intracomunitare, apreciate prin prisma Ordinului ANAF nr. 3774/2013 ca fiind cu risc fiscal, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii dare de mită in forma continuata prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic. 35 din C. pen. (6 acte materiale) (prin schimbarea încadrării juridice s-au reţinut prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la funcţia publică funcţionar în cadrul AJFP Bihor).

În fapt, prima instanţă a reţinut că, în vara anului 2013, inculpata G., care era administrator la S.C. GGGGG. S.R.L., l-a cunoscut pe inculpatul H., prin intermediul lui B.. Acesta din urmă i-a solicitat să-l pună în legătură cu un funcţionar public din cadrul PTF Bihor, care avea ca atribuţii, printre altele, verificarea TIR-urilor cu produse din carne ce tranzitau punctul de frontieră Borş, sigilarea lor şi introducerea în aplicaţia "trafic control". În septembrie 2013 funcţionarul public a fost de acord să-l ajute pe inculpatul H. să tranziteze camioanele cu marfă fără a fi sigilate şi apoi fără a fi introduse în aplicaţia "trafic control", contra sumei de 700 Euro per camion. Inculpata primea prin sms numărul de înmatriculare al camioanelor care beneficiau de această "protecţie" şi ora aproximativă la care urma să ajungă în vamă, pe care le comunica inculpatului V., iar acesta comunica inculpatului X sau colaboratorilor săi, prin intermediul inculpatei G., datele când inculpatul V. era la serviciu. Sumele de bani pentru funcţionarul corupt erau primite de inculpata G. fie direct de la H., fie de la alte persoane apropiate acestuia, prin serviciul LLLL.. În total, inculpata a remis funcţionarului corupt, în intervalul noiembrie 2013- martie 2014, suma de 75.000 RON, pentru ca acesta din urmă să nu-şi exercite atribuţiile de serviciu.

Situaţia de fapt a fost reţinută de prima instanţă din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatei, care se coroborează cu declaraţia inculpaţilor H., R., F..

Fiind audiat, inculpatul B. a confirmat faptul că, în cursul anului 2013, a intermediat contactul dintre inculpata G. şi H. cu scopul ca aceştia să discute referitor la inculpatul V., pentru care se folosea apelativul "doctorul" precum şi modalitatea în care urma ca funcţionarul să-l ajute pe inculpatul H. în schimbul sumei de 500 euro. De asemenea, inculpatul B. a precizat că era anunţat de către inculpatul H. ori G. cu privire la momentul când inculpatul V. era de serviciu folosind sintagma:

"doctorul operează", moment la care acesta le comunica şoferilor de tir că pot tranzita PTF Borş întrucât au asigurată protecţia de către funcţionar astfel că nu se vor aplica sigilii ori introduce în aplicaţia "trafic control".

Din analiza documentelor comunicate de către LLLL., a rezultat că în perioada 13.11.2013 - 31.01.2014, inculpatul R. a primit în această modalitate suma totală de 75.000 RON (13.11.2013 - 20.000 RON; 16.11.2013 - 20.000 RON; 26.11.2013 - 7.000 RON; 04.12.2013 - 15.000 RON; 06.12.2013 - 8.000 RON; 31.01.2014 - 5.000 RON), bani care au fost remişi inculpatei G., în scopul arătat anterior.

Cu ocazia audierii, inculpatul D. a declarat că a asistat la o întâlnire care a avut loc la hotelul HHHHH. din staţiunea Băile Felix, împrejurare în care a văzut când inculpatul H. i-a înmânat inculpatei G. o sumă de bani spre a fi remisă funcţionarului care urma să asigura protecţia la PTF Borş.

Apreciind dovedită vinovăţia sub forma intenţiei directe în raport cu situaţia de fapt reţinută, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatei G., care în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a ajutat, prin intermediul funcţionar în cadrul AJFP Bihor, ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei G., care în perioada noiembrie 2013- martie 2014, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a remis unui funcţionar în cadrul AJFP Bihor, suma totală de 75000 RON, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu privire la monitorizarea transporturilor de carne provenite din achiziţii intracomunitare, apreciate prin prisma Ordinului ANAF nr. 3774/2013 ca fiind cu risc fiscal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii dare de mită in forma continuata prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic. 35 din C. pen. (6 acte materiale) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei G. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 290 din C. pen. cu art. 35 din C. pen. (6 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.. S-a constatat că faptele sunt prescrise dată fiind Decizia CCR nr. 358/2022 şi Decizia HP nr. 67/2022 a ICCJ, care au statuat că perioada de la 24 iunie 2018 la 31 mai 2022, în care nu a existat întreruperea termenului de prescripţie generală este lege penală mai favorabilă. Raportat la termenul general de prescripţie de 8 ani s-a împlinit în martie 2022. Decizia CJUE din 24 iulie 2023 în cauza C107-23 a statuat că: Instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţa încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte evaziunea fiscală, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul U., în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. (inculpaţii nu au constituit un grup infracţional organizat în sensul legii penale, aspect asupra căruia se va detalia în secţiunea în care va fi analizată existenta acestei infracţiuni) să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a ajutat prin intermediul unui funcţionar în cadrul AJFP Bihor (despre care s-a arătat că nu se poate stabili că este V.) ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.. Prin încheierea din 12.10.2023 instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei cu reţinerea formei de bază complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., reţinându-se că, raportat la perioada infracţională imputată inculpatei, noiembrie 2013 - martie 2014 corespunzătoare unui număr de 68 de acte materiale, prejudiciul aferent tranzacţiilor stabilite prin expertiză în valoare de 1.256.500 RON, constând în neplata TVA este de 301.560 RON (aşadar sub pragul de 100000 de euro).

Totodată, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul U., în perioada februarie 2013- martie 2014, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a remis unui funcţionar în cadrul AJFP Bihor diferite sume de bani, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu privire la monitorizarea transporturilor de carne provenite din achiziţii intracomunitare, apreciate prin prisma Ordinului ANAF nr. 3774/2013 ca fiind cu risc fiscal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii dare de mită în forma continuata prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice s-au reţinut prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la funcţia publică funcţionar în cadrul AJFP Bihor).

Inculpatul U. este cetăţean austriac şi a administrat în fapt în perioada noiembrie 2013 - martie 2014 S.C. VVVV. S.R.L., al cărei administrator de drept era inculpata G.. Inculpatul U. era o relaţie de concubinaj îndelungată cu sora martorei G. şi trăieşte în Austria. Inculpatul nu a fost prezent nici la urmărire penală, nici la cercetarea judecătorească în faţa Curţii, fiind luată faţă de acesta, încă de la urmărirea penală, măsura arestării preventive. Deşi s-a solicitat autorităţilor judiciare din Austria punerea în executare a mandatului european de arestare dispus pe numele inculpatului, acestea, după ce au solicitat mai multe acte de urmărire penale nu au dat curs solicitărilor autorităţilor judiciare din România. De asemenea, autorităţile judiciare din Austria nu au comunicat autorităţilor judiciare din România nici relaţiile solicitate cu privire la numerele de telefon deţinute de inculpatul U..

În actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul U. l-a ajutat pe inculpatul H., prin intermediul unui funcţionar corupt (despre care Curtea a constatat că nu se poate stabili că ar fi inculpatul V.), ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat şi a remis inculpatului funcţionarului în cadrul AJFP Bihor, diferite sume de bani, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu privire la monitorizarea transporturilor de carne provenite din achiziţii intracomunitare, apreciate prin prisma Ordinului ANAF nr. 3774/2013 ca fiind cu risc fiscal.

Analizând probatoriul administrat, în condiţiile în care suporţii optici şi notele de redare a interceptărilor au fost excluse, s-a constatat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul U. a dat vreo sumă de bani funcţionatului cunoscut sub numele "doctorul" pentru a facilita tranzitul camioanelor încărcate cu marfă ale inculpatului H. sau că a cunoscut acest lucru, declaraţia martorei (inculpată) G. fiind singulară şi subiectivă, fapt ce a determinat înlăturarea ei. De altfel, chiar în actul de sesizare s-a reţinut că, din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul, în perioada de referinţă, a remis în mod repetat funcţionarului public diferite sume de bani, fără însă a putea fi cuantificate numărul de acte materiale, motiv pentru care se s-a reţinut comiterea infracţiunii în formă continuată. În urma analizării probatoriului propus de acuzare s-a constatat nu numai că nu se poate cuantifica numărul de acte materiale, dar nici sumele, momentul şi condiţiile în care au fost remise aceste sume de bani.

Pentru aceste motive, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului U. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 290 din C. pen. cu art. 35 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., s-a reţinut că din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul U. a asigurat prin firma sa, S.C. VVVV. S.R.L., transportul mărfurilor aparţinând inculpatului H.. De asemenea, o parte din camioanele firmei S.C. VVVV. S.R.L. sau ale altor firme de transport găsite de inculpata G., pe bursa transporturilor, pentru a asigura transportul mărfurilor inculpatului H., este posibil să fi beneficiat de "tratamentul" preferenţial de la punctele de trecere a frontierei, dar nicio declaraţie a vreunui şofer nu-l indică pe inculpatul U. ca fiind cel care i-a coordonat pentru trecerea frontierei, ci se indică numai numele inculpatului B. sau ale angajaţilor inculpatului H..

De asemenea, s-a apreciat că nu există nicio altă probă din care să rezulte că inculpatul U. a ştiut că autocamioanele S.C. VVVV. S.R.L. beneficiau de "tratamentul" preferenţial de la punctele de trecere a frontierei, în afară de declaraţiile inculpatului H. care spune "e posibil să fi ştiut" şi declaraţiile subiective şi singulare ale inculpatei G.. S-a avut în vedere că inculpatul U. stătea mai mult în Austria, iar firma era practic administrată, în lipsa acestuia, de martora (inculpată) G., care dispunea cu privire la transporturile ce urma a fi efectuate, încasa sumele de bani şi dădea mita "doctorului". În ceea ce priveşte SMS-urile şi convorbirile telefonice, acestea au fost excluse din materialul probator.

Pentru aceste motive, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului U. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) pentru că nu există fapta acestuia de acordare de ajutor inculpaţilor H. şi J. pentru ca aceştia să eludeze plata obligaţiilor fiscale-TVA.

Cu privire la infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate în formă continuată prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Lega nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale) reţinută în sarcina inculpaţilor H. şi T. (instigatori) şi infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate art. 2801 din Lega nr. 31/1990 reţinută în sarcina inculpaţilor F. şi D..

În actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul H., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, cu intenţie, a determinat asociaţii următoarelor societăţi comerciale: S.C. YY. S.R.L. (CUI x), S.C. PPP. (CUI x), S.C. CCC. (CUI x), S.C. DDD. S.R.L. (CUI x), S.C. JJJ. (CUI x), fără vinovăţie, să îşi cesioneze în mod fictiv părţile sociale deţinute cu scopul de a fi folosite la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, urmată de cesionarea acestor părţi sociale în vederea sustragerii de la urmărire penală, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie sub forma instigării, la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, prevăzute de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 38 din C. pen. (5 fapte) şi art. 5 din C. pen.

Inculpatul H., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, cu intenţie, a determinat asociaţii următoarelor societăţi comerciale: S.C. FFF., S.C. SSS. şi S.C. III. să îşi cesioneze în mod fictiv părţile sociale deţinute cu scopul de a se sustrage de la urmărire penală, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (3 fapte).

Prima instanţă a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen. admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul H. din participaţie improprie sub forma instigării la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (5 fapte), instigare la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (3 fapte) în instigare la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate, în formă continuată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale) constatând rezoluţiunea infracţională unică raportat la perioada de timp pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională, precum şi modul identic de operare.

În actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul T., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, cu intenţie, a determinat asociaţii următoarelor societăţi comerciale: S.C. YY. S.R.L. (CUI x), S.C. PPP. (CUI x), S.C. CCC. (CUI x), S.C. DDD. S.R.L. (CUI x), S.C. JJJ. (CUI x), fără vinovăţie, să îşi cesioneze în mod fictiv părţile sociale deţinute cu scopul de a fi folosite la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, urmată de cesionarea acestor părţi sociale în vederea sustragerii de la urmărire penală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie sub forma instigării, la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, prevăzute de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 38 Ccp (5 fapte) şi art. 5 din C. pen.. Inculpatul T., în perioada octombrie 2012 - martie 2014 cu intenţie, a determinat asociaţii următoarelor societăţi comerciale: S.C. FFF.; S.C. SSS. şi S.C. III. să îşi cesioneze în mod fictiv părţile sociale deţinute cu scopul de a se sustrage de la urmărire penală, întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (3 fapte).

S-a luat act că, la termenul de judecată din data de 12.10.2023, s-a dispus, în baza art. 386 din C. proc. pen., admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T. din participaţie improprie sub forma instigării la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (5 fapte), instigare la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 38 din C. pen. (3 fapte) în instigare la infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate, în formă continuată prev. de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale) constatând rezoluţiunea infracţională unică raportat la perioada de timp pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională, precum şi modul identic de operare.

În actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul F., în calitate de asociat la S.C. SSS., şi-a cesionat în mod fictiv părţile sociale deţinute cu scopul de a se sustrage de la urmărire penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În actul de sesizare, s-a reţinut că inculpatul D., în calitate de asociat la S.C. SSS., şi-a cesionat în mod fictiv părţile sociale deţinute cu scopul de a se sustrage de la urmărire penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate, în scopul săvârşirii de infracţiuni, faptă prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Prima instanţă a reţinut, în fapt, că, în jurul anului 2006, inculpatul H. a început să desfăşoare activităţi comerciale cu produse din carne, folosindu-se de diverse societăţi comerciale. Ulterior, fiind condamnat pentru emiterea de instrumente de plată fără acoperire bancară, inculpatul nu a mai desfăşurat activităţi de comerţ în perioada de 2008-2012. Începând din anul 2012, inculpatul a reluat activităţile comerciale prin folosirea de diverse societăţi comerciale pe care le administra numai în fapt, deoarece, având antecedente penale, nu putea să aibă calitatea de administrator. În acest scop, în perioada octombrie 2012 - martie 2014 inculpatul a cumpărat şi vândut cu ajutorul inculpatului T. mai multe societăţi comerciale, ai căror administratori în drept erau colaboratori ai inculpatului. Printre aceştia erau şi inculpaţii F. şi D.. Firmele paravan nu erau folosite mai mult de 2-3 luni, după care părţile sociale erau vândute unor cetăţeni ai unor state ce nu erau în UE (ex. Rep. Moldova, Kenia, Ucraina).

Activitatea comercială consta în principal din achiziţionarea de produse din carne din spaţiul intracomunitar de către societăţi comerciale administrate în fapt de către inculpat şi vânzarea fictivă succesivă către alte societăţi comerciale administrate în fapt tot de inculpat şi doar ulterior vândută beneficiarilor naţionali. Introducerea acestor firme pe circuit avea ca scop diminuarea TVA-ului datorat şi plătit către stat, deoarece firmele paravan, care de obicei importau intracomunitar marfă şi administrate în fapt de inculpat "se încărcau" cu TVA prin vânzarea fictivă a produselor către alte firme administrate în fapt de inculpat, dar nu achitau acest TVA, ci "dispăreau" după o perioadă scurtă de timp 2-3 luni (aceste firme optaseră pentru sistemul "TVA la încasare", care din punct de vedere fiscal presupune obligaţia declarării TVA-ului colectat la încasarea sumelor de la clienţi, dar nu mai târziu de 90 de zile de la livrarea bunurilor), iar firmele ce achiziţionau marfa de la firmele paravan erau beneficiare ale unui TVA pe care nu-l plăteau de niciodată către firmele paravan, dar şi-l compensau cu TVA-ul încasat de la adevăraţii beneficiari ai mărfurilor. La solicitarea inculpatului H., inculpaţii F. şi D., asociaţi ai S.C. SSS., S.R.L., au cesionat această societate, după ce fusese folosită de inculpatul H. în circuitul evazionist îngrijoraţi că organele în drept făceau cercetări privind activitatea firmei.

Declaraţiile de recunoaştere, date în faza de urmărire penală, de inculpatul T. se coroborează cu declaraţiile inculpatului H.. În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii F. şi D., aceştia au recunoscut că au devenit asociaţi în două societăţi S.C. SSS. şi S.C. HHH. folosite în circuitul evazionist de către inculpatul H. şi, ulterior S.C. SSS. a fost cesionată date fiind investigaţiile de fraudă ce se declanşaseră de către organele în drept. Declaraţiile lor sunt confirmate de declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului H., în prezentul ciclu procesual inculpaţii H., F. şi D. au solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. Inculpatul T. a recunoscut şi el în declaraţiile de la urmărire penală faptele, astfel cum sunt reţinute de instanţă, chiar dacă în prezentul ciclu procesual, inculpatul nu a mai solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. si a uzat de dreptul la tăcere în faza de judecată. Declaraţiile inculpatelor I. şi E. confirmă şi ele situatia de fapt reţinută, situaţie în care prima instanţă a reţinut că faptele există şi au fost săvârşite cu forma de intenţie directă de către inculpaţi.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate în formă continuată prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Lega nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate în formă continuată prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 2801 din Lega nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 lit. c) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau acţiunilor deţinute într-o societate prevăzută de art. 2801 din Lega nr. 31/1990 cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a constatat că faptele sunt prescrise dată fiind Decizia CCR nr. 358/2022 şi Decizia HP nr. 67/2022 a ICCJ, care au statuat că perioada de la 24 iunie 2018 la 31 mai 2022, în care nu a existat întreruperea termenului de prescripţie generală este lege penală mai favorabilă. Raportat la termenul general de prescripţie de 8 ani, s-a reţinut că s-a împlinit în martie 2022. Decizia CJUE din 24 iulie 2023 în cauza C107-23 a statuat că: Instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţa încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 49 lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) reţinută în sarcina inculpaţilor H., J., O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA. şi S.C. BB. (autori) şi R., S., I., C., A., F., E., D., B., în actul de sesizare s-au reţinut următoarele:

Fapta inculpatului H., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în calitate de administrator de fapt al societăţilor comerciale susmenţionate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 82.484.777 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar) prin transferuri succesive între conturile bancare ale societăţilor comerciale pe care le controla, operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului J., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 în calitate de administrator de fapt al S.C. Z. Cluj-Napoca, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 82.484.777 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar) prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H., operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului O., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 în calitate de administrator de drept al S.C. Z. Cluj-Napoca, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 82.484.777 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar) prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H., operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei P. care, în perioada octombrie 2012 - martie 2014 în calitate de administrator al S.C. BB., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 22.680.444 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar care au fost destinate acestei societăţi comerciale) prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H., prin intermediul S.C. Z. Cluj-Napoca, operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei Q., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 în calitate de administrator al S.C. AA., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 25.494.110 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar care au fost destinate acestei societăţi comerciale) prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H., prin intermediul S.C. Z. Cluj-Napoca, operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului R., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat conducătorii auto spre destinatarii finali prin înmânarea altor documente de însoţire a transporturilor care să disimuleze provenienţa intracomunitară; a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a fost în contact cu inculpatul G. spre a-i fi indicat momentul în care transporturile beneficiau de protecţia inculpatul V., a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatului S., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat conducătorii auto spre destinatarii finali prin înmânarea altor documente de însoţire a transporturilor care să disimuleze provenienţa intracomunitară; a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan; a participat la operaţiunile de desigilare a mijloacelor de transport; a ajutat pe inculpatul H. să sustragă de la controlul Gărzii Financiare mai multe transporturi de carne, a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani prin depuneri de bani repetate în conturile societăţilor comerciale paravan, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatei I., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale societăţilor comerciale din grup; a efectuat o mare parte din operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan şi ale firmelor din Bulgaria; a întocmit facturi fiscale care să ateste livrările fictive între firmele din circuit; a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani prin depuneri şi ridicări repetate de bani în/din conturile societăţilor comerciale paravan, a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatei C., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale societăţilor comerciale din grup; a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan; a întocmit facturi fiscale care să ateste livrările fictive între firmele din circuit; a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani prin depuneri şi ridicări repetate de bani în/din conturile societăţilor comerciale paravan, a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatului A., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a prin aceea că în calitate de contabil a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile şi ale celorlalte societăţi din grup, a ajutat membrii grupului să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, cunoscând caracterul ilicit al acestor operaţiuni; a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatului F., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat circuitul fictiv al mărfurilor provenite de la S.C. VVV. S.A. Slobozia, S.C. VVV. S.A. Călăraşi, S.C. Grupul de Producători EEEE. S.A.; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a fost în contact cu inculpatul G. spre a-i fi indicat momentul în care transporturile beneficiau de protecţia inculpatul V.; a efectuat operaţiuni de depunere/ridicare numerar în conturile bancare ale unor societăţi aflate în circuitul fictiv; a coordonat, către beneficiarii finali, împreună cu inculpatul D., în luna noiembrie 2013, transporturile intracomunitare care au intrat în România prin PTF Borş; a îndeplinit funcţia de asociat/administrator în cadrul a 2 societăţi comerciale folosite în circuitul evazionist; a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatului D., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a efectuat operaţiuni de depunere/ridicare numerar în conturile bancare ale firmelor paravan; a îndeplinit funcţia de asociat/administrator în cadrul a 2 societăţi comerciale folosite în circuitul evazionist; a fost în anumite situaţii persoana de legătură cu inculpatul W.; a disimulat provenienţa ilicită a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatei E., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan şi ale firmei FFFF., Ungaria; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a întocmit facturi care să ateste o livrare fictivă pentru mărfurile provenite de la S.C. VVV. S.A. Slobozia, S.C. VVV. S.A. Călăraşi, S.C. Grupul de Producători EEEE. S.A.; a disimulat provenienţa ilicită a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), cu aplicarea prevederilor art. 38 din C. pen.

Fapta inculpatului B., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a pus la dispoziţia grupării infracţionale firma FFFF., Ungaria spre a fi folosită in circuitul evazionist; a coordonat conducătorii auto cărora le comunica când trebuiau să ajungă la PTF Vărşand şi Borş în funcţie de momentul în care era asigurată protecţia de către inculpatul W. şi V.; a intermediat întâlnirea între inculpaţii H. şi G. în scopul arătat anterior; a întocmit documente de însoţire a mărfurilor care să ateste că livrarea a fost făcută de către o firmă din România, acte care apoi au fost înmânate conducătorilor auto; a coordonat transporturile de carne către destinatarii finali; a căutat identificarea altor funcţionari din cadrul PTF Petea care să asigura protecţia transporturilor; a ajutat la disimularea provenienţa ilicită a sumelor de bani; a ajutat pe inculpatul H. să remită foloasele materiale inculpatul V., prin intermediul inculpatul G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) complicitate la comiterea infracţiunii dare de mită prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 din C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 38 din C. pen.

Fapta inculpatei persoană juridică S.C. AA. Iaşi, care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 25.494.110 (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar de către această soviete comercială) prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H. prin intermediul conturilor bancare aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei persoană juridică S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ,care în perioada 2012 - martie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 22.680.444 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar de către această soviete comercială) prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H. prin intermediul conturilor bancare aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., cu art. 38 din C. pen., referitor la concursul de infracţiuni.

Fapta inculpatei persoană juridică S.C. Z. Cluj-Napoca, care în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a supus unui proces de reciclare suma de 82.484.777 (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar) prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H. pe de o parte şi conturile bancare aparţinând S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ şi S.C. AA. Iaşi, operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (actual art. 49 lit. din) Legea nr. 129/2019), constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Cu privire la inculpaţii, despre care acuzarea reţine că sunt autorii infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 49 lit. b) din Legea nr. 129/2019 (fost art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale), respectiv inculpaţii: H., J., O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA. şi S.C. BB., verbum regens al infracţiunii este descris ca fiind:

"a supus unui proces de reciclare suma de 82.484.777 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar) pentru inculpaţii H., J., O., S.C. Z. prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H. pe de o parte şi conturile bancare aparţinând S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ şi S.C. AA. Iaşi, respectiv suma de 22.680.444 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar) pentru inculpatele P., S.C. BB. prin transferuri succesive între conturile bancare acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H. prin intermediul conturilor bancare aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, respectiv suma de 25.494.110 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar) pentru inculpatele Q., S.C. AA. prin transferuri succesive între conturile bancare ale societăţilor inculpate şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H. prin intermediul conturilor bancare aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită"

Aşadar, prima instanţă a observat că transferurile succesive, de care vorbeşte acuzarea, sunt aceleaşi transferuri, componente ale circuitului de fraudare carusel prin care se reţine că s-a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, aşadar verbum regens al infracţiunii de evaziune fiscală şi cel al infracţiunii de spălare de bani sunt identice, ceea ce înseamnă că, în opinia procurorului, cele două infracţiuni sunt susceptibile de a fi comise în concurs ideal de infracţiuni.

Prima instanţă nu a împărtăşit această opinie pentru simplul fapt că infracţiunea de spălare de bani presupune existenta unei sume ilicite, provenite dintr-o infracţiune, care se "spală" prin acţiuni care să permită separarea ei de sursă (origine infracţională) şi mutarea, transferarea ei prin tranzacţii financiare menite să inducă în eroare, să creeze aparenta unei provenienţe licite, provenienţă cu care suma se reîntoarce la vedere, apărând ca obţinută dintr-o activitate (comercială în cazul de faţă) perfect legală.

S-a constatat că niciunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani nu este realizat în speţă, sens în care fapta nu există. În prim aspect, prima instanţă a reţinut că obiectul spălării de bani trebuie să fie o sumă ilicită (produsul unei infracţiuni predicat) ori nu se specifică ce infracţiuni au comis inculpaţii pentru a obţine sumele de 82.484.777 RON, 22.680.444 RON, 25.494.110 RON, ce se afirmă că sunt spălate. Dacă se admite, in extremis, că sumele provin din infracţiunea de evaziune fiscală, se ajunge la situaţia în care aceste sume sunt şi produs al infracţiunii de evaziune fiscală (premisă deja greşită deoarece numai sumele de TVA-neachitate pot fi produs al infracţiunii de evaziune fiscală, acestea sunt 23.975.347 de RON, prejudiciu ce a fost reţinut de acuzare, ca fiind imputabil tuturor inculpaţilor în solidar) dar şi mijloc de comitere a evaziunii fiscale pentru că, fără livrarea acestor sume de bani, mărfurile intracomunitare nu ar fi putut fi achiziţionate, pentru a fi supuse ulterior unor transferuri succesive, menite să conducă la deduceri de TVA în aparentă legale, in realitate frauduloase.

Un al doilea aspect, verbum regens al infracţiunii de evaziune fiscală şi cel al spălării de bani coincid până la identitate, aceleaşi transferuri succesive, din conturile firmei care face iniţial achiziţia comunitară spre conturile altor firme (precizate în actul de sesizare) controlate de inculpatul H. şi ulterior în conturile Z. şi, prin intermediul acestor conturi, către S.C. AA. şi S.C. BB. sunt considerate de acuzare atât mecanismul fraudei carusel-evaziune fiscală, cât si mecanismul procesului de reciclare-spălare de bani.

Prin Decizia nr. 16/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a arătat că, cel puţin teoretic, subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani. Totuşi, ICCJ a arătat că "infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că, în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune".

Prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor cu reţinerea doar a evaziunii fiscale apreciind că, odată ce a fost investită cu judecarea ambelor infracţiuni, trebuie să pronunţe o soluţie pe aceste infracţiuni (aceasta fiind şi opinia completului de la ICCJ, care a trimis cauza spre rejudecare). Cu toate acestea, prima instanţă a constatat că, în această speţă, infracţiunea de spălare de bani nu are o existenţă autonomă.

Un al treilea aspect, în ceea ce priveşte finalitatea infracţiunii de spălare de bani, s-a menţionat că este întotdeauna ascunderea, disimularea originii banilor, ori transferurile la care face referire acuzarea au ca scop disimularea originii mărfurilor achiziţionate, care aveau caracter intern, dar trebuie să pară intracomunitare, pentru a se deduce TVA-ul aferent. Aceste transferuri nu au ca finalitate ascunderea originii sumelor de 82.484.777 RON, 22.680.444 RON, 25.494.110 RON, ce se reţin a fi supuse procesului de "spălare", reciclare.

Pentru toate aceste motive, prima instanţă a dispus achitarea în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. pe toţi autorii infracţiunii de spălare de bani, respectiv inculpatii: H., J., O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA. şi S.C. BB.. În plus, pentru inculpaţii O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA. şi S.C. BB., toate argumentele pentru care instanţa i-a achitat pentru infracţiunea de evaziune fiscală îşi găsesc aplicabilitatea şi pentru spălarea de bani din moment ce verbum regens e identic. În ceea ce priveşte complicii, inculpaţii R., S., I., C., A., F., E., D., B., s-a apreciat că se impune, de asemenea, achitarea lor pe temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., dacă fapta autorului nu există, nici complicitate nu poate exista.

Cu privire la infracţiunea de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) din C. pen. pentru care inculpaţii H., J., I., C., A., T., F., E., D., B., G., W., O., P., Q., N., U., V., X. R., S. au fost trimişi în judecată, prin actul de sesizare s-a reţinut că:

Fapta inculpatului H. constând în aceea că, în perioada octombrie 2012- martie 2014, în calitate de administrator de fapt al următoarelor societăţi comerciale: S.C. YY. S.R.L. (CUI x), S.C. PPP. (CUI x), S.C. QQQ. (CUI x), S.C. GGG. (CUI x), BBB. S.R.L. (CUI x), S.C. CCC. (CUI x), S.C. DDD. S.R.L. (CUI x), S.C. JJJ. (CUI x), S.C. SSS. (CUI x), S.C. III. (CUI x), S.C. RRR. S.R.L. (CUI x), S.C. FFF. (CUI x), S.C. HHH. (CUI x), S.C. KKK. (CUI x), S.C. NNN. (CUI x), S.C. MMM. (CUI x); S.C. TTT. S.R.L. (CUI x), S.C. OOO. S.R.L. (CUI x), S.C. AAA. S.R.L. fostă S.C. IIIII. S.R.L. (CUI x); S.C. ZZ. fostă S.C. JJJJJ. S.R.L. (CUI x); S.C. EEE. fostă S.C. KKKKK. S.R.L. (CUI x), împreună cu inculpatul J. - administrator al S.C. Z. Cluj-Napoca, au iniţiat un grup infracţional organizat şi alături de inculpata Q. - administrator S.C. AA. Iaşi şi inculpata P. - administrator al S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ, au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, la care au aderat şi alte persoane, în cadrul grupului inculpatul H. având rolul de a achiziţiona bunuri intracomunitar prin intermediul societăţilor comerciale pe care le controla, urmate de livrarea acestora către societatea comercială Z. (principalul beneficiar al mărfurilor) care la rândul său a livrat mărfurile către S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ urmată de evidenţierea în contabilitatea societăţilor comerciale sus menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţii de carne şi produse din carne) sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, sub forma iniţierii şi constituirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului J. constând în aceea că în perioada octombrie 2012- martie 2014, în calitate de administrator de fapt al S.C. Z. Cluj-Napoca, împreună cu inculpatul H., administrator de fapt al următoarelor societăţi comerciale: S.C. YY. S.R.L. (CUI x), S.C. PPP. (CUI x), S.C. QQQ. (CUI x), S.C. GGG. (CUI x), BBB. S.R.L. (CUI x), S.C. CCC. (CUI x), S.C. DDD. S.R.L. (CUI x), S.C. JJJ. (CUI x), S.C. SSS. (CUI x), S.C. III. (CUI x), S.C. RRR. S.R.L. (CUI x), S.C. FFF. (CUI x), S.C. HHH. (CUI x), S.C. KKK. (CUI x), S.C. NNN. (CUI x), S.C. MMM. (CUI x); S.C. TTT. S.R.L. (CUI x), S.C. OOO. S.R.L. (CUI x), S.C. AAA. S.R.L. fostă S.C. IIIII. S.R.L. (CUI x); SC ZZ. fostă S.C. JJJJJ. S.R.L. (CUI x); S.C. EEE. fostă S.C. KKKKK. S.R.L. (CUI x), au iniţiat un grup infracţional organizat şi alături de inculpata Q. - administrator S.C. AA. Iaşi şi inculpata P. - administrator al S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ, au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, la care au aderat şi alte persoane, în cadrul grupului inculpatul J. având rolul de a interpune în circuitul fictiv S.C. Z. pentru care au fost emise facturi de achiziţie a unor bunuri provenite din achiziţiile intracomunitare efectuate de către societăţile comerciale controlate de către inculpatul H., urmate de livrarea acestora către S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ şi evidenţierea în contabilitatea societăţii comerciale sus menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţii de carne şi produse din carne) sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, sub forma iniţierii şi constituirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului O. constând în aceea că în perioada octombrie 2012- martie 2014, în calitate de administrator al S.C. Z. Cluj-Napoca, a aderat la o grupare infracţională iniţiată de către inculpatul H., administrator de fapt al următoarelor societăţi comerciale: S.C. YY. S.R.L. (CUI x), S.C. PPP. (CUI x), S.C. QQQ. (CUI x), S.C. GGG. (CUI x), BBB. S.R.L. (CUI x), S.C. CCC. (CUI x), S.C. DDD. S.R.L. (CUI x), S.C. JJJ. (CUI x), S.C. SSS. (CUI x), S.C. III. (CUI x), S.C. RRR. S.R.L. (CUI x), S.C. FFF. (CUI x), S.C. HHH. (CUI x), S.C. KKK. (CUI x), S.C. NNN. (CUI x), S.C. MMM. (CUI x); S.C. TTT. S.R.L. (CUI x), S.C. OOO. S.R.L. (CUI x), S.C. AAA. S.R.L. fostă S.C. IIIII. S.R.L. (CUI x); S.C. ZZ. fostă S.C. JJJJJ. S.R.L. (CUI x); S.C. EEE. fostă S.C. KKKKK. S.R.L. (CUI x), şi inculpatul J., administrator de fapt al S.C. Z. şi alături de inculpata Q. - administrator S.C. AA. Iaşi şi inculpata P. - administrator al S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ, au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, la care au aderat şi alte persoane, în cadrul grupului inculpatul O. având rolul de a interpune în circuitul fictiv S.C. Z. pentru care au fost emise facturi de achiziţie a unor bunuri provenite din achiziţiile intracomunitare efectuate de către societăţile comerciale controlate de către inculpatul H., urmate de livrarea acestora către S.C. AA. Iaşi şi S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ şi evidenţierea în contabilitatea societăţii comerciale sus menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţii de carne şi produse din carne) sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, sub forma iniţierii şi constituirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei P. constând în aceea că, în perioada octombrie 2012- martie 2014, în calitate de administrator al S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ, a aderat la o grupare infracţională iniţiată de către inculpatul H., administrator de fapt al următoarelor societăţi comerciale: S.C. YY. S.R.L. (CUI x), S.C. PPP. (CUI x), S.C. QQQ. (CUI x), S.C. GGG. (CUI x), BBB. S.R.L. (CUI x), S.C. CCC. (CUI x), S.C. DDD. S.R.L. (CUI x), S.C. JJJ. (CUI x), S.C. SSS. (CUI x), S.C. III. (CUI x), S.C. RRR. S.R.L. (CUI x), S.C. FFF. (CUI x), S.C. HHH. (CUI x), S.C. KKK. (CUI x), S.C. NNN. (CUI x), S.C. MMM. (CUI x); S.C. TTT. S.R.L. (CUI x), S.C. OOO. S.R.L. (CUI x), S.C. AAA. S.R.L. fostă S.C. IIIII. S.R.L. (CUI x); S.C. ZZ. fostă S.C. JJJJJ. S.R.L. (CUI x); S.C. EEE. fostă S.C. KKKKK. S.R.L. (CUI x), şi inculpatul J., administrator de fapt al S.C. Z. şi alături de inculpata Q. - administrator S.C. AA. Iaşi, au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, la care au aderat şi alte persoane, în cadrul grupului inculpata P. având rolul de a stabili mărfurile care urmau a fi aprovizionată S.C. BB. precum şi circuitul sumelor de bani aferente acestor tranzacţii, pentru care au fost emise facturi de achiziţie a unor bunuri provenite din achiziţiile intracomunitare efectuate de către societăţile comerciale controlate de către inculpatul H., urmate de livrarea acestora către această firmă prin intermediul S.C. Z. şi evidenţierea în contabilitatea societăţii comerciale sus menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţii de carne şi produse din carne) sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, sub forma iniţierii şi constituirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei Q. constând în aceea că în perioada octombrie 2012- martie 2014, în calitate de administrator al S.C. AA. Iaşi, a aderat la o grupare infracţională iniţiată de către inculpatul H., administrator de fapt al următoarelor societăţi comerciale: S.C. YY. S.R.L. (CUI x), S.C. PPP. (CUI x), S.C. QQQ. (CUI x), S.C. GGG. (CUI x), BBB. S.R.L. (CUI x), S.C. CCC. (CUI x), S.C. DDD. S.R.L. (CUI x), S.C. JJJ. (CUI x), S.C. SSS. (CUI x), S.C. III. (CUI x), S.C. RRR. S.R.L. (CUI x), S.C. FFF. (CUI x), S.C. HHH. (CUI x), S.C. KKK. (CUI x), S.C. NNN. (CUI x), S.C. MMM. (CUI x); S.C. TTT. S.R.L. (CUI x), S.C. OOO. S.R.L. (CUI x), S.C. AAA. S.R.L. fostă S.C. IIIII. S.R.L. (CUI x); S.C. ZZ. fostă S.C. JJJJJ. S.R.L. (CUI x); S.C. EEE. fostă S.C. KKKKK. S.R.L. (CUI x), şi inculpatul J., administrator de fapt al S.C. Z. şi alături de inculpata P. - administrator S.C. BB. Dumbrava Roşie, jud. Neamţ, au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, la care au aderat şi alte persoane, în cadrul grupului inculpata Q. având rolul de a stabili mărfurile care urmau a fi aprovizionată S.C. AA. precum şi circuitul sumelor de bani aferente acestor tranzacţii, pentru care au fost emise facturi de achiziţie a unor bunuri provenite din achiziţiile intracomunitare efectuate de către societăţile comerciale controlate de către inculpatul H., urmate de livrarea acestora către această firmă prin intermediul S.C. Z. şi evidenţierea în contabilitatea societăţii comerciale sus menţionate de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale (achiziţii de carne şi produse din carne) sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului colectat către bugetul general consolidat al statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, sub forma iniţierii şi constituirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului R., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat conducătorii auto spre destinatarii finali prin înmânarea altor documente de însoţire a transporturilor care să disimuleze provenienţa intracomunitară; a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a fost în contact cu inculpatul G. spre a-i fi indicat momentul în care transporturile beneficiau de protecţia inculpatul V., a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatului T., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a prin aceea că a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România sens în care: a racolat persoanele care urmau să preia/cesioneze părţile sociale; a participat împreună cu inculpatul GGGG. la efectuarea unor verificări declanşate de către Garda Financiară în legătură cu activitatea unor societăţi comerciale; a achitat diferite sume de bani persoanelor care au preluat părţile sociale; a fost persoana de legătură cu inculpatul N., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei N., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a prin aceea că a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România sens în care: a racolat persoanele care urmau să preia/cesioneze părţile sociale; a întocmit actele de preluare/cesiune a părţilor sociale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. Cu aplicarea prevederilor art. 38 din C. pen.

Fapta inculpatului F., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat circuitul fictiv al mărfurilor provenite de la S.C. VVV. S.A. Slobozia, S.C. VVV. S.A. Călăraşi, S.C. Grupul de Producători EEEE. S.A.; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a fost în contact cu inculpatul G. spre a-i fi indicat momentul în care transporturile beneficiau de protecţia inculpatul V.; a efectuat operaţiuni de depunere/ridicare numerar în conturile bancare ale unor societăţi aflate în circuitul fictiv; a coordonat, către beneficiarii finali, împreună cu inculpatul D., în luna noiembrie 2013, transporturile intracomunitare care au intrat în România prin PTF Borş; a îndeplinit funcţia de asociat/administrator în cadrul a 2 societăţi comerciale folosite în circuitul evazionist; a ajutat la disimularea provenienţei ilicite a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Fapta inculpatei E., care în perioada octombrie 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a efectuat operaţiuni în conturile bancare ale firmelor paravan şi ale firmei FFFF., Ungaria; a participat la operaţiunile de întocmire a facturilor fiscale care să ateste circuitul fictiv; a întocmit facturi care să ateste o livrare fictivă pentru mărfurile provenite de la S.C. VVV. S.A. Slobozia, S.C. VVV. S.A. Călăraşi, S.C. Grupul de Producători EEEE. S.A.; a disimulat provenienţa ilicită a sumelor de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen. complicitate la comiterea infracţiunii spălare de bani prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), cu aplicarea prevederilor art. 38 din C. pen.

Fapta inculpatei G., care în perioada noiembrie 2013 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a ajutat prin intermediul inculpatul V. ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului U., care în perioada noiembrie 2013 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a ajutat prin intermediul inculpatul V. ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului V. care în perioada noiembrie - 15 decembrie 2013 şi februarie - martie 2014, a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care în perioada în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în PTF Borş -P1, cu ştiinţă nu a evidenţiat în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H., împrejurare în care s-a creat premisele ca marfa respectivă să fie sustrasă controlului fiscal şi introdusă într-un circuit fictiv de natură să creeze aparenţa unor achiziţii/livrări interne, modalitate în care a fost eludată plata TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatului W. care în perioada decembrie 2013 - martie 2014, a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care în perioada în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în PTF Vărşand, cu ştiinţă nu a evidenţiat în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H., împrejurare în care s-a creat premisele ca marfa respectivă să fie sustrasă controlului fiscal şi introdusă într-un circuit fictiv de natură să creeze aparenţa unor achiziţii/livrări interne, modalitate în care a fost eludată plata TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. (noul C. pen.) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei X., care în perioada 2012 - martie 2014 a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a coordonat ca o parte din aprovizionările cu mărfuri (carne) provenită din achiziţii intracomunitare să ajungă la destinatarul final, cunoscând modul în care aceste mărfuri intră în România; în anumite cazuri a asigurat comunicarea între inculpatul H. şi inculpatul B. spre a se stabili momentul în care transporturile beneficiau de protecţie la Punctele de trecere a frontierei; a acordat sprijin moral inculpatul H., fapt ce a determinat continuarea practicilor evazioniste, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat sub forma sprijinirii, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen.

S-a mai reţinut, în actul de sesizare:

"Referitor la activitatea infracţională cercetată în prezenta cauză, începând cu anul 2012, inculpaţii H. şi J. au iniţiat un grup infracţional organizat cu scopul de a acţiona concertat în maniera descrisă anterior, spre a eluda obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, sens în care în decursul timpului au racolat mai multe persoane în vederea realizării activităţilor infracţionale urmărite.

Prima instanţă a reţinut, cu privire la această infracţiune, că, potrivit art. 367 alin. (6) din C. pen., prin grup infracţional organizat se înţelege "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni". Rezultă astfel că pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ trei condiţii şi anume: - grupul să fie format din trei sau mai multe persoane; - să funcţioneze în mod coordonat pentru o anumită perioadă de timp; - să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii/infracţiunilor. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control, cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, etc. Astfel, este necesar ca grupul infracţional să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui "studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia.

Din probele administrate, prima instanţă a reţinut că, în cauză, grupul infracţional iniţiat de inculpaţii H. şi J. a avut o structură determinată, roluri prestabilite pentru membrii săi, constatându-se că aceştia au acţionat într-un mod coordonat pentru realizarea obiectivelor urmărite. Întreaga activitate infracţională a fost condusă şi coordonată de acelaşi grup de persoane, după un plan bine stabilit, prin intermediul unor societăţi comerciale la care acestea deţineau controlul direct sau indirect (prin persoane interpuse), în scopul obţinerii de venituri ilicite. Grupul infracţional a acţionat în scopul obţinerii unor importante beneficii financiare în urma derulării unor operaţiuni de achiziţii intracomunitare de bunuri (carne şi produse din carne), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA colectat şi dedus fraudulos.

Modul de operare a constat în specularea nevoilor materiale ale unor persoane care în schimbul unor sume de bani modice (cuprinse între 200 şi 500 RON) şi-au manifestat acordul pentru înfiinţarea unor societăţi comerciale, sau după caz pentru preluarea prin cesionare a părţilor sociale ale unor astfel de entităţi, care au funcţionat o scurtă perioadă de timp (în medie 2-3 luni, de regulă până la momentul în care trebuia să declare ori să vireze TVA), pe numele acestora, iar unul dintre membrii reţelei era împuternicit să efectueze operaţiuni pe conturile bancare şi în numele societăţilor comerciale. Aceste societăţi comerciale au fost ulterior folosite pentru efectuarea de achiziţii intracomunitare de carne din spaţiul Comunităţii Europene, în special Polonia, Cehia, Olanda, Marea Britanie şi Franţa, sau pentru a fi interpuse în circuitele economice cu scopul de a crea aparenţa de legalitate a operaţiunilor derulate, urmată de comercializarea scriptică a produselor prin mai multe firme controlate de membrii reţelei. În realitate, marfa provenită din achiziţiile intracomunitare avea o destinaţie prestabilită, în sensul în care, potrivit înţelegerii dintre liderii grupării infracţionale şi reprezentanţii unor societăţi comerciale, carnea era transportată direct unor societăţi comerciale din România (SC Z. Cluj-Napoca, S.C. AA. Iaşi, S.C. BB. Piatra-Neamţ) care au beneficiat de dreptul de deducere a TVA colectat.

Pentru a se crea o aparenţă de legalitate, pe numele societăţilor care au realizat achiziţii intracomunitare de carne vrac au fost întocmite fictiv documente care să ateste că livrează carnea către un lanţ de societăţi comerciale autohtone, controlate de membrii reţelei, deşi în fapt, marfa ajungea direct la destinatarul final. S-a menţionat că societăţile comerciale care au realizat achiziţiile intracomunitare s-au caracterizat printr-o activitate economică relativ redusă în timp, iar ulterior efectuării tranzacţiilor ce fac obiect de cercetare în cauză, acestea nu au mai depus declaraţii la organul fiscal. Aspectul comun constatat la societăţile care au efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri a fost faptul că toate aceste societăţi comerciale, în ciuda rulajului mare de operaţiuni comerciale, au virat la bugetul de stat sume modice reprezentând TVA aferentă livrărilor la intern a bunurilor achiziţionate intracomunitar.

O altă caracteristică a acestor societăţi comerciale care au efectuat achiziţii intracomunitare, s-a reţinut că este aceea că toate aceste entităţi au optat pentru sistemul "TVA la încasare", care din punct de vedere fiscal presupune obligaţia declarării TVA-ului colectat la încasarea sumelor de la clienţi, dar nu mai târziu de 90 de zile de la livrarea bunurilor, ceea ce le-a permis ca, după o perioadă relativ scurtă de activitate în domeniul achiziţiilor intracomunitare (2-3 luni), să fie abandonate de către membrii grupării infracţionale, în locul acestora fiind înfiinţate/preluate alte firme folosite în mod similar.

Totodată, în actul de sesizare s-a reţinut că societăţile comerciale implicate în circuitul evazionist pot fi grupate pe trei paliere, societăţile de pe fiecare palier având roluri bine stabilite în circuitele comerciale şi financiare, după cum urmează:- societăţi comerciale situate pe primul palier (18 societăţi comerciale) - care au avut rolul de a efectua achiziţiile intracomunitare de mărfuri alimentare, din conturile bancare deschise de aceste societăţi fiind efectuate şi plăţile către furnizorii intracomunitari. Deopotrivă, s-a constatat că din conturile bancare deschise de aceste societăţi comerciale s-au efectuat plăţi în valută şi în RON către 3 societăţi comerciale înregistrate în alte state comunitare, de la care nici una dintre societăţile comerciale din Romania nu au înregistrat în contabilitate achiziţii de bunuri, aferent plăţilor efectuate. Societăţile comerciale situate pe acest palier, au fost următoarele: S.C. XX.; S.C. YY.; S.C. ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; S.C. CCC.; S.C. DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; S.C. HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; S.C. KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L.; - societăţi comerciale situate pe al doilea palier (5 societăţi comerciale) - care au avut rolul de firme intermediare între firmele situate pe primul palier şi cele situate pe palierul trei. În afara rolului de intermediar, unele dintre aceste societăţi au avut şi rol de furnizori de facturi fictive pentru mărfuri emise către societăţile comerciale situate pe palierul trei. Totodată, s-a constatat că şi aceste societăţi au efectuat plăţi bancare către 3 societăţi comerciale înregistrate în alte state comunitare, de la care nici una dintre societăţile comerciale din Romania nu a înregistrat în contabilitate achiziţii de bunuri, aferent plăţilor efectuate. Societăţile comerciale situate pe acest palier au fost următoarele: S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT. - societăţi comerciale situate pe palierul trei, care sunt beneficiarii reali ai mărfurilor intracomunitare. Dintre aceste societăţi, principalii beneficiari finali au fost: S.C. Z. Cluj-Napoca; S.C. BB. Piatra-Neamţ; S.C. AA. Iaşi.

Grupul infracţional organizat, care a acţionat coordonat în timp, în baza unei rezoluţii infracţionale unitare, şi a unei organizări de tip piramidal, a avut următoarea structură:

Pe primul nivel sunt situaţi inculpaţii H. şi J., persoane care au coordonat activitatea grupării infracţionale, prin aceea că s-au preocupat de identificarea persoanelor care au desfăşurat activităţi de înfiinţare/preluare a unor societăţi comerciale pentru a fi folosite apoi în circuitul evazionist, au controlat modul în care au fost efectuate achiziţiile intracomunitare de carne, destinaţia mărfurilor şi circuitul sumelor de bani, asigurarea protecţiei din partea autorităţilor precum şi asigurarea conspirativităţii comunicărilor prin procurarea şi schimbarea periodică a terminalelor mobile şi a numerelor de telefon. De asemenea, deşi nu au fost menţionaţi expres atunci când acuzarea a enumerat în rechizitoriu persoanele care fac parte din grup şi palierul şi atribuţiile acestora, din economia în ansamblu a actului de sesizare rezultă că inculpaţii O., P., Q. ar fi inculpaţii care au constituit grupul alături de H. şi J.. Cu privire la administratorii societăţilor comerciale - destinatari finali (în acest caz S.C. Z., S.C. AA., S.C. BB. SRL), acuzarea a reţinut că aceştia aveau cunoştinţă de practicile evazioniste, sens în care au aderat la gruparea infracţională cu scopul maximizării profitului.

Pe nivelul doi se află inculpatul T., persoană care a identificat societăţile comerciale care pot fi preluate prin cesionarea părţilor sociale, sens în care a racolat persoane în acest scop precum şi pentru a prelua societăţile comerciale utilizate în circuitul evazionist care au acumulat datorii la bugetul de stat. De altfel, inculpatul T. s-a ocupat în mod direct de înfiinţarea şi reprezentarea acestor societăţi în faţa autorităţilor, fiind, de asemenea, împuternicit pe conturile bancare deschise pe numele acestora. Potrivit celor stabilite cu H., inculpatul T. a constituit şi coordonat o adevărată reţea de persoane - cetăţeni români şi străini - domiciliaţi în municipiul Bucureşti şi judeţele Iaşi, Dâmboviţa şi Covasna, persoane de condiţie materială şi educaţională precară, pe numele cărora au fost înfiinţate/cesionate/preluate societăţi comerciale, majoritatea de tip "fantomă", destinate în special efectuării de achiziţii intracomunitare de produse din carne, neînregistrate în mod corespunzător în documentele contabile, şi introducerii acestor produse în circuitele evazioniste controlate de grupul infracţional organizat.

Inculpatul T. a fost ajutat în derularea acestor activităţi de către inculpata N., persoană care, având cunoştinţă de scopul pentru care sunt înfiinţate/preluate părţile sociale, a făcut demersuri atât pentru racolarea unor persoane care să deţină calitatea de asociat/administrator cât şi de întocmire a actelor necesare preluării/cesionării părţilor sociale. Implicarea inculpatul N. rezidă şi din aceea că la momentul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acesteia, au fost identificate, printre altele, copii ale paşapoartelor persoanelor care au deţinut calitatea de asociat şi administrator al S.C.

XX., precum şi 5 coli format A4 care nu erau completate, ci doar aveau după caz aplicată ştampila societăţii comerciale ori erau semnate de către cetăţeanul din Republica Moldova LLLLL. . Din segmentul grupării infracţionale coordonate de H. şi J., mai fac parte F., D., R., S. - responsabili cu gestionarea efectivă a achiziţiilor intracomunitare (coordonarea transporturilor, încasarea de la clienţii care plătesc "cash") realizate prin intermediul firmelor "fantomă" puse la dispoziţia acestuia de către inculpatul T.. O parte dintre aceste persoane au îndeplinit calitatea de administratori ai unor societăţi comerciale implicate în lanţul infracţional (ex.

F. şi D. în cazul S.C. HHH., S.C. SSS. SRL). De asemenea, pentru a se asigura că derularea operaţiunilor comerciale este cunoscută doar de către membri grupului, inculpaţii F., R., S., D. au fost împuterniciţi de către administratorii formali ai societăţilor comerciale susmenţionate pentru a efectua operaţiuni în conturile bancare ale persoanelor juridice.

Pe nivelul trei al grupării infracţionale sunt situate persoanele care se ocupau de întocmirea facturilor fiscale, efectuarea plăţilor sau coordonarea modului în care era ţinută evidenţa contabilă, toate aceste operaţiuni fiind efectuate la indicaţia persoanelor care au coordonat activitatea grupului infracţional, respectiv inculpaţii H. şi J.. Din acest palier infracţional face parte inculpata I., persoană care în cazul mai multor societăţi comerciale figurează ca fiind beneficiar/împuternicit pe conturile bancare, astfel că aceasta a efectuat personal toate transferurile bancare dintre societăţile comerciale controlate de grupare şi a gestionat din punct de vedere contabil toate operaţiunile comerciale generatoare de prejudicii bugetului general consolidat al statului, evidenţiind în actele contabile ale societăţilor controlate de reţea, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale. De asemenea, în derularea activităţii subsumate evaziunii fiscale, I. a avut atribuţii şi în obţinerea şi folosirea unor ştampile pentru firme care nu îşi mai desfăşurau activitatea datorită lichidării sau intrării în procedura de faliment, pentru realizarea unor documente justificative antedatate şi false.

Pe acelaşi palier infracţional se situează inculpatele C. şi E., care au sprijinit gruparea infracţională, desfăşurând activităţi similare cu cele ale inculpatei I.. Cu referire la inculpata E. s-a subliniat faptul că aceasta a derulat operaţiuni de întocmire a facturilor fiscale pentru firmele aflate în circuitul evazionist şi a fost împuternicită să deruleze operaţiuni şi în conturile bancare deschise în România pe numele firmei FFFF. cu sediul social în Debrecen, Ungaria, unde calitatea de administrator este deţinută de către inculpatul B.. De asemenea, un rol important în grupul infracţional a fost deţinut de inculpatul A., care s-a aflat în relaţie directă cu inculpatul H., fiind persoana care, având studii superioare de specialitate (economice), coordona activitatea de emitere a facturilor fiscale spre a exista o corelaţie între intrări şi ieşiri, şi ţinea evidenţa în format electronic a operaţiunilor comerciale derulate. Implicarea inculpatul A. a vizat şi ajutorul dat pentru înfiinţarea unor societăţi comerciale, existând situaţii în care la solicitarea inculpatul H., acesta a transmis inculpatul T. numele persoanelor care urmau să devină asociaţi sau după caz administratori ai societăţilor comerciale implicate în circuitul evazionist, şi a făcut demersuri în vederea înmatriculării acestor societăţi comerciale.

Pe nivelul patru al grupării infracţionale sunt situaţi transportatorii mărfurilor provenite din spaţiul comunitar, persoane care cunosc activitatea ilicită, astfel că iau măsuri pentru a sprijini în atingerea scopului grupului infracţional, prin schimbarea documentelor de însoţire a mărfurilor înainte de a intra în România, cu scopul de a nu se cunoaşte destinaţia reală a mărfurilor. Participaţia penală îmbracă forma sprijinirii grupului infracţional în privinţa inculpatului B. (administrator S.C. CCCC. S.R.L. Cluj-Napoca şi FFFF.) şi a inculpaţilor U. şi G., asociaţi în cadrul S.C. VVVV. S.R.L. Sălard, jud. Bihor şi respectiv administrator al VVVV. cu sediul în localitatea Panoramaweg, Austria. Cu privire la participaţia penală a inculpatului B. s-a menţionat faptul că acesta a sprijinit grupul infracţional atât prin folosirea în circuitele comerciale a societăţii comerciale FFFF. cu sediul social în Ungaria (societate la care deţine calitatea de administrator), cât şi prin implicarea activă în coordonarea conducătorilor auto spre a intra în România prin PTF Vărşand şi/sau Borş, în funcţie de momentul în care era asigurată protecţia transporturilor de către inculpatul W. sau după caz inculpatul V., cu scopul ca transporturile să nu fie sigilate ori implementate în aplicaţia trafic control. Referitor la ajutorul dat spre a se tranzita cele două puncte de trecere a frontierei cu scopul arătat, s-a precizat că inculpatul B. indica conducătorilor auto, atât momentul, cât şi locul pe unde urmează să intre în România, precum şi modul în care să întocmească documentele de însoţire a transporturilor, cu scopul de a nu fi confiscată marfa în condiţiile în care societatea comercială care a realizat achiziţia intracomunitară figura în baza de date ca fiind cu risc fiscal, datorită instituirii măsurii consemnului.

De asemenea inculpatul B. a fost cel care a intermediat întâlnirea dintre inculpatul H. şi inculpatul G., a ajutat la remiterea sumelor de bani către inculpatul V. - funcţionar public, existând situaţii când a "amintit" inculpatului H. că trebuie "să-şi achite datoria" către V.. Cu privire la inculpaţii U. şi G., s-a reţinut că aceştia s-au implicat în sprijinirea activităţii infracţionale derulate de inculpatul H. prin aceea că au fost persoanele de contact dintre acesta şi inculpatul V.. Astfel, s-a stabilit că inculpata G. începând cu luna noiembrie 2013 iar inculpatul U. începând cu luna ianuarie 2014, au derulat activităţi infracţionale constând în remiterea de diferite sume de bani către inculpatul V. în scopul arătat anterior şi au comunicat momentul în care transporturile de carne trebuiau să ajungă la PTF Borş în funcţie de momentul în care era asigurată protecţia de către funcţionarul public. Totodată, s-a menţionat contribuţia penală a inculpatei X., care controlează firma KKKK. cu sediu în Cipru, care s-a implicat activ în derularea achiziţiilor intracomunitare, fiind persoana de legătură între H. pe de o parte, şi furnizorii externi sau transportatori pe de altă parte.

S-a reţinut că pe nivelul cinci al structurii infracţionale sunt situate persoanele, cetăţeni români domiciliaţi în municipiul Bucureşti şi judeţele Iaşi, Dâmboviţa şi Covasna, de condiţie materială şi educaţională precară, care au dobândit calitatea de administratori şi pe numele cărora au fost înfiinţate/preluate societăţi comerciale, majoritatea de tip "fantomă", destinate în special efectuării de achiziţii intracomunitare de produse din carne neînregistrate în mod corespunzător în documentele contabile, şi introducerii acestor produse în circuitele evazioniste controlate de către membrii reţelei. Pe acest palier se regăsesc: MMMMM. (administrator al S.C. GGG.; S.C. EEE. SRL), NNNNN. (administrator al S.C. GGG.; S.C. FFF.; S.C. KKK.; S.C. OOO. SRL), OOOOO. (administrator S.C. YY. SRL), PPPPP. (administrator S.C. CCC. SRL), QQQQQ. (administrator S.C. DDD. SRL), RRRRR. (administrator S.C. JJJ. SRL), SSSSS. (administrator S.C. III.; S.C. NNN.; S.C. MMM.; S.C. TTTTT. SRL), GGGG. (administrator S.C. III.; S.C. NNN.; S.C. MMM.; S.C. LLL. SRL), UUUUU. (administrator S.C. BBB. SRL), VVVVV. (administrator S.C. BBB. SRL), WWWWW. (administrator S.C. KKK.; RRR. SRL), XXXXX. (administrator S.C. QQQ. SRL), YYYYY. (administrator S.C. XX. SRL), ZZZZZ. (administrator S.C. PPP. SRL), AAAAAA. (administrator S.C. PPP. SRL), BBBBBB. (administrator S.C. AAA. - fostă S.C. IIIII. SRL); CCCCCC. (administrator S.C. ZZ. SRL), DDDDDD. (administrator RRR. SRL).

Pe palierul şase al grupării infracţionale se află persoanele care au asigurat protecţia derulării activităţii infracţionale, sens în care menţionăm pe inculpatul W. (şef PPF în cadrul ITPF Oradea - Sectorul Poliţiei de Frontieră Vărşand, jud. Arad) şi inculpatul V. (funcţionar în cadrul AJFP Bihor). Întrucât reglementările legale în vigoare impuneau ca pentru mărfurile cu grad ridicat de risc (ex. carne şi produsele derivate), la intrarea pe teritoriul României, transporturile să fie sigilate, urmând ca la destinaţie, în prezenţa unor reprezentanţi ai ANAF să fie desigilate, iar ulterior prin modificările legislative, s-a impus ca, începând cu anul 2014 aceste transporturi să fie implementate în aplicaţia "trafic control", nu mai exista posibilitatea de a se introduce mărfuri pe numele unor firme paravan, astfel că, au fost racolaţi cei doi funcţionari cu scopul de a asigura intrarea în România a transporturilor de carne fără a mai fi supuse procedurilor indicate anterior.

Referitor la inculpatul W., din probele administrate în cauză a rezultat că începând cu luna decembrie 2013 a sprijinit acţiunile grupului infracţional, prin aceea că, având cunoştinţă de activitatea infracţională derulată prin prisma atribuţiilor sale de serviciu, a făcut demersuri ca transporturile de carne din spaţiul intracomunitar să intre în România fără a fi luate în evidenţă în aplicaţia trafic control cu scopul de a nu se mai cunoaşte destinaţia reală a mărfurilor. În acelaşi scop, prin intermediul inculpatei G., a fost racolat şi inculpatul V., funcţionar în cadrul AJFP Bihor, care în schimbul unor sume de bani primite prin intermediul celei dintâi, în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, a făcut demersuri cu scopul de a nu fi sigilate sau după caz introduse în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţii intracomunitare."

Aceasta este prezentarea grupului infracţional organizat în actul de sesizare. S-a reţinut că infracţiunea scop a grupului evaziunea fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. în formă agravată este pedepsită cu pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani astfel că au fost reţinute prevederile art. 367 alin. (1), (2) C. pen.. Prin încheierea din data de 12.10.2023, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică pentru inculpaţii G., U., V., W. din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (68 acte materiale) şi din constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. în constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Cu titlu prealabil, prima instanţă a constatat că infracţiunea de grup infracţional organizat este o infracţiune autonomă în raport cu infracţiunea scop al grupului, fiind teoretic posibil ca un inculpat să nu fie găsit vinovat de comiterea infracţiunii scop al grupului dar să existe dovezi de vinovăţie a acestuia în raport cu infracţiunea de grup infracţional organizat.

Totuşi, observând temeiul achitării inculpatelor P. şi Q. pentru infracţiunea scop al grupului-evaziunea fiscală şi argumentele aduse în susţinerea acestei soluţii, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine în sarcina acestor inculpate că au constituit, împreună cu inculpaţii H. şi J. un grup infracţional organizat.

De altfel, analizând probatoriul propus de acuzare pentru a se dovedi conivenţa infracţională a inculpatelor S.C. AA., S.C. BB., P. şi Q., s-a constatat că aceasta se bazează pe declaraţia inculpatului H., în care a arătat că reprezentanţii S.C. AA. şi S.C. BB. cunoşteau circuitul infracţional (declaraţii în care inculpatul nu a specificat pe ce anume se bazează în afirmaţiile sale şi care le contrazic pe cele iniţiale, în care a arătat că nu le-a avut ca partenere de afaceri şi nu le-a cunoscut în acest context pe inculpate) şi pe convorbiri telefonice interceptate (redate în procese-verbale), acestea din urmă fiind excluse din ansamblul materialului probator.

Practica CJUE este constantă în a considera că, deşi o astfel de persoană impozabilă poate fi obligată, în cazul în care dispune de indicii care permit să se bănuiască existenţa unor nereguli sau fraude, să se informeze cu privire la operatorul de la care intenţionează să achiziţioneze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia, administraţia fiscală nu poate impune totuşi în general respectivei persoane impozabile, pe de o parte, să verifice dacă emitentul facturii aferente bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispunea de bunurile în cauză şi era în măsură să le livreze şi dacă şi a îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privinţă (a se vedea în acest sens Hotărârea Mahagében şi Dávid, C 80/11 şi C 142/11, EU:C:2012:373, punctele 60 şi 61, Hotărârea Stroy trans, C 642/11, EU:C:2013:54, punctul 49, precum şi Ordonanţa Jagiello, C 33/13, EU:C:2014:184, punctele 38 şi 39).

Mai mult decât atât, CJUE a recunoscut dreptul de deducere chiar dacă furnizorul bunurilor este o persoană impozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA atunci când facturile referitoare la bunurile livrate conţin toate informaţiile impuse de articolul 22 alin. (3) litera (b) din A şasea directivă, în special pe cele necesare pentru identificarea persoanei care a întocmit facturile menţionate şi a naturii respectivelor bunuri (a se vedea în acest sens Hotărârea Dankowski, C 438/09, EU:C:2010:818, punctele 33, 36 şi 38, precum şi Hotărârea Tóth, C 324/11, EU:C:2012:549, punctul 32). În plus, CJUE a recunoscut dreptul de deducere chiar dacă factura de livrare a fost emisă de un operator care trebuie considerat, având în vedere criteriile prevăzute de această reglementare, drept un operator inexistent şi că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor, cu excepţia cazului în care se stabileşte, în raport cu elemente obiective şi fără a se solicita din partea persoanei impozabile verificări a căror sarcină nu îi revine, că această persoană impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că livrarea menţionată era implicată într o fraudă privind TVA ul, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere (C-563/11, Forvards V SIA c. Valts).

Pentru motivele arătate, nefiind întrunită nici latura obiectivă, nici cea subiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, prima instanţă a dispus achitarea inculpatelor, temeiul achitării fiind art. 16 lit. a) din C. pen.

Prima instanţă a constatat, totodată, inexistenta unei conivente infracţionale între inculpaţii H. şi, eventual, inculpatul J. pe de o parte şi inculpatele P. şi Q..

Pentru argumentele deja expuse în fundamentarea soluţiilor de achitare a inculpatelor P. şi Q., în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi a infracţiunii de spălare de bani prev. de 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale), care sunt argumente că inculpatele nu au avut nici rolul atribuit de acuzare în cadrul grupului infracţional organizat, prima instanţă a constatat că infracţiunea de grup infracţional organizat nu se poate reţine în sarcina inculpatelor care nu au constituit un grup împreună cu inculpaţii H. şi J., deci fapta nu există.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O., Curtea a constatat că nu se poate reţine vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii scop. Inculpatul a fost achitat în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. infracţiunea de spălare de bani prev. de 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (corespondent art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi în temeiul art. 16 lit. b) teza II-a din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În cazul acestui inculpat, prima instanţă a reţinut că "există un dubiu rezonabil cu privire la vinovăţia inculpatului O., la acordul conştient al acestuia de a implica firma Z. în circuitul evazionist iniţiat de inculpatul H.".

Pentru argumentele deja expuse în fundamentarea soluţiilor de achitare a inculpatului O., care sunt argumente că inculpatul nu au avut nici rolul atribuit de acuzare în cadrul grupului infracţional organizat, s-a constatat că infracţiunea de grup infracţional organizat nu se poate reţine în sarcina inculpatului care nu a constituit un grup împreună cu inculpaţii H. şi J., deci fapta nu există.

Constatând că asocierea dintre inculpaţii H. şi J. este o pluralitate ocazională şi nu un grup infracţional organizat, lipsind condiţia să fie constituit de minim trei persoane, s-a dispus achitarea inculpaţilor H. şi J. în baza art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

De asemenea, s-a apreciat că se impune achitarea inculpaţilor, cărora li s-a reţinut forma de sprijinire a grupului (s-a apreciat că nu se poate reţine că aceşti inculpaţi au constituit grupul pentru că le-ar modifica acuzaţiile, aceştia au fost plasaţi pe niveluri inferioare în presupusul grup), apreciind că forma sprijinirii se poate reţine doar în raport cu un grup deja constituit din minim trei persoane conform exigentelor art. 367 din C. pen.

Temeiul achitării pentru infracţiunea de grup infracţional organizat s-a reţinut a fi art. 16 lit. b) teza I din C. pen. pentru inculpaţii I., C., A., T., F., E., D., B., G., care au fost găsiţi vinovaţi de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală sau de infracţiuni de corupţie, argumentele care fundamentează soluţia de condamnare (nu se vor reitera, se regăsesc în secţiunea în care a fost tratată acuzaţia de evaziune fiscală) sunt şi argumente că aceştia au avut rolul atribuit de acuzare însă au sprijinit o pluralitate ocazională şi nu un grup infracţional organizat în sensul art. 367 din C. pen.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N., U., V., X., R., S., W., s-a reţinut că temeiul achitării pentru infracţiunea de grup infracţional organizat este art. 16 lit. a) din C. pen., inculpaţii au fost achitaţi pentru infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani, corupţie etc, argumentele care fundamentează aceste soluţii de achitare sunt şi argumente că inculpaţii nu au avut rolurile atribuite de acuzare.

Cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 cu art. 5 din C. pen., art. 6 din Legea nr 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului O., în actul de sesizare s-a reţinut că fapta inculpatul O. care, în perioada 08-10.01.2014, a promis şi apoi a remis suspectului EEEEEE., comisar şef în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor cantitatea de 8 kg carne de porc cu scopul de interveni pe lângă funcţionarul public FFFFFF. din cadrul OJPC Bistriţa spre a nu aplica o sancţiune contravenţională, amendă, societăţii comerciale S.C. Z. Cluj-Napoca, pentru încălcarea unor prevederile legale privind modul de desfacere a produselor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii trafic de influenţă prev.de art. 292 cu aplic. 5 din C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada noiembrie - decembrie 2013, la magazinul situat în localitatea Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, a fost efectuat un control de către numita FFFFFF., funcţionar în cadrul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bistriţa-Năsăud, împrejurare în care au fost constatate încălcării ale unor prevederi legale privind punerea în vânzare a produselor din carne expuse la vânzare în magazinul de desfacere, astfel că s-a decis aplicarea unei sancţiuni societăţii comerciale. În acest context, inculpatul O., fiind în relaţii apropiate cu inculpatul EEEEEE., comisar şef în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor - Regiunea Nord-Vest, şi cunoscând faptul că acest funcţionar public are prerogativă de control şi asupra Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bistriţa-Năsăud, a luat legătura cu acesta cu scopul de a interveni pe lângă numita FFFFFF. pentru a-i influenţa decizia.

Conform procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 07.01.2014, a fost aplicată sancţiunea avertismentului pentru S.C. Z. de către FFFFFF.. Drept recompensă, inculpatul O. i-a oferit lui EEEEEE. 8 kg de carne de porc. Produsele din carne care au fost date numitului EEEEEE., au fost achiziţionate din banii personali ai inculpatul O. de la un magazin având profil de activitate similar cu cel al societăţii comerciale administrate de către inculpat.

Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare s-a bazat, în mod special, pe conţinutul notelor de redarea a interceptărilor telefonice, care sunt în prezent excluse din ansamblul materialului probator.

În faza de urmărire penală, inculpatul a negat comiterea faptei, arătând că nici nu o cunoaşte pe FFFFFF., în faza de judecată a admis că ştia că CC. se va duce să vorbească cu FFFFFF. despre sancţionarea societăţii Z.. Martorul EEEEEE., la data faptelor şef în cadrul Comisariatului pentru Protecţia Consumatorului, neagă că inculpatul i-ar fi solicitat să intervină pe lângă FFFFFF., afirmă că a vrut să cumpere carne de porc de la inculpat pentru o masă festivă. Martora FFFFFF. afirmă că a chemat-o pe inculpata CC. pentru ca aceasta să semneze un proces-verbal, in calitate de reprezentant al firmei Z., deoarece îi aplicase firmei Z. un avertisment în urma unui control. A arătat că nimeni nu a intervenit pentru a o influenta în alegerea sancţiunii ce urma să fie aplicată.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 07.01.2014, a fost aplicată sancţiunea avertismentului pentru S.C. Z., act care este semnat de către inculpata CC.. Acuzarea apreciază relevant că, iniţial, agenţii constatatori au semnat la rubrica înştiinţare de plată, dar martora a explicat că acest lucru nu însemna că se aplică neapărat o amendă.

Prima instanţă a constatat că, urmare a excluderii din materialul probator a suporţilor optici şi a notelor de redare a interceptărilor, probatoriul administrat rămas este insuficient pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie, de care inculpatul beneficiază conform art. 4 din C. proc. pen., art. 6 CEDO şi art. 23 alin. (11) din Constituţie.

Pentru aceste motive, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu reţinerea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen.

Cu privire la comercializarea de produse alterate prevăzută de art. 358 din C. pen. cu art. 5 din C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor O., Y., CC., DD. (complice art. 48 din C. pen.), în actul de sesizare s-au reţinut următoarele: inculpatul O. a fost persoana care s-a ocupat şi de coordonarea magazinelor de desfacere deţinute de S.C. Z., astfel că acesta, în dorinţa de a-şi maximiza profiturile a dispus în mod frecvent cu privire la punerea de circulaţie a unor produse alterate, modificarea termenelor de valabilitate, pentru a se prelungi ilegal termenul de valabilitate al produselor, precum şi falsificarea ori înlăturarea etichetelor privind originea produselor comercializate pentru a nu se putea releva provenienţa acestora ("vezi că o să-ţi aducă Nora 6 caserole de mici … spune-le când ajunge să deie jos eticheta - conv. telefonică din data de 06.01.2014, ora 14:32.37 cu inculpatul Y. - filele x).

Aceste împrejurări reies din convorbirile telefonice ale inculpatului O., conform cărora carnea expirată/alterată de cele mai multe ori era transportată la S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. pentru a fi amestecată cu alte sortimente şi ulterior introdusă în consumul populaţiei.

În acest sens, s-a apreciat că relevantă este discuţia telefonică din data de 18.12.2013, ora 08:59:00 dintre inculpatul O. şi numita HHHHHH., angajată a S.C. Z., care a predat administratorului S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. carne de pui returnată de la magazinele societăţii, spre a fi transportată la locul de prelucrare aparţinând S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L., aceasta afirmând:

"le-o luat, numa' acuma tre' să mă duc şi-n IIIIII. şi X, c-am coborât din JJJJJJ. şi-ăstea am zis că le las, c-aşa de tare miroase de doamne feri … da-s împuţite sau de ce? ... da O. … sună-le pe vânzătoare, întreabă-le de ce put. Deci numai cât am apucat să vin pân aici că mi-i greaţă" .

Pentru a ascunde faptul că mărfurile erau cu termenul de valabilitate expirat sau prezentau urme de alterare, inculpatul O. în mod repetat, a solicitat angajaţilor care vindeau marfa în magazine să expună la vânzare marfă cu termenul de valabilitate expirat ori care era alterată, amestecată cu marfă aflată în termenul de valabilitate.

S-a reţinut că edificatoare este convorbirea telefonică din data de 16.01.2014, ora 08:43.03, când inculpatul O. fiind anunţat cu privire la existenţa unor produse din carne (salam), având termenul de valabilitate expirat a solicitat vânzătoarei să comande un produs similar ("pe mâine un kil, ca să-l avem de etichetă"), afirmând "aţi înţeles ce-am zis, jos eticheta" după care să aşeze în vitrina frigorifică "unul bun cu unul rău" . De asemenea, pentru a ascunde faptul că marfa avea termenul de valabilitate expirat, inculpatul O. a dispus punerea în vânzare a produselor din carne fără a fi etichetate, urmând ca la momentul în care se efectuau controale să aplice etichete pe produse spre a dovedi că se află în termenul de valabilitate.

Avându-se în vedere multitudinea de situaţii de unde reiese acest modus operandi, s-a menţionat cu titlu exemplificativ câteva dintre acestea. Astfel, la data de 08.01.2014, ora 08:52.01, inculpatului O. i s-a adus la cunoştinţă de către o angajată faptul că " la salamul milanez am primit etichetele", întrebând dacă trebuie trimis înapoi . Aceeaşi modalitate de a valorifica marfa deşi nu mai îndeplinea condiţiile de a fi pusă în consumul public, reiese şi din convorbirea telefonică care a avut loc la data de 17.01.2014 ora 13:26.53, între inculpatul O. şi un angajat, împrejurare în care inculpatul O. luând la cunoştinţă că în magazin există produsul "tobă Z. … uscată, stafidită … de la sărbători" a insistat să fie vândută la jumătate din preţul afişat pentru vânzare (9,9 RON în loc de 19,99 RON), considerând că "încercarea moarte n-are" .

De asemenea, urmărind acelaşi scop, respectiv valorificarea mărfurilor, chiar dacă acestea nu mai erau proprii consumului uman, inculpatul O. a instruit angajaţii ca în eventualitatea unui control aceştia să ia măsuri cu scopul de a ascunde marfa care era expusă la vânzare deşi nu mai îndeplinea condiţiile sanitar-veterinare. Relevant în cauză s-a apreciat că este de menţionat controlul care a fost efectuat în perioada 07 - 08.01.2014 la un magazin situat în mun. Cluj-Napoca, str. x, aparţinând S.C. Z. S.R.L., împrejurare în care angajatul i-a comunicat:

"… tot am mascat, am pus în dulapul de haine, am pus pe unde am putut tot şi aveam aicea şi ceva din ăştia vidaţi … cremvurştii … am reuşit să schimbăm nişte etichete, că ne-o trimis … mă rog, la mai multe" (convorbire telefonică din data de 08.01.2014, ora 11:31.05 - filele x).

O altă modalitate de introducere în consumul public a produselor de carne expirate, s-a reţinut că este aceea de a introduce marfa la firma de catering BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca, deţinută de către soţia sa, Y., aceasta din urmă fiind cea care alegea marfa ce urma a fi preluată de firma sa:

"marea majoritate a baconului îi verde sau îi numa' chiar capătu', adică şoric şi un strop de carne ... deci ce-am ales îs 3 kile 270 de bacon ... şi ceafa afumată un kil 980. Bucăţile crud-uscate şi-alea-s împuţite sau îs lipicioase şi îi foarte mult ... deci n-am lăsat pe nime', io mi le-am cântărit" (convorbire telefonică din data de 06.01.2014, la ora 13:16:16).

După finalizarea discuţiei cu soţia sa, inculpatul O. a luat legătura cu un angajat al S.C. Z. căruia i-a solicitat "la catering cu acelaşi număr de factură ca dimineaţă facturezi doar atât: bacon 3,27 şi ceafă afumată 1,98" (convorbire telefonică din data de 06.01.2014, la ora 13:18:12 - fila x). La data de 17.02.2014, ora 14:38.46, inculpatului O. i-a fost adus la cunoştinţă faptul că în magazinul IIIIII. din mun. Cluj-Napoca, aparţinând societăţii, se află marfă a cărei termen de valabilitate era expirat ori care era improprie consumului ("salam bănăţean … are bule, deja face băşicici"), astfel că acesta a luat decizia fie de a reduce preţul ("piept de pui cu os … miroase şi îi vânăt … să reducă preţul) fie de a transfera marfa la firma de catering BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca ("să vorbească la catering").

Decizia de a trimite marfa cu termenul de valabilitate expirat reiese şi din conţinutul discuţiei telefonice din data de 26.02.2014, ora 09:28.37, când inculpatul O. a fost anunţat că "o venit 10 batoane de parizer de curcan de pe 3 magazine care-i expirat", astfel că acesta a luat decizia de a fi trimise la firma de catering BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca "să facă sandwich-uri".

S-a reţinut faptul că persoana care coordona modul în care se derula activitatea de punere în circulaţie a produselor a fost inculpatul CC., persoană de încredere a inculpatul O., aceasta având în supraveghere magazinele. S-a stabilit că inculpatul CC. se deplasa la magazine de unde ridica marfa cu termenul de valabilitate expirat ori alterată, care apoi era transportată după caz la S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca care avea ca obiect de activitate procesarea cărnii şi produselor de carne ori la firma de catering BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca.

De asemenea, inculpatul CC., la data de 12.03.2014, în contextul verificărilor declanşate de către Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, la solicitarea organelor judiciare, a făcut demersuri ca marfa improprie consumului, aflată în magazinele de desfacere ale S.C. Z. să fie sustrasă controlului veterinar cu scopul de a proteja pe inculpatul O., faţă de solicitarea acestuia din urmă. Cu referire la acest din urmă aspect, s-a apreciat că nu poate constitui un act de favorizare a infractorului, ci vizează ascunderea activităţii infracţionale în care chiar şi aceasta era implicată. Datorită numărului mare de situaţii în care a fost implicată inculpata CC. în modalitatea arătată anterior, s-au prezenat exemplificativ câteva din aceste cazuri:

La data de 09.01.2014, ora 11:15.54, în cursul discuţiilor telefonice, inculpata CC. a solicitat acceptul inculpatul O. ca produsele refrigerate, al căror termen de valabilitate a expirat, existente în magazinul situat pe str. x din mun. Cluj-Napoca să fie trimise la firma de catering BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca, însă inculpatul i-a indicat S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca .

De asemenea, inculpatul O. i-a solicitat inculpatei CC. să transporte la S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca şi produse aflate în depozitul aparţinând S.C. Z., care ar fi trebuit trimise la firma de neutralizare, afirmând "sună la depozit, că ăştia le tîpă", împrejurare în care inculpatul CC. a afirmat că a discutat cu inculpatul KKKKKK., angajată în cadrul S.C. Z. spunând "m-am înţeles cînd ajunge LLLLLL. şi le predau marfa (n.p. la depozit) să mă sune … am vorbit şi cu KKKKKK., i-am dat la ce cum să-mi facă şi-mi dă ea dimineaţă şi facturile ălea pentru X (n.p. administratorul S.C. Abatorul GGGGGG. SRL).

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la sediul S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca, a fost identificată factura fiscală seria x, nr. 356/10.01.2014 prin care această societate comercială a achiziţionat de la S.C. Z., diferite sortimente de carne de pui (piept pui, aripi pui, pulpe inferioare de pui refrigerate, pulpe superioare de pui refrigerate) în cantităţi cuprinse între 1,05 şi 13,77 kg.

Împrejurarea că produsele expirate au ajuns la S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca, s-a reţinut că reiese din conţinutul convorbirii telefonice din data de 13.01.2014, ora 16:18.51 dintre inculpatul O. şi administratorul S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca, când acesta din urmă era nemulţumit de calitatea pulpelor de pui primite de la S.C. Z.:

"X, ştii pulpele ălea ce ţi le-am … O. miroase a mucegai … miroase a rânced de le-am ţinut în sosuri, în tăte, de nu ştiu ce să mă fac cu astea pe care le am … îs albe tăte, albe cu galben îs tăte..." .

Cu ocazia audierii din data de 03.09.2014, martorul MMMMMM., director în cadrul S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca a precizat în legătură cu aceste aspecte următoarele:

"Au fost situaţii în care gestionarul S.C. ABATORUL GGGGGG. S.R.L. Cluj Napoca a primit de la S.C. Z. diferite cantităţi de carne de pui care, deşi era în termenul de valabilitate, avea modificări organoleptice (miros). Văzând că inculpatul O. continuă a trimite marfă similară celei arătate anterior (neconformă), i-am spus acestuia că vom refuza să mai luăm marfă de la ei. Din conţinutul facturilor fiscale se pot observa cantităţile foarte mici de marfă care-mi erau livrate de către S.C. Z., aceasta fiind carne scoasă din magazine întrucât s-a modificat organoleptic. Marfa era adusă de obicei de către CC. ori HHHHHH., angajaţi ai S.C. Z.. Întrucât această carne primită de la S.C. Z. era amestecată cu produse similare nu mai puteam să-mi dau seama dacă mai prezenta modificări organoleptice întrucât era tratată într-un sos special".

De asemenea, cu privire la activitatea infracţională a inculpatei Y., s-a precizat că din declaraţiile martorilor NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ. şi RRRRRR. (angajaţi ai S.C. BBBB. SRL) a rezultat că inculpata Y. a fost persoana care a coordonat activitatea societăţii comerciale, precum şi faptul că au fost primite de la S.C. Z. produse din carne care aveau termenul de valabilitate expirat ori erau improprii consumului datoriră mirosului. Cu referire la aceste produse, martorii audiaţi au relatat faptul au adus la cunoştinţă inculpatei Y. cele sesizate, însă aceasta a insistat la folosirea acestor produse pentru prepararea de mâncare. Aceeaşi martori au precizat că au existat situaţii în care au reuşit să evite utilizarea acestor produse deoarece fie au refuzat, fie au anunţat pe numita SSSSSS., celălalt asociat care a dispus aruncarea produselor. Edificatoare în cauză este declaraţia martorului RRRRRR. care a precizat fără echivoc că "au existat cazuri în care produsele furnizate de către S.C. Z. erau cu termenul de valabilitate expirat ori erau improprii consumului datorită aspectului acestora şi a mirosului degajat … am refuzat în nenumărate rânduri folosirea acestor produse din carne, însă din dispoziţia patroanei firmei Y. au fost cazuri în care foloseam aceste produse expirate pentru prepararea altor produs specifice, în special pizza … i-am spus în nenumărate rânduri lui Y. că produsele în cauză erau improprii consumului şi pot dăuna sănătăţii şi chiar vieţii consumatorilor însă aceasta îmi spunea să le folosesc pentru că lumea nu este aşa sensibilă".

Sub aspectul comiterii acestei infracţiuni, prima instanţă a reţinut că suporţii optici şi notele de redare a interceptărilor au fost excluse din materialul probator, acuzarea bazându-se în mod predominant pe aceste note, iar inculpaţii O., Y., CC. au negat ca ar fi pus in comercializare produse alterate.

Martorii TTTTTT., UUUUUU. VVVVVV. şi WWWWWW., medici veterinari, aceştia au declarat că în urma controalelor efectuate chiar cu ocazia percheziţiilor, nu au constatat nicio încălcare a normelor sanitar-veterinare.

Martorul QQQQQQ. a declarat:

"arăt că în 2013-2014, nu mai ştiu exact perioada, am lucrat ca pizzar la S.C. BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca. Mi se aduceau produse de la S.C. Z. S.R.L., unele fiind improprii consumului sau cu termenul de valabilitate expirat. Pe acestea eu le treceam intr-un caiet si nu le foloseam la prepararea pizzei. Le sesizam aceste aspecte patroanelor, respectiv Y. şi SSSSSS., iar acestea îmi spuneau sa folosesc ce e bun iar ce nu e bun sa le arunc. Prin ce e bun înţelegeam si produse care expiraseră de o zi doua dar erau in stare buna." Martora RRRRRR. a declarat:

"arăt că în 2013-2014 am lucrat la firma de catering S.C. BBBB. S.R.L. la bucătărie. Arăt că am primit de la firma Z. şi produse care miroseau urât sau erau expirate. Le treceam la rebuturi şi le informam pe şefele mele Y. şi SSSSSS. cu privire la acestea. Uneori, ambele şefe îmi cereau sa folosesc aceste produse". Martorul MMMMMM. a arătat:

"Arăt că în 2013-2014 am lucrat la abatorul GGGGGG. S.R.L. in calitate de administrator. Am primit din când in când produse si de la Z., de doua trei ori aceste produse având si miros, modificări organoleptice dar nu le-am folosit la prepararea produselor ci le-au luat angajaţii acasă ca le mai dădeau la animale. Mai era o fundaţie de animale cărora le dădeam aceste produse. Am purtat discuţii cu O. despre acestea si ne-a spus sa facem ce vrem cu ele fiindcă provin de la magazine. Am discutat despre aceste aspecte cu angajatele Z. CC. şi HHHHHH..". Martora XXXXXX. a arătat că a lucrat la bucătăria BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca dar că nu ştie să se fi adus acolo produse necorespunzătoare. Martorul NNNNNN. arată că:" În perioada 2013-2014 am fost angajat la S.C. BBBB. S.R.L. din Cluj. Livram mâncare la domiciliu clienţilor. Nu cunosc daca au existat materii prime expirate sau cu gust miros necorespunzător din care sa se gătească mâncarea ce era livrata întrucât eu nu mă ocupam de partea de bucătărie. Produsele din care se făcea mâncare erau luate de la Z.. Daca existau produse cu termenul de valabilitate expirat cred ca se dădeau la retur. Aducându-mi-se la cunoştinţa declaraţia de la urmărire penala arat ca e posibil sa fi fost produse cu termenul de valabilitate expirat dar acestea erau data la retur. Cred ca de aprovizionare se ocupa Y.. În perioada in care am lucrat eu nu cunosc sa fi existat reclamaţii cu privire la calitatea mancarii livrate si nici persoane care sa se fi îmbolnăvit din cauza produselor livrate de noi. Livram clientilor in privat, oricaror persoane care ne solicitau."

Din probele administrate, prima instanţă a constatat că se poate reţine că au existat situaţii în care produse expirate sau necorespunzătoare consumului să fie livrate de la S.C. Z. sau la Abatorul GGGGGG., dar neexistând reclamaţii, cazuri de îmbolnăvire sau buletine de analiză a produselor din care să rezulte că sunt dăunătoare sănătăţii, acest aspect nu se poate presupune.

Prima instanţă a reţinut că o cerinţă esenţială a laturii obiective a conţinutului constitutiv al infracţiunii "comercializarea de produse cunoscând că sunt alterate sau cu perioada de valabilitate depăşită, este sa fie "vătămătoare sănătăţii" astfel se face diferenţa între răspunderea penală şi cea contravenţională. În cazul de faţă, comercializarea de produse cunoscând că sunt alterate sau cu perioada de valabilitate depăşită este o contravenţie şi numai în cazul în care s-a dovedit că sunt vătămătoare sănătăţii ea este o faptă prevăzută de legea penală. Raportat la aceste aspecte, pentru că nu este dovedită mai presus de orice dubiu rezonabil îndeplinirea cerinţei ca produsele sa fie dăunătoare sănătăţii, s-a dispus achitarea inculpaţilor Y., O. şi CC., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de complicitate la comiterea infracţiunii de comercializare de produse alterate, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 358 alin. (1) din C. pen. reţinută în sarcina inculpatului DD., s-a dispus achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., având în vedere că această complicitate se referă la infracţiunile de comercializare de produse alterate pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în calitate de autori a inculpaţilor O., CC. şi Y.. Apoi, concluzionând că aceasta este singura variantă posibilă, dat fiind conţinutul rechizitoriului, Curtea a constatat că cei trei inculpaţi O., CC. şi Y. sunt achitaţi, în calitate de autori pentru această infracţiune, singura soluţie care se impune este achitarea şi complicelui pentru aceeaşi infracţiune, în baza aceluiaşi temei.

De asemenea, s-a apreciat că nu există nicio probă care să dovedească că inculpatul YYYYYY. l-ar fi ajutat vreodată, cumva, cu ceva, pe inculpatul O., iar faptul că acesta a procedat în perioada 12/19.03.2014, împreună cu echipa de control, la inspecţia depozitului nu poate reprezenta complicitate la infracţiunea de comercializare de produse alterate, pentru că în rechizitoriu nu s-a reţinut că ulterior sau în timpul controlului s-ar fi comercializat de S.C. Z. produse alterate, dăunătoare sănătătii. Pentru aceste motive, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de complicitate la comiterea infracţiunii de comercializare de produse alterate, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 358 alin. (1) din C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 din C. pen. cu art. 5 din C. pen. reţinută în sarcina inculpatului DD., referitor la acesta s-a reţinut în actul de sesizare că îndeplinea funcţia de medic veterinar oficial în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Cluj. Potrivit fişei postului, acesta avea printre altele, următoarele obligaţii de serviciu: de a verifica respectarea de către operatorul alimentar a prevederilor Regulamentului CE 853/2004 şi a Ordinului ANSVSA nr. 10/2008 cu privire la aplicarea mărcii de identificare pe etichete produselor şi a modului de depozitare; de a aplica măsuri de restricţionare sau interzicere la comercializare pentru consumul uman a produselor de origine animală neconforme; de a retrage de pe piaţă produsele alimentare neconforme.

Prin fişa postului s-a stabilit ca inculpatul DD. îşi exercita atribuţiile de serviciu şi în legătură cu supravegherea unor depozite alimentare prin care şi cel aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca.

Ulterior, adresa DIICOT a fost trimisă de Autoritatea Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor structurilor teritoriale aflate în subordine din judeţele Cluj şi Iaşi, unde se aflau sediile societăţilor comerciale, precum şi către structurile teritoriale unde se aflau punctele de lucru ale entităţilor nominalizate în solicitare. În acest context, ţinând seama de faptul că inculpatul DD. avea în supraveghere depozitul alimentar situat în mun. Cluj-Napoca, Calea x, jud. Cluj care aparţinea S.C. Z., acesta a fost desemnat să efectueze verificările la locaţia respectivă.

S-a reţinut în rechizitoriu că, deşi avea obligaţia legală de a efectua verificările cu privire la toate mărfurile existente în depozit, acesta s-a limitat la a controla doar mărfurile prezentate de reprezentantul S.C. Z., iar la momentul în care a părăsit incinta depozitului, fiind citat de către organele judiciare, nu a luat măsuri de sigilare a incintei, astfel că, a permis depozitarea mărfurilor alterate sustrase controlului veterinar la magazinele unde s-au efectuat controalele de către DSVSA Cluj, sau înlăturarea produselor cu deficienţe din punct de vedere sanitar-veterinar.

Din cele arătate anterior, a rezultat că inculpatul DD., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, nu a avut în vedere la efectuarea controlului obligaţia care îi revenea de a înlătura riscul cu privire la siguranţa şi sănătatea consumatorilor, în condiţiile în care la momentul controlului a făcut o verificare selectivă şi arbitrară a mărfurilor aflate în depozit, deşi avea obligaţia de a face verificări cu privire la toată marfa existentă în depozit, în condiţiile în care a fost sesizat în acest sens, fapt ce a permis atât punerea în circulaţie a produselor cu privire la care existau suspiciuni că sunt neconforme cât şi introducerea în depozit a mărfurilor care au fost sustrase controlului sanitar-veterinar efectuat la magazinele aparţinând societăţii comerciale.

Potrivit articolului 3 alin. (9) din Regulamentul CE nr. 178/2002, prin risc se înţelege probabilitatea apariţiei unui efect nociv pentru sănătate, precum şi severitatea acestui efect, ca urmare a expunerii la un pericol. De asemenea art. 7 din Regulament, care instituie principiul precauţiei, reglementează situaţia în care s-a aflat inculpatul DD., arătând că "în împrejurări specifice, în care în urma unei evaluări a informaţiilor disponibile se identifică posibilitatea unor efecte dăunătoare sănătăţii … pot fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului".

S-a reţinut astfel în rechizitoriu că inculpatul DD. avea obligaţia potrivit art. 4 lit. b) din Ordinul Preşedintelui ANSVSA privind organizarea şi funcţionarea direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, de a pune sub sechestru oficial mărfurile existente în depozitul societăţii cu privire la care nu au fost efectuate verificări, urmând ca după finalizarea controlului să stabilească pentru care dintre mărfurile cu privire la existau suspiciuni se mai impunea menţinerea în continuare a măsurii indisponibilizării. În concluzie, s-a reţinut că fapta inculpatului DD., care în calitate de medic veterinar oficial în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Cluj, la data de 12 martie 2014, contrar atribuţiilor sale de serviciu a procedat la verificarea selectivă a mărfurilor aflate în depozitul aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, cu privire la care existau suspiciuni că sunt alterate şi cu termenul de valabilitate expirat, precum şi omisiunea acestuia de a proceda la indisponibilizarea cantităţii de marfă care nu a fost supusă controlului sanitar-veterinar, până la verificarea integrală a acesteia, fapt ce a permis comercializarea în continuare a mărfurilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen. şi complicitate la comiterea infracţiunii comercializarea de produse alterate prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 358 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a constatat că prevederea din legislaţia primară încălcată este Regulamentul CE nr. 853/2004 şi Regulamentul CE nr. 178/2002, care au o aplicabilitate generală, ca o lege internă.

Analizând probatoriul administrat şi legislaţia în vigoare la momentul săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, prima instanţă a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., având în vedere următoarele considerente:

La data de 12.03.2014, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a solicitat Autorităţii Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor să desemneze echipe care să procedeze la efectuarea unui control la mai multe societăţi comerciale (SC Z. Cluj-Napoca, S.C. AA. Iaşi, S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca şi S.C. BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca), cu motivaţia că existau suspiciuni potrivit cărora aceste societăţi comerciale puneau în consum către populaţie produse din carne alterată. Ulterior, adresa DIICOT a fost trimisă de Autoritatea Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor structurilor teritoriale aflate în subordine din judeţele Cluj şi Iaşi, unde se aflau sediile societăţilor comerciale, precum şi către structurile teritoriale unde se aflau punctele de lucru ale entităţilor nominalizate în solicitare. În acest context, ţinând seama de faptul că inculpatul DD. avea în supraveghere depozitul alimentar situat în mun. Cluj-Napoca, Calea x, jud. Cluj care aparţinea S.C. Z., acesta a fost desemnat să efectueze verificările la locaţia respectivă, împreună cu doctorii WWWWWW. şi EE.

Inculpatul DD., în calitate de medic veterinar în cadrul DSVSA Cluj, s-a prezentat la depozitul aparţinând S.C. Z. pentru a efectua controlul cu privire la conformitatea produselor existente în depozit şi/sau existenţa unor produse improprii consumului, ajungând primul la depozit. Când a ajuns acolo, de faţă erau deja organele de urmărire penală care făceau o percheziţie pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Ulterior, au sosit la depozit şi inculpatul EE. şi martorul WWWWWW. cu nota de la DIICOT ŞI ANSV. Inculpatul a luat legătura cu organele de urmărire penală, care au pus la dispoziţia echipei de control o listă cu 31 de societăţi comerciale pe care le considerau suspecte şi care aveau legături comerciale S.C. Z.. Membrii echipei de control au căzut de acord să înceapă verificarea cu marfa provenită de la S.C. ZZZZZZ., S.C. AA. şi S.C. BB., având în vedere cantitatea mare de marfă din depozit (70-80 tone) şi temperatura scăzută (20 gr C), urmând ca ulterior să continue cu întreaga marfă.

Cu această ocazie s-a verificat marfa, s-au luat mostre, s-au pus sub sechestru produsele care le-au ridicat suspiciuni. La ora 21:30, în timp ce se încheia de echipa de control nota de constatare cu privire la controlul efectuat), s-a dispus luarea cu mandat de aducere a inculpatului EE., iar la ora 22:00 s-a dispus luarea cu mandat de aducere în calitate de martor şi a lui DD.. După plecarea celor doi membri ai echipei de control, EE. şi DD., a rămas la depozit martorul WWWWWW., care nu a indisponibilizat cantitatea de marfă care nu a fost supusă controlului sanitar-veterinar, până la verificarea integrală a acesteia. Acesta a terminat de redactat nota de constatare, pe care EE. şi DD. nu au semnat-o în aceea seară, întrucât fuseseră ridicaţi cu mandat de aducere de organele de urmărire penală. În aceeaşi zi, 12.03.2014, cu această ocazia percheziţiei au fost ridicate toate documentele contabile ale firmei, fapt ce a determinat ulterior suspendarea activităţii S.C. Z., deoarece nu s-a putut stabili trasabilitatea produselor de către organele de control şi, practic, încetarea activităţii S.C. Z..

Controlul a continuat în perioada 13.03.2014-17.03.2014, iar începând din data de 14.03.2014 echipa de control era formată din inculpatul DD. şi martorii VVVVVV. şi WWWWWW..

S-a reţinut că această situaţie de fapt rezultă din declaraţia martorului WWWWWW., declaraţia martorului VVVVVV., care a participat la control începând cu data de 14.03.2017.

Se impută prin actul se sesizare inculpatului DD., medic veterinar oficial în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Cluj, la data de 12 martie 2014, două aspecte: 1.contrar atribuţiilor sale de serviciu a procedat la verificarea selectivă a mărfurilor aflate în depozitul aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, cu privire la care existau suspiciuni că sunt alterate şi cu termenul de valabilitate expirat. În ceea ce priveşte acest aspect, Curtea a constatat că nu este indicată nicio dispoziţie legală care să fie încălcată de inculpat. Dimpotrivă, din probatoriul administrat a rezultat că echipa de control îşi alege strategia de control, că era o cantitate mare de marfă, care nu putea fi verificată într-o singură zi, că nu se putea sta în depozit mai mult de 15-20 minute datorită temperaturilor scăzute, că echipa a ales să înceapă controlul cu mărfurile provenite de la societăţile comerciale partenere, suspecte, aflate pe o listă pusă la dispoziţie de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; 2. contrar atribuţiilor sale de serviciu a omis să procedeze la indisponibilizarea cantităţii de marfă care nu a fost supusă controlului sanitar-veterinar, până la verificarea integrală a acesteia, fapt ce a permis comercializarea în continuare a mărfurilor. Nici în acest caz nu se indică o dispoziţie legală încălcată, ci atribuţiile de serviciu ale inculpatului prevăzute într-un ordin al preşedintelui ANSVSA.

În ceea ce priveşte acest aspect, s-a constatat că toţi cei trei martori audiaţi au arătat acelaşi lucru şi anume că nu există dispoziţii legale care să permită indisponibilizarea întregii cantităţi de marfă care nu a fost supusă controlului sanitar-veterinar, căci pentru a se indisponibiliza marfa trebuie să existe suspiciuni că aceea marfă prezintă un risc. Or, singurul care avea indicii că s-ar putea comercializa marfă cu risc era procurorul, care putea dispune luarea măsurii sechestrului asigurător asupra întregii cantităţi de marfă, în vederea confiscării, aspect care într-adevăr ar fi făcut imposibilă comercializarea în continuare a mărfurilor din depozit. Astfel, nu se poate imputa inculpatului neluarea unei măsuri pentru care nu avea niciun fel de suspiciune că prezintă un risc.

Conform Ordinului nr. 111/16.12.2008, art. 24 alin. (2) lit. d), în) cazul în care, la controalele efectuate, direcţia sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de funcţionare, poate dispune, printre altele, reţinerea oficială a produselor alimentare de origine animală şi nonanimală. Alte măsuri sunt: sancţionarea contravenţională, suspendarea activităţii, interzicerea desfăşurării activităţii.

În cazul de faţă, S.C. Z. avea un depozit care, conform anexei 1 din Ordinul nr. 111/16.12.2008, cap. II, pct. 2 lit. a), este o unitate care desfăşoară activităţi supuse înregistrării sanitar veterinare, în care se recepţionează marfă din unităţi autorizate/înregistrate sanitar veterinar. Astfel, riscul ca marfa aflată în depozitul S.C. Z. să prezinte probleme din punct de vedere sanitar-veterinar era foarte mic. Apoi, depozitul S.C. Z. era controlat des de DSVSA şi, astfel cum rezultă din declaraţiile tuturor martorilor, nu au existat probleme majore. De altfel, nici în urma acestui control din 12-19.03.2014 nu s-au depistat deficienţe majore, activitatea depozitului fiind suspendată dat fiind că nu au existat documente de trasabilitate, documente care se aflau în posesia organelor de cercetare penală.

Astfel, măsurile luate de echipa de control formate din inculpaţii DD., EE. şi martorul WWWWWW. în data de 12.03.2014 de a se dispune sancţionarea contravenţională şi reţinerea oficială doar a unor produse (ficat de pui, creier de porc, merluciu etc) şi nu a întregii cantităţi de marfă sunt măsuri proporţionale cu gravitatea faptelor si anume, etichetare necorespunzătoare, întreţinerea igienico-sanitară a depozitului, pentru care avea termen deja acordat dintr-un control anterior 31.03.2014, şi deficienţe de trasabilitate a produselor, care nu era imputabilă firmei cât timp calculatoarele şi documentele fuseseră ridicate de DIICOT. . Acest lucru de altfel s-a dovedit şi ulterior căci o parte din marfa care a fost reţinută oficial, în urma analizei făcute de LSVSA Bihor, a corespuns din punct de vedere al prevederilor legale .

Din întreg materialul probator, s-a apreciat că a rezultat că niciun membru al echipei de control nu ştia ce caută şi s-a apreciat că trebuie controlată întreaga marfă. De asemenea, nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă că în cazul unei inspecţii trebuie aplicată măsura reţinerii oficiale căci aceasta este o sancţiune, iar nu o măsură asiguratorie. Cu alte cuvinte, în timpul unei inspecţii nu se poate dispune o sancţiune înainte de a se face controlul mărfurilor şi a se depista deficienţe în activitatea depozitului.

Curtea a apreciat că, faţă de deficienţele găsite după prima zi de control, luarea unei măsuri de indisponibilizare a întregii cantităţi de marfă din depozit ar fi fost o măsură disproporţionată şi care nu ar fi avut un fundament legal, având în vedere că prin reţinere oficială se înţelege (art. 31 lit. g) din Ordinul nr. 111/16.12.2008) - procedura prin care autoritatea sanitar veterinară dispune ca produsele să nu fie deplasate ori falsificate până la luarea unei decizii cu privire la destinaţia acestora. Analizând şi anexa 7 din acelaşi Ordin, s-a constatat că nu se poate dispune această măsură fără a fi argumentată, iar argumentele trebuie să fie legate de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de funcţionare, astfel cum rezultă din art. 24 ale aceluiaşi ordin. De altfel, astfel erau interpretate aceste dispoziţii legale de toţi funcţionarii DSVSA audiaţi

Din dispoziţiile legale a rezultat că reţinerea oficială nu este o măsură asiguratorie care se poate lua pentru a se evita ascunderea, înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul controlului, aceasta este o sancţiune ce se aplică comerciantului în cazul în care activitatea desfăşurată nu este conformă cu dispoziţiilor legale. Singurul care putea lua o măsură asiguratorie în acel moment era procurorul, în condiţiile art. 249 din C. proc. pen., conform căruia procurorul poate dispune din oficiu luarea măsurii asigurătorii pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor ce pot face obiectul confiscării speciale sau a confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

De asemenea, în actul de sesizare nu s-a indicat nici care ar fi paguba produsă de inculpat prin actul neîndeplinit sau prin îndeplinirea defectuoasă a lui şi nici Curtea nu poate identifica, nici măcar la nivel teoretic, această pagubă, astfel, s-a constatat că o parte din marfa care a fost reţinută oficial, în urma analizei făcute de LSVSA Bihor, a corespuns din punct de vedere al prevederilor legale. Astfel, s-a apreciat că nu se poate reţine că inculpatul DD. nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta ar fi provocat o pagubă, nefiind îndeplinite elementul material şi urmarea imediată a laturii obiective a conţinutului constitutiv al infracţiunii.

Apoi, din declaraţia martorilor a rezultat că în data de 12.03.2014, ora 22:00, inculpatul DD. a fost ridicat cu mandat de aducere, ca urmare a acestui fapt procesul-verbal de control din aceea dată nu s-a finalizat în aceea seară, ci ulterior. Astfel, ceea ce se poate stabili cu certitudine este că la momentul în care inculpaţii YYYYYY. şi EE. au fost ridicaţi cu mandate de aducere la depozit a rămas doar martorul WWWWWW., care nu a luat nicio măsură privind reţinerea oficială a mărfii necontrolate. De asemenea, nici în zilele următoare nu s-a reţinut oficial marfa de către echipele de control, nefiind dispusă nicio măsură legală împotriva acestor persoane, astfel încât fapta nu este săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege pentru această infracţiune.

Pentru toate aceste motive, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, s-a apreciat că se impune achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 din C. pen. reţinută în sarcina inculpatului EE., s-a reţinut în actul de sesizare că inculpatul EE., în calitate de inspector în cadrul DSVSA Cluj, cunoscând că urmare a solicitării organelor judiciare, urmează a se efectua un control la S.C. Z., a comunicat acest lucru inculpatului O. cu privire la controlul care urma să fie efectuat şi i-a asigurat acestuia timpul să ia măsuri pentru a ascunde marfa alterată, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 269 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., reţinându-se în fapt că:

Întrucât la data de 12.03.2014, urmare a solicitării organelor judiciare, Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Cluj, urma a efectua un control inopinat la sediul S.C. Z. Cluj-Napoca şi magazinele de desfacere ale acestei societăţi comerciale, inculpatul O. a aflat de la inculpatul EE., medicul veterinar desemnat să efectueze verificări la depozitul societăţii, despre acţiunea de verificare care urma a avea loc, astfel că a luat legătura cu inculpata CC., atât personal cât şi prin intermediul suspectului AAAAAAA..

Aceste aspecte reies din succesiunea comunicărilor telefonice, după cum urmează: Înainte de a se prezenta la control, care trebuia să fie inopinat, la ora 11:40.58, inculpatul EE. l-a contactat pe inculpatul O. pe care l-a întrebat:

"ai ceva probleme de care-ar trebui să ştim şi noi?". De asemenea, la ora 12:18.15, inculpatul EE. i-a comunicat inculpatului O. faptul că urmează a fi efectuat controlul:

"Acum şi noi aşteptăm de la Autoritate şi să vedem ce tre să venim, ştii?". În timpul verificărilor, inculpatul EE. i-a comunicat suspectului AAAAAAA. faptul că urmează a avea loc alte controale şi la magazinele aparţinând societăţii comerciale, moment la care a fost anunţat inculpatul O.. Astfel la ora 13:41.43, în cursul discuţiilor dintre O. şi AAAAAAA., acesta din urmă confirmă că a fost anunţat de către inculpatul EE. cu privire la iminentul control:

"Şi-o zis c-avem controale? ... Da, da, da, mi-o zis EE., mi-o zis". De asemenea suspectul AAAAAAA. în cursul aceloraşi discuţii a confirmat faptul că i-a cerut inculpatei CC. "… să cureţe totul, să fie OK". În continuare, inculpata CC., persoana care avea în supraveghere magazinele, i-a comunicat inculpatul O. că a luat măsuri pentru a nu mai fi găsite produsele alterate:

"La magazine ai vorbit să fie totu' O.K., c-o s-avem controale … acuma sunam şi la Bistriţa şi la restu’, tot ce nu-i O.K. sau fără etichetă sau ... tot să facă retur. Tot, tot, tot". La ora 13:55:45, O. a contactat-o din nou pe inculpatul CC. căreia i-a solicitat:

"vorbeşte, numa' să fie curăţenie, să fie totu' O.K".

Urmare demersurilor efectuate de inculpatul EE., care l-a anunţat pe inculpatul O. cu privire la controlul care urma să fie efectuat, i-a asigurat acestuia timpul să ia măsuri pentru a ascunde marfa alterată sau cu termenul de valabilitate expirat care se afla în magazine. Acest lucru este susţinut faţă de împrejurarea că potrivit adresei nr. x/17.03.2014 a DSV Cluj, singurele mărfuri improprii consumului au fost identificate la Depozitul situat în loc. Baciu, nr. 179B, jud. Cluj, de unde s-au ridicat cantitatea de 223 kg ficat de pui (trimis spre neutralizare la S.C. BBBBBBB. S.A. Dej) precum şi cantitatea de 680 kg peşte (merlucius şi cod) fără a fi identificate astfel de produse la magazinele aparţinând S.C. Z..

Din declaraţia suspectului AAAAAAA., a rezultat faptul că inculpatul EE., la momentul controlului, i-a comunicat că urmează a se efectua controale şi la punctele de lucru ale societăţii comerciale, împrejurare în care la rândul său suspectul l-a anunţat pe inculpatul O. despre existenţa controlului din partea ANSV care urma a avea loc la magazinele aparţinând S.C. Z..

De asemenea, inculpata CC. a declarat că după ce a fost contactată telefonic de către inculpatul O. care i-a comunicat despre controlul iminent la magazinele aparţinând S.C. Z., aceasta a luat legătura cu angajatele de la magazine, cărora le-a solicitat să scoată de pe rafturi marfa care expira ori nu era etichetată, spre a fi depozitată în vitrina frigorifică cu menţiunea "mărfă scoasă din vânzare".

Prima instanţă a constatat că suporţii optici şi notele de redare a interceptărilor, la care face referire actul de sesizare, sunt în prezent excluse din materialul probator.

În declaraţiile sale, inculpatul EE. a arătat că a vorbit la telefon cu inculpatul O., în prezenta şefului DSVSA TTTTTT., care aflase din presă că S.C. Z. ar avea probleme şi că a întrebat dacă sunt de competenta lor, inculpatul Curticiu afirmând că nu, deoarece se fac cercetări doar pentru evaziune fiscală. A declarat că apreciază că activitatea sa se încadrează legal în Legea nr. 68/2005 de culegere de informaţii. A mai arătat că nu a dorit să-l alerteze pe inculpatul Curticiu despre vreun control privind marfa alterată, nici nu ştia că ar exista marfă alterată. Au existat doua convorbiri, la prima nu a pronunţat cuvântul control, la cea de-a doua i-a adus la cunoştinţa lui Curticiu că urmează să vină în control, dar doctorul CCCCCCC. fiind deja acolo.

S-a făcut referire la declaraţia martorului TTTTTT., UUUUUU., reţinându-se că din probatoriu administrat rezultă că, în data de 12 martie 2014, directorul TTTTTT. a hotărât să facă o echipă de control formată din inculpatul EE. şi inculpatul YYYYYY.. Acesta din urmă a fost sunat de îndată de către şeful lui, martorul UUUUUU., care i-a cerut să se ducă la depozitul S.C. Z., lucru pe care inculpatul YYYYYY. l-a şi făcut. Când inculpatul YYYYYY. a ajuns la depozitul S.C. Z., martorul AAAAAAA. l-a sunat pe şeful său, inculpatul O. şi i-a spus de prezenta lui YYYYYY. în birou, ceea ce a atras furia inculpatului O. care a dorit să vorbească cu inculpatul YYYYYY. la telefon, spunându-i acestuia să plece din birou. Inculpatul EE. ştia că inculpatul YYYYYY. era acolo şi nu a făcut decât să-i spună că va veni şi el. Deci, controlul a fost inopinat, căci inculpatul YYYYYY. era deja acolo, astfel încât nu se poate susţine că inculpatul O. a fost favorizat, prin împiedicarea cercetărilor. La momentul la care inculpatul EE. i-a spus inculpatului O. că vine şi el, nu sosise hârtia de la A.N.S.V.S.A. din care rezulta că s-a solicitat controlul de DIICOT şi care era tematica controlului, astfel, inculpatul nu ştia că există o anchetă penală cu privire la comercializarea de produse alterate, ci doar cu privire la evaziune fiscală, iar anunţarea unui control făcut de DSVSA Cluj nu putea împiedica o anchetă privind evaziunea fiscală. După discuţia pe care a avut-o cu inculpatul O. s-a primit adresa de la A.N.S.V.S.A. alături de o adresa de la D.I.I.C.O.T., în care s-a arătat că existau suspiciuni cu privire la comercializarea de produse alterate şi de injectare la produsele din carne de pasăre.

Prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine ca fiind probată afirmaţia din rechizitoriu conform căreia inculpatul EE. i-a spus martorului AAAAAAA. că o să aibă controale. Faptul că în magazine nu s-a găsit ficat de pui şi peşte (merlucius şi cod), marfă pusă sub sechestru în depozit, nu reprezintă un indiciu, astfel cum se reţine în rechizitoriu, cât timp nu există nicio interceptare din care să rezulte că magazinele au fost anunţate să scoată aceste produse de la vânzare. Inculpata CC. a afirmat că, in data de 12 martie 2013, după ce inculpatul O. a fost chemat la parchet, acesta i-a spus că vor fi controale la magazine, aşa că ea le-a spus vânzătoarelor să scoată din vitrine marfa care expira in acea zi, lucru care oricum se făcea in mod obişnuit. Inculpata a precizat că nu a făcut nimic nelegal.

Raportat la cele reţinute, prima instanţă a observat că activitatea ce se impută inculpatului EE. este aceea că a comunicat inculpatului O. faptul că vor veni în control în condiţiile în care doctorul CCCCCCC. era deja acolo nu i-a asigurat acestuia timpul să ia măsuri pentru a ascunde eventuala marfa alterată, neexistând nici dovezi că inculpatul ştia de existenta vreunei mărfi alterate sau de vreo cercetare iniţiată de organele judiciare privitoare la acest aspect.

S-a apreciat că, într-adevăr, conversaţia dintre inculpatul EE. se încadrează în obligaţia de informare este prevăzută de art. 14 alin. (1) din Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 68/2005, conform căruia în toate cazurile de urgenta, în funcţie de gradul de risc, atunci când au fost notificate situaţii periculoase pentru sănătatea publica cu privire la alimente şi furaje, autorităţile competente, în conformitate cu legislaţia în vigoare, iau măsuri pentru: a) colectarea tuturor informaţiilor necesare de la toate părţile implicate; b) organizarea controalelor cu privire la siguranţa alimentelor şi furajelor.

Faţă de cele reţinute, s-a apreciat că nu sunt întrunite nici latura subiectiva, nici cea obiectivă a infracţiunii de favorizarea făptuitorului, motiv pentru care, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului EE. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014(2383/2019) au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Structura Centrală, inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., partea civilă Statul Român prin ANAF Bucureşti precum şi de apelantele K., L. şi M..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub dosar nr. x/2023 fiind stabilit termen de judecată la data de 30.01.2024.

La termenul de judecată din 30.01.2024, s-a dispus amânarea cauzei la data de 12.03.2024, având în vedere nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul U., s-a dispus reluarea procedurii de citare, urmând a se face verificări şi în sistemul informatic D.E.P.A.B.D. Totodată, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 356 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., privitoare la garantarea dreptului la apărare, a constatat ca fiind întemeiate cererile de amânare a cauzei formulate de apărătorii aleşi ai inculpaţilor, pentru a da posibilitatea să ia la cunoştinţă de motivele de apel depuse de Ministerul Public, precum şi faţă de cererile de amânare formulate de inculpaţii I., E., F., D. de a-şi angaja apărători aleşi, s-a dispus amânarea cauzei.

La termenul de judecată din 12.03.2024, s-a dispus amânarea cauzei la data de 23.04.2025, având în vedere cererea de amânare formulată de inculpatul J., în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 356 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., privitoare la garantarea dreptului la apărare, fiind la primul termen de judecată la care s-a prezentat.

La termenul de judecată din 23.04.2024, s-a dispus amânarea cauzei la data de 04.06.2024, faţă de lipsa apărătorului desemnat din oficiu al intimatului-inculpat T., punându-i-se în vedere, să depună la dosar dovada imposibilităţii de prezentare. Totodată, s-a pus vedere inculpaţilor să depună în scris concluzii privind intenţia de a continua sau nu procesul penal, raportat la prevederile art. 18 din C. proc. pen., în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru toate infracţiunile, precum şi cererile de probe pe care înţeleg să le formuleze.

La termenul de judecată din 04.06.2024, s-a dispus amânarea cauzei la data de 24.09.2024:

Inculpaţii P., B., R., D., S., O., Y., EE., S.C. BB., G. au solicitat continuarea procesului penal. Inculpaţii J., C., E. şi F. au solicitat încetarea procesului penal.

Totodată, Înalta Curte a pus în vedere părţilor să precizeze dacă înţeleg să formuleze cereri în probaţiune, solicitând reprezentantului Ministerului Public să îşi exprime poziţia procesuală raportat la soluţiile de achitare pronunţate în cauză şi dublate de solicitările părţilor de continuare a procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public a precizat că raportat la dispoziţiile art. 421 lit. b) din C. proc. pen. nu se mai impune administrarea de probe şi totodată, a învederat că din studierea actelor dosarului a constatat că părţile care au solicitat continuarea procesului penal nu au propus şi administrarea de probe.

Înalta Curte a constatat că inculpatul A. în cererea formulată a precizat că doreşte continuarea procesului penal şi-a manifestat şi dorinţa de a da declaraţie în faţa instanţei de apel, prin urmare există o solicitare de probatorii.

Întrebaţii fiind, apelanţii-intimaţi inculpaţi şi intimaţii-inculpaţi au arătat că nu solicită administrarea de probe. Înalta Curte a pus în vedere intimaţilor inculpaţi CC. şi T. să depună în scris concluzii privind intenţia de a continua sau nu procesul penal, raportat la prevederile art. 18 din C. proc. pen., precum şi cererile de probe pe care înţeleg să le formuleze.

La termenul de judecată din 24.09.2024, Înalta Curte a pus în discuţie aspectele învederate de către reprezentantul Ministerului Public în sensul că la termenul din 04 iunie 2024, s-a raportat la dispoziţiile art. 421 lit. b) din C. proc. pen. susţinând că nu se mai impune administrarea de probe.

Reprezentantul Ministerului Public a precizat că temeiul juridic este cel învederat, în scris, prin motivele de apel ale parchetului, respectiv art. 421 lit. a) din C. proc. pen., apreciind că nu se mai impune administrarea de probe, solicitând să se aibă în vedere data la care urmează să fie motivată Decizia nr. 16 din 16 septembrie 2024, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2024.

Înalta Curte a luat act de poziţia procesuală exprimată de către inculpat A. exprimată în cererea scrisă înaintată la dosarul cauzei, în sensul că nu mai doreşte să dea declaraţie şi renunţă la administrarea de probatorii.

Faţă de lipsa de apărare constatată cu privire la inculpaţii D., E. şi F., raportat şi poziţia procesuală a părţilor, s-a dispus amânarea cauzei la data de 05.11.2024, în vederea redactării Deciziei nr. 16 din 16 septembrie 2024, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2024, cu privire la efectul întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale a actelor de procedură emise anterior datei de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), precum şi a actelor de procedură pentru care există obligaţia legală de comunicare ulterior datei de 30 mai 2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022).

La termenul de judecată din 05.11.2024, s-a dispus amânarea cauzei la data de 17.12.2024, termen la care s-a lua act de poziţia procesuală exprimată de către intimatul-inculpat U. în cererea scrisă, în sensul că solicită continuarea procesului penal şi că nu doreşte să dea declaraţie sau să propună administrarea de probatorii, cauza fiind amânată în vederea publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 16 din 16 septembrie 2024, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2024, cu privire la efectul întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale a actelor de procedură emise anterior datei de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018), precum şi a actelor de procedură pentru care există obligaţia legală de comunicare ulterior datei de 30 mai 2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022).

La termenul de judecată din 17.12.2024, s-a dispus amânarea cauzei la data de 18.02.2025, pentru a da posibilitatea părţilor şi reprezentantului Ministerului Public să pregătească şi să formuleze concluzii pe fondul cauzei, cauza fiind amânată pentru dezbaterea apelurilor.

La termenul de judecată din 18.02.2025, s-a dispus amânarea cauzei la data de 01.04.2025, având în vedere imposibilitatea obiectivă de participare la şedinţa de judecată la acest termen a unui membru titular al completului de judecată, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 14.02.2025, aflat la dosarul cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (11) rap. la art. 354 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora completul de judecată trebuie să rămână acelaşi pe tot parcursul judecării cauzei, în vederea respectării principiului continuităţii. Totodată, au fost încuviinţate cererile de amânare formulate de apărătorul inculpaţilor B. şi X..

În concluzie, în apel, inculpaţii P., B., R., D., S., O., Y., EE., A., DDDDDDD., EEEEEEE., N., X., U., V., Q., S.C. AA.; S.C. Z., S.C. BB. şi G. au solicitat continuarea procesului penal, iar inculpaţii J., C., E., F., I. şi H. au precizat că nu doresc continuarea procesului penal, solicitând încetarea procesului penal.

La termenul de dezbateri din 01.04.2025, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în esenţă, a susţinut că în mod nelegal s-a constatat nulitatea probelor obţinute apreciindu-se că punerea în executare a autorizaţiilor de interceptare s-a făcut de către alte organe decât cele abilitate de legea în vigoare la data îndeplinirii respectivelor acte procedurale şi excluderea acestor probe ca nelegale.

Totodată, a invocat netemeinicia soluţiei de achitare a inculpaţilor H., J., I., C., A., T., F., E., D., B., G., W., O., P., Q., N., U., V., X., R., S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Netemeinicia achitării inculpaţilor H., J., O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA. şi S.C. BB. R., S., I., C., A., F., E., D., B. privitor la infracţiunea de spălare a banilor.

Netemeinicia achitării inculpatelor P., Q., BB. şi S.C. AA. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Netemeinicia soluţiei de achitarea a inculpaţilor R. şi S. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 de acte materiale).

Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatei N. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 de acte materiale).

Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatei X. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 de acte materiale).

Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului U. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (68 acte materiale) şi de dare de mită prev. de art. 290 din C. pen. rap la art. 6 din L 78/2000 cu aplic. art. 35 din C. pen.

Netemeinicia achitării inculpatului O. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen.

Netemeinicia achitării inculpatului V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (68 de acte materiale) şi luare de mită prev. de 289 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (6 acte materiale).

Netemeinicia achitării inculpatului W. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (68 acte materiale), infracţiunii de luare de mită prev. de 289 din C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 din C. pen. (două acte materiale), respectiv netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatei S.C. Z. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpaţilor O., Y. şi CC. cu privire la comiterea infracţiunii de comercializare de produse alterate, prev. de art. 358 din C. pen.

Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului EE. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 269 din C. pen.

Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului DD. cu privire la comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen. şi complicitate la comiterea infracţiunii comercializarea de produse alterate prev. de art. 48 rap. la art. 358 alin. (1) din C. pen.

Netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatului O. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Pe latură civilă, a solicitat îndepărtarea raportului de expertiză administrat în apel să fie luat în calcul cel întocmit în faza de urmărire penală întrucât prejudiciul este de 324 milioane euro şi nu 23 milioane, cum s-a stabilit în apel şi menţinerea măsurilor asiguratorii.

Motivele au fost amplu prezentate în conţinutul încheierii de amânare a pronunţare, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, urmând a fi analizate de Înalta Curte.

Apelantul inculpat A., în esenţă, a solicitat admiterea apelului cu consecinţa achitării pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a), b) teza a II-a sau lit. c) din C. proc. pen., precum şi menţinerea soluţiei de achitare pentru infracţiunile de constituire de grup infracţional şi spălare de bani, susţinând că a fost reţinută o stare de fapt nereală, urmarea unei aprecieri greşite a probelor existente la dosarul cauzei, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă prevăzută de lege ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv faptul că nu a acţionat cu intenţie directă. A mai solicitat înlăturarea dispoziţiei de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

Apelantul inculpat B., în esenţă, a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, iar, în baza dispoziţiilor art. 16 lit. c) din C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită, întrucât organele de urmărire penală nu au demonstrat faptul că inculpatul ar fi prejudiciat printr-o manoperă frauduloasă, ilicită bugetul de stat, iar cu privire la infracţiunea de luare de mită, nu există probe din care să rezulte că această infracţiune a fost săvârşită.

Apelanta inculpată C., în esenţă, a solicitat admiterea apelului şi în temeiul art. 16 lit. b) teza ultimă C. proc. pen. achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziunea fiscală, având în vedere că nu a prevăzut şi nu a urmărit scopul aceste infracţiuni şi a executat pur şi simplu la ordin un act cu privire la acel contract.

Apelanţii inculpaţi D. şi E., în esenţă, au solicitat admiterea apelurilor şi achitarea pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II a din C. proc. pen., având în vedere lipsa vinovăţiei, nefiind dovedită, fiind simpli angajaţi care au executat unele acţiuni.

Apelantul inculpat F., în esenţă, a solicitat admiterea apelului, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza a II a din C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală sub forma complicităţii, întrucât faptele reţinute în sarcina sa nu constituie acte de complicitate.

Apelanta inculpată G., în esenţă, a solicitat admiterea apelului, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală şi dare de mită, întrucât nu avea cunoştinţă despre sume, nu cunoştea gravitatea şi mecanismele folosite, faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor, iar motivarea instanţei este lipsită de precizie atât în ceea ce priveşte faptele, cât şi făptuitorii.

Apelantul inculpat H., în esenţă, a solicitat admiterea apelului, achitarea, iar în subsidiar, încetarea procesului penal prin constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Apelanta inculpată I., în esenţă, a solicitat admiterea apelului şi încetarea procesului penal în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., având în vedere împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Apelantul inculpat J., în esenţă, a solicitat admiterea apelului, încetarea procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Totodată, apelanţii inculpaţi, precum şi intimaţii inculpaţi, cu privire la latura civilă, au solicitat respingerea acţiunii civile şi respingerea apelului declarat de partea civilă.

Apelantele K., L. şi M., în esenţă, au solicitat admiterea apelurilor şi majorarea cuantumului onorariului apărătorilor din oficiu la instanţa de fond, faţă de numărul mare de termene pe parcursul a 4 ani, apreciind că onorariul în cuantum de 1380 RON este mult prea mic.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

I. Cu privire la evoluţia jurisprudenţială în materie de prescripţie şi efectele acesteia în prezenta cauză:

Luând în considerare implicaţiile sale majore asupra acuzaţiilor formulate în speţă şi, implicit, asupra coordonatelor de analiză a căilor de atac promovate, Înalta Curte apreciază necesară examinarea cu prioritate a problematicii prescripţiei răspunderii penale din perspectiva cadrului jurisprudenţial conturat atât în dreptul naţional - în special, în raport cu deciziile recente ale Curţii Constituţionale şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în acest domeniu de reglementare - cât şi în dreptul european - prin raportare la Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) din data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU [Lin].

Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, potrivit art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014 până la data de 25 iunie 2018;

Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea, conform art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 25 iunie 2018 - data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" este neconstituţională - şi până la data de 30 mai 2022, data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022. Această variantă legislativă a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, la care se va face trimitere în continuare;

Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului" art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare începând cu data de 30 mai 2022.

Pe durata soluţionării prezentei cauze în prima instanţă şi în apel, cadrul normativ naţional în materia întreruperii prescripţiei răspunderii penale a făcut obiectul a două decizii cu caracter obligatoriu, pronunţate, pe de o parte, în jurisdicţia constituţională, în mecanismul de cenzurare a constituţionalităţii legii în vigoare, şi, pe de altă parte, de către instanţa supremă, în mecanismul de unificare a practicii judiciare.

Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, reţinându-se, în esenţă, că, în absenţa unei intervenţii legislative, cadrul normativ în vigoare ulterior pronunţării Deciziei nr. 297/2018 a instanţei de contencios constituţional nu oferă toate elementele necesare unei aplicări clare şi previzibile a normei penale sancţionate. Stabilind natura juridică a acestei din urmă decizii ca fiind aceea a unei decizii simple/extreme, Curtea Constituţională a constatat că, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei hotărâri -25 iunie 2018- şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale (respectiv, 30 mai 2022, data publicării O.U.G. nr. 71/2022), fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Ulterior, prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.. În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală. Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, în cauzele pendinte nu pot fi combinate aceste dispoziţii, în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, pe de o parte, cu aceleaşi dispoziţii în configurarea ulterioară publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, pe de altă parte. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislaţia substanţială naţională, cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 din C. pen.. Legea penală în vigoare în intervalul precizat se relevă, prin urmare, ca o lege penală mai favorabilă atât în raport cu varianta ce a precedat-o, cât şi în raport cu varianta subsecventă, devenind, în virtutea art. 5 din C. pen., general aplicabilă în cauzele pendinte, indiferent de natura infracţiunilor deduse judecăţii.

Ulterior, prin Hotărârea pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23 PPU [Lin], Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) a furnizat repere de interpretare a dreptului Uniunii de natură a limita, în domeniul acoperit de acest drept şi circumscris fraudelor grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, aplicarea standardului naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale, astfel cum se desprinde din jurisprudenţa anterior evocată a instanţei supreme. În acest sens, Curtea de Justiţie a statuat următoarele: Articolul 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că instanţele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curţii constituţionale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziţia legislativă naţională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală din cauza încălcării principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecinţă încetarea, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. În schimb, dispoziţiile menţionate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare.

Prin Decizia nr. 16 din 16 septembrie 2024 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la efectul întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale a actelor de procedură emise anterior datei de 25 iunie 2018, data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, precum şi a actelor de procedură pentru care există obligaţia legală de comunicare ulterior datei de 30 mai 2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022) publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1229 din 06 decembrie 2024, s-a stabilit că actele de procedură emise anterior datei de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018) au efect întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale, indiferent de valoarea prejudiciului, fără a fi necesară evaluarea în concret a unui risc sistemic de impunitate, în toate cauzele având ca obiect infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene şi infracţiuni de corupţie, numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014) este C. pen. sau legislaţia specială conţinând dispoziţii penale în forma în vigoare între 1 februarie 2014 şi 24 iunie 2018. Actele de procedură pentru care există obligaţia legală de a fi comunicate suspectului sau inculpatului ulterior datei de 30 mai 2022 (data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022) întrerup curgerea termenului de prescripţie a răspunderii penale numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022 ori cu privire la faptele săvârşite anterior, numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014) este C. pen. sau legislaţia specială conţinând dispoziţii penale în forma în vigoare începând cu data de 30 mai 2022. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 474 alin. (4) din C. proc. pen.

Prin urmare, în analiza incidenţei prescripţiei răspunderii penale, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/26.05.2022, se reţine că art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta anterioară datei de 25 iunie 2018, statua în sensul întreruperii cursului termenului prescripţiei, prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză şi, de asemenea, exclusiv ca o consecinţă a reconfigurării conţinutului dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în baza Deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi, subsecvent, a interpretării obligatorii regăsite în Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, norma de drept penal analizată nu a mai prevăzut, în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, vreun act susceptibil de întrerupere a prescripţiei, singurele termene de prescripţie, în acest interval, fiind cele generale.

Prin Decizia RIL nr. 16 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1229 din 06 decembrie 2024, s-a stabilit că actele de procedură emise anterior datei de 25 iunie 2018, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, au efect întreruptiv al prescripţiei răspunderii penale, indiferent de valoarea prejudiciului, fără a fi necesară evaluarea în concret a unui risc sistemic de impunitate, în toate cauzele având ca obiect infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene şi infracţiuni de corupţie, numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, este C. pen. sau legislaţia specială conţinând dispoziţii penale în forma în vigoare între 1 februarie 2014 şi 24 iunie 2018. Actele de procedură pentru care există obligaţia legală de a fi comunicate suspectului sau inculpatului ulterior datei de 30 mai 2022 (data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022) întrerup curgerea termenului de prescripţie a răspunderii penale numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022 ori cu privire la faptele săvârşite anterior, numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014) este C. pen. sau legislaţia specială conţinând dispoziţii penale în forma în vigoare începând cu data de 30 mai 2022. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 474 alin. (4) din C. proc. pen.

II. Analizând actele dosarului prin prisma dispoziţiilor anterior menţionate, Înalta Curte constată următoarele:

1. În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism:

Referitor la aspectele de nelegalitate invocate, respectiv că nu sunt îndeplinite condiţiile privind excluderea mijloacelor de probă a proceselor-verbale de punere în executare a proceselor de radare a interceptărilor în sensul că au fost întocmite de alte organe decât cele permise de legea penală prin raportare la art. 2 şi art. 4 din Legea nr. 255/2013, Înalta Curte constată că sunt nefondate, şi în mod corect, în temeiul art. 102 din C. proc. pen., prima instanţă a dispus excluderea din ansamblul materialului probator a suporţilor optici pe care sunt stocate rezultatele obţinute din activitatea de supraveghere tehnică şi a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate din volumele 238-249 dosar urmărire penală.

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 26/16.01.2019 Curtea Constituţională a constatat "existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de-o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a Protocolului nr. 00750 din 4 februarie 2009. De asemenea, a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de-o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a Protocolului nr. 09472 din 8 decembrie 2016, doar cu privire la dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 9, precum şi de exercitarea, în mod necorespunzător, a controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii. Totodată, s-a arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, precum şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi unităţile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, şi vor dispune măsurile legale corespunzătoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Prin Decizia nr. 64/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că punerea la dispoziţie a infrastructurii necesare, de către Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul Serviciului Român de Informaţii, în sensul asigurării condiţiilor tehnice pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, nu reprezintă o activitate de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, conform art. 142 din C. proc. pen.

În procedura prevăzută de articolul 148 alin. (3) din C. proc. pen., precum şi de articolul 150 alin. (5) din C. proc. pen., sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeaşi natură emis anterior, aceste dispoziţii legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 din C. proc. pen.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că din corespondenţa dintre Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Serviciul Român de Informaţii a rezultat că procurorii au transmis pentru punerea în executare de către UM 0894 Bucureşti următoarele mandate: mandat de supraveghere tehnică nr. 7 din data de 03.06.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 08.05.2014-DIICOT, ordonanţa de autorizare provizorie nr. 100/D/P/2014 din 03.04.2014-DIICOT, mandatele de supraveghere tehnică nr. 3405 şi 3406 din 02.06.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/13.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/27.11.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/12.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/18.12.2013 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/10.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/16.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/23.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti, autorizatia de interceptare nr. x/28.01.2014 emisă de Curtea de Apel Bucureşti; mandat de supraveghere tehnică nr. 1 din data de 10.01.2014 emis de Curtea de Apel Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 276-333 din 14.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 424-435 din 19.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 630-660 din 26.02.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, mandatele de supraveghere tehnică nr. 877-878 din 05.03.2014 emise de Tribunalul Bucureşti, notele de redare a interceptărilor comunicărilor telefonice, rezultate din punerea în executare a mandatelor de interceptare emise, fiind în volumele 238-249 dosar urmărire penală.

Din adresa Serviciului Român de Informaţii, aflată la fila x volumul 5 din dosarul curtea de apel, activitatea Serviciului Român de Informaţii s-a concretizat în acordarea de sprijin tehnic organelor de urmărire penală, iar nu în acte procesuale, procedurale de accesare şi valorificare probatorie a conţinutului înregistrărilor, având în vedere că SRI a înaintat procurorului traficul brut rezultat din exploatarea înregistrărilor şi unele convorbiri transcrise, fără a întocmi procese-verbale de transcriere.

Prin urmare, intervenţia Serviciului Român de Informaţii în procedeul probatoriu al supravegherii tehnice prin efectuarea de înregistrări în prezenta cauză nu a constituit o simplă asistenţă tehnică, de asigurare a folosirii sistemelor tehnice de către procuror ori de către organele de cercetare penală, ci o activitate complexă de obţinere a probelor cu înregistrări, întrucât lucrătorii Serviciului Român de Informaţii au avut acces la conţinutul înregistrărilor şi au selectat elementele de conţinut, care prezintă interes din perspectiva identificării persoanelor care au comis infracţiuni şi a legăturilor dintre acestea, aşa cum au dat indicaţii procurorii de caz, ceea ce reprezintă o depăşire majoră a activităţii de simplă punere la dispoziţie a suportului tehnic necesar înregistrărilor.

De asemenea, în ceea ce priveşte mandatele emise în baza Legii nr. 51/1991, având în vedere cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 4 februarie 2020, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus excluderea din ansamblul materialului probator a suporţilor optici pe care sunt stocate rezultatele obţinute din activitatea de supraveghere tehnică şi a procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, având în vedere că au fost efectuate acte de urmărire penală de o entitate care nu are calitatea de organ judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., sancţiunea excluderii este derivată din sancţiunea nulităţii, împrejurare faţă de care incidenţa acesteia este limitată la constatarea existenţei unui caz de nulitate absolută expresă, respectiv art. 281 din C. proc. pen. prin raportare la art. 102 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen.

Cu privire la critica parchetului ce vizează, pe de o parte, solicitarea condamnării inculpaţilor pentru infracţiunea de evaziune fiscală care au fost achitaţi de prima instanţă, respectiv P., Q., O., BB., S.C. AA. şi S.C. Z. şi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală R., S., N., X., U., V., W., şi, pe de altă parte, critica vizând greşita achitare a inculpaţilor W. sub aspectul infracţiunii de luare de mită, D. pentru dare de mită, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Înalta Curte, ca şi instanţa de fond, are în vedere practica constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în a considera că, deşi o persoană impozabilă poate fi obligată, în cazul în care dispune de indicii care permit să se bănuiască existenţa unor nereguli sau fraude, să se informeze cu privire la operatorul de la care intenţionează să achiziţioneze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia. Administraţia fiscală nu poate impune totuşi respectivei persoane impozabile, pe de o parte, să verifice dacă emitentul facturii aferente bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispunea de bunurile în cauză şi era în măsură să le livreze şi dacă şi-a îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privinţă (în acest sens Hotărârea Mahagében şi Dávid, C-80/11 şi C-142/11, EU:C:2012:373, punctele 60 şi 61, Hotărârea Stroy trans, C-642/11, EU:C:2013:54, punctul 49, precum şi Ordonanţa Jagiello, C-33/13, EU:C:2014:184, punctele 38 şi 39).

Mai mult decât atât, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut dreptul de deducere chiar dacă furnizorul bunurilor este o persoană impozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA atunci când facturile referitoare la bunurile livrate conţin toate informaţiile impuse de articolul 22 alin. (3) litera (b) din a şasea directivă, în special pe cele necesare pentru identificarea persoanei care a întocmit facturile menţionate şi a naturii respectivelor bunuri (în acest sens Hotărârea Dankowski, C-438/09, EU:C:2010:818, punctele 33, 36 şi 38, precum şi Hotărârea Tóth, C-324/11, EU:C:2012:549, punctul 32).

De astfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut dreptul de deducere chiar dacă factura de livrare a fost emisă de un operator care trebuie considerat, având în vedere criteriile prevăzute de această reglementare, drept un operator inexistent şi că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor, cu excepţia cazului în care se stabileşte, în raport cu elemente obiective şi fără a se solicita din partea persoanei impozabile verificări a căror sarcină nu îi revine, că această persoană impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că livrarea menţionată era implicată într-o fraudă privind TVA-ul, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere (C-563/11, Forvards V SIA c. Valts).

Sub aspectul criticii parchetului în ceea ce îl priveşte pe inculpatul O., se reţine că în declaraţiile date a precizat că activitatea S.C. Z. era împărţită pe activităţi comerciale en gros de care se ocupa inculpatul J., arătând că nu poate da detalii despre H. şi firmele acestuia. De asemenea, că nu a cunoscut că s-ar fi putut ca firma Z. să fie antrenată, urmare a afacerilor cu firmele lui H., într-un circuit evazionist. Totodată, a recunoscut că preţurile mărfurilor livrate de H. erau competitive, adică erau sub preţul pieţei, dar acest aspect nu i-a ridicat niciodată suspiciuni cu privire la faptul că cel din urmă ar face evaziune fiscală.

Din materialul probator administrat, respectiv declaraţiile inculpatului H. şi a angajaţilor acestuia, precum şi din declaraţiile date de inculpaţii E., F., D., Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că există un dubiu, care îi profită inculpatului, fiind aplicabil în speţă principiul in dubio pro reo, că inculpatul O. ştia sau ar fi trebuit să ştie de frauda fiscală "tip suveică" de către societăţile coordonate de inculpatul H., de la care S.C. Z. se aproviziona cu marfă.

Prima instanţă a analizat cu prudenţă existenţa elementelor de tipicitate obiectivă, astfel cum impune jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cauzele conexate C-80/2011 şi C -142/2011 Kittel şi HHHH., din care ar putea rezulta că inculpatul ştia sau ar fi trebuit să ştie că, prin achiziţia sa, firma Z. a fost implicată într-un circuit comercial de fraudă privind TVA-ul.

În jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene s-a conturat teoria părţii inocente (cauza Optigen, şi Teleos), conform căreia "în sistemul comun de TVA, dreptul de deducere al TVA-ului funcţionează automat şi trebuie respectat, în primul rând din nevoia de a asigura neutralitatea fiscală. Prin urmare, orice parte inocentă, care nu cunoaşte ce s-a întâmplat în amonte sau în aval în lanţul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, este prezumată ca fiind un contribuabil onest, care are dreptul să deducă TVA-ul plătit pentru propriile achiziţii."

Sub aspectul criticii privind-o pe inculpata persoană juridică S.C. Z., Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţă a reţinut că, din probele administrate rezultă că inculpatul O. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, deşi achiziţiile de mărfuri de la firmele controlate de inculpatul H. au fost făcute de inculpatul J. în numele, interesul şi în realizarea obiectului de activitate al firmei S.C. Z., existând un dubiu că acesta cunoştea frauda tip carusel pusă la cale de inculpatul H..

Aşadar, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că există dubiu că inculpatul O., în calitate de asociat şi administrator de drept, ar fi încredinţat inculpatului J. funcţia de administrator de fapt ce avea ca atribuţii aprovizionarea cu marfă, cu scopul de a participa si beneficia de rezultatul infracţional al fraudei tip carusel împreună cu inculpatul H., iar acest dubiu a profitat şi inculpatei S.C. Z., ceea ce împiedică atragerea răspunderii juridice a acesteia.

Referitor la critica parchetului ce le vizează pe inculpatele P., Q., S.C. BB. şi S.C. AA., Înalta Curte reţine că expertiza contabilă judiciară efectuată în faza de judecată a concluzionat că:

"În conformitate cu verificările privind stabilirea si evidenţierea achiziţiilor interne şi intracomunitare si livrărilor de mărfuri, a traseului mărfurilor, s-a constatat faptul ca unul din principalii beneficiari finali ai mărfurilor este Z. S.R.L; Nu au existat relaţii comerciale între societăţile S.C. XX.; S.C. YY.; S.C. ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; S.C. CCC.; S.C. DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; S.C. HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; S.C. KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT..) şi societăţile AA. şi BB.; marfa livrata de societăţile S.C. XX.; S.C. YY.; S.C. ZZ.; S.C. AAA.; S.C. BBB.; S.C. CCC.; S.C. DDD.; S.C. EEE.; S.C. FFF.; S.C. GGG.; SC HHH.; S.C. III.; S.C. JJJ.; S.C. KKK.; S.C. LLL.; S.C. MMM.; S.C. NNN. şi S.C. OOO. S.R.L., S.C. PPP.; S.C. QQQ.; S.C. RRR.; S.C. SSS.; S.C. TTT..) şi societăţile AA. şi BB. a ajuns la S.C. Z., o parte fiind ulterior livrată către societăţile S.C. AA. si S.C. BB. SRL".

Aşadar, spre deosebire de S.C. Z., care apare ca beneficiar final al livrărilor succesive având ca obiect mărfuri achiziţionate din spaţiul comunitar, livrări efectuate între firmele controlate de inculpatul H., ultima factură fiind emisă pentru S.C. Z., în cazul societăţilor S.C. AA. şi S.C. BB., acestea apar că au achiziţionat marfă numai de la S.C. Z., pentru acestea tranzacţiile fiind interne şi înregistrate ca atare, integral şi în conformitate cu prevederile legale în contabilitatea celor două firme.

Din probele administrate, respectiv din declaraţiile date în cauză de inculpatele P. şi Q. a rezultat că firmele acestora nu au făcut niciodată afaceri cu inculpatul H..

Inculpata P. a precizat că unul dintre furnizorii săi era firma S.C. Z., firmă cu reputaţie serioasă în Ardeal, de la care a achiziţionat şi marfă, care provenea din import, lucru care putea fi dedus de pe etichetele produselor, dar că nu a încercat niciodată să contacteze direct acei furnizori pentru că se temea că, în cazul unei calităţi slabe a produsului, marfa nu se putea returna, prefera furnizorii interni.

Inculpata Q. a arătat că firma S.C. AA. făcea achiziţii intracomunitare şi, pentru diferenţa de produse, care era necesară se aproviziona de la Z. sau de la alţi furnizori.

Totodată, ambele inculpate au declarat că nu l-au avut ca partener de afaceri pe inculpatul H., inculpata P. a declarat că l-a cunoscut pe acesta în sala de judecată, iar inculpata Q. a declarat că l-a cunoscut doar într-un context particular.

Prin urmare, Înalta Curte constată că din probatoriul administrat nu au rezultat în mod clar şi indubitabil dovezi că inculpatele S.C. AA. şi S.C. BB. s-au aflat în spatele acestor tranzacţii, că au virat sumele de bani, cu care a fost achiziţionată marfa comunitară, că au participat în cunoştinţă de cauză la un circuit de fraudă a TVA, în acest sens, în cazul acestora, nefiind întrunite elementele de tipicitate nici sub aspectul laturii obiective, nici a celei subiective, din perspectiva exigentelor acquis-ul comunitar în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât fapta nu există, fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

Referitor la livrarea bunurilor direct la sediile S.C. AA. şi S.C. BB., fără a trece prin depozitul S.C. Z. şi chiar prin modificarea CMR-ului sau întocmirea unui nou CMR, pentru a nu se cunoaşte numele exportatorului, contrar criticii parchetului, nu poate fi considerată ut singuli un indiciu de fraudă, cât timp intermedierea în vânzare-cumpărare este permisă.

Aşadar, interpunerea S.C. Z. în lanţul livrărilor s-a făcut în scop comercial, în sensul că S.C. Z. a practicat adaosurile comerciale care au adus preţurile la cele practicate pe piaţă, iar în primul ciclu procesual inculpata Q. a depus comparaţiile de preţuri din care a rezultat că preţurile de la ceilalţi furnizori pentru acelaşi tip de produse erau aceleaşi cu cele practicate de S.C. Z..

De asemenea, faptul că mărfurile importate erau achitate în avans lui S.C. Z., de către S.C. AA. şi S.C. BB. nu dovedeşte ut singuli că acestea "subvenţionau" firmele coordonate de inculpatul H., ci faptul că furnizorul extern solicita banii în avans pentru a încărca marfa.

Prin urmare, contrar susţinerii acuzării privind conivenţa infracţională a inculpatelor S.C. AA., S.C. BB., P. şi Q., Înalta Curte constată că acesta se bazează pe declaraţia inculpatului H., în care acesta a arătat că reprezentantii S.C. AA. şi S.C. BB. cunoşteau circuitul infracţional, declaraţii în care inculpatul nu a specificat pe ce anume se bazează în afirmaţiile sale şi care le contrazic pe cele iniţiale, în care a arătat că nu le-a avut ca partenere de afaceri şi nu le-a cunoscut în acest context pe inculpate, cât şi pe convorbirile telefonice interceptate, redate în procese-verbale, însă acestea au fost excluse din ansamblul materialului probator.

Aşa cum s-a arătat mai sus, practica Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este constantă în a considera că, deşi o astfel de persoană impozabilă poate fi obligată, în cazul în care dispune de indicii care permit să se bănuiască existenţa unor nereguli sau fraude, să se informeze cu privire la operatorul de la care intenţionează să achiziţioneze bunuri sau servicii pentru a se asigura de fiabilitatea acestuia, administraţia fiscală nu poate impune totuşi în general respectivei persoane impozabile, pe de o parte, să verifice dacă emitentul facturii aferente bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispunea de bunurile în cauză şi era în măsură să le livreze şi dacă şi-a îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privinţă.

Având în vedere că nu sunt întrunite elementele de tipicitate, nici latura obiectivă şi nici cea subiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanţă a dispus achitarea inculpatelor, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., întrucât în literatura juridică a fost admisă aplicarea acestui temei, nu doar în situaţia în care nu a existat nicio faptă, ca modificare a realităţii obiective, ci şi în situaţia în care fapta nu întruneşte tipicitatea infracţiunii, deci nu există o faptă din perspectiva C. pen.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la inculpata N., Înalta Curte reţine că aceasta a avut calitatea de avocat în perioada octombrie 2012 - martie 2014, iar în această perioadă, inculpata a întocmit actele de preluare/cesiune a părţilor sociale ale societăţilor coordonate de inculpatul H. şi a reprezentat aceste societăţi la Registrul Comerţului în vederea întocmirii formalităţilor necesare modificărilor privind aceste societăţi comerciale, activitate pentru care inculpata a fost remunerată cu sume între 200 şi 1.000 RON.

Din material probator administrat în cauză, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că nu au rezultat suficiente probe care să dovedească faptul că inculpata N., care a exercitat profesia de avocat, ştia sau ar fi trebuit să ştie de frauda fiscală "tip suveică" în care au fost implicate societăţile comerciale coordonate de inculpatul H., pentru fraudarea statului şi neplata TVA.

De altfel, inculpata nu avea nicio obligaţie legală de a urmări modul în care inculpatul H. înregistra achiziţiile/livrările de mărfuri şi nici dacă inculpatul îşi plătea în mod corect obligaţiile fiscale. Chiar dacă ar fi vrut să urmărească aceste aspecte, în cauză, nu rezultă din nicio probă că inculpata avea acces la documentele contabile ale firmelor controlate de inculpatul H. şi că ar fi avut suficiente date pentru a-şi da seama de mecanismul complicat de fraudă carusel, pus la cale de inculpaţii H. şi J..

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit a din C. proc. pen., întrucât fapta nu există. Simpla declaraţie a unui coinculpat, respectiv T. şi presupunerea unui al doilea coinculpat, respectiv A., nu pot conduce la consistenta necesară pentru a se converti în probe certe, decisive şi sigure de vinovăţie.

Referitor la critica parchetului în ceea ce o priveşte pe inculpata X., Înalta Curte reţine că aceasta era angajată din anul 2010 în funcţia de broker la societatea KKKK., cu sediul în Cipru, firmă, la care administrator era soţul acesteia. Pe piaţa intracomunitară aceasta a acţionat ca un intermediar între diverşi comercianţi, cumpărând marfă dintr-o ţară şi vânzând marfa în altă ţară, pe cont propriu sau în baza unui contract de comision. În cadrul relaţiilor cu clienţii, aceasta se ocupa şi de expediţia mărfurilor, iar uneori avea şi rol de finanţator achiziţionând marfă, după care recupera preţul de la importator sau garanta moral plata livrărilor către transportatori, iar pentru activitatea prestată inculpata încasa un onorariu.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpata X. cunoştea că inculpatul H. lucra cu mai multe societăţi comerciale, ceea ce nu presupune automat că acesta se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, chiar dacă desfăşoara activitate comercială o perioadă pe aceea firmă şi apoi aceasta era "abandonată" pentru a nu se plăti taxele şi impozitele aferente activităţii desfăşurate. Potrivit dispoziţiilor art. 7 pct. 26 din Codul fiscal, "persoane afiliate", cărora li se aplică un anumit regim fiscal, desfăşurarea unei/unor activităţi comerciale prin folosirea mai multor firme, neputând fi ab initio, nici măcar indiciul săvârşirii unei fapte penale.

Însă, din acelaşi material probator nu a rezultat că inculpata X. i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, că a coordonat ca o parte din aprovizionările cu mărfuri (carne) provenită din achiziţii intracomunitare să ajungă la destinatarul final, cunoscând circuitul de fraudă carusel, că a asigurat comunicarea între inculpatul H. şi inculpatul B. spre a se stabili momentul în care transporturile beneficiau de protecţie la punctele de trecere a frontierei, că a acordat sprijin moral inculpatul H., fapt ce a determinat continuarea practicilor evazioniste.

Aşadar, activitatea profesională desfăşurată de inculpată nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă şi nici subiectivă a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, astfel că fapta nu există din perspectiva C. pen., fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen., cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Cu privire la critica referitoare la inculpaţii R. şi S., Înalta Curte reţine că inculpatul S. a fost angajat la firma coordonată de inculpatul H., S.C. SSS., în perioada iunie 2013 - august 2013 şi avea ca atribuţii să asiste la desigilarea tirurilor care veneau din exterior, în prezenţa reprezentanţilor Gărzii Financiare, totodată, era împuternicit pentru diverse bănci în scopul retragerii sau depunerii de bani, la solicitarea inculpatului H., F. şi E.. În perioada cât a fost angajat acesta a retras din conturile S.C. EEE. suma de 557,592.00 RON şi din conturile S.C. FFF. suma de 26,800.00 RON şi a depus suma de 2,980,915.00 RON în conturile S.C. EEE., S.C. HHH., S.C. FFF., FFFF. şi DDDD..

Din materialul probator administrat a rezultat că activitatea desfăşurată de inculpatul S. se poate încadra în latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, însă nu au rezultat dovezi că acesta a avut reprezentarea că ajută la fraudarea statului prin neplata TVA într-un circuit de fraudă tip carusel. Inculpatul nu avea atribuţii de întocmirea facturilor sau a altor documente fiscale şi nicio altă atribuţie care să-i permită să urmărească circuitul mărfii şi a banilor prin societăţile coordonate de inculpatul H., ci depunea şi retrăgea bani din conturile firmelor coordonate de inculpatul H. cu justificarea pe care acesta din urmă i-o dădea şi pe care inculpatul o menţiona pe borderourile bancare. Singurul indiciu pe care inculpatul îl avea era faptul că inculpatul H. coordona mai multe societăţi comerciale, prin care acesta rula sume de bani şi pe care acesta le folosea pentru a importa şi vinde apoi marfă.

O altă atribuţie pe care o avea inculpatul era aceea de a completa CMR-urile după ce tirurile cu marfă ajungeau la depozit, pentru ca marfa să fie livrată în ţară, iar acest lucru îl făcea conform facturii întocmite de celelalte inculpate, practic, inculpatul nu vedea toate facturile întocmite de inculpate, ci doar pe ultima, cea care ajungea la destinatarul final.

Ca atare, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că din probele administrate (suporţii optici şi notele de redare a interceptărilor au fost excluse de prima instanţă) nu rezultă că inculpatul a indus în eroare inspectorii ANAF, aflaţi în verificări cu privire la locul unde se află sediul S.C. EEE., modalitate în care a creat premisele ca inculpatul H. să poată transporta marfa la destinatarii finali.

Susţinerea parchetului că inculpatul H. i-a cerut inculpatului S. ca, pentru transporturile, care nu au fost indisponibilizate, să fie întocmite acte care să ateste o livrare a mărfii către Bulgaria, este nedovedită, întrucât din probele administrate nu au rezultat dovezi că inculpatul S. a înţeles scopul solicitării inculpatului H. ca fiind demers de evaziune fiscală, acesta necunoscând cum să storneze o factură şi nici care este semnificatia acestei stornări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că nu există probe din care să rezulte că acest inculpat ar fi implicat în coordonarea şoferilor. Inculpatul S. a declarat că inculpata C. era persoana de legătură cu conducătorii auto, cărora le comunica destinaţia finală în care trebuia să ajungă marfa. Audiaţi fiind, conducătorii auto nu l-au menţionat pe inculpatul S., iar după ce a fost anchetat cu privire la activitatea firmei S.C. EEE., inculpatul S. şi-a dat demisia din firma lui FF., ceea ce întăreşte ideea lipsei de conivenţă infracţională între cei doi. Datorită timpului scurt petrecut de inculpatul S. în firma inculpatului H., precum şi a faptului că, la primul incident în care s-au indisponibilizat trei tiruri cu marfă, acesta şi-a dat demisia, precum şi pregătirii intelectuale a inculpatului, rezultă că există un dubiu că acesta a înţeles că ajută prin activitatea sa la comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine că soluţia de achitare a acestui inculpat dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică.

Cu privire la inculpatul R., Înalta Curte reţine că acesta a fost angajat la firma coordonată de inculpatul H., S.C. SSS., în perioada mai 2013 - martie 2014 şi avea ca atribuţii să asiste la desigilarea tirurilor care veneau din exterior în prezenţa reprezentanţilor Gărzii Financiare, era împuternicit pentru diverse bănci în scopul retragerii sau depunerii de bani, la solicitarea inculpatului H., şofer pe maşina personală, ţinea legătura cu conducătorii auto din momentul în care aceştia ajungeau la depozit, avea alte atribuţii administrative sau logistice.

Din actele dosarului, a rezultat că în perioada cât a fost angajat, acesta a retras din conturile S.C. JJJ., S.C. KKK. şi S.C. RRR. S.R.L., S.C. NNN. suma totală de 2.412.350 RON şi a depus în conturile S.C. JJJ., S.C. KKK. şi S.C. RRR. S.R.L., S.C. NNN., S.C. MMM., S.C. HHH., S.C. EEE., DDDD. şi FFFF. suma totală de 3.194.783,43 RON. De asemenea, în perioada 13.11.2013 - 31.01.2014, inculpatul R. a primit prin sistemul LLLL. suma totală de 75.000 RON astfel: 13.11.2013 - 20.000 RON, 16.11.2013 - 20.000 RON, 26.11.2013 - 7.000 RON, 04.12.2013 - 15.000 RON, 06.12.2013 - 8.000 RON, 31.01.2014 - 5.000 RON, bani care au fost remişi inculpatei G..

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine că activitatea desfăşurată de inculpatul R. se poate încadra în latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, însă din probele administrate nu există dovezi care să conducă la concluzia că inculpatul a avut reprezentarea că ajută la fraudarea statului prin neplata TVA-ului într-un circuit de fraudă tip carusel.

Inculpatul R. nu avea atribuţii de întocmire de facturi sau alte documente fiscale şi nicio altă atribuţie care să-i permită să urmărească circuitul mărfii şi a banilor prin societăţile coordonate de inculpatul H..

Contrar susţinerii acuzării, Înalta Curte, ca şi instanţa de fond, constată că nu există probe din care să rezulte că activitatea de desigilarea tirurilor care veneau din exterior sau operaţiunile punctuale de retragere sau depunere de bani în conturile firmelor, la indicaţiile lui H., i-ar fi putut crea inculpatului R. imaginea de ansamblu a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul H..

Având în vedere atribuţiile concrete ale inculpatului R. şi pregătirea sa profesională, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că există un dubiu că acesta a înţeles că ajută, prin activitatea sa, la comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală, astfel că soluţia de achitare dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică.

Cu privire la criticile ce îl vizează pe inculpatul W., Înalta Curte are în vedere că, la data săvârşirii infracţiunilor, acesta deţinea funcţia de şef de Punct Poliţie de Frontieră Vărşand, care avea ca atribuţie, printre altele, organizarea efectuării controlului trecerii frontierei de stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 105/27.06.2001, şeful punctului de trecere este poliţist de frontieră şi împreună cu şefii tuturor autorităţilor, care au, potrivit legii, competenţe de control la trecerea frontierei de stat pentru mărfuri şi călători, cooperează pentru organizarea activităţii de control.

În ceea ce priveşte evidenţierea în baza de date a transporturilor de carne provenite din achiziţiile intracomunitare, acestea erau reglementate prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3752 din 05.12.2013 privind monitorizarea transporturilor de bunuri din ţări ale Uniunii Europene şi prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3774 din 11.12.2013, care nu sunt opozabile poliţiştilor de frontieră.

Potrivit adresei I.T.P.F. Oradea nr. 257691 din 27.05.2014, poliţia de frontieră nu avea la dispoziţie o astfel de bază de date şi, deci, nici nu putea opera într-o astfel de bază de date aflată la dispoziţia ANAF. De altfel, aşa cum rezultă din O.U.G. nr. 105/27.06.2001, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi, atribuţiile poliţiştilor de frontieră se limitau la solicitarea documentelor de transport, pe care le remiteau apoi funcţionarilor ANAF, pentru verificare, în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor celor două ordine ale Preşedintelui ANAF. Prin urmare, rezultă că poliţiştii de frontieră nu aveau atribuţii de evidenţiere în baza de date a transporturilor de carne provenită din achiziţiile intracomunitare.

Aşadar, Înalta Curte reţine că în materialul probator administrat în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul W. a făcut vreun demers pe lângă poliţiştii de frontieră sau pe lângă funcţionarii ANAF pentru a nu a fi luate în evidenţă transporturile de carne din spaţiul intracomunitar.

Totodată, în calitate de şef al PTF Vărşand, inculpatul W. nu efectua control la punctul de trecere al frontierei, astfel că, sub aspectul atribuţiilor de serviciu, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate obiectivă şi nici subiectivă în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, fiind corect temeiul achitării inculpatului pentru această infracţiune, respectiv art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Referitor la complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de inculpatul W., având în vedere că au fost excluşi suporţii optici şi notele de redare din ansamblul materialului probator, Înalta Curte reţine că nu există probe care să dovedească ajutorul dat de către inculpat în exercitarea atribuţiile de serviciu în PTF Vărşand, respectiv că inculpatul, cu ştiinţă, nu a evidenţiat în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H., împrejurare în care s-au creat premisele ca marfa respectivă să fie sustrasă controlului fiscal şi introdusă într-un circuit fictiv de natură să creeze aparenţa unor achiziţii/livrări interne, modalitate în care a fost eludată plata TVA-ului.

Concluzionând, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că din probele administrate nu a rezultat că inculpatul W. l-ar fi ajutat pe inculpatul H. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, prin sprijinul ca transporturile de marfă ale inculpatului H. să nu fie înregistrate în aplicaţia trafic control. Astfel fiind, în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatului W. pentru ambele infracţiuni.

Cu privire la critica parchetului relativ la infracţiunea de dare de mită în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D., Înalta Curte reţine că inculpatul, în calitate de funcţionar public în cadrul I.T.P.F. Vărşand, în perioada 30-31.01.2014, a remis suma de 9600 RON inculpatului W., cu scopul ca acesta din urmă să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu referitoare la evidenţierea în aplicaţia "trafic control" a transporturilor intracomunitare de carne.

Înalta Curte constată, din probele administrate, că actul în legătură cu care s-a dat suma de bani nu intra în atribuţiile funcţionarului public, deoarece inculpatul nu avea atribuţii privind evidenţierea în baza de date a transporturilor de carne din achiziţiile intracomunitare, astfel că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii dare de mită prev. de art. 290 din C. pen. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, situaţie în care soluţia de achitare dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V., Înalta Curte are în vedere că în sarcina acestuia s-a reţinut că în perioada noiembrie - 15 decembrie 2013 şi februarie - martie 2014, a sprijinit grupul infracţional organizat coordonat de către inculpatul H. şi J., prin aceea că a ajutat membrii grupului să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care în perioada în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în PTF Borş -P1, precum şi că în calitate de funcţionar în cadrul AJFP Bihor, în perioada în care s-a aflat delegat în PTF Borş-P1, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a primit suma totală de 7500 RON, cu scopul de a nu evidenţia în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H.,

Din materialul probator administrat în cauză, respectiv din cuprinsul declaraţiilor martorilor SSSS., TTTT., RRRR., Înalta Curte, ca şi instanţa fondului, reţine că poliţiştii de frontieră luau documentele de transport şi le înmânau funcţionarului ANAF, nefiind exclus ca poliţistul de frontieră să nu dea mai departe actele funcţionarului ANAF.

De altfel, în declaraţiile date, martorii TTTT. şi RRRR. au arătat că apelativul "doctorul" l-ar avea un şef al ungurilor şi niciunul dintre martori WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF. nu l-a recunoscut pe inculpatul V..

Concluzionând, din probele administrate rezultă existenţa unui dubiu cu privire la inculpatul V., având în vedere că dintre toţi inculpaţii audiaţi, singura care cunoaşte identitatea "doctorului" este inculpata G., care a dat în faza de urmărire penală declaraţii contradictorii. Astfel, în primul ciclu de judecată a păstrat tăcerea, la fel şi în faza apelului, deci o eventuală condamnare a inculpatului nu se poate întemeia ul singuli pe această declaraţie, în cauză, fiind aplicabil principiul in dubio pro reo, potrivit căruia în mod corect s-a dispus de către prima instanţă achitarea inculpatului V. pentru cele două infracţiuni.

În ceea ce priveşte critica formulată de parchet vizându-l pe inculpatul U., Înalta Curte are în vedere că în sarcina acestuia s-a reţinut că, în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, prin intermediul unui funcţionar în cadrul AJFP Bihor şi că în aceiaşi perioadă, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a remis unui funcţionar în cadrul AJFP Bihor diferite sume de bani, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu privire la monitorizarea transporturilor de carne provenite din achiziţii intracomunitare, apreciate prin prisma Ordinului ANAF nr. 3774/2013 ca fiind cu risc fiscal.

Din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul U. a asigurat prin firma sa, S.C. VVVV. S.R.L., transportul mărfurilor aparţinând inculpatului H..

Astfel, o parte din camioanele firmei S.C. VVVV. S.R.L. sau ale altor firme de transport găsite de inculpata G., pe bursa transporturilor, pentru a asigura transportul mărfurilor inculpatului H., este posibil să fi beneficiat de "tratamentul" preferenţial de la punctele de trecere a frontierei, dar nicio declaraţie a vreunui şofer nu l-a indicat pe inculpatul U. ca fiind cel care i-a coordonat pentru trecerea frontierei, ci se indică numai numele inculpatului B. sau ale angajaţilor inculpatului H..

Având în vedere probatoriul administrat, Înalta Curte reţine că nu a rezultat că inculpatul U. a dat vreo sumă de bani funcţionatului cunoscut sub numele "doctorul" pentru a facilita tranzitul camioanelor încărcate cu marfă ale inculpatului H. sau că a cunoscut acest lucru, declaraţia inculpatei G. fiind singulară şi subiectivă, fapt ce a determinat înlăturarea acestei, astfel, în raport cu acesta nu numai că nu se poate cuantifica numărul de acte materiale, dar nici sumele, momentul şi condiţiile în care au fost remise aceste sume de bani.

De altfel, din actele dosarului nu a rezultat nicio altă probă din care să reiasă că inculpatul U. a ştiut că autocamioanele S.C. VVVV. S.R.L. beneficiau de tratamentul preferenţial de la punctele de trecere a frontierei, în afară de declaraţiile inculpatului H. care a declarat că "e posibil să fi ştiut" şi declaraţiile subiective şi singulare ale inculpatei G..

Or, din probele administrate a rezultat că nu există fapta acestuia de acordare de ajutor inculpaţilor H. şi J. pentru ca aceştia să eludeze plata obligaţiilor fiscale-TVA, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât fapta nu există, astfel că soluţia de achitare dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte critica parchetului vizând greşita achitare a inculpatului U. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, Înalta Curte constată că, prin actul de sesizare, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, în perioada februarie 2013- martie 2014, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a remis unui funcţionar din cadrul AJFP Bihor diferite sume de bani, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu privire la monitorizarea transporturilor de carne provenite din achiziţii intracomunitare, apreciate prin prisma Ordinului ANAF nr. 3774/2013 ca fiind cu risc fiscal.

Aşa cum s-a reţinut anterior, inculpatul U. a asigurat prin firma sa, S.C. VVVV. S.R.L., transportul mărfurilor aparţinând inculpatului H.. De asemenea, o parte din camioanele firmei S.C. VVVV. S.R.L. sau ale altor firme de transport găsite de inculpata G., pe bursa transporturilor, pentru a asigura transportul mărfurilor inculpatului H., este posibil să fi beneficiat de "tratamentul" preferenţial la punctele de trecere a frontierei, dar nicio declaraţie a vreunui şofer nu l-a indicat pe inculpatul U. ca fiind cel care i-a coordonat pentru trecerea frontierei, ci a fost indicat numele inculpatului B. sau ale angajaţilor inculpatului H..

Din actele dosarului rezultă că inculpatul U. este cetăţean austriac şi a administrat în fapt, în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, S.C. VVVV. S.R.L., al cărei administrator de drept era inculpata G., iar acesta era într-o relaţie de concubinaj îndelungată cu sora martorei G. şi trăieşte în Austria.

Aşadar, în sarcina acestuia s-a reţinut că l-a ajutat pe inculpatul H., prin intermediul unui functionar corupt, ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat şi a remis funcţionarului din cadrul AJFP Bihor, diferite sume de bani, cu scopul ca acesta să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu privire la monitorizarea transporturilor de carne provenite din achiziţii intracomunitare, apreciate prin prisma Ordinului ANAF nr. 3774/2013 ca fiind cu risc fiscal.

Or, probatoriul administrat cu respectarea dispoziţiilor legale nu a confirmat acuzaţia adusă inculpatului U., în sensul că ar fi dat vreo sumă de bani funcţionatului cunoscut sub numele "doctorul" pentru a facilita tranzitul camioanelor încărcate cu marfă ale inculpatului H. sau că a cunoscut acest lucru. Declaraţia inculpatei G., prin care prezenta împrejurări reţinute şi în acuzaţie, nu se coroborează cu nicio altă probă, fiind singulară şi subiectivă, fapt ce a determinat înlăturarea acesteia, în mod corect, de către prima instanţă.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu există nicio altă probă din care să rezulte că inculpatul U. a ştiut că autocamioanele S.C. VVVV. S.R.L. beneficiau de "tratamentul" preferenţial de la punctele de trecere a frontierei, în afară de declaraţiile inculpatului H. care a declarat că "e posibil să fi ştiut" şi declaraţiile subiective şi singulare ale inculpatei G..

Din actele dosarului rezultă că inculpatul U. stătea mai mult în Austria, iar firma era practic administrată, în lipsa acestuia, de inculpata G., care dispunea cu privire la transporturile ce urma a fi efectuate, încasa sumele de bani şi dădea mita "doctorului".

Aşadar, Înalta Curte constată că prima instanţă a dispus în mod corect achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată şi complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte critica parchetului ce vizează netemeinicia achitării inculpaţilor H., J., O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA., S.C. BB., R., S., I., C., A., F., E., D., B. privitor la infracţiunea de spălare a banilor, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, actual art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Prin Decizia nr. 16/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a arătat că, cel puţin teoretic, subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani. Înalta Curte a reţinut că "infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că, în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune".

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H., J., O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA. şi S.C. BB., verbum regens al infracţiunii este descris ca fiind "a supus unui proces de reciclare suma de 82.484.777 RON (reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar)".

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H., J., O., S.C. Z. verbum regens al infracţiunii este descris ca fiind realizat "prin transferuri succesive între conturile bancare ale acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H., pe de o parte, şi conturile bancare aparţinând S.C. BB. Dumbrava Roşie, judeţul Neamţ şi S.C. AA. Iaşi, respectiv suma de 22.680.444 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar, pentru inculpatele P., S.C. BB. prin transferuri succesive între conturile bancare ale acestei societăţi comerciale şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H. prin intermediul conturilor bancare aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, respectiv suma de 25.494.110 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziţionate intracomunitar, pentru inculpatele Q., S.C. AA. prin transferuri succesive între conturile bancare ale societăţilor inculpate şi cele ale societăţilor comerciale controlate de către inculpatul H. prin intermediul conturilor bancare aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca operaţiuni efectuate cu scopul de a ascunde provenienţa ilicită"

De altfel, transferurile succesive sunt componente ale circuitului de fraudare carusel prin care se reţine că s-a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, verbum regens al infracţiunii de evaziune fiscală şi cel al infracţiunii de spălarea banilor fiind identice.

Or, infracţiunea de spălare de bani presupune existenta unei sume ilicite, provenite dintr-o infracţiune, care se "spală" prin acţiuni care să permită separarea ei de sursă şi mutarea, transferarea acesteia prin tranzacţii financiare menite să inducă în eroare, să creeze aparenţa unei provenienţe licite, provenienţă cu care suma se reîntoarce la vedere, apărând ca obţinută dintr-o activitate comercială perfect legală.

Înalta Curte reţine că în urma probatoriului administrat în cauză, a rezultat că niciunul dintre elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare de bani nu este realizat, astfel că prima instanţă în mod corect a reţinut că fapta nu există şi a dispus achitarea.

Obiectul spălării de bani trebuie să fie o sumă ilicită, respectiv produsul unei infracţiuni predicat or, în cauză, nu se specifică ce infracţiuni au comis inculpaţii pentru a obţine sumele de 82.484.777 RON, 22.680.444 RON, 25.494.110 RON, ce se afirmă că sunt spălate.

Din probele administrate în cauză a rezultat că elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală şi cel al spălării de bani coincid până la identitate, respectiv aceleaşi transferuri succesive, din conturile firmei care face iniţial achiziţia comunitară spre conturile altor firme controlate de inculpatul H. şi ulterior în conturile Z. şi, prin intermediul acestor conturi, către S.C. AA. şi S.C. BB. sunt considerate de acuzare atât mecanismul fraudei carusel-evaziune fiscală, cât şi mecanismul procesului de reciclare-spălarea banilor.

Aşadar, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că infracţiunea de spălare de bani nu are o existenţă autonomă, iar în ceea ce priveşte finalitatea infracţiunii de spălare de bani este întotdeauna ascunderea, disimularea originii banilor, ori transferurile ar trebui să aibă ca scop disimularea originii mărfurilor achiziţionate, care aveau caracter intern, dar trebuie să pară intracomunitare, pentru a se deduce TVA-ul aferent. Or, aceste transferuri nu au ca finalitate ascunderea originii sumelor de 82.484.777 RON, 22.680.444 RON, 25.494.110 RON, ce se reţin a fi supuse procesului de "spălare", reciclare.

Pe cale de consecinţă, soluţia pronunţată de prima instanţă, de achitare a inculpaţilor H., J., O., P., Q., S.C. Z., S.C. AA. şi S.C. BB. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, este legală şi temeinică.

Cu privire la critica parchetului ce vizează greşita achitare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului O., Înalta Curte constată că, în fapt, în sarcina acestuia s-a reţinut că, în perioada noiembrie - decembrie 2013, la magazinul situat în localitatea Beclean, jud. Bistriţa Năsăud, aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, a fost efectuat un control de către numita FFFFFF., funcţionar în cadrul Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bistriţa-Năsăud, împrejurare în care au fost constatate încălcării ale unor prevederi legale privind punerea în vânzare a produselor din carne expuse la vânzare în magazinul de desfacere, astfel că, s-a decis aplicarea unei sancţiuni societăţii comerciale.

Înalta Curte reţine că, probatoriul administrat, având în vedere, totodată, şi faptul că au fost excluse probele vizând suporţii optici şi a notelor de redare a interceptărilor, nu confirmă acuzaţia adusă inculpatului, astfel că acesta beneficiază, conform art. 4 din C. proc. pen., art. 6 CEDO şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, de prezumţia de nevinovăţie atât timp cât probele administrate în cauză nu au fost de natură să răstoarne această prezumţie.

Pe cale de consecinţă, în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatului O. potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

Referitor la critica parchetului privind greşita achitare pentru săvârşirea infracţiunii de comercializarea de produse alterate, prevăzută de art. 358 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor O., Y., CC., în calitate de autori şi DD., în calitate de complice, Înalta Curte, în acord total cu raţionamentul logico-juridic al primei instanţe, reţine următoarele:

Ca situaţie de fapt, Înalta Curte are în vedere că în sarcina inculpatului O. s-a reţinut că a fost persoana care s-a ocupat şi de coordonarea magazinelor de desfacere deţinute de S.C. Z., astfel că, acesta, în dorinţa de a-şi maximiza profiturile a dispus în mod frecvent cu privire la punerea în circulaţie a unor produse alterate, modificarea termenelor de valabilitate, pentru a se prelungi ilegal termenul de valabilitate al produselor, precum şi falsificarea ori înlăturarea etichetelor privind originea produselor comercializate pentru a nu se putea releva provenienţa acestora. Persoana care coordona modul în care se derula activitatea de punere în circulaţie a produselor a fost inculpata CC., persoană de încredere a inculpatului O., aceasta având în supraveghere magazinele.

În declaraţiile date, inculpaţii O., Y., CC. au negat că ar fi pus în comercializare produse alterate. Inculpata CC. a declarat că duceau la S.C. Abatorul GGGGGG. S.R.L. Cluj-Napoca la firma de catering BBBB. S.R.L. Cluj-Napoca produsele care mai aveau o zi până la expirare.

În declaraţia dată, inculpata Y. a arătat că firma de catering pe care o deţinea împreună cu sora ei lua mezeluri şi carne de la Z., dar nu erau alterate, furnizau mâncare la creşe şi gradiniţe, angajatele mâncau şi ele din produse, au avut controale sanitar-veterinare, la care niciodată nu s-au constatat deficiente semnificative, nimeni nu s-a îmbolnăvit, nu au avut reclamaţii.

Înalta Curte reţine, din probatoriul administrat, având în vedere şi faptul că au fost excluse notele de redare a interceptărilor, că nu rezultă existenţa unor situaţii în care produse expirate sau necorespunzătoare consumului să fie livrate de la S.C. Z. sau la Abatorul GGGGGG.. Astfel, Înalta Curte constată că nu au existat reclamaţii, cazuri de îmbolnăvire sau buletine de analiză a produselor din care să rezulte că sunt dăunătoare sănătăţii, or, acest aspect nu se poate presupune.

În raport cu elementele de tipicitate obiectivă, o cerinţă esenţială a laturii obiective a infracţiunii de comercializarea de produse cunoscând că sunt alterate sau cu perioada de valabilitate depăşită, este să fie "vătămătoare sănătăţii", aceasta fiind împrejurarea care face diferenţa între răspunderea penală şi cea contravenţională. Or, în speţă, comercializarea de produse cunoscând că sunt alterate sau cu perioada de valabilitate depăşită este o contravenţie şi numai în cazul în care s-ar fi dovedit că sunt vătămătoare sănătăţii ar fi fost o faptă prevăzută de legea penală, cum în mod corect s-a constatat şi de către prima instanţă.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţei ca produsele să fie daunatoare sănătatii, situaţie în care soluţia dispusă de prima instanţă, de achitare a inculpaţilor Y., O. şi CC., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., este legală şi temeinică.

Sub aspectul comiterii complicităţii la infracţiunea de comercializare de produse alterate, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 358 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului DD., se observă că aceasta se referă la infracţiunile de comercializare de produse alterate reţinute în sarcina celor trei inculpaţi (O., CC. şi Y.).

Or, având în vedere că faţă de cei trei inculpaţi anterior menţionaţi s-a dispus achitarea, în calitate de autori pentru această infracţiune, aşa cum s-a reţinut anterior, singura soluţie care putea fi dispusă de prima instanţă este achitarea şi a complicelui pentru aceeaşi infracţiune, în baza aceluiaşi temei, întrucât faptul că acesta a procedat, în perioada 12-19.03.2014, împreună cu echipa de control, la inspecţia depozitului, nu poate reprezenta complicitate la infracţiunea de comercializare de produse alterate, având în vedere că nu există nicio probă care să dovedească că inculpatul YYYYYY. l-ar fi ajutat vreodată pe inculpatul O. în acest sens. Astfel fiind, soluţia de achitare dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică.

Cu privire la critica parchetului ce vizează greşita achitare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului DD., în acord total cu raţionamentul logico-juridic al primei instanţe, Înalta Curte constată că în sarcina acestuia s-a reţinut în acuzare că, în calitate de medic veterinar oficial în cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Cluj, la data de 12 martie 2014, contrar atribuţiilor sale de serviciu a procedat la verificarea selectivă a mărfurilor aflate în depozitul aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, cu privire la care existau suspiciuni că sunt alterate şi cu termenul de valabilitate expirat, precum şi omisiunea acestuia de a proceda la indisponibilizarea cantităţii de marfă care nu a fost supusă controlului sanitar-veterinar, până la verificarea integrală a acesteia, fapt ce a permis comercializarea în continuare a mărfurilor. Prevederea din legislatia primară reţinută a fi încalcată este Regulamentul CE nr. 853/2004 şi Regulamentul CE nr. 178/2002, care au o aplicabilitate generală, ca o lege internă.

De asemenea, conform art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul nr. 111/16.12.2008, în cazul în care, la controalele efectuate, direcţia sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale de funcţionare, poate dispune, printre altele, reţinerea oficială a produselor alimentare de origine animală şi nonanimală. Alte măsuri sunt: sancţionarea contravenţională, suspendarea activităţii, interzicerea desfăşurării activităţii.

Aşadar, în acord total cu raţionamentul logico-juridic al primei instanţe, Înalta Curte reţine, în ceea ce priveşte atribuţiile de serviciu ale inculpatului DD., în sensul că a procedat la verificarea selectivă a mărfurilor aflate în depozitul aparţinând S.C. Z. Cluj-Napoca, că nu este indicată nicio dispoziţie legală care să fie încălcată de acesta prin modalitatea în care a efectuat controlul la unitatea controlată.

Din probatoriul administrat a rezultat că echipa de control îşi alegea strategia de control, că era o cantitate mare de marfă, care nu putea fi verificată într-o singură zi, că nu se putea sta în depozit mai mult de 15-20 minute datorită temperaturilor scăzute, precum şi că echipa a ales să înceapă controlul cu mărfurile provenite de la societăţile comerciale partenere, suspecte, aflate pe o listă pusă la dispoziţie de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Din declaraţiile tuturor martorilor, rezultă că depozitul S.C. Z. era controlat des de DSVSA şi nu au existat probleme majore şi nici în urma controlui din 12-19.03.2014 nu s-au depistat deficienţe majore, activitatea depozitului fiind suspendată, dat fiind că nu au existat documente de trasabilitate, documente care se aflau în posesia organelor de cercetare penală.

Astfel, Înalta Curte reţine că măsurile luate de echipa de control, formate din inculpaţii DD., EE. şi martorul WWWWWW., în data de 12.03.2014, de a se dispune sancţionarea contravenţională şi reţinerea oficială doar a unor produse şi nu a întregii cantităţi de marfă, sunt măsuri proporţionale cu gravitatea faptelor şi anume, etichetare necorespunzătoare, întreţinerea igienico-sanitară a depozitului, pentru care avea termen deja acordat dintr-un control anterior 31.03.2014, şi deficienţe de trasabilitate a produselor, care nu era imputabilă firmei cât timp calculatoarele şi documentele fuseseră ridicate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. De altfel, s-a dovedit ulterior că o parte din marfa care a fost reţinută oficial a corespuns din punct de vedere al prevederilor legale, în urma analizei făcute de LSVSA Bihor.

Totodată, din întreg materialul probator administrat a rezultat că niciun membru al echipei de control nu ştia ce caută şi s-a apreciat că trebuie controlată întreaga marfă. Deopotrivă, nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă că în cazul unei inspecţii trebuie aplicată măsura reţinerii oficiale întrucât aceasta este o sancţiune, iar nu o măsură asiguratorie. De altfel, în timpul desfăşurării unei inspecţii nu se poate dispune o sancţiune înainte de a se face controlul mărfurilor şi a se depista deficienţe în activitatea depozitului.

Înalta Curte constată şi că nu s-a indicat de către acuzare care ar fi paguba produsă de inculpat prin actul neîndeplinit sau prin îndeplinirea defectuoasă a acestuia. Mai mult, se constată că o parte din marfa care a fost reţinută oficial, în urma analizei făcute de LSVSA Bihor, a corespuns din punct de vedere al prevederilor legale.

Concluzionând, în mod corect prima instanţă a reţinut ca nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatului DD. (nu se poate reţine că inculpatul nu ar fi îndeplinit un act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos - elementul material - şi prin aceasta ar fi provocat o pagubă - urmarea imediată -) şi a dispus achitarea acestuia, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Cu privire la critica parchetului ce vizează greşita achitare a inculpatului EE. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea faptuitorului, prevăzută de art. 269 din C. pen., Înalta Curte, în acord total cu raţionamentul logico-juridic al primei instanţe, constată că în sarcina inculpatului EE. s-a reţinut că în calitate de inspector în cadrul DSVSA Cluj, cunoscând că urmarea solicitării organelor judiciare, se va efectua un control la S.C. Z., a comunicat acest lucru inculpatului O. cu privire la controlul care urma să fie efectuat şi i-a asigurat acestuia timpul să ia măsuri pentru a ascunde marfa alterată.

Aşadar, activitatea ce se impută inculpatului EE., de a comunica inculpatului O. faptul că vor veni în control, în condiţiile în care doctorul DD. era deja acolo, nu i-a asigurat acestuia timpul să ia măsuri pentru a ascunde eventuala marfă alterată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 68/2005, în toate cazurile de urgenta, în funcţie de gradul de risc, atunci când au fost notificate situaţii periculoase pentru sănătatea publică cu privire la alimente şi furaje, autorităţile competente, în conformitate cu legislaţia în vigoare, iau măsuri pentru: a) colectarea tuturor informaţiilor necesare de la toate părţile implicate; b) organizarea controalelor cu privire la siguranţa alimentelor şi furajelor.

Înalta Curte are în vedere că în cauză suportii optici şi notele de redare a interceptărilor au fost excluse din materialul probator, iar din toate celelalte probe administrate nu au rezultat dovezi că inculpatul ştia de existenţa vreunei mărfi alterate sau de vreo cercetare iniţiată de organele judiciare privitoare la acest aspect.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii, nefiind întrunite nici latura subiectivă şi nici cea obiectivă a infracţiunii de favorizarea faptuitorului, situaţie în care, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatul EE. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 din C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Cu privire la critica parchetului ce vizează greşita achitare a inculpaţilor H., J., I., C., A., T., F., E., D., B., G., W., O., P., Q., N., U., V., X., R. şi S. pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 376 alin. (1), (2) din C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Aliniatul 6 al aceluiaşi articol, stabileşte că prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Din conţinutul dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ trei condiţii, respectiv grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să funcţioneze în mod coordonat pentru o anumită perioadă de timp, să acţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. În ceea ce priveşte modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii/infracţiunilor, iar caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control, cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, etc. Astfel, ca grupul infracţional să nu aibă un caracter ocazional este necesar să fie constituit pe baza unui "studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia.

Înalta Curte reţine că în cauză, parchetul a susţinut că grupul infracţional a fost iniţiat de inculpaţii H. şi J., a avut o structură determinată, roluri prestabilite pentru membrii săi, întreaga activitate infracţională a fost condusă şi coordonată de acelaşi grup de persoane, după un plan bine stabilit, prin intermediul unor societăţi comerciale la care acestea deţineau controlul direct sau indirect, prin persoane interpuse, în scopul obţinerii de venituri ilicite.

S-a mai reţinut că infracţiunea scop a grupului este infracţiunea de evaziunea fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. în formă agravată, pedepsită cu închisoarea mai mare de 10 ani, conform prevederilor art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că prin încheierea din data de 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii G., U., V., W. din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 68 acte materiale, în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 68 acte materiale şi din constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen. în constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte, în acord total cu raţionamentul logico-juridic al primei instanţe, reţine că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat reţinute în sarcina inculpaţilor.

Astfel, s-a reţinut în acuzare că inculpaţii H., J., O., P. şi Q. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, iar ceilalţi inculpaţi, respectiv inculpaţii I., C., A., T., F., E., D., B., G., W., N., U., V., X., R. şi S., au sprijinit grupul astfel constituit.

Prealabil este de reţinut că infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat este o infracţiune autonomă în raport cu infracţiunea scop al grupului, fiind teoretic posibil ca un inculpat să nu fie găsit vinovat de comiterea infracţiunii scop al grupului, dar să existe dovezi de vinovăţie a acestuia în raport cu infracţiunea de grup infracţional organizat. Însă, aşa cum s-a expus anterior, inculpatele P. şi Q. au fost achitate pentru săvârşirea infracţiunii scop al grupului - evaziunea fiscală, iar faţă de temeiul achitării - fapta nu există - şi de argumentele aduse în susţinerea acestei soluţii, nu se poate reţine în sarcina celor două inculpate că au constituit, împreună cu inculpatii H. şi J. un grup infracţional organizat.

Astfel, întrucât nu există infracţiunea scop al grupului, nu există nici infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat şi se impune achitarea inculpatelor P. şi Q., cum în mod corect s-a dispus în primă instanţă.

În ceea ce le priveşte pe inculpatele S.C. AA. şi S.C. BB., aşa cum s-a expus anterior, nu sunt întrunite elementele de tipicitate nici cu privire la latura obiectivă şi nici cu privire la latura subiectivă în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât nu au rezultat probe că s-au aflat în spatele acestor tranzactii, că au participat în cunoştinţă de cauză la un circuit de fraudă a TVA. În acest sens, în cazul acestor inculpate, s-a constatat că fapta nu există şi s-a dispus achitarea în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte reţine că, din probele administrate în cauză, a rezultat că acestea nu l-au avut ca partener de afaceri pe inculpatul H.. În declaraţia dată, inculpata P. a arătat că l-a cunoscut pe acesta în sala de judecată, iar inculpata Q. a declarat că l-a cunoscut doar într-un context particular. De asemenea, în declaraţiile date, inculpatul H. a declarat că nu a cunoscut-o pe inculpata P., iar în ceea ce o priveşte pe inculpata Q., din primele declaraţii a rezultă că administratorii S.C. AA. şi Q. au încercat, la o întâlnire pe care au avut-o la Cluj, să-l convingă pe H. să le livreze direct lor, "sărindu-l" pe J. (Z. SRL), aspecte care au fost confirmate şi de declaraţiile date de martorul FFFFFFF.. Totodată, relevante din perspectiva inexistentei unei conivenţe infracţionale între inculpaţii H. şi, eventual, inculpatul J., pe de o parte şi inculpatele P. şi Q., pe de altă parte, sunt şi declaraţiile martorului GGGGGGG., angajat al S.C. AA., şi ale inculpaţilor F. şi E..

Faptul că mărfurile importate erau achitate în avans lui S.C. Z. de către S.C. AA. şi S.C. BB. nu constituie dovada că acestea subvenţionau firmele coordonate de inculpatul H., ci faptul că furnizorul extern solicita banii în avans pentru a încărca marfa, iar inculpatul H. impusese la rândul său această regulă partenerilor săi de afaceri.

Contrar criticilor formulate de parchet, din probatoriul administrat, Înalta Curte constată că singura probă se bazează pe declaraţia inculpatului H., în care a arătat că reprezentanţii S.C. AA. şi S.C. BB. cunoşteau circuitul infracţional. Însă, inculpatul H. nu a precizat pe ce anume se bazează în afirmaţiile sale, mai cu seamă că acestea le contrazic pe cele iniţiale, în care a arătat că nu le-a avut ca partenere de afaceri şi nu le-a cunoscut în aceste context pe inculpate, iar în ceea ce priveşte convorbirile telefonice interceptate acestea au fost excluse din ansamblul materialului probator.

Prin urmare, probele administrate în cauză nu au făcut dovada indubitabilă a existenţei unei conivente infracţionale între inculpaţii H. şi, eventual, inculpatul J., pe de o parte, şi inculpatele P. şi Q.. Rezultă, aşadar, că inculpatele P. şi Q. nu au avut vreun rol atribuit în cadrul grupului infracţional organizat, neputând fi astfel reţinută infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat în sarcina acestora, situaţie în care soluţia pronunţată de prima instanţă, respectiv achitarea întrucât fapta nu există, este legală şi temeinică.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O., aşa cum s-a reţinut anterior, prima instanţă în mod corect a dispus achitarea în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), astfel încât, nu se poate reţine vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii scop.

Din actele dosarului, nu rezultă că inculpatul O. ar fi avut vreun rol în cadrul grupului infracţional organizat, astfel că infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat nu se poate reţine în sarcina acestuia, existând un dubiu rezonabil cu privire la acordul conştient de a implica firma Z. în circuitul evazionist iniţiat de inculpatul H.. În această situaţie, Înalta Curte reţine că prima instanţă, în mod corect, a constatat că fapta nu există şi a dispus achitarea inculpatului O. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

Totodată, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că asocierea dintre inculpaţii H. şi J. este o pluralitate ocazională şi nu un grup infracţional organizat, având în vedere lipsa condiţiei de a fi constituit un grup de minim trei persoane, fiind dispusă, în mod corect, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.

Sub aspectul infracţiunii de sprijinirea unui grup infracţional organizat reţinută în sarcina inculpaţilor I., C., A., T., F., E., D., B., G., W., N., U., V., X., R. şi S., prima instanţă a constatat în mod corect că nu este tipică întrucât forma sprijinirii se poate reţine doar în raport cu un grup deja constituit din minim trei persoane, conform exigentelor art. 367 din C. pen.. Or, în cauză din probele administrate nu rezultă îndeplinirea cerinţelor esenţiale ale grupului infracţional organizat, aşa cum s-a reţinut anterior.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I., C., A., T., F., E., D., B., G., aceştia au fost găsiţi vinovaţi de comiterea infracţiunii de evaziune fiscală sau de infracţiuni de corupţie şi s-a dispus condamnarea acestora, însă chiar dacă au avut un anumit rol, au participat la o pluralitate ocazională şi nu au sprijinit un grup infracţional organizat în sensul art. 367 din C. pen.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N., U., V., X., R., S., W., în mod corect prima instanţă a constatat, din probele administrate în cauză, că nu au avut rolurile atribuite de acuzare şi a dispus achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

Cum apelul parchetului a fost gasit ca nefondat în ceea ce priveşte criticile referitoare la latura penală a cauzei, nu poate fi reţinută nici solicitarea acestuia de admitere a acţiunii civile şi cu privire la inculpaţii faţă de care s-a dispus în primă instanţă achitarea, ca urmare a constatării îndeplinirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunilor de către instanţa de apel şi a dispunerii unor soluţii de încetare a procesului penal întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În continuare, Înalta Curte constată că singurele soluţii de condamnare din sentinţa penală apelată au fost dispuse pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală comise sub forma de participaţie a autoratului sau complicităţii de către inculpaţii A., B., T., C., D., E., F., H., I. şi J..

Inculpaţii condamnaţi, cu excepţia inculpatului T., au declarat apel împotriva sentinţei penale prin care s-a dispus soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, iar pe parcursul judecării apelului s-a solicitat poziţia acestora cu privire la continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. proc. pen., pentru situaţia în care s-ar constata intervenită prescripţia răspunderii penale.

Apelanţii inculpaţi A., B. şi D. au solicitat continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. proc. pen., iar ceilalţi inculpaţi, respectiv C., E., F., H., I. şi J., au precizat că nu înţeleg să solicite continuarea procesului penal, invocând prescripţia răspunderii penale şi încetarea procesului penal.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va analiza cu întâietate apelurile declarate de apelanţii inculpaţi A., B. şi D., care au solicitat continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. proc. pen.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul A., Înalta Curte reţine că inculpatul a invocat nemotivarea hotărârii. Totodată, a solicitat, în esenţă, admiterea apelului şi achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a), lit. b) teza a II-a sau lit. c) din C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât fapta nu există. În principal a solicitat achitarea întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, a solicitat să se constatate că nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă, în sensul că nu a acţionat cu intenţie directă, iar într-un al doilea subsidiar că nu sunt probe că a săvârşit infracţiunea.

Sub aspectul nemotivării hotărârii, Înalta Curte reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, garantat la art. 6 parag. 1 din Convenţie, înglobează, printre altele, dreptul părţilor din proces de a prezenta observaţiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor, iar în condiţiile în care Convenţia nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete, efective, acest drept al părţilor nu poate fi considerat efectiv decât în măsura în care aceste observaţii sunt ascultate, adică temeinic analizate de către instanţa sesizată. Prin urmare, art. 6 din Convenţie impune obligaţia instanţei de a proceda la o analiză efectivă a argumentelor invocate de părţi.

Este adevărat că dispoziţiile menţionate, deşi impun obligaţia instanţei de a motiva hotărârea pronunţată, nu impun un răspuns amănunţit pentru fiecare argument al părţilor (CEDO, cauza Van de Hurk c. Olandei). Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze în funcţie de natura hotărârii iar aprecierea dacă o instanţă şi-a încălcat obligaţia de motivare care rezultă din art. 6 din Convenţie nu se poate analiza decât prin raportare la circumstanţele cauzei (CEDO, cauza Ruiz Torija c. Spaniei).

Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia concretă din speţă, Curtea reţine că prin hotărârea apelată se răspunde exigenţelor unei motivări, atât timp cât prima instanţă a prezentat probele administrate în cauză, a indicat probele pe care le-a considerat relevante pentru reţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor trimişi în judecată, inclusiv pentru apelantul inculpat A., a prezentat faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat şi încadrarea juridică a acestora.

Astfel, Înalta Curte reţine că, în considerentele acesteia prima instanţă nu s-a rezumat doar la aprecieri cu caracter general, ci a realizat un examen propriu cu referiri concrete, ceea ce oferă părţilor argumentele care justifică soluţia dispusă în cauză, situaţie în care nu poate fi reţinută critica apelantului inculpat.

Sub aspectul netemeiniciei soluţiei de condamnare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, Înalta Curte are în vedere că în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpatii H. şi J., prin aceea că, în calitate de contabil, a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale unor societăţi din grup, a ajutat la evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, cunoscând caracterul ilicit al acestor operaţiuni. De asemenea, că a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA, datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România. Totodată, inculpatul A., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, a îndeplinit funcţia de contabil pentru o parte din firmele coordonate de către inculpatul H., întocmind evidenţe contabile, în baza unor documente justificative, cunoscând că în ele erau evidenţiate cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, în sensul că transferul mărfurilor între firmele coordonate de inculpatul H. era doar scriptic, nu şi faptic, precum şi că a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale acceptând că acestea urmau a fi folosite în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat, ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România.

În declaraţiile date de inculpatul A. în faza de urmărire penală, a precizat atribuţiile sale, faptul că avea atribuţii de întocmire a evidenţei contabile a societăţilor comerciale, cunoscând scopul pentru care acestea sunt folosite, respectiv în vederea eludării obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, precum şi că au existat situaţii în care, la solicitarea inculpatului H., a emis facturi fiscale pentru firmele implicate în circuitul comercial.

Inculpatul A. în declaraţiile date a arătat că avea la cunoştinţă cu privire la faptul că firmele din Bulgaria şi Ungaria au fost interpuse în circuitul comercial cu scopul de a se eluda plata TVA, precum şi că societăţile paravan erau folosite în acest scop o durată de maxim 3 luni de zile, în funcţie de momentul când trebuia depusă decontul de TVA. De asemenea, a menţionat că pentru marfa provenită din achiziţii, erau întocmite facturi de livrare către firmele interpuse în circuit, în cuprinsul cărora preţul de vânzare era inferior celui de achiziţie.

Aşadar, inculpatul cunoştea că, în circuitul comercial, erau interpuse firme special înfiinţate/preluate în acest scop.

Declaraţiile inculpatului se coroborează cu declaraţiile inculpatului T. din care rezultă ajutorul activ dat de inculpatul A.:

Totodată, în declaraţia dată, inculpatul A. a precizat că "...motivul pentru care se lucra puţin pe o societate era acela că se colecta TVA şi se sustrageau de la plata acestuia . . . . . . . . . .au existat achiziţii care au fost livrate extern, pe societăti din Cipru, Ungaria, Bulgaria, exemplu MMMM. sau FFFF., scopul fiind evitarea înregistrarii TVA . . . . . . . . . .E. şi I. întocmeau facturi fiscale pentru societăţile comerciale, succesiv, de la cea care făcea achizitia intracomunitară pănă la cea care livra marfa la S.C. Z. sau S.C. NNNN., aceste facturi fiscale aveau preturi de vânzare sub pretul de achizitie, astfel că i-am atras atentia inculpatului H. asupra acestui aspect."

Declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu înscrisurile întocmite în cadrul circuitelor comerciale, dar şi concluziile raportului de expertiză contabilă din care rezultă că transferul mărfurilor între firmele coordonate de inculpatul H. era doar scriptic, nu şi faptic, fiind folosite societăţi comerciale în circuitul fictiv în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, împrejurări cunoscute de inculpatul A..

Având în vedere cele anterior menţionate, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că este dovedită vinovăţia inculpatului A. sub forma intenţiei în raport cu fapta sa, din care rezultă că acesta în calitate de contabil, a acordat sprijin la întocmirea evidenţelor contabile ale unor societăţi din grup, a ajutat la evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, cunoscând caracterul ilicit al acestor operaţiuni, a ajutat la preluarea/cesionarea părţilor sociale ale societăţilor comerciale care urmau a fi folosite în circuitul fictiv, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA, datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, fiind creat un prejudiciul de 23.975.347 RON, pe care inculpatul l-a prevăzut, în calitate de complice, dată fiind activitatea de contabil pentru un număr suficient de firme controlate de inculpatul H. pentru a realiza amploarea activitătii infracţionale şi a pagubei.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul B., Înalta Curte are în vedere că acesta a solicitat, în esenţă, admiterea apelului şi achitarea în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât organele de urmărire penală nu au demonstrat faptul că ar fi prejudiciat, printr-o manoperă frauduloasă, ilicită, bugetul de stat, astfel că în mod greşit s-a dispus condamnarea pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, în care a recunoscut că a intermediat întâlnirea lui H. cu G., urmând ca cei doi să discute despre "doctorul" şi totodată că a direcţionat transporturile de marfă prin vămile Vărşand si Bors, când erau de serviciu funcţionarii care îl ajutau pe X să nu înregistreze camioanele în aplicatia trafic control, dar şi că a pus la dispoziţia inculpatului H., firma sa, FFFF. din Ungaria, spre a fi folosită în circuitul fraudulos, în sensul că marfa inculpatului X apărea în acte ca "trecând" prin firma FFFF. pentru ca mai apoi să fie livrată la beneficiarii reali din România ca fiind marfă intracomunitară, deşi ea nu părăsea niciodată teritoriul României, scopul fiind facturarea fără TVA.

Înalta Curte are în vedere şi declaraţia dată de inculpata E., în care aceasta a precizat "... Referitor la mărfurile achiziţionate de la VVV. Slobozia, Călăraşi şi alte combinate de procesare a cărnii de pui, arăt că soţul meu, F., este cel care a transportat marfa, iar eu am întocmit facturi de livrare pentru o perioadă de timp de la S.C. PPP., iar mai apoi S.C. SSS. către diferite societăţi din România. … În ceea ce priveşte activitatea derulată de S.C. FFFF. arăt că mărfurile erau achiziţionate de către această firmă de la VVV. Slobozia, VVV. Călăraşi şi alţi procesatori de pui. Facturile erau puse într-un plic şi trimise la Cluj-Napoca inculpatul B.. Nu erau înregistrate aprovizionările la această firmă din Ungaria în contabilitatea firmelor inculptului H., însă la indicaţiile acestuia, întocmeam facturi de livrare a mărfii de pe societăţile indicate de inculpatul H. către diferiţi beneficiari din România."

De asemenea, inculpatul F. în declaraţia dată a menţionat că "... la solicitarea inculpatului H. am efectuat mai multe transporturi de carne de pui de la VVV. Slobozia, VVV. Călăraşi ori alte combinate de procesare a cărnii de pui. Arăt că transporturile erau însoţite de CMR, precum şi factură emisă de către furnizor pentru firme din Bulgaria (DDDD., UUU.) şi din Ungaria (FFFF.). La indicaţiile inculpatului H. această marfă o duceam la diferite firme din România fără a părăsi teritoriul României".

Relevantă în cauză este şi declaraţia martorului IIII., şofer, care a declarat următoarele:

"Precizez că am avut un singur control pe parcursul acestei perioade 2012 - 2013 când am efectuat transport de produse din carne de pui în condiţiile sus-menţionate, de la Poliţia economică Slobozia, când încărcasem un TIR cu carne de pui de la S.C. VVV. SLOBOZIA S.A., iar actele mi le dăduse HHHHHHH. şi erau pentru Ungaria. Poliţia economică împreună cu Garda Financiară mi-au sigilat acest TIR şi m-au atenţionat că trebuie să-l duc în Ungaria, spunându-mi că în momentul când ajung la vamă să-i sun. Eu l-am sunat pe F., relatându-i cele întâmplate. Acesta s-a panicat, întrebându-mă detalii despre cum s-a întâmplat acest lucru. După ce am dat detalii lui F. despre acest control, acesta mi-a dat dispoziţie să merg cu marfa în Ungaria, chiar dacă iniţial această marfă trebuia să o duc în Braşov. Am rugat pe IIIIIII., vărul meu, să îl însoţească pe JJJJ., şoferul meu, în Ungaria. JJJJ. împreună cu IIIIIII. au plecat cu acele documente în Ungaria, şi s-au dus până aproape de Debrecen, într-o parcare. La indicaţia lui F., IIIIIII. a luat legătura cu o persoană din Cluj, care nu ştiu cum se numeşte, cu care s-a întâlnit la Debrecen, iar această persoană i-a dat un alt set de documente vărului meu, IIIIIII., din care rezulta că marfa pe care o transportasem de la VVV. SLOBOZIA la Debrecen, provenea de fapt din Ungaria şi trebuia transportată la Bucureşti, la depozitul JJJJJJJ.. Marfa astfel transportată s-a întors către România, a intrat în ţară prin vama Borş, s-a sigilat TIR-ul de Garda Financiară, după ce IIIIIII. prezentase acele documente false şi s-au deplasat către Bucureşti. Au lăsat TIR-ul undeva pe centura Bucureşti, în apropiere de Chitila, la un fel de depozit, iar a doua zi KKKKKKK. cu JJJJ. au luat TIR-ul care era deja desigilat de Garda Financiară, nu cunosc în ce condiţii au plecat către Braşov, unde au descărcat marfa la depozitul menţionat anterior. Toate aceste lucruri le-am făcut din dispoziţia lui F. şi la indicaţiile acestuia.

Mai mult, declaraţiile martorilor LLLLLLL. şi MMMMMMM., şoferi, confirmă coordonarea transporturilor de către B. în scopul de a se sustrage controlului la punctele de trecere a frontierei. Totodată, inculpatul H., în declaraţia dată, a arătat "… În ceea ce priveşte relaţia comercială cu DDDD. BV şi UUU., ambele din Bulgaria şi FFFF., Ungaria, arăt că aceste societăţi comerciale au fost folosite pentru a putea face achiziţii de la VVV. Slobozia, VVV. Călăraşi şi alte societăţi cu profil de comercializare a cărnii de pasăre. În general, se întocmea doar circuitul documentelor care să ateste livrarea mărfii în Bulgaria sau Ungaria, respectiv achiziţiile din cele două ţări, însă marfa circula pe teritoriul României şi am comercializat-o la diferite societăţi comerciale ca S.C. Z., S.C. NNNN. S.R.L. Târgovişte ori S.C. NNNNNNN. Braşov. Nu pot preciza dacă achiziţiile intracomunitare şi livrările interne în legătură cu cele trei firme au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţilor comerciale controlate de către mine."

Din raportul de expertiză contabilă a rezultat că au fost identificate la dosar facturi emise de firmele din România către FFFF., Ungaria, precum şi facturi emise de FFFF., Ungaria către 3 societăţi situate pe primul palier coordonate de inculpatul H. (SC DDD. - 69.837 euro; S.C. LLL. S.R.L. - 178.772 euro; EEE. -1.559.422 euro) în valoare totală de 8.039.775 RON, echivalentul a 1.808.032 euro. Referitor la facturile în valoare totală de 1.808.032 euro emise de FFFF. din Ungaria către cele trei firme situate pe primul palier, s-a constatat că acestea nu au fost înregistrate în contabilitatea firmelor din Romania, iar achiziţiile respective nu au fost declarate la organul fiscal prin declaraţiile 390 - privind achiziţiile şi livrările intracomunitare şi nu au fost declarate nici în deconturile de TVA.

Aşadar, Înalta Curte, având în vedere probele anterior menţionate, respectiv declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, cele ale inculpaţilor E., F., H., declaraţiile martorilor IIII., LLLLLLL. şi MMMMMMM., raportul de expertiză contabilă, reţine, în acord cu prima instanţă, că inculpatul B., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, l-a ajutat pe inculpatul H. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale prin faptul că: a pus la dispoziţia inculpatul H., firma sa FFFF. din Ungaria, spre a fi folosită in circuitul evazionist, în sensul că marfa inculpatului X apărea în acte ca "trecând" prin firma FFFF. pentru ca mai apoi să fie livrată la beneficiarii reali din România ca fiind marfă intracomunitară, deşi ea nu părăsea niciodată teritoriul României, scopul fiind facturarea fără TVA, deşi acesta era calculat în preţul produsului, dar nu era datorat de beneficiarii reali pentru că nu apărea evidenţiat ca atare. În acest scop, inculpatul a împuternicit-o pe martora E., angajata lui H., să facă operaţiuni în conturile FFFF. şi să întocmească documentele contabile, a coordonat conducătorii auto cărora le comunica când trebuiau să ajungă la PTF Vărşand şi Borş în funcţie de momentul în care era asigurată protecţia de către unii dintre funcţionari; a intermediat întâlnirea între inculpaţii H. şi G. în scopul arătat anterior; a întocmit documente de însoţire a mărfurilor care să ateste că livrarea a fost făcută de către o firmă din România, acte care apoi au fost înmânate conducătorilor auto; a coordonat transporturile de carne către destinatarii finali; l-a ajutat pe inculpatul H. să remită foloasele materiale unui funcţionar corupt DGFP Oradea în valoare totală de 75.000 RON, prin intermediul inculpatei G., pentru a se facilita intrarea în ţară a mărfii fără a fi sigilată sau a fi introdusă în aplicaţia "trafic control", prin faptul că le-a făcut conştiinţă celor doi, H. şi G., în acest scop şi apoi, în data de 18.12.2013, a insistat pe lângă H. ca acesta să remită suma de 10.000 RON inculpatei G., care urma să o remită mai departe funcţionarului corupt.

Contrar solicitării inculpatului în sensul că nu se face vinovat, Înalta Curte constată că din probele administrate, rezultă complicitatea inculpatului la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, având în vedere că activitatea sa de sprijinire a circuitului fraudulos de tip suveică nu s-a limitat doar la tranzactiile cu caracter intracomunitar simulat derulate prin firma FFFF., ci au îmbrăcat şi alte forme.

Din actele dosarului, rezultă că inculpatul a coordonat conducătorii auto cărora le comunica când trebuiau să ajungă la PTF Vărşand şi Borş în funcţie de momentul în care era asigurată protecţia de către funcţionarii corupţi, a intermediat întâlnirea între inculpaţii H. şi G. în scopul arătat anterior, precum şi că a întocmit documente de însoţire a mărfurilor care să ateste că livrarea a fost făcută de către o firmă din România, acte care apoi au fost înmânate conducătorilor auto. De asemenea, inculpatul a coordonat transporturile de carne către destinatarii finali, l-a ajutat pe inculpatul H. să remită foloasele materiale unui funcţionar corupt DGFP Oradea în valoare totală de 75.000 RON, prin intermediul inculpatei G., pentru a se facilita intrarea în ţară a mărfii fără a fi sigilată sau a fi introdusă în aplicaţia "trafic control", prin faptul că le-a făcut conştiinţă celor doi H. şi G., în acest scop şi apoi, în data de 18.12.2013, a insistat pe lângă H. ca acesta să remită suma de 10.000 RON inculpatei G., care urma să o remită mai departe funcţionarului corupt.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă în mod corect a dispus condamnarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, având în vedere că probele administrate conduc dincolo de orice dubiu la concluzia că fapta există şi a fost comisă de inculpat cu vinovăţia cerută de lege, situaţie în care apelul declarat de inculpat sub acest aspect este nefondat.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul D., Înalta Curte are în vedere că acesta a solicitat, în esenţă, admiterea apelului şi achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II a din C. proc. pen., sub aspectul comiterii complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, întrucât lipseşte vinovăţia acestuia, invocând împrejurarea că nu a fost decât un simplu angajat care a executat unele acţiuni, fără să realizeze şi să analizeze amploarea şi ilegalitatea faptelor comise.

Înalta Curte reţine, din probele administrate în cauză, că inculpatul D., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpatii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a efectuat operaţiuni de depunere/ridicare numerar în conturile bancare ale firmelor paravan, precum şi că a îndeplinit funcţia de asociat/administrator în cadrul a două societăţi comerciale folosite în circuitul evazionist, iar în anumite situaţii a fost persoana de legătură cu inculpatul W..

Astfel, declaraţia inculpatului D., în care a detaliat activitatea desfăşurată şi persoanele implicate, se coroborează cu declaraţia inculpatului H., din care rezultă că inculpatul D. l-a sprijinit în activitatea sa infracţională, prin aceea că a devenit asociat şi administrator la societăţi comerciale administrate în fapt de inculpatului H., cunoscând că aceste societăţi comerciale erau folosite în lanţul evazionist. Tot din declaraţia inculpatului H. rezultă că inculpatul D. era cel care îl însoţea în diversele călătorii de afaceri pe care le avea în ţară, conducând maşina.

Şi declaraţiile inculpatului F. vin să confirme contribuţia inculpatului D., precizând că, în luna noiembrie 2013, a coordonat, împreună cu inculpatul D., transporturile intracomunitare care au intrat în România prin PTF Borş către beneficiarii finali. Totodată, a precizat că, în luna noiembrie 2012, la cererea inculpatului H., a devenit asociat împreună cu inculpatul D., la două societăţi comerciale, S.C. HHH. şi S.C. SSS., inculpatul fiind administrator la S.C. SSS., iar D. la S.C. HHH.. Tot la cererea inculpatului H., cei doi F. şi D. au deschis conturi la bănci, unde, însoţiţi fiind de H., se duceau şi depuneau sau ridicau bani. Tokenurile de la bănci erau în posesia inculpatului H.. El şi D. au fost de acord să se facă achiziţii intracomunitare pe cele două firme, în care erau asociaţi, iar la solicitarea inculpatului H., au cesionat părţile sociale ale celor două firme unor persoane necunoscute, în momentul în care conturile S.C. HHH. au fost poprite datorită neplăţii taxelor şi impozitelor.

Din declaraţiile inculpatului H. rezultă că, în luna ianuarie 2014, l-a trimis pe numitul D. să-i înmâneze suma de 10.000 RON lui W., însă D. a cheltuit suma de 400 RON şi i-a înmânat restul de 9.600 RON. La data de 30.01.2014, inculpatul R. a ridicat din contul bancar al S.C. KKK. suma de 46.000 RON, din care suma de 10.000 RON a depus-o prin sistemul de transfer rapid LLLL. pe numele inculpatului D. care i-a ridicat de la PTR Arad-CET 10.

Inculpatul W. (şef P.P.F. în cadrul I.T.P.F. Oradea - Sectorul Poliţiei de Frontieră Vărşand, jud. Arad), în declaraţia de la urmărire penală, a recunoscut că s-a întâlnit cu inculpatul D. pe raza localităţii Chişineu-Criş, jud. Arad, iar acesta din urmă i-a remis suma de 9600 RON, bani proveniţi de la inculpatul H..

Declaraţiile inculpaţilor se coroborează şi cu raportul de expertiză contabilă, cu înscrisurile de la O.N.R.C., care confirmă calitatea de asociat şi administrator al inculpatului D. în două societăţi comerciale folosite drept paravan în circuitul fraudulos, cu înscrisurile emise de unităţile bancare, din care rezultă că inculpatul D. era împuternicit la bancă să ridice şi să depună numerar în/din firmele administrate de inculpatul H., precum şi cu înscrisurile provenite de la societatea de transfer rapid LLLL..

În plus, este de reţinut şi că inculpatul D., în faţa instanţei de fond, a recunoscut faptele comise şi a solicitat aplicarea procedurii simplicate, conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că prima instanţă în mod corect a dispus condamnarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, având în vedere că probele administrate conduc dincolo de orice dubiu la concluzia că fapta există şi a fost comisă de inculpat cu vinovăţia cerută de lege, situaţie în care apelul declarat de inculpat sub acest aspect este nefondat.

Deşi apelanţii inculpaţi E. şi F. au precizat în faţa Înaltei Curţi că nu doresc continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. proc. pen., la dezbaterea apelurilor, avocatul desemnat din oficiu pentru inculpata E. şi avocatul ales al inculpatului F. au solicitat achitarea inculpaţilor sub aspectul complicităţii la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

Faţă de această solicitare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., exercitarea acţiunii penale este împiedicată de intervenirea prescripţiei răspunderii penale, iar, în acest caz, doar inculpatul poate solicita continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. proc. pen.

În lipsa unei cereri de continuare a procesului penal din partea inculpatului, acţiunea penală se stinge, conform art. art. 17 alin. (2) rap. la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., prin pronunţarea unei hotărâri de încetare a procesului penal.

Totodată, potrivit art. 396 alin. (7) din C. proc. pen., numai în caz de continuare a procesului penal ca urmare a solicitării inculpatului, se poate pronunţa o soluţie de achitare, dacă se constată incidenţa vreunuia din cazurile prevăzute în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., iar potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol, dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) - d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că instanţa de judecată poate continua procesul penal şi poate pronunţa o soluţie de achitare, dacă se constată incidenţa vreunuia din cazurile prevăzute în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., ori o soluţie de încetare, în situaţia în care se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., numai în cazul în care inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. proc. pen.

Cum în cauză inculpaţii E. şi F. nu au solicitat continuarea procesului penal, Înalta Curte constată că exercitarea acţiunii penale în continuare este împiedicată în situaţia intervenirii prescripţiei răspunderii penale, iar singura soluţie ce se poate dispune într-o astfel de situaţie, conform art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., este încetarea procesului penal.

Astfel fiind, solicitarea de achitare a inculpaţilor E. şi F. nu poate fi analizată de către instanţa de apel, atât timp cât nu s-a solicitat continuarea procesului penal de către cei doi inculpaţi.

Inculpaţii C., H., I. şi J. au solicitat constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă, încetarea procesului penal cu privire la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

Constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi încetarea procesului penal sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală (autorat sau complicitate) au solicitat, în subsidiar, şi apelanţii inculpaţi A., B., D., E. şi F., dar şi procurorul.

Preliminar, Inalta Curte reţine că prima instanţă, în argumentarea soluţiilor de încetare a procesului penal cu privire la unele infracţiuni reţinute în sarcina unora dintre inculpaţi, ca urmare a intervenirii prescripţiei penale, a făcut trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 şi Decizia nr. 67/2022 a Inaltei Curţi de Casaţia şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept, reţinând că legea penală în vigoare în perioada cuprinsă între 24 iunie 2018 şi 31 mai 2022, în care nu a existat întreruperea termenului de prescriptie generală, este lege penală mai favorabilă, soluţie necriticată de parchet sau de vreuna dintre părţi.

Având în vedere considerentele de principiu expuse anterior, cu privire la evoluţia jurisprudenţială în materie de prescripţie şi efectele acesteia în prezenta cauză (pct. I), Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reţine că legea penală mai favorabilă este legea penală în vigoare în perioada cuprinsă între 24 iunie 2018 şi 31 mai 2022, în care nu au existat cauze de întrerupere a termenului de prescriptie generală, şi, pe cale de consecinţă, nici termenul special de prescripţie, prevăzut de dispoziţiile art. 155 alin. (4) din C. pen., operând doar termenul general de prescripţie, prevăzut de art. 154 din C. pen.

În verificarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală, Înalta Curte constată că inculpaţii H. şi J. au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), iar inculpaţii I., C., A., T., F., E., D. şi B. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale).

În fapt, s-a reţinut că inculpatul H., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în calitate de administrator de fapt al mai multor societăţi comerciale, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii intracomunitare de bunuri (carne şi produse din carne) în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON, reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţională a mărfurilor intracomunitare.

Inculpatul J., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, în calitate de administrator de fapt al S.C. Z. Cluj-Napoca, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, respectiv achiziţii interne de bunuri (carne şi produse din carne) de la societăţile controlate de H., cu privire la care cunoştea că în realitate proveneau din spaţiul intracomunitar, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - plata TVA datorat ca urmare a efectuării de achiziţii intracomunitare de bunuri şi vânzarea acestora în totalitate către clienţi din România, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON, reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţionala a mărfurilor intracomunitare.

Inculpaţii I., C., A., T., F., E., D. şi B., în perioada octombrie 2012 - martie 2014, i-au ajutat, în diferite modalităţi, pe inculpaţii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, producând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 24.649.349 RON, reprezentând TVA ca urmare a comercializării pe piaţa naţională a mărfurilor intracomunitare.

Infracţiunea de evaziune fiscală, conform art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, în vigoare în perioada cuprinsă între 24 iunie 2018 şi 31 mai 2022, era sancţionată cu închisoarea de la 9 la 15 ani, iar termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea acestei infracţiuni este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de 10 ani, a început să curgă de la momentul epuizării infracţiunii (ultima acţiune), conform art. 154 alin. (2) din C. pen., respectiv luna martie 2014 în cazul tuturor inculpaţilor în sarcina cărora s-a reţinut comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată, şi s-a împlinit cel mai târziu la 31 martie 2024, astfel că este incident cazul de împiedicare a exercitării în continuare a acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

Faţă de această situaţie, Înalta Curte, constatând şi că prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor H. şi J. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen. (263 acte materiale) şi a inculpaţilor I., C., A., T., F., E., D. şi B. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 35 din C. pen. (263 acte materiale), găseşte ca fiind fondate apelurile declarate de inculpaţi şi de parchet sub aspectul solicitării încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. Apelul declarat de parchet se impune a fi admis şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T., atât timp cât acesta nu are declarat apel propriu.

În apelul său, inculpata G. a susţinut că motivarea instanţei este lipsită de precizie şi a criticat şi soluţia de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, solicitând, în esenţă, admiterea apelului şi achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru săvârşirea acestei infracţiuni, susţinând că nu avea cunoştinţă despre sume, nu cunoştea gravitatea şi mecanismele cu care inculpatul H. desfăşura activităţile infracţionale, mai ales că infracţiunea de evaziune fiscală are ca particularitate scopul precis, respectiv sustragerea sumelor de bani de la declararea către stat.

Referitor la critica vizând lipsa de precizie a motivării hotărârii primei instanţe, Înalta Curte, contrar susţinerii apărării, observă că în considerentele sentinţei apelate s-au analizat atât probele administrate, cât şi apărările formulate de inculpaţi. De altfel, aşa cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă, o analiză reală a argumentelor inculpaţilor nu înseamnă, totuşi, un răspuns amănunţit pentru fiecare susţinere a acestora (hotărârile Van de Hurk împotriva Olandei şi Jahnke, Lenoble împotriva Frantei).

Din perspectiva respectării dreptului părţilor la un proces echitabil, cum este reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, stipulaţie ce cuprinde, între altele, atât dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor, cât şi obligaţia instanţei de a examina aceste observaţii, sarcina instanţei fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele şi probatoriile părţilor.

În jurisprudenţa instanţei europene s-a statuat, în mod constant, că art. 6 alin. (1) din Convenţie impune instanţelor obligaţia de a-şi motiva hotărârile, însă aceasta nu înseamnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligaţii variind în funcţie de natura hotărârii; ceea ce este definitoriu pentru noţiunea de proces echitabil este ca instanţa să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei şi să nu se mulţumească să confirme concluziile unei alte instanţe sau pe cele reţinute în actul de sesizare (cauza Helle împotriva Finlandei paragraful 60, cauza Boldea c. României, cauza Albina c. României).

Or, din examinarea conţinutului sentinţei apelate, rezultă că aceasta este temeinic şi convingător motivată, considerentele de fapt şi drept expuse în cuprinsul acesteia justificând soluţiile adoptate şi prin urmare, nu se poate aprecia că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Astfel, Înalta Curte reţine că, în considerentele acesteia prima instanţă nu s-a rezumat doar la aprecieri cu caracter general, ci a realizat un examen propriu cu referiri concrete, ceea ce oferă părţilor argumentele care justifică soluţia dispusă în cauză.

Sub aspectul comiterii complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, Înalta Curte constată că în actul de sesizare s-a reţinut că inculpata G., în perioada noiembrie 2013 - martie 2014, i-a ajutat pe inculpatii H. şi J. să eludeze plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi să evidenţieze în actele contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale, sens în care a ajutat, prin intermediul unui funcţionar din cadrul AJFP Bihor, ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.10.2023, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptei, prin înlăturarea formei agravate, reţinând complicitate la evaziune fiscală, forma de bază, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. (68 acte materiale), constatând că, raportat la perioada infracţională imputată inculpatei, noiembrie 2013 - martie 2014 corespunzătoare unui număr de 68 de acte materiale, prejudiciul aferent tranzactiilor stabilite prin expertiză în valoare de 1.256.500 RON, constând în neplata TVA este de 301.560 RON (aşadar sub pragul de 100000 de euro).

Acuzaţia formulată împotriva inculpatei G. sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală (în forma de bază, cum corect a reţinut prima instanţă) în formă continuată a fost confirmată de probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în fond (în apel nu au fost solicitate şi nici administrate/readministrate probe).

Astfel, Înalta Curte reţine că declaraţia dată de inculpată în primă instanţă, în apel şi-a manifestat dreptul de a nu da declaraţie, se coroborează cu declaraţia inculpatului H. din faza de urmărire penală, precum şi cu declaraţiile inculpaţilor R., F., B., iar din analiza documentelor comunicate de către LLLL., a rezultat că în perioada 13.11.2013 - 31.01.2014, inculpatul R. a primit în această modalitate suma totală de 75.000 RON - la data de 13.11.2013 - 20.000 RON; 16.11.2013 - 20.000 RON; 26.11.2013 - 7.000 RON; 04.12.2013 - 15.000 RON; 06.12.2013 - 8.000 RON; 31.01.2014 - 5.000 RON, bani care au fost remişi inculpatei G. pentru a fi remişi unui funcţionardin cadrul AJFP Bihor, ca transporturile de carne provenite din achiziţii intracomunitare să fie sustrase monitorizării, cu scopul ca marfa să fie apoi introdusă într-un circuit fictiv spre a se denatura obligaţiile fiscale (TVA) datorate bugetului de stat.

Inculpatul H., în declaratiile date în faza de urmărire penală, a arătat că, la sfârşitul lunii octombrie 2013, prin intermediul inculpatul B. a cunoscut-o pe inculpata G., care i-a comunicat că, prin intermediul unui angajat al AJFP Oradea, poate facilita tranzitul prin PTF Borş a transporturilor fără a fi sigilate. Cu aceeaşi ocazie, inculpata G. a precizat că, pentru a beneficia de protecţia funcţionarului, trebuie remisă suma de 1.000 euro pentru fiecare transport care intra în România şi nu era sigilat. De asemenea inculpatul H. a declarat că sumele de bani stabilite a fi date "doctorului" au fost remise acestuia prin intermediul inculpatei G.. Inculpatul H. a mai arătat că, întrucât în luna decembrie 2013, nu a achitat întreaga sumă pretinsă de inculpata G., rămânând o restanţă de 10.000 RON, în luna ianuarie 2014, a transmis prin sistemul de transfer rapid LLLL. suma de 5000 RON inculpatului R. care se afla în mun. Oradea şi care, după ce a ridicat suma de bani, a remis-o inculpatei G.. Prin denunţul penal formulat la data de 01.04.2014, cât şi prin declaraţia inculpatului H. din aceeaşi dată, acesta a precizat:

"…din câte am discutat cu OOOOOOO. (inculpata G.) aceasta îi dădea aceşti bani unui şef de tură de la ANAF-Vama Borş căruia îi spuneam "doctorul". Mai ştiu despre "doctoru" că a fost operat pe cord … fiind în concediu medical până în perioada 31.01.2014. În această perioadă nu am trecut tiruri prin Vama Borş…am certitudinea că banii respectivi au fost daţi de către G. funcţionarului public întrucât de la acel moment transporturile care au tranzitat punctual vamal Borş nu au mai fost sigilate, iar de la introducerea sistemului "trafic control" nu au fost înregistrate".

Fiind audiat, inculpatul B. a confirmat faptul că, în cursul anului 2013, a intermediat contactul dintre inculpata G. şi H. cu scopul ca aceştia să discute referitor la functionarul, pentru care se folosea apelativul "doctorul" precum şi modalitatea în care urma ca funcţionarul să-l ajute pe inculpatul H. în schimbul sumei de 500 euro. De asemenea inculpatul B. a precizat că era anunţat de către inculpatul H. ori G. cu privire la momentul când inculpatul "doctorul" era de serviciu folosind sintagma:

Susţinerile inculpatului H. se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului R., date în faza de urmărire penală, prin care a recunoscut că, în luna noiembrie 2013, a locuit efectiv în mun. Oradea, precum şi că a remis diferite sume de bani inculpatei G., bani care i-au fost trimişi de către persoane din anturajul inculpatului H.. A arătat că a trimis bani inculpatei G., de 5-6 ori câte 10.000-30.000 RON, pentru ca aceasta să-i înmâneze unui functionar numit "doctorul", bani trimisi prin LLLL. de inculpatul H..

De asemenea, inculpatul F. confirmă faptul că, în luna noiembrie 2013, locuind cu inculpatul R. în mun. Oradea, a văzut că acesta la intervale scurte de timp ridica de la staţiile de distribuţie a carburanţilor PPPPPPP., diferite sume de bani primite de la inculpatul H., bani care apoi erau remişi inculpatei G.. Inculpatul a apreciat că inculpata G. a primit aproximativ 30.000 RON.

Şi inculparul D. a precizat că a asistat la o întâlnire care a avut loc la hotelul HHHHH. din staţiunea Băile Felix, împrejurare în care a văzut când inculpatul H. i-a înmânat inculpatei G. o sumă de bani spre a fi remisă funcţionarului care urma să asigura protecţia la PTF Borş.

Declaraţiile inculpaţilor se coroborează şi cu înscrisurile comunicate de către LLLL., din care a rezultat că în perioada 13.11.2013 - 31.01.2014, inculpatul R. a primit în această modalitate suma totală de 75.000 RON (13.11.2013 - 20.000 RON; 16.11.2013 - 20.000 RON; 26.11.2013 - 7.000 RON; 04.12.2013 - 15.000 RON; 06.12.2013 - 8.000 RON; 31.01.2014 - 5.000 RON), bani care au fost remişi inculpatei G., pentru ca aceasta să-i înmâneze unui functionar numit "doctorul".

Deşi în sarcina inculpatei G. nu a putut fi reţinută comiterea infracţiunii de dare de mită, această împrejurare nu are relevanţă asupra comiterii infracţiunii de evaziune fiscală atât timp cât s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata a remis sume de bani unui angajat al AJFP Oradea, posibil funcţionar public, iar din acel moment transporturile efectuate de societăţile controlate de inculpaţii H. şi J., care au tranzitat punctul vamal Borş, nu au mai fost sigilate, iar de la introducerea sistemului "trafic control" nu au fost înregistrate, ajutându-i astfel pe cei doi inculpaţi să comită infracţiunea de evaziune fiscală.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că prima instanţă în mod corect a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, având în vedere că probele administrate conduc dincolo de orice dubiu la concluzia că fapta există şi a fost comisă de inculpată cu vinovăţia cerută de lege, singurul impediment la condamnare fiind intervenirea prescripţiei răspunderii penale, situaţie în care apelul declarat de inculpată sub acest aspect este nefondat.

În ceea ce priveşte apelurile formulate de apelanţii inculpaţi G. şi B. sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită şi complicităţii la această infracţiune:

Inculpata G., în apelul său, a mai criticat şi soluţia de încetare a procesului penal sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită, solicitând, în baza art. 16 lit. c) din C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea acestei infracţiuni, întrucât nu s-a identificat dacă persoana căreia inculpata i-a remis sumele de bani este funcţionar public ori dacă avea sau nu atribuţii.

Şi inculpatul B. a solicitat, în baza art. 16 lit. c) din C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită, întrucât nu există probe din care să rezulte că această infracţiune a fost săvârşită, astfel că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, autorat şi complicitate, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului B. s-a reţinut că, în perioada octombrie 2012 - martie 2014, l-a ajutat pe inculpatul H. să remită unui funcţionar de la D.G.F.P. - Oradea suma totală de 75.000 RON, prin intermediul inculpatei G., pentru a se facilita intrarea în ţară a mărfii fără a fi sigilată sau fără a fi introdusă în aplicaţia "trafic control", prin faptul că le-a făcut conştiinţă celor doi (H. şi G.) în scopul mai sus arătat şi apoi, în data de 18.12.2013, a insistat pe lângă H. ca acesta să remită suma de 10.000 RON inculpatei G., care urma să o remită mai departe funcţionarului corupt în scopul mai sus precizat.

Fiind audiat, inculpatul B. a confirmat faptul că, în cursul anului 2013, a intermediat contactul dintre inculpata G. şi H. cu scopul ca aceştia să discute referitor la inculpatul V., pentru care se folosea apelativul "doctorul" precum şi modalitatea în care urma ca funcţionarul să-l ajute pe inculpatul H. în schimbul sumei de 500 euro. De asemenea inculpatul B. a precizat că era anunţat de către inculpatul H. ori G. cu privire la momentul când inculpatul V. era de serviciu folosind sintagma:

În sarcina inculpatei G. s-a reţinut că, în vara anului 2013, l-a cunoscut pe inculpatul H., prin intermediul lui B.. Acesta din urmă i-a solicitat să-l pună în legătură cu un funcţionar public din cadrul PTF Bihor, care avea ca atribuţii, printre altele, verificarea TIR-urilor cu produse din carne ce tranzitau punctul de frontieră Borş, sigilarea lor şi introducerea în aplicaţia "trafic control". În luna septembrie 2013, funcţionarul public a fost de acord să-l ajute pe inculpatul H. să tranziteze camioanele cu marfă fără a fi sigilate şi apoi fără a fi introduse în aplicaţia "trafic control", contra sumei de 700 Euro pe camion.

Inculpata G. primea prin sms numărul de înmatriculare al camioanelor care beneficiau de această "protecţie" şi ora aproximativă la care urma să ajungă în vamă, pe care le comunica inculpatului V., iar acesta comunica inculpatului X sau colaboratorilor săi, prin intermediul inculpatei G., datele când inculpatul V. era la serviciu.

Sumele de bani pentru functionarul corupt erau primite de inculpata G. fie direct de la H., fie de la alte persoane apropiate acestuia, prin serviciul LLLL.. În total, inculpata a remis functionarului corupt, în intervalul noiembrie 2013- martie 2014, suma de 75.000 RON, pentru ca acesta din urmă să nu-şi exercite atribuţiile de serviciu.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V., prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada noiembrie - 15 decembrie 2013 şi februarie - martie 2014, în calitate de funcţionar în cadrul AJFP Bihor, în perioada în care s-a aflat delegat în PTF Borş-P1, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale în mod repetat a primit suma totală de 75.000 RON cu scopul de a nu evidenţia în baza de date transporturile de carne provenită din achiziţiile intracomunitare efectuate de către firmele controlate de către inculpatul H.. Însă, prima instanţă, în aplicarea principiului in dubio pro reo şi în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (6 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, deoarece nu există dovezi, existând cel puţin un dubiu că acesta este persoana numită "doctorul" care a luat mita.

Aşa cum s-a reţinut anterior la analiza motivelor de apel invocate de parchet, Înalta Curte a constatat soluţia primei instanţe vizând achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (6 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ca fiind legală şi temeinică pentru motivele acolo arătate.

Înalta Curte apreciază că "darea" ca modalitate a elementului material al infracţiunii de dare de mită corespunde cu modalitatea "primirii" de la infracţiunea de luare de mită şi este singura modalitate în care cele două infracţiuni sunt în mod obligatoriu corelative.

Infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 din C. pen., constă în fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 290 din C. pen., constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289.

Astfel, cele două fapte sunt corelative, în modalitatea dare, respectiv primire, deoarece acţiunea de dare de mită nu poate exista fără acţiunea funcţionarului de luare de mită, fiind necesar ca, dacă o persoană dă mită, funcţionarul să o primească pentru ca infracţiunile de dare şi luare de mită să fie comise.

În aceste condiţii, faţă de caracterul corelativ al dării şi luării de mită în modalitatea dare - primire, în sensul că nu poate exista dare fără primire şi nici invers, primire fără dare, Înalta Curte apreciază că, în condiţiile în care prima instanţă a dispus achitarea inculpatului V. pentru infracţiunea de luare de mită, întrucât nu există dovezi în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., soluţie ce va fi menţinută în apel, nu se poate reţine comiterea faptei de dare de mită/complicitate la dare de mită în sarcina inculpaţilor G. şi B., câtă vreme nu a fost identificată persoana care a primit mita.

Identificarea persoanei care a primit mita este esenţială pentru a se verifica întrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită (la care fac trimitere dispoziţiile art. 290 din C. pen.) sub aspectul subiectului activ - calitatea acestuia de funcţionar - şi sub aspectul condiţiilor ataşate elementului material - banii sau alte foloase primite să nu i se cuvină funcţionarului, iar fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale subiectului activ sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Astfel fiind, Înalta Curte subliniază faptul că reţinerea unei asemenea acuzaţii corelative de dare de mită în sarcina inculpaţilor, fără a se putea verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor de tipicitate, ar echivala cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie garantate atât în Constituţia României, cât şi în C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază ca fiind fondate apelurile declarate de inculpaţii G. şi B., urmând să fie admise şi să se dispună achitarea acestora sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită/complicitate la dare de mită.

Latura civilă:

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă Statul Român prin ANAF, prin care a solicitat admiterea apelului şi obligarea inculpaţilor la plata prejudiciului în valoare de 24.695.615 RON, precum şi cu privire la criticile formulate de parchet şi apelanţii inculpaţi prin care au solicitat fie admiterea sau respingerea laturii civile, Înalta Curte în acord cu raţionamentul logico-juridic al primei instanţe, reţine că faţă de soluţia pronunţată asupra laturii penale, respectiv, achitarea pronunţată de prima instanţă şi încetarea procesului penal faţă de inculpaţii A., B., C., D., E., F., H., I., J. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., prescripţia răspunderii penale, se impune soluţionarea acţiunii civile, nefiind unul dintre cazurile prevăzute de art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în care acţiunea civilă rămâne nesoluţionată.

Dispoziţiile art. 19 din C. proc. pen. prevăd că acţiunea civilă exercitată în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, repararea prejudiciului material şi moral realizându-se potrivit dispoziţiilor legii civile.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 1357 din C. civ. a fost reglementată răspunderea pentru fapta proprie, iar prin dispoziţiile art. 1382 din C. civ. este concretizat caracterul solidar al răspunderii persoanelor cărora le este imputabilă cauzarea prejudiciului (respectiv cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat).

Astfel, conform art. 1357 din C. civ., "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.", iar potrivit art. 1382 din C. civ., "Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat".

Din dispoziţiile legale precitate se desprind condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane şi, pe cale de consecinţă, pentru a putea fi acordate despăgubiri unei persoane păgubite printr-un fapt ilicit, respectiv: a) existenţa unei fapte ilicite, b) săvârşite cu vinovăţie, c) care să fi provocat părţii civile un prejudiciu, d) între faptă şi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate.

Fapta ilicită reprezintă o acţiune sau o inacţiune contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Prejudiciul reprezintă rezultatul dăunător, de natură patrimonială sau morală, consecinţă a încălcării sau vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane. Pentru a fi reparabil, orice prejudiciu trebuie să fie cert, direct, personal şi să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim.

Verificând condiţiile anterior menţionate în speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte are în vedere concluziile raportului de expertiză şi constată că prima instanţă a soluţionat în mod corect latura civilă şi a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor H., J., I., C., A., T., F., E., D., B., G. la plata în solidar a prejudiciului cauzat părtii civile astfel: până la plata sumei de 301.560 RON, obligatia de plată va exista în solidar pentru toti inculpatii şi anume H., J., I., C., A., T., F., E., D., B., G.; începând de la suma de 301.561 RON până la suma de 1.922.576 RON obligatia de plată va exista în solidar pentru inculpatii H., J., I., C., A., T., F., E., D., B.; începând cu suma de 1.922.577 până la suma de 23.975.347 RON obligatia de plată va exista în solidar pentru inculpatii H., J. I., C., A., T., F., E., D., la aceste sume urmând a se adauga accesorii fiscale (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere), calculate de la data săvârşirii infracţiunii până la data achitării în întregime a prejudiciului.

Prin urmare, va respinge apelul declarat de partea civilă, ca fiind nefondat. Nefondate sunt şi criticile formulate de parchet şi apelanţii inculpaţi.

Cu privire la critica formulată de apelantul inculpat B. vizând prescripţia dreptului material în ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 2537 pct. 3 din C. civ. potrivit cărora prescripţia se întrerupe prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă.

De asemenea, art. 2541 C. civ., cu denumirea "Efectele întreruperii prescripţiei", stabileşte că: (1) Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. (2) După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. (3) Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel. (4) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acţiunii nu a rămas definitivă. (5) Dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite, prescripţia va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite. (6) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.

Faţă de dispoziţiile anterior menţionate, prevăzute de C. civ., Înalta Curte apreciază nefondată critica formulată de inculpatul B. privind intervenirea prescripţiei în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Cu privire la apelurile declarate de apelantele K., L. şi M., prin care au solicitat majorarea onorariului acordat de prima instanţă, în cuantum de 1360 RON, Înalta Curte, având în vedere durata de soluţionare a cauzei în fond, complexitatea acesteia dată de numărul mare de inculpaţi şi de infracţiuni deduse judecăţii, precum şi natura acestor infracţiuni, văzând şi dispoziţiile art. 10 din Protocolul privind stabilirea onorarilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, consideră că se justifică majorarea onorariilor de 1360 RON acordate de prima instanţă apelantelor avocaţi desemnaţi din oficiu cu un cuantum de câte 1500 RON fiecare.

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimata-inculpată X. de îndreptarea erorii materiale a sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, în sensul să se constate că prin procesul-verbal întocmit s-a reţinut că soţul inculpatei este proprietar asupra unui teren şi a jumătate din construcţie, însă, în realitate, acesta este proprietar pe toate bunurile, Înalta Curte constată, pe de o parte, că s-a invocat un temei de drept prevăzut de C. proc. civ., iar pe de altă parte, cererea formulată nu este de competenţa Înaltei Curţi, întrucât vizează îndreptarea erorii materiale din sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. Or, conform art. 278 alin. (1) din C. proc. pen., erorile din cuprinsul unei hotărâri se îndreaptă de instanţa care a pronunţat acea hotărâre.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de inculpaţii A., B., C., D., E., F., H., I., J. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014(2383/2019), numai în ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi G. şi incidenţa împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, în fond, rejudecând:

1. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

2. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 5 din C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

4. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

5. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

6. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

7. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

8. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

9. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului J. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

10. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului T. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

11. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatei G. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (6 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de apelantele persoane interesate K., L. şi M. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014(2383/2019) şi va dispune majorarea onorariilor de 1360 RON acordate de prima instanţă cu un cuantum de câte 1500 RON fiecare.

Va menţine dispoziţiile hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Statul Român prin reprezentant legal ANAF Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în apel vor fi lăsate în sarcina statului.

Având în vedere durata de soluţionare a cauzei, complexitatea acesteia dată de numărul mare de inculpaţi şi de infracţiuni deduse judecăţii, precum şi de natura acestor infracţiuni, în temeiul art. 10 din Protocolul privind stabilirea onorarilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, va majora onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu de la suma de 1360 RON prevăzută ca minim în Protocol la suma de 2500 RON.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., D., E., F., I., J., R., T., X., DD., N., W., U. şi S.C. Z., în cuantum de câte 2500 RON, vor fi lăsate în sarcina statului şi se vor plăti din fondurile Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi de inculpaţii A., B., C., D., E., F., H., I., J. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014(2383/2019), numai în ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi G. şi incidenţa împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Desfiinţează, în parte, hotărârea apelată şi în fond, rejudecând:

1. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

2. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 5 din C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

4. În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

5. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

6. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

7. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

8. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

9. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului J. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

10. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului T. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (263 acte materiale) şi art. 5 din C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

11. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpata G. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. (6 acte materiale) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 5 din C. pen.

Admite apelurile declarate de apelantele persoane interesate K., L. şi M. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 31 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014 şi dispune majorarea onorariilor de 1360 RON acordate de prima instanţă cu un cuantum de câte 1500 RON fiecare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Statul Român, prin reprezentant legal A.N.A.F. Bucureşti, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., D., E., F., I., J., R., T., X., DD., N., W., U. şi S.C. Z., în cuantum de câte 2500 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondurile Ministerului Justitiei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 21 octombrie 2025.

Decizia nr. 225/A/2025 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Legislator summary

Legislator headnote

Keywords

Cited Legislation

Cited Case Law

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Full text