Jurisdiction for sentence-deduction petition under Art. 598(1)(d) CPC: competence of the court at the place of detention versus the execution court

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 169 din 06 februarie 2025 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea invocată din oficiu.

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 50 din C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de A., în prezent deţinut în Penitenciarul Tulcea, în favoarea Judecătoriei Focşani.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Tulcea a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, la data de 10.01.2025, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Tulcea, a solicitat analizarea situaţiei juridice şi deducerea pedepselor aplicate în dosarele nr. x/2018 al Judecătoriei Buzău şi nr. 6382/231/2023 al Judecătoriei Focşani.

La termenul de judecată din data de 23.01.2025, faţă de precizările petentului în sensul că este nemulţumit de modalitatea în care în hotărârea pe care o execută au fost aplicate dispoziţiile privind contopirea pedepsei respectiv, adăugarea restului de 414 zile închisoare, instanţa a apreciat că cererea petentului este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

La acelaşi termen, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea, raportat la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei invocate, a dispoziţiilor legale incidente instanţa a reţinut că potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de precizările petentului, instanţa a constatat că obiectul contestaţiei la executare deduse judecăţii în cauza de faţă este reprezentat de modalitatea în care s-a efectuat contopirea de către Judecătoria Focşani, la pronunţarea sentinţei penale nr. 905/31.07.2024, ce a stat la baza emiterii M.E.P.I. nr. 1004/21.08.2024.

Prin urmare, văzând că instanţa de executare este Judecătoria Focşani, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tulcea invocată din oficiu şi, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de A., în favoarea Judecătoriei Focşani.

Prin sentinţa penală nr. 390 din 23 aprilie 2025 pronunţată de Judecătoria Focşani, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 47 alin. (3), rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani cu privire la soluţionarea contestaţiei la executare, formulată de contestatorul A., iar în baza art. 50 rap. la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. s-a declinat competenţa soluţionării prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Tulcea.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Focşani şi Judecătoria Tulcea, iar în baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, la termenul de judecată din 28 martie 2025 instanţa a recalificat cererea petentului în contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. S-a reţinut că cererea petentului vizează reducerea pedepsei, respectiv deducerea perioadei executate aferente unei alte pedepse cu închisoarea pe care a executat-o anterior.

Instanţa a apreciat că cererea petentului având ca obiect contestaţie la executare este întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât acesta invocă motive ce ar conduce la micşorarea pedepsei. S-a reţinut că susţinerile petentului au fost în sensul că nu au fost valorificate zilele pe care le-a executat anterior în baza unei alte pedepse cu închisoare, nefiind cerute lămuriri cu privire la hotărâre, ci s-a invocat faptul că aceste zile pe care le-a executat nu se reflectă în pedeapsa pe care o execută.

Astfel, faţă de temeiul de drept în care a fost încadrată cererea la termenul de judecată din 28 martie 2025, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Focşani având în vedere că petentul se afla în Penitenciarul Tulcea la data formulării cererii. În acest sens, a fost ataşată din oficiu situaţia transferurilor petentului-condamnat din aplicaţia B. gestionată de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, rezultând că în perioada 11.11.2024 - 23.03.2025, A. a fost încarcerat în cadrul Penitenciarului Tulcea.

În cazul de faţă, raportat la motivul invocat de petent, întemeiat pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. (când se invocă o cauză de micşorare a pedepsei) s-a constatat că legiuitorul penal a stabilit o competenţă teritorială în favoarea instanţei de executare, care, în prezenta cauză, este Judecătoria Tulcea.

Având în vedere situaţia de fapt expusă şi regulile de competenţă anterior menţionate, instanţa a apreciat că se impune admiterea excepţiei invocate şi, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă competentă potrivit criteriilor sus-enunţate.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Focşani şi Judecătoria Tulcea. Având în vedere că cele două instanţe se aflau în circumscripţia unor Curţi de Apel diferite (Curtea de Apel Galaţi şi Curtea de Apel Constanţa), s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 7 mai 2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 14 mai 2025.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Focşani şi Judecătoria Tulcea, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe condamnatul A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Tulcea pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă este cererea formulată de condamnatul A., la data de 10.01.2025, prin care a solicitat, în esenţă, deducerea pedepsei aplicate anterior prin sentinţa penală nr. 104/2019, în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Buzău. Acesta a precizat că a executat pedeapsa de 3 ani închisoare, iar această perioadă nu a fost dedusă din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 905/2024, în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Focşani.

Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia pot fi soluţionate doar incidente ivite cu ocazia punerii în executare şi, respectiv, pe parcursul executării unei hotărâri judecătoreşti penale.

Conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., se poate face contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Ultimul caz de contestaţie la executare reglementat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., vizează situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele aplicate nu se mai execută (întrucât a intervenit amnistia, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau se execută. Această ultimă ipoteză, "orice cauză de micşorare a pedepsei", cuprinde apariţia unei împrejurări ulterioare ce produce efecte asupra pedepsei individual determinate aplicate persoanei condamnate prin hotărârea definitivă, fiind exclusă posibilitatea unei reindividualizări judiciare a aceleiaşi sancţiuni penale.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, în raport de conţinutul cererii formulate de persona condamnată A., astfel cum a fost precizat şi în faţa Judecătoriei Focşani, la termenul din 28 martie 2025, când s-a solicitat deducerea perioadei executate aferente unei alte pedepse cu închisoarea pe care a executat-o anterior, se constată că interesul valorificat prin actul de sesizare tinde la "micşorarea pedepsei" şi poate fi analizat de instanţă pe calea contestaţiei la executare, motivul invocat prezentând aparenţa de sustenabilitate a cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. În acelaşi sens, este şi jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi, care a atestat că orice cauză care tinde la micşorarea pedepsei ce se execută, se valorifică pe calea contestaţiei la executare, în considerarea cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6).

Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen.:

"dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare."

Astfel cum rezultă din actele de la dosar, la momentul formulării sesizării, respectiv în data de 10.01.2025, condamnatul A., se afla în executarea pedepsei, fiind încarcerat în Penitenciarul Tulcea .

Prin urmare, coroborând dispoziţiile art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluţionarea contestaţiei la executare cade în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere la momentul formulării sesizării, respectiv, Judecătoria Tulcea.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2025.