Criminal liability of prosecutors for exercising discretionary case-management and legal interpretation powers.

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 22.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 298 C. pen., cu privire la toate persoanele şi faptele sesizate, întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, nr. 484/P/2022 din 14.07.2022, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale în cauza privind plângerea penală formulată de A. sub aspectul săvârşirii unor erori judiciare, neglijenţă în serviciu şi abuz în serviciu de către magistraţii procurori B., C. şi D., reţinându-se faptul că B. este procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, iar D. este procuror şef serviciu la DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa.

S-a menţionat că plângerea a fost iniţial înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie sub nr. x/2021, însă după desfiinţarea secţiei a fost trimisă spre soluţionare, pe cale administrativă, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Procurorul a reţinut că, în concret, persoana vătămată A. a invocat următoarele aspecte în legătură cu instrumentarea dosarelor penale nr. x/2015, y/2017 şi nr. 1647/P/2020 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa şi soluţionarea lucrării nr. 251/VIII/1/2019 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa:

- "cercetarea şi anchetarea dosarelor (...) cercetare ce s-a desfăşurat de pe un dosar pe altul, în speţă de pe dosar cu nr. x/2015 pe dosar cu nr. x/2020";

- numitul E. (...) a fost anchetat în urma plângerii ce a stat la baza constituirii dosarului cu nr. x/P2015 pentru alte fapte decât presupusa faptă menţionată de acest individ";

- în dosarul nr. x/2015, "în afara termenului de prescripţie, procurorul B. a dispus supravegherea tehnică prin instalarea mijloacelor tehnice de comunicaţii electronice aparţinând Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor din cadrul SRI, fără mandate şi fără autorizaţie (...) procuror B. (...) nefigurând cu numele în actele de procedură penală, ordonanţa de clasare nefiind semnată de către procuror F.";

- referitor la dosarul nr. x/2020 se invocă faptul că a fost "clasat prin ordonanţă emisă pe faptă secundară prescrisă "fraudă informatică" dorindu-se astfel muşamalizarea practic a 2-a oară de către prim-procuror C., injurii bazate pe fals intelectual prevăzut de art. 321 noul C. pen. (:..)";

- "reaua-credinţă şi abuzul în serviciu prin încălcarea legii de către organele de coordonare penală cu privire la încălcarea secretului bancar al unor persoane care nu au făcut subiectul anchetei penale, persoane ce nu prezintă niciun fel de risc (G.) de către procuror C.;

- "muşamalizarea de două ori, iniţial prin renunţarea la anchetă pe dosarul cu nr. x/2015 şi apoi prin continuarea anchetei (...), organul de coordonare penală focalizându-se pe fapte prescrise, în speţă fraudă informatică şi nu pe fapte din domeniul economic";

- "trimiterea dosarului la Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Constanţa";

- "transferul dosarului la Camera Preliminară de către prim procurorul C.";

- "neprofesionalismul organelor de coordonare penală, încadrând dosarul la "infracţiuni cu minori";

- "filajul practicat de organele de coordonare/cercetare penală";

- "scurgerea de informaţii din ancheta penală în online, pe blogul www.x.com;

- "sancţionarea abuzului în serviciu, procuror şef serviciu DIICOT ST Constanţa D. pentru intervenţia şi restituirea plângerii adresate Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa";

- "erori materiale în cuprinsul încheierii penale nr. 1203/2020";

- "încălcarea art. 391 alin. (2) noul C. proc. pen.. (...) pronunţarea în Camera de Consiliu fiind amânată de 3 ori";

- "apelul nominal efectuat în Camera de Consiliu fără jurământ/declaraţie solemnă".

În cauză, prin ordonanţa secţiei de urmărire penală a PÎCCJ din data de 25.01.2024 s-a început urmărirea penală in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

S-a precizat că, în vederea verificării aspectelor sesizate de numita A., s-au solicitat spre consultare dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, fiind reţinută următoarea situaţie de fapt:

În dosarul penal nr. x/2015 s-au efectuat cercetări in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de hărţuire prev. de art. 208 C. pen., ca urmare a unei plângeri formulate de E. împotriva numitei A.. În cauză nu au fost emise mandate de supraveghere tehnică, prin ordonanţa din data de 02.12.2019 s-a dispus clasarea.

Dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârşirii infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., fiind soluţionat prin ordonanţa de clasare din data de 08.07.2019.

Dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 249 C. pen., dosarul fiind soluţionat prin clasare la data de 07.05.2020.

În cauză s-a solicitat, de asemenea, o copie a lucrării nr. 251/VIII/1/2019 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa la care A. a făcut referire în plângerea penală, din examinarea căreia rezultă că a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni (evaziune fiscală, fals intelectual etc.). Plângerea i-a fost restituită petentei pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, conform art. 294 alin. (2) C. proc. pen., la care petenta nu a mai formulat completări în sensul celor solicitate de către procuror.

Referitor la pretinsele abuzuri sesizate de numita A., procurorul a constatat că situaţia din dosarele penale este diferită de cea expusă în plângerea penală, organele de urmărire penală efectuând cercetări în limitele legii, în acord cu principiile aplicabile fazei de urmărire penală, magistraţii procurori fiind independenţi în instrumentarea şi soluţionarea cauzelor penale.

S-a avut în vedere că în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, sub aspectul laturii obiective aceasta presupune ca, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarul să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos şi prin aceasta să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În esenţă, s-a făcut referire la Decizia CCR nr. 405/2016 şi s-a subliniat că magistraţii care îndeplinesc activitatea de jurisdicţie, în cadrul căreia pronunţă o anumită soluţie, se supun numai legii şi reglementărilor în materia respectivă, beneficiind de protecţie în faţa oricăror ingerinţe. Înţelegând astfel, sesizarea penală nu poate fi transformată într-o cale de atac neprevăzută de lege.

A concluzionat procurorul că, în cauză, faţă de cele expuse, nu existe fapte sau elemente concrete care să indice existenţa relei-credinţe în desfăşurarea activităţii judiciare, nefiind precizate acţiuni exterioare procesului de interpretare şi aplicare a legii de către magistraţi, prin care să fi fost încălcate dispoziţiile legale ce reglementează activitatea acestora.

De asemenea, s-a arătat că, atât în doctrina, cât şi în practica judiciară s-a apreciat că indicarea în plângerea penală a unei încadrări juridice care, de facto, nu corespunde cu descrierea faptelor, nu obligă organul de urmărire penală să efectueze cercetări şi să se pronunţe cu privire la toate încadrările juridice indicate în plângerea penală şi nici să analizeze toate elementele de tipicitate ale acestora. Mai mult, încadrarea juridică a faptelor este atributul procurorului, ca reverberaţie a independenţei procurorului şi a activităţii sale suverane asupra urmăririi penale.

Pentru aceste considerente, procurorul a menţionat că în cauză s-a stabilit cu certitudine că nu există indicii rezonabile cu privire la comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi, implicit, nici a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, presupus a fi comise de magistraţii individualizaţi în plângerea penală, întrucât faptele nu există, motiv pentru care procurorul a dispus în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 298 C. pen., cu privire la toate persoanele şi faptele sesizate.

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 2773/P/2022 din data de 22.08.2024, petenta A. a formulat plângere, în temeiul art. 339 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanţa nr. 185/II/2/2024 din data de 02.10.2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenta A. împotriva ordonanţei de clasare, ca nefondată.

Procurorul ierarhic superior, examinând plângerea petentei, a constatat că procurorul de caz, în raport de datele speţei, a dispus în mod just soluţia de clasare.

Astfel, s-a reţinut că, procurorul a reţinut în mod corect din probele administrate că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.., potrivit căruia "fapta nu există", considerându-se că, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, mijloacele de probă administrate de procuror se relevă ca suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situaţia faptică reclamată şi în raport de care s-a dispus soluţia de clasare atacată.

S-a precizat că din aspectele relatate în plângerea formulată se constată că nu sunt indicii privind săvârşirea vreunei fapte de natură penală, reţinându-se că nemulţumirile petentei cu referire la modul concret de soluţionare a unor cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraţilor care au rezolvat cauza.

S-a menţionat că, a încerca repararea unor drepturi pretins lezate pe cale unei plângeri penale formulate împotriva magistraţilor care au dispus soluţiile calificate drept vătămătoare, creează contextul în care se impune a se menţiona că, în conformitate cu prevederile constituţionale şi cele ale legii privind organizarea judiciară, soluţiile dispuse de procurori şi hotărârile pronunţate de judecători pot fi analizate ori cenzurate sub aspectul temeiniciei, numai în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicţional prevăzut de art. 340-341 C. proc. pen. (pentru procurori), respectiv doar prin căile de atac ordinare şi extraordinare prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale, în ceea ce priveşte judecătorii.

Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

A mai menţionat procurorul ierarhic că, magistratul nu poate fi tras la răspundere pentru raţionamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluţionarea unei cauze, în lipsa dovedirii relei credinţe, iar soluţiile pronunţate de magistraţi nu pot fi cenzurate decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare.

Aşa fiind, s-a constatat că soluţia de clasare emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) este legală şi temeinică, motiv pentru care plângerea petentei a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva soluţiei de clasare, în termen legal, petenta A. a formulat prezenta plângere.

Prin plângerea formulată, petenta A. a arătat că invocă "nulitatea absolută privind actele de urmărire penală, în dosarul penal nr. x/2022 (653/321/P/2021) cu trimitere la actele de cercetare, respectiv coordonare penală în dosarele penale nr. x/2015, y/2017, z/2020 întrucât au fost încălcate dispoziţii art. 298 C. pen. privind neglijenţa în serviciu în dosarul penal nr. x/2022 (653/321/P/2021) privind clasarea cauzei cu trimitere la instrumentarea defectuoasa a celor trei dosare:

1) Dosar penal nr. x/2015 petent E. pentru fapta prevăzută la art. 208 C. pen.

2) Dosar penal nr. x/2017 petent A. pentru fapta prevăzută la art. 323 C. pen., în urma verificărilor;

3) Dosar penal nr. x/2020, petent A. pentru fapte şi încălcări ale legii din domeniul economic."

A arătat petenta că numitul E., în calitate de administrator al S.C. H. S.R.L., a fost anchetat în urma plângerii ce a stat la baza constituirii dosarului cu nr. x/2015 pentru alte fapte (încălcări ale legii din domeniul economic) decât presupusa fapta (art. 208 C. pen.). Drept urmare, în interiorul anchetei penale ce a făcut subiectul cercetării faptelor privind dosarul cu nr. x/2015, dar, în afara termenului de prescripţie, procuror B. (fost procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta, actual prim procuror al Curţii de Apel Constanţa) a dispus supravegherea tehnică prin instalarea mijloacelor tehnice de comunicaţii electronice aparţinând CNIC din cadrul SRI, fără mandat şi fără autorizaţie, în cele din urmă renunţând la instrumentare, dosarul cu nr. x/2015 clasându-se prin ordonanţa din data de 02.12.2019, procuror F., atrăgând astfel atenţia asupra neregulilor, atât din punct de vedere procedural, cât şi asupra termenelor de prescripţie ce atrag după sine nulitatea actelor de procedură penală, clasarea efectuându-se în urma retragerii plângerii numitului E., în afara termenelor de prescripţie, prin care acesta practică şantajul, condiţionând retragerea plângerii introduse ulterior de către petentă (dosar penal nr. x/2020).

S-a mai susţinut că, "responsabil cu efectuarea contabilităţii S.C. H. S.R.L. a fost I., iar responsabil cu efectuarea evidenţelor statelor de salarii, J., neregulile sesizate de către petentă în calitate de avertizor de integritate îmbrăcând forma infracţiunilor ce intră sub incidenţa O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal aprobată cu modificarile aduse prin Legea 327/2015 având totodată consecinţe şi aflându-se sub incidenta dispoziţiilor legilor speciale - Legea nr. 31/1990 - Legea societăţilor comerciale, art. 6 alin. (2) privind "fondatorii", lege modificată prin Legea nr. 187/2012, având astfel implicaţii de natură juridică penală, cu consecinţe asupra actului constitutiv al societăţii, aducând astfel trimitere la forţa juridică a legilor speciale şi al caracterului lor imperativ."

A arătat petenta că, în plus, "se continuă seria de infracţiuni cibernetice (inclusiv de spionaj), în privat, cât şi în real life, prin urmărirea sa, în acelaşi timp practicându-se calomnia şi hârţuirea în online, blocându-i-se dreptul la replică, având restricţionare inclusiv pe contul de you tube."

În esenţă, prin plângerea formulată, petenta consideră că soluţia de clasare, ce a fost menţinută ca urmare a respingerii plângerii formulate, este netemeinică şi nelegală, întrucât din documentele şi declaraţiile contradictorii date de partea intimat - pârâtă în dosarele penale x/2015, y/2017 şi 1647/210/P/2020 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, reiese falsul intelectual practicat de către numitul E. în raport cu organele de cercetare penală, cât şi în cadrul instanţei civile în dosar civil nr. x/2021 al Tribunalului Constanţa, unde intimatul-pârât E. a fost audiat, acesta recunoscând acuzaţiile ce i se aduc, contrazicându-se cu declaraţiile din instanţa de fond.

Pentru considerentele menţionate, în finalul plângerii, petenta a solicitat admiterea plângerii şi desfiinţarea soluţiei de clasare.

v

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 28.10.2024, sub nr. x/2024, stabilindu-se prim termen de soluţionare a plângerii la data de 03.12.2024. La solicitarea instanţei, în cauză, a fost ataşat dosarul parchetului, nr. x/2022, împreună cu lucrarea aferentă, nr. 185/II/2/2024. La primul termen de judecată, pricina a fost amânată în vederea citării intimaţilor din prezenta cauză, pentru termenul din data de 21.01.2025.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 21.01.2025, s-au luat concluziile parchetului asupra plângerii penale de faţă, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei hotărâri.

Analizând plângerea formulată de petenta A., pe baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte - Judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen. "Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".

Pentru început se subliniază că, potrivit C. proc. pen., soluţionarea plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată are o natură juridică deosebită, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci, constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen sub aspectul legalităţii, al actelor procurorului atacate, având la bază lucrările, materialul din dosarul constituit la urmărirea penală ori în faza actelor premergătoare şi orice alte înscrisuri ce pot fi prezentate în faţa instanţei.

În cazul contestării soluţiei dispuse de procuror prin formularea plângerii prevăzute de art. 340 C. proc. pen., controlul judecătoresc priveşte temeinicia ordonanţei de clasare în raport cu cercetările efectuate. Plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară competent, prin care persoana nemulţumită de modul în care plângerea sa a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public are între altele natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei adoptate. Această plângere aşa cum a fost reglementată prin art. 340 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, învesteşte judecătorul sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei ordonanţei atacate.

Rezultă, aşadar că, sesizat cu plângerea menţionată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc vizează exclusiv efectuarea actelor de urmărire penala cu respectarea dispoziţiilor procesuale.

Astfel, analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, inclusiv prin prisma motivelor invocate de petenta A., dar şi a motivării soluţiei de clasare dispusă în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 298 C. pen., Judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia de clasare este legală şi temeinică.

În cauză, se reţine că, prin ordonanţa din data de 22.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de petenta A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 298 C. pen., cu privire la toate persoanele şi faptele sesizate, întrucât faptele nu există.

În esenţă, în cauza de faţă, s-a reţinut că petenta A. a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârşirii unor erori judiciare, neglijenţă în serviciu şi abuz în serviciu de către magistraţii procurori B., C. şi D., în legătură cu instrumentarea dosarelor penale nr. x/2015, y/2017 şi nr. 1647/P/2020 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa şi soluţionarea lucrării nr. 251/VIII/1/2019 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa.

Procurorul de caz, în vederea verificării aspectelor sesizate de petenta A., a solicitat spre consultare dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, din care a reţinut următoarea situaţie de fapt:

- în dosarul penal nr. x/2015 s-au efectuat cercetări in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de hărţuire prev. de art. 208 C. pen., ca urmare a unei plângeri formulate de E. împotriva numitei A.; în cauză nu au fost emise mandate de supraveghere tehnică; prin ordonanţa din data de 02.12.2019 s-a dispus clasarea;

- dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârşirii infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., fiind soluţionat prin ordonanţa de clasare din data de 08.07.2019;

- dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fraudă informatică prev. de art. 249 C. pen., dosarul fiind soluţionat prin clasare la data de 07.05.2020;

- lucrarea nr. 251/VIII/1/2019 a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa a avut ca obiect plângerea formulată de A. împotriva lui E. sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni (evaziune fiscală, fals intelectual etc.), plângerea fiind restituită petentei pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, conform art. 294 alin. (2) C. proc. pen., iar ulterior petenta nu a mai formulat completări în sensul celor solicitate de către procuror.

În concret, aşa cum s-a reţinut şi prin ordonanţa de clasare dispusă în cauză, Judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curţi constată că petenta A. critică în realitate modalitatea de instrumentare şi soluţiile dispuse de magistraţii procurori indicaţi în plângere, în cadrul dosarelor în care petenta a formulat plângeri împotriva numitului E. (dosarele nr. x/2017 şi y/2020 ale al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa) şi în dosarul penal constituit ca urmare a unei plângeri formulate de E. împotriva numitei A. (dosar nr. x/2015).

Din analiza ordonanţei de clasare emisă în cauză şi examinând actele dosarului, se constată că în mod întemeiat în cauză organul judiciar a apreciat că faptele reclamate nu există, argumentele procurorului de caz vizând în concret constatarea că acuzaţiile formulate de petentă se circumscriu unor veritabile critici vizând instrumentarea şi soluţiile dispuse de procurori în plângerile anterior menţionate, reţinându-se că organele de urmărire penală au efectuat cercetări în limitele legii, în acord cu principiile aplicabile fazei de urmărire penală, magistraţii procurori fiind independenţi în instrumentarea şi soluţionarea cauzelor penale. Astfel, s-a reţinut că nu existe fapte sau elemente concrete care să indice existenţa relei-credinţe în desfăşurarea activităţii judiciare, nefiind precizate acţiuni exterioare procesului de interpretare şi aplicare a legii de către magistraţi, prin care să fi fost încălcate dispoziţiile legale ce reglementează activitatea acestora. Prin urmare, în cauză, s-a constatat că nu există indicii rezonabile cu privire la comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi, implicit, nici a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, presupus a fi comise de magistraţii individualizaţi în plângerea penală, întrucât faptele nu există, dispunându-se în consecinţă clasarea cauzei în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte reaminteşte că tragerea la răspundere penală a unei persoane implică stabilirea, pe baza unor probe concludente, a existenţei faptei imputate, a caracterului ei infracţional, precum şi a vinovăţiei făptuitorului.

În cadrul unui dosar penal având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârşirii de infracţiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuţii de control al soluţiilor pronunţate de magistrat, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva acestuia nu este de natură a schimba atribuţiile organului de urmărire penală sau ale judecătorului, transformându-l într-un organ învestit cu analizia respectivelor soluţii.

În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, magistraţii trebuie să aplice legea la anumite situaţii de fapt date. Această activitate presupune un proces amplu, care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilire pe bază de probe a situaţiei de fapt supusă actului de justiţie, de interpretare a dispoziţiilor legale şi în final identificare şi aplicare a dispoziţiilor legale la cazul concret.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară reaminteşte că pentru a se iniţia cercetări faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la presupunerea rezonabilă că, în cauză, s-a săvârşit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanşează procesul penal.

Totodată, scopul cercetării penale nu este analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii, acest rol revenind exclusiv organelor expres prevăzute de normele procesual penale, ci acela de a identifica, dincolo de această soluţie, un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu, act care să se înscrie în verbum regens indicat de lege, şi care, uneori, poate avea influenţe asupra unei soluţii.

Or, în speţă, contrar susţinerilor petentei A. din plângerea formulată, din situaţia de fapt expusă şi din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, instanţa constată că nu se conturează elementele concrete ale vreunei infracţiuni în sarcina persoanelor nominalizate de petentă, în cauza de faţă nerezultând existenţa unor acte sau fapte săvârşite de către procurori, cărora să le poată fi conferite semnificaţia juridică a infracţiunilor reclamate de petentă.

Aşa cum în mod corect a apreciat şi procurorul în ordonanţa atacată, Judecătorul de cameră preliminară constată că aspectele sesizate de petentă referitoare la modul de instrumentare a unor dosare penale constituite urmare a plângerilor vizând pe petenta A. şi numitul E. (administrator al S.C. H. S.R.L., societate la care petenta a fost angajată în funcţia de contabil economist), nu constituie fapte de natură penală, ci reprezintă activităţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi aplicarea legii, susceptibile a fi cenzurate în procedurile prevăzute de C. proc. pen.

Materializarea opiniilor magistraţiilor în soluţiile dispuse este rezultatul aplicării normelor legale în raport de situaţia de fapt şi de probele din dosarul cauzei. Toate actele procurorilor sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior, soluţiile fiind supuse la rândul lor controlului instanţei de judecată, iar hotărârile pronunţate de instanţele de judecată sunt supuse controlului instanţei superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Astfel, întocmirea unor acte procedurale sau dispunerea unor măsuri şi soluţii de către organele de cercetare penală nu pot face obiectul unei plângeri penale în condiţiile în care prin măsurile dispuse nu rezultă că organele de urmărire penală ar fi acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte cauzarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale petentei A., neexistând niciun indiciu cu privire la comiterea vreunei fapte de natură penală sub acest aspect.

Indiferent de încadrarea lor în drept, acuzaţiile aduse magistraţilor procurori indicaţi de petentă se circumscriu exclusiv contestării modalităţii de exercitare de către aceştia a atribuţiilor de serviciu, în situaţiile invocate.

În aceste coordonate, în cauză, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că nu sunt indicii şi elemente care să justifice existenţa vreunei fapte cu caracter penal în ceea ce priveşte pe intimaţii din prezenta cauză şi, în urma verificării întregului material probator aflat la dosarul cauzei, aşa cum s-a constatat şi prin ordonanţa atacată, faptele penale cu privire la care petenta a solicitat efectuarea de cercetări, nu există.

Atât dispoziţiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen.., cât şi cele ale art. 294 alin. (3) C. proc. pen.., recunosc organelor de urmărire penală competenţa de a evalua, încă din faza iniţială a anchetei, atât măsura în care faptele reclamate corespund, formal, tiparului legal de incriminare, cât şi eventuala incidenţă a unui caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen., concluzia acestei evaluări urmând a se reflecta în soluţiile dispuse, fie de efectuare a urmăririi penale in personam - atunci când sunt îndeplinite exigenţele art. 305 alin. (3) C. proc. pen.., fie de clasare.

Astfel, având în vedere că din acuzaţiile expuse în plângerea petentei A. nu se poate reţine că acestea s-ar putea circumscrie unor fapte ilicite, se constată că în mod corect procurorul a reţinut incidenţa cazului de clasare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Noţiunea de inexistenţă a faptei, în accepţiunea art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., are în vedere atât situaţia în care fapta nu există în materialitatea ei (cu alte cuvinte nu s-a săvârşit o acţiune sau inacţiune care să producă modificări fizice în realitatea obiectivă), cât şi ipoteza în care, chiar dacă s-ar aprecia că există o activitate faptică, aceasta nu are nicio legătură, nici măcar aparentă, cu conduita prevăzută ca element material al infracţiunii.

Aşadar, în lipsa oricăror indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, simpla nemulţumire subiectivă a unei părţi ori subiect procesual, faţă de o măsură sau o soluţie dispusă într-o procedură judiciară ori administrativă, nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o.

Chiar dacă petenta A. consideră incorecte argumentele faptice ori legale care au stat la baza adoptării unor soluţii dispuse de organele de cercetare penală, se constată că o astfel de situaţie nu legitimează, eo ipso, demersul său ulterior la organul de urmărire penală, în scopul cenzurării acestor măsuri, în realitate acestea reprezentând nemulţumirile petentei faţă de modul în care s-au desfăşurat procedurile judiciare indicate de aceasta.

În ceea ce priveşte motivul formulat de petentă în cadrul plângerii de faţă, prin care se critică ordonanţa de clasare dispusă în cauză, petenta invocând:

"nulitatea absolută privind actele de urmărire penală, în dosarul penal nr. x/2022 (653/321/P/2021)", fără însă a se argumenta în concret în ce constă nulitatea absolută invocată, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte constată că acest motiv al plângerii este neîntemeiat, întrucât nu se identifică în speţă vreo încălcare a dispoziţiilor legale de natură a atrage incidenţa sancţiunii nulităţii, în condiţiile prevăzute de art. 281 sau 282 C. proc. pen.

De altfel, în cuprinsul plângerii de la dosar, nu au fost formulate critici concrete relativ la soluţia de clasare dispusă în prezenta cauză prin ordonanţa nr. 2773/P/2022, din plângerea de la dosar rezultând că petenta este nemulţumită de soluţia de clasare dispusă în cauză, pe care a arătat că o critică sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând admiterea plângerii şi desfiinţarea soluţiei de clasare, "cu trimitere la actele de cercetare, respectiv coordonare penală în dosarele penale nr. x/2015, y/2017, z/2020 întrucât au fost încălcate dispoziţii art. 298 C. pen. privind neglijenţa în serviciu în dosarul penal nr. x/2022 (653/321/P/2021) privind clasarea cauzei cu trimitere la instrumentarea defectuoasa a celor trei dosare", etc.

Or, în cauză, aşa cum s-a reţinut prin cele anterior expuse, ordonanţa atacată este legală şi temeinică, neexistând motive pentru desfiinţarea acesteia, aşa cum a solicitat petenta A. prin plângerea de faţă, nefiind indicii privind existenţa în materialitatea lor a infracţiunilor reclamante de petentă, de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 298 C. pen., Judecătorul de cameră preliminară apreciind astfel că probele administrate în dosarul de urmărire penală nu confirmă faptele sesizate, sens în care în mod corect a fost reţinută în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin urmare, plângerea petentei A. este apreciată ca nefondată.

Pentru considerentele expuse, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 22.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 185/II/2/2024 din data de 02.10.2024 a procurorului şef al aceleiaşi unităţi de parchet.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 22.08.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 (653/321/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 185/II/2/2024 din data de 02.10.2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, astăzi, 21 ianuarie 2025.