Attempted murder conviction affirmed; annulment appeal challenging prior reclassification held inadmissible.

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852/AP din data de 03 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120/S din 16 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., întrucât a intervenit retragerea plângerii penale formulate de persoana vătămată B..

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. coroborat cu art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de ameninţare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit retragerea plângerii penale formulate de persoana vătămată B..

S-a luat act că persoana vătămată B. nu mai are nicio pretenţie materială sau financiară faţă de inculpaţi.

S-a luat act că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a dispus ca mijlocul material de probă în sensul art. 197 din C. proc. pen., constând într-un obiect metalic de culoare argintie sub forma unei ţevi ambalate în plic de hârtie nesigilat indicat în procesul-verbal din data de 01.02.202 aflat la fila x (dosar instanţă), să rămână ataşat la dosarul cauzei.

În baza art. 275 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. a fost obligată persoana vătămată B. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.

Prin decizia penală nr. 852/AP din 3 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 120/S din 16 mai 2024 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2023, care a fost desfiinţată cu privire la soluţia de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe şi cu privire la plata restului de cheltuieli judiciare avansate de stat, precum şi împotriva încheierii Tribunalului Braşov din 11 aprilie 2024 pronunţată în acelaşi dosar, care a fost desfiinţată în ceea ce priveşte admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, şi rejudecând:

S-a constatat că prin încheierea Curţii de Apel Braşov pronunţată la 12.09.2024 în prezentul dosar, s-a stabilit că încadrarea juridică corectă dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., este cea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 din C. pen.

În baza art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanţă.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., la data de 30 decembrie 2024 (prin mail), înregistrat la Curtea de Apel Braşov la aceeaşi dată .

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie recurentul a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a invocat faptul că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa în cauză, deşi era incident un temei legal de încetare a procesului penal.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul face o prezentare a acuzaţiei pentru care a fost condamnat, făcând referire atât la soluţia instanţei de fond, cât şi la hotărârea instanţei de apel. Astfel, arată că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor şi ameninţare. În cursul procesului penal persoana vătămată a înţeles să îşi retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului A., precizând că nu mai are nicio pretenţie materială sau morală faţă de inculpat. Instanţa de fond a reţinut aceste împrejurări şi, în baza probatoriului administrat, a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă de omor în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, dispunând încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Recurentul susţine că instanţa de apel a agravat situaţia juridică prin schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă de omor şi a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare. Procedând în această manieră, recurentul arată că, instanţa de apel nu a respectat dreptul său la apărare care, chiar dacă era asistat de un avocat, nu a fost prezent la dezbateri şi astfel nu şi-a putut exprima un punct de vedere faţă de noua încadrare juridică, ce ar fi avut drept consecinţă agravarea situaţiei sale juridice. A mai arătat că, dreptul la apărare şi la un proces echitabil a fost încălcat şi prin faptul că instanţa a respins cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului ulterior schimbării încadrării juridice, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 386 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul lipsei de previzibilitate a normei penale, şi se susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o persoană nu poate fi condamnată pe baza unei încadrări juridice care nu a fost în mod clar pusă în discuţie şi cu privire la care nu a fost oferită posibilitatea de apărare efectivă. Astfel, s-a arătat că instanţa de apel avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică, dar şi de a verifica dacă se impune continuarea procesului penal, însă nu a procedat în acest fel.

În concluzie, recurentul solicită admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi, pe fond, desfiinţarea deciziei penale nr. 852/03.12.2024 a Curţii de Apel Braşov, cu consecinţa încetării procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2023.

A fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului de recurs în casaţie invocat.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852/AP din data de 03 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurentul inculpat A. a formulat recurs în casaţie la data de 30 decembrie 2024 împotriva deciziei penale nr. 852/AP din 3 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 11 decembrie 2024 (la domiciliul procesual ales- sediul cab. Av. C., mun. Codlea, str. x, jud. Braşov, f.52, dosar curte) şi din data de 31 ianuarie 2025 (la domiciliul din jud. Braşov), conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 852/AP din 3 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 852/AP din 3 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casaţie - avocat D..

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Referitor la această condiţie de admisibilitate, se impune a se menţiona că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din această perspectivă se reţine că, din modalitatea de reglementare a recursului în casaţie, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, aşadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. invocat de recurent, potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Se evidenţiază că, prin decizia recurată inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor.

Prin decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal.

Înalta Curte constată că, deşi recurentul invocă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., totuşi criticile formulate nu vizează existenţa efectivă a unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea prin decizia atacată - respectiv tentativă de omor - ci fac trimitere la o încadrare juridică anterioară, reţinută de prima instanţă, care nu mai formează obiectul prezentei proceduri.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale, se reţine că aceasta vizează admisibilitatea în principiu a recursului în casaţie întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în ipoteza în care se invocă existenţa unei cauze de încetare a procesului penal în raport de încadrarea juridică a faptei pentru care, prin hotărârea recurată, s-a pronunţat condamnarea.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, Decizia nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în prezenta cauză, întrucât recurentul solicită încetarea procesului penal raportat la fapta de loviri sau alte violenţe, în timp ce hotărârea recurată priveşte condamnarea pentru tentativă de omor. Astfel, în cadrul recursului în casaţie nu poate analiza legalitatea unei soluţii dispuse cu privire la o altă faptă decât cea pentru care s-a pronunţat condamnarea.

Pe de altă parte se constată că, susţinerile recurentului referitoare la încadrarea juridică a faptei şi evaluarea stării de fapt reţinute de instanţa de apel, nu pot face obiectul controlului exercitat în cadrul recursului în casaţie, cale extraordinară de atac limitată exclusiv la examinarea legalităţii hotărârii şi la cazurile expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Jurisprudenţa instanţei supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casaţie reţinându-se că încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secţia Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că inculpatul a invocat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspect ce nu echivalează cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de lege pentru exerciţiul căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852/AP din data de 03 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 852/AP din data de 03 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2025.