Third appeal against a definitive criminal transfer judgment inadmissible under the principle of unicity of appellate routes and res judicata

Şedinţa publică din data de 14 august 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 100/F din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi având ca obiect transferul persoanei condamnate A., aflat într-un Penitenciar din Marea Britanie şi, în consecinţă:

S-a recunoscut, sub aspectul pedepsei cu închisoarea, hotărârea penală cu numărul de referinţă T 20227191, pronunţată de Curtea Coroanei din Snaresbrook (Regatul Unit al Marii Britanii), la data de 14.09.2022, certificată privind caracterul definitiv la data de 19.10.2023.

S-a constatat că numitul A. a fost condamnat, prin hotărârea penală recunoscută, la pedeapsa principală de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de viol prevăzute în Secţiunea 1 (1) din Legea Infracţiunilor Sexuale şi o tentativă de viol, prevăzută de secţiunea 1 din Legea Tentativelor Penale 1981 şi Secţiunea 1 (1) din Legea Infracţiunilor Sexuale.

S-a constatat că, potrivit legii penale române, activitatea infracţională pentru care numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală recunoscută constituie infracţiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) şi (2) din C. pen. român, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. român şi art. 5 din C. pen. român.

S-au dedus din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare următoarele perioade: reţinerea de 24 ore din 08.02.2022 - 09.02.2022; arestul provizoriu din România în perioada 09.02.2022 - 02.03.2022; perioada executată înainte de proces în Regatul Unit, din 03.03.2022-14.09.2022 şi perioada executată în custodie până la data solicitării de transfer, din 15.09.2022 -20.10.2023, precum şi de la 20.10.2023 la zi.

S-a constatat că persoana condamnată A. beneficiază de regula specialităţii.

S-a constatat că persoana condamnată trebuie liberată din executarea pedepsei de 10 ani şi 6 luni închisoare cel mai târziu la data de 21.08.2032.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata, din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi, a sumei de 942 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Împotriva sentinţei penale nr. 100/F din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, a formulat apel persoana condamnată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 6 septembrie 2024, sub nr. x/2023*.

Prin decizia penală nr. 226/A din 12 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/F din 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, dispunând obligarea apelantului persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi rămânerea în sarcina statului a onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 1108 RON.

Împotriva sentinţei penale nr. 100/F din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat un nou apel.

Prin decizia nr. 64/A din data de 13 martie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2025 a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/F din data de 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Împotriva sentinţei penale nr. 100/F din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat un alt apel la data de 03 iulie 2025, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 august 2025, sub nr. x/2025 şi repartizată aleatoriu completului C8.

La termenul fixat pentru judecarea cauzei, 01 octombrie 2025, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea căii de atac, concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A. şi ale reprezentantului Ministerului Public asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea celui de-al treilea apel formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/F din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Altfel spus, după ce, prin decizia penală nr. 226/A din 12 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca nefondat, cel dintâi apel declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale anterior menţionate, aceasta din urmă, tinzând la reluarea controlului jurisdicţional asupra aceleiaşi hotărâri, a declarat al doilea apel care, prin decizia nr. 64/a din 13 martie 2025 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibil, apelul persoanei condamnate împotriva aceleaşi hotărâri (sentinţa penală nr. 100/F din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023), apoi al treilea apel.

Demersul judiciar al apelantului este inadmisibil, întrucât a fost exercitat cu încălcarea principiului unicităţii căii de atac care stabileşte că, în materia controlui judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, ci numai în cadrul şi în condiţiile expres prevăzute de lege, regulă consacrată de normele C. proc. pen. care, ca efect al dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 24 din Legea nr. 255/2013, este pe deplin aplicabilă şi în domeniul cooperării judiciare internaţionale în materie penală.

În plus, în condiţiile în care, prin decizia penală nr. 226/A din 12 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a confirmat, cu titlu definitiv, legalitatea şi temeinicia soluţei dispuse de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin sentinţa penală nr. 100/F din 27 iunie 2024 în dosarul nr. x/2023, o eventuală reevaluare a aceleiaşi soluţii, în prezenta cale de atac exercitată de persoana condamnată, ar pune în discuţie autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea anterior menţionată a instanţei supreme.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte concluzionează că apelul ce face obiectul cauzei de faţă este inadmisibil şi urmează a dispune în consecinţă.

Ca urmare, în temeiul art. 141 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, coroborat cu art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/F din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/F din data de 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 august 2025.