Annulment of foreign prison sentence execution mandate: validity of certificate and res judicata of integration detention decree

Şedinţa publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra contestaţiei de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 16/F din data de 06 februarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. rap. la art. 174 alin. (1) lit. a) şi art. 175 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internatională în materie penală respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Prima instanţă a reţinut că, la data de 03.02.2025 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală contestaţia formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală cu privire la executarea sentinţei penale nr. 140/F din data de 7 octombrie 2024 pronunţate în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din data de 16 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală privind persoana condamnată A., prin care s-a solicitat instanţei să analizeze dacă sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen. cu referire la art. 174 alin. (1) lit. a) şi art. 175 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, în consecinţă, dacă se impune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025, emis în baza sentinţei penale nr. 140/F din data de 7 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din data de 16 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

La solicitarea instanţei a fost ataşat dosarul nr. x/2024 şi a fost depusă fişa persoanei condamnate ce atestă încarcerarea acestuia în Penitenciarul Timişoara la data de 04.02.2025.

Totodată, avându-se în vedere conţinutul adresei nr. 5Bv. 1476/2023/15 prin care Ministerul Justiţiei din Ungaria a informat că instanţa maghiară competentă îşi va retrage certificatul nr. 5Bv. 1476/2023/15 privind persoana condamnată A., deşi certificatul emis în cauză poartă numărul 5. Bv. 1476/2023/8 privind persoana condamnată A., intervalul de timp scurs din momentul emiterii adresei şi faptul că nu a fost primită nicio altă informare din partea autorităţilor judiciare ale statului emitent al certificatului s-a procedat la contactarea autorităţilor maghiare pentru a comunica dacă a fost retras certificatul relevant în cauză anterior momentului încarcerării intimatului condamnat în data de 04.02.2025. Răspunsul furnizat de Ministerul Justiţiei din Ungaria prin adresa nr. x din data de 06.02.2025 a fost în sensul că nu există niciun obstacol la executarea sentinţei emise de autorităţile judiciare maghiare, iar certificatul transmis anterior este valid.

Prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 140/F din data de 7 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Raionului Kunszentmiklos la data de 24.02.2022, în dosarul cu nr. x. B.20/2022/4, definitivă la data de 14.09.2022 prin sentinţa Tribunalului din Kecskemet, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 5 ani şi 8 luni interdicţie de şedere şi intrare pe teritoriul Ungariei.

S-a dispus executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, de către A., într-un penitenciar din România şi s-a dedus din această pedeapsă perioada executată de la data de 29.11.2021 la 11.04.2023.

Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de persoana condamnată A. prin decizia penală nr. 8/A din data de 16 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025, transmis spre executare Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov.

Prin adresa din 21 ianuarie 2025 Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov a comunicat faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025 se află în lucru, persoana condamnată fiind dată în urmărire naţională prin Dispoziţia I.G.P.R. nr. x din 16 ianuarie 2025, întrucât se sustrage executării, iar din verificările efectuate a rezultat că acesta a părăsit teritoriul României şi s-ar afla pe teritoriul Franţei.

La data de 23 ianuarie 2025, în conformitate cu dispoziţiile art. 174 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi art. 21 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, a fost informată autoritatea emitentă a certificatului, respectiv Ministerul Justiţiei din Ungaria, cu privire la imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Raionului Kunszentmiklos la data de 24.02.2022, în dosarul cu nr. x. B.20/2022/4, definitivă la data de 14.09.2022 prin sentinţa Tribunalului din Kecskemet, recunoscută în România prin sentinţa penală nr. 140/F din 07 octombrie 2024, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din 16 ianuarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, întrucât din verificările efectuate de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov a rezultat că acesta a părăsit teritoriul României şi s-ar afla pe teritoriul Republicii Franceze şi s-a solicitat să se comunice dacă îşi retrag certificatul emis.

Prin adresa nr. x/2025 din data de 30 ianuarie 2025, Ministerul Justiţiei din Ungaria a informat că instanţa maghiară competentă îşi va retrage certificatul nr. 5Bv. 1476/2023/15, iar prin adresa nr. x din data de 06.02.2025 Ministerul Justiţiei din Ungaria a informat că nu există niciun obstacol la executarea sentinţei emise de autorităţile judiciare maghiare, iar certificatul transmis anterior este valid.

Analizând dispoziţiile legale incidente în materie Curtea de Apel Bucureşti a constatat că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo împiedicare la executare.

Totodată potrivit art. 174 alin. (1) lit. a) pct. i şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 "curtea de apel competentă informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa atunci când persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei prevăzut la art. 172 nu este găsită. De asemenea potrivit art. 175 din aceeaşi lege-cadru atunci când sunt incidente dispoziţiile art. 174 alin. (1) lit. a) şi există presupunerea rezonabilă că persoana condamnată a părăsit teritoriul României, curtea de apel poate renunţa la dreptul de punere în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate.

Încetarea executării de către statul român a pedepsei sau măsurii privative de libertate are loc ori de câte ori statul emitent informează cu privire la decizia sa în acest sens."

Totodată potrivit art. 166 alin. (13) lit. a) din aceeaşi lege-cadru dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. Anularea se dispune prin sentinţă definitivă, pronunţată în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. În acest caz, sentinţa de recunoaştere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii ori ca urmare a decesului persoanei condamnate în statul emitent.

Potrivit art. 13 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană statul emitent poate să retragă certificatul de la statul de executare atât timp cât executarea pedepsei nu a început încă în statul de executare, justificând această retragere.

Aplicând normele anterior menţionate la situaţia de fapt expusă anterior Curtea a reţinut că impedimentul constând în imposibilitatea de a localiza persoana vizată de mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025 nu mai există, aceasta fiind încarcerată în data de 04.02.2025 iar autorităţile judiciare ale statului emitent nu şi-au retras certificatul emis în baza sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Raionului Kunszentmiklos la data de 24.02.2022, în dosarul cu nr. x. B.20/2022/4, definitivă la data de 14.09.2022 prin sentinţa Tribunalului din Kecskemet.

În ceea ce priveşte susţinerile apărării privind Decretul guvernamental nr. 148/2023 Curtea a constatat că la 27.04.2023 a fost publicat în Monitorul Oficial (Magyar Kôzlôny) din Ungaria, Decretul guvernamental nr. 148/2023 privind aplicarea anumitor dispoziţii referitoare la executarea pedepselor în timpul stării de urgenţă.

Actul legislativ prevede procedura detenţiei de reintegrare pe teritoriul statului de cetăţenie sau în statul de reşedinţă obişnuită pentru cetăţeanul străin asupra căruia s-a impus, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă privativă de libertate pentru infracţiunea de trafic de migranţi sau pentru pregătirea infracţiunii de trafic de migranţi. De asemenea, decretul se aplică cetăţeanului străin condamnat pentru infracţiunea de trafic de migranţi în condiţiile în care împotriva acestuia nu mai există proceduri penale în Ungaria pentru o altă infracţiune.

Noile dispoziţii legale dispun părăsirea teritoriului Ungariei în maximum 72 de ore de la intrarea în vigoare a Decretului sus-menţionat. În situaţia în care cetăţeanul străin a fost plasat în detenţie de reintegrare şi nu părăseşte teritoriul Ungariei în termen de 72 de ore, sau dacă acesta nu se deplasează către statul de provenienţă ori către statul în care acesta îşi are reşedinţa obişnuită, comandantul naţional al penitenciarului dispune încetarea detenţiei prin reintegrarare. Potrivit dispoziţiilor Decretului sus-menţionat "locul de executare a detenţiei de reintegrare în temeiul prezentului decret este teritoriul statului în care persoana condamnată îşi avea reşedinţa obişnuită înainte de a fi condamnat în Ungaria sau, dacă acesta nu este cunoscut, teritoriul statului de cetăţenie al acesteia." Se constată astfel că natura instituţiei detenţiei de reintegrare nu este una neprivativă de libertate, o astfel de natură fiind de altfel incompatibilă cu denumirea sa ci presupune executarea restului de pedeapsă într-un alt stat despre care se consideră că ar spori şansele de reintegrare ale persoanei condamnate.

De altfel decretul a fost avut în vedere de către instanţă în momentul pronunţării sentinţei penale nr. 140/F din 07 octombrie 2024, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din 16 ianuarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Împotriva sentinţei penale a declarat contestaţie, în termen legal, contestatorul-persoană condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 11 februarie 2025, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 18 martie 2025.

Analizând contestaţia formulată, în raport de dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în mod corect, prima instanţă a respins contestaţia la executare formulată de Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Sub un prim aspect, instanţa supremă reţine că s-a formulat contestaţie la executare doar în ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., respectiv dacă sunt incidente dispoziţiile art. 174 alin. (1) lit. a) şi art. 175 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de recunoaştere, persoana condamnată se sustrage executării, iar din verificările efectuate a rezultat că acesta a părăsit teritoriul României şi s-ar afla pe teritoriul Franţei.

Invocarea de către persoana condamnată şi a cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (ar fi intervenit graţierea), în raport cu Decretul guvernamental nr. 148/2023 publicat la data de 27.04.2023 în Monitorul Oficial (Magyar Kôzlôny) din Ungaria, privind aplicarea anumitor dispoziţii referitoare la executarea pedepselor în timpul stării de urgenţă nu mai poate fi analizat, atâta vreme cât sentinţa penală împotriva căreia s-a formulat contestaţie la executare beneficiază de autoritate de lucru judecat sub acest aspect.

Din acest punct de vedere, art. 430 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din acelaşi Cod, reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se ataşează automat hotărârii prin care se soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât şi asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Astfel, în mod expres se recunoaşte autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, şi considerentelor pe care se sprijină soluţia din dispozitiv, aceasta putând fi înţeleasă numai prin prisma raţiunilor de drept şi de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluţii.

Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluţie în prezenta cauză în sensul solicitat de către contestatorul condamnat, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicţionale care a fundamentat soluţia dată prin sentinţa penală nr. 140/F din data de 7 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 8/A din data de 16 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în care au fost analizate consecinţele Decretului guvernamental nr. 148/2023.

Analizând în continuare contestaţia formulată, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 174 alin. (1) lit. a) şi art. 175 din Legea nr. 302/2004, în sensul că impedimentul constând în imposibilitatea de a localiza persoana vizată de mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 168/2024 din 16 ianuarie 2025 nu mai există, persoana condamnată fiind încarcerată în data de 04.02.2025, iar autorităţile judiciare ale statului emitent nu şi-au retras certificatul emis în baza sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Raionului Kunszentmiklos la data de 24.02.2022, în dosarul cu nr. x. B.20/2022/4, definitivă la data de 14.09.2022 prin sentinţa Tribunalului din Kecskemet.

Pentru aceste considerente, constatând legală şi temeinică hotărârea pronunţată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 16/F din data de 06 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului desemnat din oficiu, Înalta Curte constată că obiectul prezentei proceduri este o contestaţie formulată în baza art. 4251 C. proc. pen., îndreptată împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel, chiar dacă dispoziţiile din Actul adiţional nr. x la Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică, Secţiunea a 2-a art. 8 alin. (1) lit. g) prevede un onorariul de 636 RON pentru asistenţa juridică acordată în alte cazuri în ceea ce priveşte cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. k) din acelaşi act adiţional, atâta vreme cât se referă tocmai la obiectul prezentei proceduri, şi anume contestaţie la executare.

În consecinţă, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, este în cuantum de 360 RON şi se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 16/F din data de 06 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2025.