Transfer of conviction for human trafficking and rape: Recognition of Danish judgment under mutual trust and dual criminality requirements

Şedinţa publică din data de 05 august 2025

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 63 din data de 02 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025 a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind cererea de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Danemarca.

În temeiul art. 165-167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, s-a recunoscut sentinţa penală a Tribunalului Districtual din Glostrup din data de 06 decembrie 2024 (S27-4448/2024) rămasă definitivă prin decizia penală nr. S-3609-24 din data de 26 martie 2025 a Curţii de Apel a Regiunii de Est, privind condamnarea cetăţeanului român A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de fiinţe umane prevăzută de secţiunea 262a din C. pen. danez şi viol, prevăzută de secţiunea 216 din C. pen. danez.

S-a luat act că persoana condamnată A. este de acord să execute pedeapsa în România.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare conform C. proc. pen. român.

Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată cetăţeanului român A. conform C. proc. pen. român, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. român şi viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) din C. pen. român, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

De asemenea, a fost dedusă din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată cetăţeanului român A. perioada executată de 462 zile de la încarcerare până la data de 26.05.2025, respectiv de la data de 26.05.2025 la zi.

S-a dispus comunicarea sentinţei definitive şi a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorităţii competente a statului emitent, respectiv autorităţilor judiciare din Danemarca, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R., precum şi, în copie, Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei din România, precum şi comunicarea de către Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei din România către statul solicitant a dispoziţiilor din legislaţia internă privind eliberarea anticipată sau condiţionată a persoanei condamnate.

În esenţă, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, prin sesizarea nr. 8386/II/5-2025 din data de 23 iunie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 25 iunie 2025 sub nr. x/2025 s-a solicitat declanşarea procedurii privind executarea cererii de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect transferarea în vederea executării pedepsei închisorii din Danemarca într-un penitenciar din România a persoanei condamnate, cetăţeanul român A. în vederea executării unei pedepse 3 ani şi 6 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de fiinţe umane prevăzută de secţiunea 262a din C. pen. danez şi viol, prevăzută de secţiunea 216 din C. pen. danez.

Curtea a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 162 şi art. 166 din Legea nr. 302/2004, arătând că, prin sentinţa penală a Tribunalului Districtual din Glostrup din data de 06 decembrie 2024 (S27-4448/2024) rămasă definitivă prin decizia penală nr. S-3609-24 din data de 26 martie 2025 a Curţii de Apel a Regiunii de Est, cetăţeanul român A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de fiinţe umane prevăzută de secţiunea 262a din C. pen. danez şi viol, prevăzută de secţiunea 216 din C. pen. danez.

Ca şi situaţie de fapt s-a reţinut că, în perioada dintre 10 februarie 2024 - 19 februarie 2024 în jurul orelor 11:00 împreună şi după ce se înţeleseseră dinainte între ei, A. şi un alt inculpat au recrutat, transportat, transferat, cazat sau primit victima cetăţean român folosind constrângerea, profitând de înţelegerea greşită a unei situaţii şi printr-o altă modalitate necorespunzătoare cu scopul de a exploata-o folosind-o la prostituţie în Danemarca - respectiv sub pretextul că urma să petreacă vacanţa cu alt inculpat care s-a dat drept iubitul victimei, inculpaţii au constrâns victima (folosind ameninţarea cu violenţă şi exploatând situaţia vulnerabilă a victimei căreia i-au reţinut actul de identitate) să presteze servicii sexuale contracost mai multor clienţi, parte din sume ori întreaga sumă fiind păstrată de inculpaţi. de asemenea la un moment dat necunoscut între 10 februarie 2024 şi 19 februarie 2024 în jurul orelor 11:00 împreună şi după ce se înţeleseseră dinainte între ei, A. şi un alt inculpat au violat victima şi au realizat cu aceasta un alt raport sexual decât actul sexual în ciuda faptului că victima a dat de înţeles că nu dorea acest lucru; inculpaţii au constrâns victima asupra căreia exista ameninţarea implicită cu violenţa să le facă ambilor sex oral, iar al doilea inculpat a constrâns-o şi la un act sexual vaginal împotriva voinţei ei şi fără ca ea să-şi fi dat consimţământul.

Curtea a constatat că faptele pentru care a fost condamnată cetăţeanul român A., menţionate anterior, au corespondent în infracţiunile de trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. român şi viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) din C. pen. român, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român.

De asemenea, s-a reţinut că persoana condamnată A. a fost de acord să fie transferată în România.

Totodată, a reţinut că, din documentaţia transmisă de autorităţile judiciare din Danemarca reiese că persoana condamnată a executat 462 zile de la încarcerare până la data de 26.05.2025 din totalul pedepsei de 1277 zile închisoare la care a fost condamnată.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, în sensul că hotărârea este definitivă şi executorie, faptele pentru care a fost aplicată condamnarea ar fi constituit, dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, respectiv trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. român şi viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) din C. pen. român şi persoana condamnată, cetăţean român, este de acord să fie transferată într-un penitenciar din România, că, în raport cu dispoziţiile art. 9 lit. h) din Decizia cadrul nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei, la data la care a fost primită hotărârea judecătorească pronunţată de autorităţile judiciare din Danemarca, persoana condamnată mai are de executat mai mult de şase luni din pedeapsă, Curtea de Apel Ploieşti a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind cererea de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Danemarca.

Împotriva sentinţei penale nr. 63 din data de 02 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025 a declarat apel persoana condamnată A., fără a motiva în scris calea de atac promovată.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 417 alin. (2) din C. proc. pen.

Examinând actele dosarului şi hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunţată de o instanţă din Danemarca, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie.

Din certificatul întocmit de autorităţile judiciare daneze rezultă că sentinţa penală a Tribunalului Districtual din Glostrup din data de 06 decembrie 2024 (S27-4448/2024) prin care cetăţeanul român A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de fiinţe umane prevăzută de secţiunea 262a din C. pen. danez şi viol, prevăzută de secţiunea 216 din C. pen. danez a rămas definitivă prin decizia penală nr. S-3609-24 din data de 26 martie 2025 a Curţii de Apel a Regiunii de Est.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. de către autorităţile judiciare daneze au corespondent în legislaţia penală română în dispoziţiile art. 210 alin. (1) lit. a) şi art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. f) din C. pen. român, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. român referitoare la infracţiunile de trafic de persoane şi viol comise în concurs.

c) persoana condamnată are cetăţenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoana condamnată A. este cetăţean român.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte constată, că persoana condamnată a fost de acord să fie transferată într-un penitenciar din România . Totodată, faţă de persoana condamnată A. s-a dispus expulzarea din Danemarca, stabilindu-se interdicţia de reintrare pe viaţă .

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reţine că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnată definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripţia executării pedepsei; apelanta a fost prezentă la judecată în statul de condamnare, conform menţiunilor din certificatul emis de autorităţile judiciare daneze; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul ţării pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnată de către autorităţile judiciare daneze.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală a Tribunalului Districtual din Glostrup din data de 06 decembrie 2024 (S27-4448/2024), definitivă prin decizia penală nr. S-3609-24 din data de 26 martie 2025 a Curţii de Apel a Regiunii de Est.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată temeinică şi legală, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din data de 02 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemant din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din data de 02 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelanta persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 august 2025.