Cassation inadmissible for failure to allege legal illegality, seeking factual re-evaluation and evidence review in criminal fiscal evasion case

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 27 din 19 februarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 11 ani închisoare (în raport cu activitatea S.C. C. SRL) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială).

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.

În baza art. 4 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 39/2015 s-a dispus ca infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de inculpat să se înscrie în cazierul fiscal.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 coroborat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

S-a constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 07.12.2023 a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei B. din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din nr. Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen., perioada reţinută în actul de sesizare fiind reconfigurată la intervalul de timp 04.03.2013 - noiembrie 2014 (prejudiciu de 534.117 RON).

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 7 ani închisoare (în raport cu activitatea S.C. C. SRL) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice), de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de administrator într-o societate comercială).

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpata să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost aleasă, este decăzută din drepturi.

În baza art. 4 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 39/2015, s-a dispus ca infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de inculpată să se înscrie în cazierul fiscal.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 coroborat cu art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinţei la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpaţii B. şi A., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii, prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptele din 15.10.2010-21.11.2014, in raport cu S.C. C. SRL).

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpaţii B., A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (ianuarie 2010- noiembrie 2014).

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (în calitate de administrator la S.C. D.(fapta din octombrie 2010 - februarie 2013).

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii, prev. de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (fapta din perioada 2010-2014, in raport cu S.C. D.).

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 155 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (în raport cu S.C. D. S.R.L., în perioada octombrie 2010 - februarie 2013).

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, printre altţii, inculpatul A. şi B..

Prin decizia nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata B. împotriva sentinţei penale nr. 27 din data de 19 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei B. şi rejudecând:

A fost condamnată inculpata B. la pedeapsa închisorii 4 (patru) ani şi 8 (opt) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., republicată (în forma în vigoare înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 126/2004, publicată în M.Of. nr. 437 din 13 mai 2024), cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apel declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la adresa de domiciliu, dovada de îndeplinirii a procedurii de comunicare fiind restituită cu menţiunea "destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă" la data de 21 ianuarie 2024. În consecinţă s-a procedat la afişarea la sediul instanţei, în data de 21 iunie 2024, având termen de 7 zile pentru ridicarea comunicării, potrivit art. 264 alin. (1) rap. la art. 259 alin. (5) lit. f) C. proc. pen., astfel că termenul de 30 de zile pentru formularea recursului în casaţie începe să curgă de la data de 01 iulie 2024.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., decizia din apel i-a fost comunicată la locul de deţinere, la Penitenciarul Arad, la data de 22 august 2024, unde a semnat de primire. De asemenea, hotărârea din apel i-a fost comunicată inculpatei la domiciliu în data de 01 iulie 2024, unde a semnat de primire o rudă, însă inculpata a fost încarcerată, potrivit adresei emise de Penitenciarul Arad, la data de 20 iunie 2024.

Data până la care inculpatul A. avea posibilitatea să declare recurs în casaţie este 31 iulie 2024, inclusiv, iar pentru inculpata B. este 23 septembrie 2024, inclusiv.

Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul A., prin avocat ales E., fără împuternicire la dosar, a declarat recurs în casaţie la data de 18 iulie 2024, prin email.

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, fără a indica vreun caz dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a reiterat motivele de apel, solicitând trimiterea dosarului în procedura de cameră preliminară, faţă de lipsa de procedură în această etapă, pentru discutarea neregularităţilor. De asemenea, s-a solicitat administrarea de probe constând în audiere de martori, efectuarea unui supliment de expertiză.

Au mai fost aduse critici prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 14.02.2024 prin care s-a constatat neconstituţionalitatatea sintagmei "care au valoare probatorie de înscrisuri în dosarul penal din cuprinsul art. 8 alin. (4) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare, cu referire la procesul-verbal şi actul de control încheiate potrivit art. 8 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, precum şi în ceea ce priveşte explicaţiile scrise solicitate de organele fiscale antifraudă în condiţiile art. 6 alin. (2) lit. f) din acelaşi act normativ."

Împotriva aceleiaşi decizii, inculpata B., prin avocat F., cu împuternicire aflată la dosarul instanţei de recurs în casaţie, a declarat recurs în casaţie la data de 01 august 2024, prin email.

În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând, totodată, să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 101 din Legea nr. 241/2005, art. 10 lit. g) şi art. 11 pct. 2, lit. b) C. proc. pen.

De asemenea, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea în tot a executării hotărârii.

Cererile de recurs în casaţie au fost comunicate tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă Statul Român - prin ANAF - D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Olt.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 17 martie 2025, procedura de comunicare a recursului în casaţie fiind îndeplinită.

La data 28 martie 2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 C. proc. pen. (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Examinând cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata B. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele, domiciliul inculpatei care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a redactat cererea, în speţă, avocatul inculpatei.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a) (parţial), b şi d C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele, hotărârea atacată, precum şi semnătura persoanei care a redactat cererea, în speţă, avocatul inculpatului, nefiind indicat, însă, domiciliul sau reşedinţa.

Condiţia reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu este îndeplinită de calea de atac promovată de inculpaţii A. şi B..

Astfel, inculpatul A. nu a indicat niciun caz de recurs în casaţie. Chiar dacă nu există o obligaţie ce incumbă instanţei supreme, de a califica motivele invocate într-un caz de recurs în casaţie, se observă că motivele invocate de către recurentul inculpat A. nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casaţie astfel cum sunt reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aceeaşi condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită nici în ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata B., care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care vizează aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condiţiile în care se solicită ca instanţa de recurs în casaţie să aprecieze asupra legii penale mai favorabile şi să reţină, cu privire la una dintre faptele pentru care a fost trimisă în judecată, ca fiind mai favorabilă o altă lege decât cea reţinută de instanţa de apel.

Pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante şi le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Starea de fapt reţinută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum şi reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Cu privire la solicitarea recurentului-inculpat A. de trimitere a cauzei în procedură de cameră preliminară faţă de lipsa de procedură în această etapă, pentru discutarea neregularităţilor, se constată că, în realitate, sunt aduse aceleaşi critici formulate şi în faţa instanţei de apel, pe de o parte, privind modalitatea de desfăşurare a procedurii de cameră preliminară cu privire la care, în decizia recurată, s-a arătat că această fază a fost încheiată şi, cu atât mai mult, în faţa instanţei de recurs în casaţie nu mai poate fi adusă în discuţie. Pe de altă parte, sunt formulate critici privind administrarea de probe constând în audiere de martori, efectuarea unui supliment de expertiză, inclusiv prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 80 din 14.02.2024, care nu pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, în raport cu scopul recursului în casaţie, astfel cum este statuat de dispoziţiile art. 433 C. proc. pen.

În egală măsură, în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin solicitarea recurentei-inculpate B. de a fi analizată de către instanţa de recurs în casaţie legea penală mai favorabilă, nu priveşte legalitatea pedepsei aplicate, care se verifică exclusiv prin raportare la încadrarea juridică reţinută prin hotărârea definitivă de condamnare cu privire la aceasta.

Aşadar, modalitatea în care instanţa de apel a reţinut legea penală mai favorabilă (în mod global, în raport cu toate faptele deduse judecăţii), nu poate fi cenzurată în cadrul cazului de recurs în casaţie reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aceasta reprezentând o chestiune de apreciere a instanţei de fond/de apel. În speţa de faţă, motivele invocate de recurenta-inculpată B. puteau fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., numai în situaţia în care instanţa de apel, în raport cu încadrarea juridică stabilită, prin reţinerea legii penale mai favorabile, nu ar fi stabilit în mod corect limitele de pedeapsă ca urmare a acestor prevederi.

Având în vedere că instanţa de recurs în casaţie nu poate reţine incidenţa legii penale mai favorabile, solicitarea recurentei-inculpate B., de încetare a procesului penal în baza art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 101 din Legea nr. 241/2005, art. 10 lit. g) şi art. 11 pct. 2, lit. b) C. proc. pen. nu poate fi primită, putând face obiectul unei alte căi extraordinare de atac.

Or, prin motivele invocate de către cei doi recurenţi-inculpaţi, în realitate, nu se urmăreşte să supună cenzurii Înaltei Curţi legalitatea incriminării sau legalitatea pedepsei aplicate prin raportare la particularităţile faptice şi calificare juridică reţinute prin decizia recurată, ci se tinde la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi, ceea ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.

În acest context, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat de către recurenta-inculpată B., iar în ceea ce-l priveşte pe recurentul-inculpat A. niciunui caz de recurs în casaţie, echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, ce atrage nerespectarea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării hotărârii, formulată de către recurenta-inculpată B., având în vedere soluţia ce urmează a fi dispusă, aceasta rămâne fără obiect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 184/A din 20 iunie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2022.

Obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 aprilie 2025.