Withdrawal of criminal revision petition: judicial act-taking versus substantive admissibility of unconstitutionality claims.

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2025

Deliberând asupra apelului declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. cu privire la sentinţa penală nr. 40/F din 06.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293/02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul condamnat A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 RON, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B., în cuantum de 720 RON, se avansează din fondul M.J. şi rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 05.12.2024, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 40/F din 06.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293/02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, invocând cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., formulată de condamnatul A..

În esenţă, instanţa a reţinut că potrivit art. 453 lit. f) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Conform art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În cauza de faţă, s-a reţinut că revizuentul a invocat dispoziţiile art. 453 lit. f) din C. proc. pen. ca temei al căii extraordinare de atac promovate.

În faza admisibilităţii în principiu instanţa verifică doar regularitatea formală a cererii de revizuire, nu şi temeinicia ei. Astfel, Curtea, în faza admisibilităţii în principiu, examinează, astfel cum s-a stabilit şi de Curtea Constituţională în considerentele deciziei nr. 506/30.06.2015, dacă din probele depuse odată cu cererea de revizuire sau învederate în cererea de revizuire rezultă date suficiente pentru ca judecata asupra cererii să continue, deci cererea să fie admisă în principiu, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

Potrivit art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Astfel, s-a constatat că prezenta cerere de revizuire a fost formulată de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din C. proc. pen. (în cauză chiar de condamnat).

Cazul de revizuire prev. de art. 453 lit. f) din C. proc. pen. poate fi invocat în termen de 1 an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, în considerarea faptului că acest caz de revizuire priveşte deciziile Curţii Constituţionale pronunţate după rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare. Or, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., invocată, oral, de revizuent, prin avocat, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14 martie 2016. Aceeaşi situaţie este şi decizia nr. 21/2018 publicată în M. Of. nr. 175 din 23 februarie 2018 şi nr. 641/2014 publicată în M. Of. nr. 887 din 5 decembrie 2014.

S-a constatat că cererea de revizuire formulată în temeiul art. 453 alin. (3) lit. f) din C. proc. pen. împotriva hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate într-o cauză în care nu s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, o decizie a Curţii Constituţionale prin care s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate neputând conduce la revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate într-o altă cauză.

În plus, pentru reţinerea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să existe o decizie a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală; decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere de revizuent; hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluţionată în fond să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională; consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă şi să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

De altfel, s-a mai reţinut că sentinţa penală nr. 40/F a fost pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în data de 06.03.2018, definitivă prin decizia penală nr. 293/02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar deciziile Curţii Constituţionale nr. 51/2016, nr. 21/2018 publicată în M. Of. nr. 175 din 23 februarie 2018 şi nr. 641/2014 publicată în M. Of. nr. 887 din 5 decembrie 2014 sunt publicate anterior pronunţării deciziei penale, astfel încât nu pot face obiectul unei cereri de revizuire întemeiate pe disp. art. art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. fiind avute în vedere (implicit) de instanţa de apel la momentul pronunţării deciziei penale.

De asemenea, verificând actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că în cauza cu nr. x/2015 nu a fost pronunţată o decizie a Curţii Constituţionale, motiv pentru care, s-a apreciat că o cerere de revizuire în prezenta cauză nu se poate întemeia pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. Este adevărat că revizuentul a invocat o excepţie de neconstituţionalitate în calea de atac a apelului, dar prin încheierea din 25.06.2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea apelantului-intimat-inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004. Curtea a avut în vedere şi faptul că, astfel cum a recunoscut şi condamnatul în cererea de revizuire, în calea de atac a apelului, acesta a formulat cerere de declasificare şi respectiv de acces la documentele clasificate, cerere care a fost respinsă în ceea ce priveşte declasificare prin încheierea pronunţată la data de 02.04.2019, permiţându-se accesul la aceste documente avocaţilor care au certificatul de securitate sau autorizaţia de acces corespunzătoare nivelului de secretizare.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. cu privire la sentinţa penală nr. 40/F din 06.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293/02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015.

Împotriva sentinţei penale nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat apel revizuentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 25 martie 2025, sub dosar nr. x/2022, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 24 iunie 2025.

La termenul de judecată din 24 iunie 2025, apelantul revizuient A., prezent personal, a precizat că doreşte să renunţe la cererea de revizuire formulată.

Fiind pusă în discuţia părţilor cererea apelantului revizuient A. prin care a precizat că îşi retrage cererea de revizuire, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta şi reprezentantul Ministerului Public au solicitat să se ia act de solicitarea formulată.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

În cauză, apelantul revizuient A., prezent personal la termenul de judecată din 24 iunie 2025, şi-a manifestat voinţa în faţa instanţei de judecată de a retrage cererea de revizuire formulată.

Înalta Curte are în vedere Decizia RIL nr. 34 din 06 noiembrie 2006 cu privire la modul de soluţionare a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, a contestaţiei la executare şi a cererii de revizuire, în cazul retragerii acestora, prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.

În considerentele acesteia s-au reţinut următoarele:

"În adevăr, în art. 2 alin. (2) din C. proc. pen., prin care este instituit principiul oficialităţii procesului penal, se prevede că "actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel".

Realizarea acestui principiu impune examinarea, de către instanţele de judecată, a cererilor de revizuire, a contestaţiilor la executare, precum şi a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă cu stricta respectare a dispoziţiilor procedurale care reglementează modul lor de soluţionare.

Aceasta nu înseamnă, însă, ca situaţiile nereglementate în mod expres prin dispoziţiile specifice fiecăreia dintre cererile menţionate să nu îşi găsească rezolvarea firească, adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care partea a înţeles să li-l dea prin exprimarea liberă a voinţei sale.

A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din C. proc. civ. care, reglementând procedura de drept comun în această privinţă, în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din acelaşi cod, este aplicabil şi în materia dreptului penal.

În adevăr, în conformitate cu art. 246 alin. (1) din C. proc. civ., "reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".

Este de observat, de altfel, că la această reglementare, cu valoare de principiu, se şi face trimitere în cazul cererii de revizuire, prevăzându-se, prin art. 326 alin. (1) din C. proc. civ., că aceasta "se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată".

Ca urmare, instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, a cererii de revizuire şi a contestaţiei la executare, în cazul retragerii acestora, trebuie să ia act de retragerea lor."

De altfel, în materia căilor de atac reglementate de actualul C. proc. pen., respectiv în cazul apelului, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii căii de atac, aceste dispoziţii aplicându-se mutatis mutandis şi dispoziţiilor privind cererea de revizuire, întrucât manifestarea de voinţă nu este limitată în timp, aceasta putând fi exercitată până la rămânerea definitivă a hotărârii

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi rejudecând:

Va act de retragerea cererii de revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 40/F din 06.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293 din 02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuientul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat pe fond, În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, va rămâne şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Desfiinţează sentinţa penală atacată şi rejudecând:

Ia act de retragerea cererii de revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 40/F din 06.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293 din 02.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă revizuientul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat pe fond.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Onorariul, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2025.