Partial recognition of Austrian conviction for migrant trafficking and theft under mutual recognition framework; waiver of appeal extinguishes review of cross-border prison transfer order.

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 55/F din 02 iunie 2025, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis în parte cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria.

În baza art. 166 alin. (4) şi alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut parţial hotărârea penală de condamnare nr. 12 Hv67/23s pronunţată la data de 24.01.2024 de Landesgericht Eisenstadt, definitivă la data de 24.01.2024, completată prin hotărârea nr. 12Hv 87/23s din 08.01.2025 pronunţată de Tribunalul Eisenstadt, definitivă, privind persoana condamnată, A.. A dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate A., perioada executată până la data de 01.08.2024, respectiv 409 zile, şi în continuare, la zi şi a dispus transferarea persoanei condamnate, A., într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului din pedeapsă rămas neexecutat, rezultat în urma deducerii din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a perioadei executate de la data de 19 iunie 2023 ora 09:56 până la data de 24 ianuarie 2024, ora 12:00 şi în continuare, la zi, conform C. proc. pen. român.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că la data de 14 noiembrie 2024, cu adresa nr. x/2024, a fost sesizată cu soluţionarea cererii formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Austria, privind recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul României a unei hotărâri judecătoreşti pronunţată faţă de persoana condamnată A., în prezent încarcerat în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare (1460 de zile) stabilită prin hotărârea de condamnare nr. 12 Hv67/23s pronunţată la data de 24.01.2024 de Landesgericht Eisenstadt, definitivă la data de 24.01.2024.

Totodată, s-a solicitat transferarea persoanei condamnate, A., deţinut în Penitenciarul Leoben din Austria, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat.

Curtea a reţinut că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 167.

S-a reţinut că din cuprinsul hotărârii penale cu nr. 12 Hv67/23s pronunţată la data de 24.01.2024 de Landesgericht Eisenstadt, definitivă la data de 24.01.2024, rezultă că cetăţeanul român, A., a fost condamnat pentru săvârşirea, în anul 2023 a infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 şi cifra 3, alin. (4) primul caz din Legea privind poliţia pęntru străini, periclitare a siguranţei publice prev. de art. 176 alin. (1) C. pen., opunere împotriva autorităţii de stat conform art. 15, 269 alin. (1) cazul 2 C. pen., constrângere conform art. 105 alin. (1) C. pen., periclitare a siguranţei corporale conform art. 89 C. pen., distrugere gravă a bunurilor conform art. 15, 125, 126 alin. (1) cifra 5 C. pen. şi furt parţial consumat, parţial rămas la tentativă conform art. 127, 15 C. pen.

De asemenea, a fost prezentată situaţia de fapt astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii de condamnare şi din certificatul prevăzut la art. 5 din Decizia-Cadru nr. 2008/909 J.A.I a Consiliului U.E.

S-a mai reţinut că potrivit certificatului prevăzut la art. 5 din Decizia-Cadru nr. 2008/909 J.A.I a Consiliului U.E. privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, emis de autorităţile din Austria, persoana condamnată A. are de executat conform hotărârii penale menţionate anterior, o pedeapsă de 1460 de zile, din care, până la data de 01.08.2024, persoana condamnată a executat un număr de 409 zile din pedeapsa privativă de libertate.

Din cuprinsul certificatului prevăzut la art. 5 din Decizia-Cadru nr. 2008/909 J.A.I a Consiliului U.E. privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, emis de autorităţile din Austria (punctul i) şi din cuprinsul Hotărârii nr. 12 Hv 67/23s, rezultă că persoana condamnată A. a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, fiind în stare de arest preventiv în această cauză, la Penitenciarul Eisenstadt şi a fost asistat de avocat.

Curtea a reţinut că persoana condamnată nu a consimţit la executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat într-un penitenciar din România, aşa cum rezultă din actele dosarului.

Analizând, cu prioritate, incidenţa dispoziţiilor art. 166 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte, raportat la situaţia de fapt ce a făcut obiectul condamnării, precum şi la textele de lege ce descriu infracţiunile în baza cărora sus numitul a fost condamnat prin Hotărârea nr. 12 Hv 67/23s, Curtea a apreciat că infracţiunile de trafic de migranţi, prev. de art. de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 şi cifra 3, alin. (4) primul caz din Legea privind poliţia pęntru străini, distrugere gravă a bunurilor conform art. 15, 125, 126 alin. (1) cifra 5 C. pen. şi furt parţial consumat, parţial rămas la tentativă conform art. 127, 15 C. pen. ar fi putut constitui, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiuni şi autorul ar fi putut fi sancţionabil, faptele săvârşite având corespondent în legislaţia României în infracţiunile de trafic de migranţi prevăzută de art. 263 C. pen., distrugere prevăzută de art. 253-254 C. pen. şi furt prevăzută de art. 228-229 C. pen.

Cu privire la infracţiunile de periclitare a siguranţei publice prev. de art. 176 alin. (1) C. pen., opunere împotriva autorităţii de stat conform art. 15, 269 alin. (1) cazul 2 C. pen., constrângere conform art. 105 alin. (1) C. pen., periclitare a siguranţei corporale conform art. 89 C. pen., ce au reprezentat temei al condamnării numitului A. prin Hotărârea nr. 12 Hv 67/23s, Curtea nu a identificat corespondent al acestora în legislaţia penală română, motiv pentru care, apreciind incidente dispoziţiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, a solicitat statului emitent, Republica Austria, să precizeze dacă şi în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială, precum şi dacă îşi retrage certificatul. Urmarea corespondenţei purtate în cadrul dosarului nr. x/2024, Ministerul Federal de Justiţie Republica Austria a transmis cu Ref. N.:2025-0.015.357, la data de 09.01.2025, Decizia executorie legală a Tribunalului Regional Eisenstadt din data de 21 decembrie 2024, potrivită căreia "potrivit art. 42b alin 7a EU-JZG, se constată că pedeapsa închisorii în total 4 (patru) ani pronunţată prin sentinţa din 24 ianuarie 2024 la dosarul x împotriva lui A., este omisă parţial, adică 3 ani pentru infracţiunea de contrabandă conform art. 114 alin. (1), paragraful 3 Z 2 şi Z 3 alin. (4) primul caz FPG (punctul A./din hotărâre), la fel şi infracţiunea de furt parţial finalizat şi parţial tentativă conform §§ 127.15 StGB (punctul Dj al hotărârii)."

Curtea a reţinut necondordanţa dintre traducerea denumirii infracţiunii prevăzută de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 şi cifra 3, alin. (4) primul caz din Legea privind poliţia pęntru străini, în traducerea Hotărârii nr. 12 Hv 67/23s fiind menţionată infracţiunea de trafic de migranţi, iar în traducerea Deciziei executorie legală a Tribunalului Regional Eisenstadt din data de 21 decembrie 2024 fiind menţionată infracţiunea de contrabandă, deşi în documentul original editat în limba germană este menţionată aceeaşi denumire a infracţiunii.

În atare situaţie, Curtea a apreciat această neconcordanţă drept o evidentă eroare de traducere, reţinând că persoana în cauză a fost condamnată prin Hotărârea nr. 12 Hv 67/23s, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prevăzută de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 şi cifra 3, alin. (4) primul caz din Legea privind poliţia pęntru străini.

S-a arătat că potrivit corespondenţei ulterioare purtate cu statul solicitant, existentă la dosar, rezultă că Ministerul Federal de Justiţie Republica Austria a precizat că menţine cererea de preluare a executării sentinţei şi certificatul anterior emise, având în vedere că este posibilă recunoaşterea parţială, solicitând a se recunoaşte Hotărârea de condamnare nr. 12 Hv 67/23s, aşa cum a fost precizată prin Decizia executorie legală a Tribunalului Regional Eisenstadt din data de 21 decembrie 2024, care a stabilit ce parte din sentinţă este imputabilă acelor infracţiuni pentru care poate fi preluată executarea sentinţei, respectiv "potrivit art. 42b alin 7a EU-JZG, se constată că pedeapsa închisorii în total 4 (patru) ani pronunţată prin sentinţa din 24 ianuarie 2024 la dosarul x împotriva lui A., este omisă parţial, adică 3 ani pentru infracţiunea de contrabandă/trafic de migranţi conform art. 114 alin. (1), paragraful 3 Z 2 şi Z 3 alin. (4) primul caz FPG (punctul A./din hotărâre), la fel şi infracţiunea de furt parţial finalizat şi parţial tentativă conform §§ 127.15 StGB (punctul Dj al hotărârii)."

În atare situaţie, Curtea a constatat că cererea iniţială de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii de condamnare nr. 12 Hv 67/23s pronunţată de Landesgericht Eisenstadt, în data de 24.01.2024, rămasă definitivă la data de 24.01.2024 a fost precizată prin Decizia executorie legală a Tribunalului Regional Eisenstadt din data de 21 decembrie 2024, în sensul că statul solicitant a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti pronunţată faţă de condamnatul A., în executarea pedepsei de 3 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunilor de Trafic de migranţi, conform art. 114 alin. (1), paragraful 3 Z 2 şi Z 3 alin. (4) primul caz FPG (punctul A./din hotărâre), şi infracţiunea de furt parţial finalizat şi parţial tentativă conform §§ 127.15 St GB (punctul Dj al hotărârii).

De asemenea, s-a reţinut că Ministerul Federal de Justiţie din Republica Austria a precizat că persoana condamnată a fost în arest preventiv din data de 19 iunie 2023 ora 09:56 până la data de 24 ianuarie 2024 ora 12:00 şi se află în detenţie penală (închisoare) de atunci, data calculată de eliberare fiind 18 iunie 2027 ora 08:00.

Totodată, Curtea a reţinut că persoana condamnată, A., este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia menţionată la lit. c) alin. (1) art. 167.

Cu privire la condiţia impusă de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004, s-a reţinut că persoana condamnată nu a consimţit la executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat într-un penitenciar din România, aşa cum rezultă din Certificatul prevăzut la art. 4 din Decizia - Cadru nr. 2008/909 J.A.I. a Consiliului U.E. privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare în materie penală, însă, potrivit menţiunilor de la punctul (g) lit. (b) din acelaşi Certificat, prin Hotărârea oficiului federal pentru străini şi azil din 08.05.2024, x, i s-a impus interdicţia de reşedinţă limitată pe durata de 10 ani. Întrucât s-a dispus expulzarea persoanei condamnate, cetăţean român, Curtea a reţinut incidentă teza a doua a art. 167 alin. (1) lit. d) potrivit căreia în situaţia în care persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte în România, sau deşi nu trăieşte pe teritoriul României va fi expulzată în România, nu este necesar consimţământul persoanei condamnate, fiind îndeplinită şi această condiţie.

Totodată, în urma verificărilor premergătoare sesizării instanţei efectuate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a rezultat că executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, iar persoana condamnată nu figurează în prezent ca fiind cercetată în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească în statul emitent şi nici pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.

De asemenea, s-a constatat faptul că nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare parţială a hotărârii judecătoreşti străine prev. de art. 167 din acelaşi act normativ.

Cu privire la condiţia privind incidenţa vreunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 303/2004, Curtea a constatat că nu se identifică niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare menţionate de textul de lege, respectiv executarea în continuare a pedepsei pe teritoriul României nu este contrară principiului ne bis in idem, persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală, pedeapsa aplicată persoanei condamnate nu vizează asistenţă psihiatrică sau medicală potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare austriece, persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata în urma căreia autorităţile judiciar austriece au pronunţat hotărârea, aspect ce rezultă în mod expres din Certificatul transmis la dosar, iar potrivit legii române nu au intervenit nici amnistia, nici graţierea şi nici dezincriminarea faptei pentru care persoana a fost condamnată de către autorităţile din Austria.

Împotriva sentinţei penale nr. 55/F din 02 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024, fiind stabili termen de judecată la data de 10 iulie 2025.

În cuprinsul documentelor transmise de autorităţile austriece, la data de 16 iunie 2025, persoana condamnată a menţionat faptul că renunţă la apel.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Retragerea unei căi de atac, în cauză a apelului împotriva sentinţei penale nr. 55/F din 02 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este un act de dispoziţie, care odată exercitată, duce la pierderea unui drept.

Înalta Curte constată că potrivit art. 415 din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa învestită cu judecarea apelului, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul formulat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.

Raportat la aceste dispoziţii şi având în vedere manifestarea de voinţă exprimată de persoana condamnată ce a fost atestată de Ministerul de Justiţie din Austria, Înalta Curte, va lua act de retragerea apelului formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 55/F din 02 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 1217 RON, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 55/F din 02 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2025.