Cassation inadmissible due to merit-based arguments regarding factual typicity and sentencing individualization in a simplified procedure conviction

Şedinţa publică din data de 26 martie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1027/A din data de 05 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2484 din data de 13 august 2024 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2023, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de persoana vătămată B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lovire sau alte violenţe prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen. (faptă din data de 01.12.2021).

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de persoana vătămată B., faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen. (faptă din data de 01.12.2021).

În baza art. 396 alin. (1), (4) cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen., art. 335 alin. (1) din C. pen., condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere (faptă din data de 01.12.2021).

A constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este săvârşită în termenul de supraveghere de 2 ani al amânării pedepsei de 4 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 474/10.03.2021 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin neapelare, la data de 30.03.2021.

În temeiul art. 88 alin. (3) din C. pen., s-a revocat amânarea aplicării pedepsei de 4 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 474/10.03.2021 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin neapelare la data de 30.03.2021 şi a dispus aplicarea şi executarea acestei pedepse.

În baza art. 88 alin. (3) teza finală din C. pen., în ref. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 38 din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 10 închisoare aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu pedeapsa de 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 474/10.03.2021 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin neapelare, la data de 30.03.2021 şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 lună şi 10 de zile închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă finală de 11 luni şi 10 de zile închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 11 luni şi 20 de zile închisoare durata reţinerii din 01.12.2021, ora 20:20, până la data de 02.12.2021, ora 17:20.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă aferentă infracţiunii prev.de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 330 din C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a confiscat toporul cu coada de lemn (80cm) şi lama (10x18 cm), folosit de către inculpatul C. (corp delict 62/2022).

În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată B., la plata sumei de 750 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare faţă de stat (500 RON pentru inculpatul C. şi 250 RON pentru inculpatul A.).

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, aferente infracţiunii prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1027/A din 05 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 2484 din 13 august 2024 pronunţate de Judecătoria Timişoara, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 422 şi art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., să plătească statului suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 1027/A din 05 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A..

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 10 februarie 2025, sub nr. x/2023.

Prin referatul, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen.

Raportul întocmit de către magistratul asistent a fost depus la dosar.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1027/A din data de 05 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată că recurentul A. a formulat recurs în casaţie la data de 23.12.2024 împotriva deciziei penale nr. 1027/A din 05 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 12 decembrie 2024, conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 1027/A din 05 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen. sunt menţionate: numele şi prenumele recurentului, hotărârea care se atacă şi semnătura apărătorului ales cu delegaţie la dosar, potrivit art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, 9 şi 12 din C. proc. pen.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul inculpat a precizat că instanţa care a soluţionat cauza, a reţinut o stare de fapt în contradicţie cu realitatea, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea.

Recurentul inculpat A., prin apărător ales a considerat că a avut o atitudine cooperantă, a recunoscut fapta, s-a prezentat de fiecare dată în faţa organelor de cercetare şi în faţa instanţei, a regretat fapta săvârşită, considerând că poate fi dispusă soluţia renunţării la aplicarea pedepsei sau o pedeapsă redusă.

În temeiul art. 80 din C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., a solicitat să se dispună renunţarea la aplicarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere", prevăzută de dispoziţiile art. 335 alin. (1) din C. pen. şi aplicarea unui avertisment în ce priveşte conduita viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, s-a invocat incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei pręvăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că, deşi recurentul a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., motivele arătate nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel cum se impune în situaţia exercitării acestei căi extraordinare de atac, ci privesc aspecte de temeinicie.

Se observă că, în cauză, nu sunt îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., criticile formulate de recurentul inculpat nu pot fi circumscrise cazurilor de casare invocate.

În acest context, se impune a se sublinia că invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii, făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel, cu atât mai mult cu cât inculpatul a beneficiat de prevederile procedurii simplificate, iar aspectele privind neîntrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de dispoziţiile art. 335 alin. (1) din C. pen. au fost invocate în mod formal.

Recursul în casaţie se exercită numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate. Se mai impune precizarea că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, aspectele invocate de recurentul inculpat A. prin apărător ales prin care a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin reducerea pedepsei sau a modalităţii de reindividualizare, prin aplicarea renunţării la pedeapsă sau prin solicitarea de aplicare pentru prima dată, în recurs în casaţie, a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cauză legală de reducere a pedepsei, nu pot fi puse în discuţie în etapa procesuală reglementată de dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., aceste chestiuni ţin de soluţionarea pe fond a cauzei.

Totodată, se constată că cel de-al treilea caz invocat în scris, prin motivele de recurs în casaţie, dar care nu a fost motivat, art. 438 pct. 9 din C. proc. pen., a fost abrogat prin art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1027/A din data de 05 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1027/A din data de 05 decembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2025.