Transfer of prisoner to serve foreign sentence: irrevocability of consent to mutual recognition and execution

Şedinţa publică din data de 08 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26/F din 24 aprilie 2025, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a admis sesizarea formulată prin referatul nr. x/2025 din data de 16.04.2025 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, a recunoscut hotărârea nr. 67 T 57/2024 pronunţată în data de 8.11.2024 de Tribunalul Districtual Praga 1, Cehia, definitivă la prin hotărârea nr. 9To 410/2024 din 17.12.2024 a Tribunalului Municipal Praga, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 205 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (4) lit. c) din C. pen. ceh [respectiv furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român].

A dispus punerea în executare în România a pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicate prin sentinţa menţionată şi transferarea condamnatului A., în prezent deţinut în Cehia, într-un penitenciar din România. A constatat că persoana condamnată, A., a fost de acord să fie transferată în România.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dedus un număr de 341 de zile închisoare, reprezentând perioada deja executată până la data de 3.02.2025 inclusiv şi de la 3.02.2025 la zi şi a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut că, la data de 17.04.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a sesizat instanţa cu privire la recunoaşterea, în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată condamnatului A. prin hotărârea Tribunalului Districtual Praga 1, Cehia.

În cuprinsul referatului s-a arătat că persoana condamnată a fost de acord cu transferarea sa în România şi a solicitat să fie transferată în acest stat, astfel încât în privinţa sa nu operează regula specialităţii, conform art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004. S-a mai arătat că executarea pedepsei în statul de origine va facilita integrarea persoanei condamnate, aceasta fiind cetăţean al statului de origine, având reşedinţa obişnuită în acesta.

Numitul A. a fost condamnat prin hotărârea nr. 67 T 57/2024 din data de 08.11.2024, definitivă la 17.12.2024, a Tribunalului districtual Praga 1, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt, prevăzut de art. 205 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (4) lit. c) din C. pen. ceh.

Persoana condamnată a participat personal la şedinţa de judecată în cadrul căreia a fost pronunţată decizia şi a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului.

Durata totală a pedepsei este de 1034 de zile, din care, la data de 03.02.2025, fuseseră deja executate 341 de zile, rămânând ca pedeapsa să fie executată integral, conform legislaţiei statului emitent, la data de 28.12.2026.

Conform dreptului intern al statului emitent, persoana condamnată are dreptul să fie eliberată înainte de termen sau condiţionat după executarea a jumătate din pedeapsă, autoritatea competentă a statului petent solicitând să fie informată cu privire la începutul şi sfârşitul perioadei de liberare anticipată sau condiţionată.

Analizând sesizarea formulată, Curtea a constatat că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl reprezintă verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

În conformitate cu dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004, instanţa recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

S-a reţinut că, în speţă, conform documentelor transmise de autorităţile austriece, respectiv certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI şi copia sentinţei de condamnare traduse în limba română, sunt îndeplinite toate condiţiile în vederea recunoaşterii hotărârii nr. 67 T 57/2024, pronunţate în data de 8.11.2024 de Tribunalul districtual Praga 1, definitivă la 17.12.2024 prin hotărârea Tribunalului Municipal Praga.

S-a arătat că faptele pentru care A. a fost condamnat în Cehia constituie infracţiuni şi potrivit legislaţiei române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Astfel, certificatul se referă la infracţiunea de furt, prevăzută de art. 205 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (4) lit. c) din C. pen. ceh, prin hotărârea de condamnare reţinându-se în sarcina persoanei condamnate A. săvârşirea următoarei fapte: la 19 februarie 2024, de la ora 1:37 la ora 1:39, în Praga 1, Platnërskń 87/7, a pătruns prin efracţie în anticariatul B., încuiat si securizat prin alarmă, ridicând o piatră mare pregătită pe strada din faţa anticariatului şi aruncând-o în uşa de la intrare, deteriorând panoul de sticlă, care a căzut din rama uşii în interiorul anticariatului, apoi a trecut prin deschizătura rezultată în magazinul de antichităţi, unde s-a dus la vitrina de sticlă, pe care a spart-o folosind un ciocan pe care îl adusese cu el în acest scop, după care a sustras din aceasta bijuterii în mare parte istorice, din aur alb şi galben, decorate cu diamante, briliante şi pietre preţioase, precum şi plăci de bijuterii şi cutii de ambalaj, în valoare totală de 3.712.875 CZK şi a fugit din anticariat cu aceste bijuterii, plăci şi cutii şi a comis aceastăfaptă deşi ştia că fusese condamnat de Regatul Suediei, Svea hovritt Avdelning 01, cauza nr. B1510/23 din 3 martie 2023, definitivă la 24 martie 2023, cu o hotărâre din 24 martie 2023, Svea hovriitt Avdelning 01, cauza nr. B1510/23, definitivă la 24 martie 2023, a fost găsit vinovat de infracţiunea de tâlhărie, în stadiul de tentativă, sub denumirea naţională a infracţiunii de "Fôrsôk till inbrottsstôld", cu calificarea juridică în conformitate cu 8 kap 4 si S och 12 S samt 23 kap 1 S brottsbalken şi a fost condamnat la 45 de zile de închisoare, modificată ulterior la 9 luni, cu executare până la 10.07.2023, în timp ce, la 19.01.2024, s-a decis în cele din urmă ridicarea suspendării executării pedepsei. Prin comportamentul menţionat mai sus, a cauzat daune societăţii C., s.r.o., prin furtul de bijuterii şi ambalaje de bijuterii în valoare totali de 3.712.875 CZK şi prin deteriorarea uşii de intrare şi a vitrinei de sticlă, a cauzat daune în valoare de 9.258 CZK, adică un prejudiciu total de 3.722.133 CZK.

Prin sentinţa penală nr. 67 T 57/2024 pronunţată în data de 8.11.2024 de Tribunalul Districtual Praga 1, Cehia, definitivă la 17.12.2024, prin hotărârea Tribunalului Municipal Praga, A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 10 luni închisoare.

S-a arătat că numitul A. are cetăţenie română şi a fost de acord să execute pedeapsa în România, iar faptele pentru care a fost condamnat întrunesc, în dreptul intern elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, astfel că pedeapsa corespunde ca natură şi durată legislaţiei naţionale.

De asemenea, s-a reţinut că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere, prevăzute de art. 163 din Legea 320/2004. Astfel, A. nu a fost condamnat pentru aceleaşi fapte nici în România şi nici în alte state, nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, nu există niciun fel de date din care să rezulte că nu răspunde penal potrivit legii penale române, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei şi nici nu este vorba de fapte pentru care să fi intervenit amnistia, graţierea sau dezincriminarea.

Împotriva sentinţei penale nr. 26/F din 24 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a formulat apel persoana condamnată A. susţinând că s-a reţinut în mod eronat că şi-a exprimat acordul pentru transferul într-un penitenicar din România.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

De asemenea, potrivit art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: hotărârea este definitivă şi executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; persoana condamnată are cetăţenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

Conform prevederilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când:

a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii;

b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României;

c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;

d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate;

f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei;

g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Raportând textele anterior menţionate la cauza dedusă judecăţii, se constată că, prin hotărârea nr. 67 T 57/2024, pronunţată în data de 8.11.2024, Tribunalul districtual Praga a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt, prevăzute de art. 205 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (4) lit. c) din C. pen. ceh.

Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, sentinţa penală pronunţată de instanţa din Cehia, la data de 8.11.2024 a rămas definitivă la 17.12.2024 prin hotărârea Tribunalului Municipal Praga.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) din C. pen. român.

În ceea ce priveşte consimţământul condamnatului la transferare, se constatată că aceasta şi-a exprimat acordul, în cuprinsul certificatului emis de autorităţile străine fiind menţionată expres exprimat existenţa consimţământul cu privire la recunoaşterea hotărârii instanţei străine şi transferarea executării.

Înalta Curte aminteşte că nici dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nici cele de drept procesual penal nu prevăd posibilitatea retragerii declaraţiei de consimţământ.

Verificând motivele ce conduc la refuzul recunoaşterii şi executării stabilite în actul normativ evocat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză. Astfel, din fişa de cazier şi datele de la dosar, nu rezultă că numitul A., ar mai fi fost condamnat, în România sau într-un alt stat, pentru aceleaşi infracţiuni şi acesta nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală.

În consecinţă, considerând întrunite condiţiile recunoaşterii şi executării hotărârii definitive pronunţate de autoritatea judiciară străină, astfel cum şi prima instanţă a reţinut, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 26/F din 24 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 26/F din 24 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 iulie 2025.