Ecuadoran prisoner’s transfer to serve Italian murder sentence in Romania upheld

Şedinţa publică din data de 08 iulie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 124/P din 08 noiembrie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis sesizarea fomulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, iar, în baza art. 162 raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 82/2022, pronunţate la data de 03.05.2022 de către GIP al Tribunalului din Palmi - Italia, confirmată prin sentinţa penală nr. 14/2022 din data de 23.11.2022 a Curţii cu Juriu de Apel Reggio di Calabria (rămasă definitivă la data de 24.10.2023 prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii Supreme de Casaţie) prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 16 ani .

A dispus executarea în România, a pedepsei de 16 ani închisoare aplicate condamnatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de omucidere, prevăzute de art. 575 din C. pen. italian, incriminate şi de legea română în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen.

A dispus transferarea persoanei condamnate, în prezent aflată în stare de detenţie pe teritoriul Italiei, într-un penitenciar pe teritoriul României, în vederea executării restului de pedeapsă de 13 ani 2 luni şi 20 de zile închisoare, a dedus din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată condamnatului A., perioada executată de la data de 14.01.2021 la 23.10.2023 (2 ani 9 luni şi 10 zile) cu titlu de arest preventiv şi a dedus durata pedepsei executate, de la data de 24.10.2023 la zi.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut că la data de 30.10.2024, cu adresa nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a înaintat în temeiul art. 159 şi următoarele din legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (modificată şi completată), documentele privind pe cetăţeanul român A. (cetăţean român ), condamnat de autorităţile judiciare din Italia Ia pedeapsa de 13 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare, solicitând, totodată, recunoaşterea hotărârii judecătoreşti pronunţate de către autoritatea judiciară italiană- şi executarea pedepsei aplicate de către instanţa de judecată italiană, într-un penitenciar din România.

În motivarea sesizării, s-a arătat faptul că, prin sentinţa penală nr. 82/2022 pronunţată la data de 03.05.2022 de către GIP al Tribunalului din Palmi - Italia, confirmată prin sentinţa penală nr. 14/2022 din data de 23.11.2022 a Curţii cu Juriu de Apel Reggio di Calabria (rămasă definitivă la data de 24.10.2023 prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii Supreme de Casaţie), s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 13 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni, respectiv omucidere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 575 din C. pen. italian. S-a reţinut că la data de 06.11.2018, persoana condamnată A. a cauzat moartea numitului B., prin agresare cu un corp contondent, cu o parte tăioasă, provocându-i victimei hemoragie la nivelul feţei, multiple fracturi costale şi laceraţia organelor interne, în final, prin strangulare.

Din conţinutul certificatului emis de către autorităţile judiciare din Italia, rezultă că persoanei condamnate A. i s-a stabilit o pedepsă de executat, de 13 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare. Perioada totală de privare de libertate deja executată, conform sentinţei de condamnare, este de 2 ani, 9 luni, 20 zile. Inculpatul se află în prezent în curs de executare în regim carceral, iar, conform legislaţiei statului italian, pedeapsa ar trebui să fie considerată executată în întregime la data de 12.01.2037.

Persoana condamnată a fost audiată şi a solicitat transmiterea sentinţei şi a certificatul, exprimându-şi acordul cu privire la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti şi a executării pedepsei într-un penitenciar din România. Fapta penală menţionată în cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare italiene este incriminată şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen. (pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi).

S-a arătat că din cuprinsul procesului-verbal întocmit în prezenta cauză, privind verificarea numitului A. a rezultat că acesta figurează cu o cauză penală, respectiv dosarul nr. x/2019, instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, în care, la data de 04.10.2019, s-a dispus clasarea cauzei.

Fişa de cazier judiciar privind persoana condamnată A., emisă de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, menţionează existenţa antecedentelor penale.

Sentinţa penală, pronunţate de GIP al Tribunalului Palmi - Italia (rămasă definitivă la data de 24.10.2023), s-a transmis statului de executare, în scopul recunoaşterii şi executării teritoriul României a pedepsei aplicate, urmând ca instanţa de judecată din statul solicitant să dispună executarea.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Constanţa a constatat că cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia a fost însoţită de documentele prevăzute în art. 6 paragraf 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, menţiunea prin care persoana condamnată a consimţit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

Instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a reţinut că, din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, rezultă următoarele: prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii Supreme de Casaţie), s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 16 închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omucidere, faptă prevăzută de art. 575 din C. pen. italian.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa de fond a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Referitor la situaţia executării pedepsei, s-a constatat, din examinarea sentinţei, că persoana condamnată a fost arestată preventiv de la data de 14.01.2021, până la data de 23.10.2023, executarea începând la de 24.10.2023 şi urmând a fi finalizată la 12.01.2037.

În consecinţă, s-a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenţia europeana asupra transferării persoanelor condamnate şi art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora fapta constituie infracţiune şi pe teritoriul statului de executare. Faptele penale menţionate în cuprinsul certificatului emis de autorităţile italiene sunt incriminate şi de legea penală română, în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Curtea a constatata, astfel, că este îndeplinită condiţia dublei incriminări.

În fapt, s-a reţinut că,la data de 06.11.2018, persoana condamnată A. a cauzat moartea numitului B., prin agresiuni multiple.

S-a mai constatat că nu există niciunul din cazurile care înlătură executarea pedepsei, iar hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie.

Condamnatul şi-a dat consimţământul pentru transferarea sa în România pentru a continua executarea pedepsei fiind îndeplinită condiţia prevăzută în art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, s-a reţinut că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, prevăzute de art. 163 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, având în vedere că România şi-a asumat printr-un tratat internaţional la care este parte obligaţia recunoaşterii hotărârii penale pronunţare în străinătate (Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), dar a şi implementat în mod direct Decizia -cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau militară, hotărârea pronunţată în străinătate respectă ordinea publică a statului român şi produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care să fi fost deja recunoscută în România, Curtea va dispune recunoaşterea sentinţei penale nr. 82/2022 pronunţată la data de 03.05.2022 de către GIP al Tribunalului din Palmi - Italia, confirmată prin sentinţa penală nr. 14/2022 din data de 23.11.2022 a Curţii cu Juriu de Apel Reggio di Calabria (rămasă definitivă la data de 24.10.2023 prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2023 al Curţii Supreme de Casaţie) prin care cetăţeanul român, A., a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 16 ani, cu un rest rămas neexecutat, după deducerea perioadei detenţie provizorii, de 13 ani, 2 luni şi 20 de zile.

De asemenea, s-a reţinut că persoana condamnată este cetăţean român, hotărârea pronunţată în străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, acesta a consimţit să fie transferat pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar fapta care a atras condamnarea constituie infracţiune potrivit legii române.

În consecinţă, Curtea a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru recunoaştere şi a condiţiilor pentru transfer.

Împotriva sentinţei penale nr. 124/P din 08 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat apel persoana condamnată A..

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul formulat de persoana condamnată A. este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată.

Obiectul procedurii de faţă îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţele româneşti recunosc şi pun în executare hotărârile judecătoreşti de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe: hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracţiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancţionabil; persoana condamnată este cetăţean român şi este de acord să execute pedeapsa în România; nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicata.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparţinând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeaşi faptă penală.

În situaţia în care hotărârea de condamnare străină se referă şi la alte fapte penale se poate face o recunoaştere parţială a acesteia dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; respectiv persoana nu a fost condamnată în alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea de condamnare străină nu a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală în România; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care răspunde penal potrivit legii penale române şi poate reprezenta inclusiv o măsură constând în asistenţă psihiatrică sau medicală ce poate fi executată în România sau prevede un tratament medical sau terapeutic care poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată însă a fost încunoştiinţată, în timp util, cu privire la ziua, luna, anul si locul de înfăţişare precum şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; persoana având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare a fost reprezentată efectiv în faţa instanţei de judecată de avocatul ales sau cel desemnat din oficiu sau când înmânându-i-se hotărârea de condamnare personal şi aducându-i-se la cunoştinţă că aceasta poate fi supusă unei căi de atac persoana condamnată fie a renunţat expres la calea de atac, fie nu a declarat în termenul legal respectiva cale de atac.

Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu poate fi recunoscută sau dacă a fost deja recunoscută nu poate fi pusă în executare atunci când, potrivit legii române a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Raportând textele anterior menţionate la cauza dedusă judecăţii, se constată că, prin sentinţa penală nr. 82/2022 pronunţată la data de 03.05.2022, Tribunalul din Palmi - Italia, confirmată prin sentinţa penală nr. 14/2022 din data de 23.11.2022 a Curţii cu Juriu de Apel Reggio di Calabria, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 13 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omucidere, prevăzută de art. 575 din C. pen. italian.

Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, sentinţa penală pronunţată de instanţa din Italia, a rămas definitivă la data de 24.10.2023 prin hotărârea pronunţată, în dosarul nr. x/2023, de către Curtea Supremă de Casaţie.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. de autorităţile judiciare străine au în mod evident corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor, prevăzute de art. 188 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce priveşte consimţământul condamnatului la transferare, se constatată că, acesta a consimţit la transferarea sa într-un penitenciar din România.

Verificând motivele ce conduc la refuzul recunoaşterii şi executării stabilite în actul normativ evocat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea. Astfel, din fişa de cazier şi datele din dosar, nu rezultă că numitul A., ar mai fi fost condamnat, în România sau într-un alt stat, pentru aceleaşi infracţiuni şi acesta nici nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală.

În consecinţă, considerând întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a hotărârii definitive pronunţate de autoritatea judiciară străină, astfel cum şi prima instanţă a reţinut, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 124/P din 08 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 124/P din 08 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 iulie 2025.