Recognition of Austrian prison sentence for Romanian national despite lack of consent and pending expulsion order

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 110/FCJI din data de 21.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată şi completată, a fost recunoscută şi s-a dispus punerea în executare a pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria (Landesgericht Ried im Innkreis) pronunţată la data de 16.02.2024, rămasă definitivă la 16.02.2024 pentru comiterea infracţiunii de furt calificat şi grav, parţial prin efracţie, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 2, şi cifra 3, art. 130 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia românească într-o infracţiune continuată de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. - 21 acte materiale).

S-a dispus transferarea din Austria a persoanei condamnate private de libertate A., într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a dedus din durata pedepsei de 5 ani închisoare, un număr de 269 zile închisoare deja executate până la data de 22.07.2024, precum şi durata din pedeapsă executată, de la 22.07.2024 la zi.

S-a constatat că persoana condamnată nu a fost de acord să fie transferată în România şi, nu a renunţat la aplicarea regulii specialităţii.

S-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei sentinţe persoanei condamnate, conform art. 166 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, iar la rămânerea definitivă a hotărârii, emiterea mandatului de executare a pedepsei şi efectuarea comunicărilor autorităţilor prevăzute de art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, precum şi informarea autorităţii judiciare solicitante cu privire la dispoziţiile legale relevante în materia liberării condiţionate.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curea de Apel Iaşi a reţinut că prin referatul înregistrat pe rolul instanţei la data de 22.10.2024 sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a sesizat instanţa în vederea recunoaşterii şi punerii în executare în România a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă de judecată din Austria, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare a cetăţeanului român A..

În certificatul emis la data de 13.08.2024 de autorităţile austriece, s-a menţionat că se solicită recunoaşterea şi punerea în executare în România a sentinţei cu nr. de referinţă 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis (Landesgericht Ried im Innkreis) pronunţată la data de 16.02.2024, definitivă la data de 16.02.2024, prin care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. la pedeapsa de 1827 zile închisoare, aplicată pentru comiterea unei infracţiuni de "furt calificta şi grav, parţial prin efracţie" prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 2 şi cifra 3, art. 130 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac.

Sub aspectul situaţiei de fapt au fost descrise un număr de 21 de acte materiale de sustrageri de bunuri, comise în perioada 05.10.2023 - 27.10.2023 de condamnatul A. împreună cu numitul B. şi cu numitele C. şi D. S-a arătat că au fost sustrase bunuri în valoare totală de peste 5.000 euro, însă nu peste 300.000 euro, mai ales prin efracţie, autorii urmărind să-şi asigure pentru o perioadă mai îndelungată o sursă de venit importantă.

Condamnatul A. a fost prezent la judecată şi a executat până la data de 22.07.2024 un număr de 269 zile închisoare, urmând ca pedeapsa de 1827 zile închisoare să fie executată integral la data de 27.10.2028.

Autorităţile solicitante au transmis şi hotărârea judecătorească de condamnare, respectiv sentinţa cu nr. de referinţă 12 Hv 24/23p a Tribunalului de Land Ried im Innkreis, pronunţată la data de 16.02.2024, din care rezultă că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Iaşi a constatat sesizarea ca fiind întemeiată, reţinând că Ministerul Justiţiei din România, prin adresa nr. x din data de 26.09.2024, la cererea autorităţilor judiciare din Austria, ca stat de condamnare, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi documentele şi informaţiile prevăzute de art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv: hotărârea de condamnare (sentinţa penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria -Landesgericht Ried im Innkreis- pronunţată la data de 16.02.2024, rămasă definitivă la 16.02.2024), certificatul emis de statul emitent prev. în anexa nr. 5 în baza prevederilor art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI, însoţite de traducerea în limba română, fişa de evidenţă privind pe persoana condamnată, fişa de cazier privind, verificările efectuate în baza de date ECRIS Global Persons Search, de către procurorul de caz, prin care s-a stabilit că persoana condamnată nu este cercetată în prezent în România.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a efectuat verificările prevăzute de art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 din care rezultă datele de stare civilă şi identificare a persoanei condamnate, durata totală a pedepsei, durata arestului preventiv şi perioada executată din pedeapsă, la zi, reţinând că sentinţa penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria (Landesgericht Ried im Innkreis) pronunţată la data de 16.02.2024, a rămas definitivă la 16.02.2024, iar verificările efectuate cu privire la regula specialităţii au relevat faptul că, condamnatul nu este în prezent cercetat penal de organele judiciare din România şi nu a fost identificat niciun motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţa din Austria.

Curtea a reţinut că numitul A., cetăţean român, a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria pronunţată la data de 16.02.2024, a rămas definitivă la 16.02.2024, la o pedeapsă rezultantă de 5 închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi grav, parţial prin efracţie, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 2, şi cifra 3, art. 130 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia românească într-o infracţiune continuată de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.-21 acte materiale), constând în următoarele fapte:

1.fapta din 05/06.10.2023, comisă în E. an der Pram de la F., constând în sustragerea, prin efracţie, de unelte şi echipamente în valoare de 68.000 euro, din containere aparţinând G.;

2.faptele din perioada 06.10.2023- 09.10.2023, comise în E. an der Pram de la F., constând în sustragerea de unelte în valoare de 31.075 euro aparţinând G., unelte în valoare 6.250,89 euro de la H. şi unelte în valoare de 100 euro de la I., prin spargerea unor containere de şantier;

3.fapta din data de 13.10.2023, constând în sustragerea de unelte în valoare de 305,60 euro, prin efracţie, de la tâmplăria J.;

4.fapta din 12/13.10.2023, constând în sustragerea unui telefon, în valoare de 188,40 euro, din tâmplăria K., prin efracţie;

5.fapta din 14/15.10.2023, comisă în Sf. Flori an am Inn der, la L., constând în sustragerea de bani în numerer şi ţigări, din automate de cafea şi seifuri;

6.fapta din 16/17.10.2023 comisă în E. an der Pram, constând în sustragerea de numerar, poşete şi îmbrăcăminte de la M., în valoare totală de 10.379,83 euro, prin efracţie;

7.fapta din 16/17.10.2023, comisă în E. an der Pram, constând în pătrunderea prin efracţie în garajul firmei N., cu scopul de a sustrage bunuri, fapta rămânând în faza de tentativă deoarece nu au fost găsite bunuri;

8.fapta din 16.10.2023, comisă în E. an der Pram, constând în încercarea de pătrundere în sediul firmei O., fapta rămânând în faza de tentativă fiindcă autorii nu au reuşit să spargă uşa de la intrare;

9.fapta din data de 16/17.10.2023, comisă în E. an der Pram, constând în pătrunderea prin efracţie în sediul clubului E., fapta rămânând în faza de tentativă deoarece nu au fost găsite bunuri;

10.fapta comisă la data de 20.10.2023, în Andorf, constând în pătrunderea prin efracţie în sediul firmei P., fapta rămânând în faza de tentativă deoarece s-a declanşat alarma şi autorii au fugit;

11. fapta comisă la data de 22/23.10.2023 în Suben, constând în sustragerea de unelte, un laptop şi numerer, în valoare de 2825 euro de la firma Q., prin efracţie;

12. fapta din data de 22/23.10.2023, comisă în Suben, constând în sustragerea de laptop-uri, unelte, încărcătoare şi baterii în valoare de 9475,34 euro şi 2000 euro numerar de la firma R., prin efracţie;

13. fapta din 22/23.10.2023, comisă în Suben, constând în încercarea de sustragere de bunuri dintr-un autovehicul al firmei Q., prin folosirea fără drept a unei chei obţinute prin mijloace ilicite;

14. fapta comisă la data de 22/23.10.2023, în Suben, constând în pătrunderea prin efracţie în incinta tâmplăriei S., fapta rămânând în faza de tentativă deoarece autorii nu au găsit bunuri care să merite a fi sustrase;

15. fapta comisă la data de 24.10.2023, în Brunnenthal, constând în pătrunderea prin efracţie în incinta măcelăriei T., fiind sustrase o sumă de bani şi unelte, în valoare totală de 3.666,47 euro;

16. fapta comisă la data de 24/25.10.2023, în Brunnenthal, constând în spargerea unui container aparţinând firmei U., din care au fost sustrase un laptop, o cameră şi o sumă de bani, valoarea totală a prejudiciului fiind de 4.203,16 euro;

17. fapta comisă în perioada 25-27.10.2023, în Reichersberg, constând în sustragerea prin efracţie a unui telefon mobil şi a unui laptop, din incinta firmei V.;

18. fapta comisă în perioada 10-11.10.2023, în E., constând în sustragerea unui autoturism în valoare de 1500 euro de la firma W.;

19.fapta comisă la data de 20.10.2023, în Aurolzmunster, constând în pătrunderea prin efracţie în sediul firmei X., fapta rămânând în faza de tentativă deoarece s-a declanşat alarma şi autorii au fugit;

20. fapta comisă în perioada 13-17.10.2023, în St. Florian am Inn, constând în sustragerea unei cantităţi de 300 litri motorină, în valoare de 534 euro, de la firma L.;

21.fapta comisă în perioada 25-27.10.2023, în St. Florian am Inn, constând în sustragerea unei cantităţi de 45 litri motorină, în valoare de 69,30 euro, de la firma Y..

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte. Aşa cum am arătat mai sus faptele pentru care persoana condamnată, cetăţean român, a fost condamnat de autorităţile judiciare austriece, constituie infracţiune şi potrivit legii române, fiind, astfel, îndeplinită condiţia dublei încriminări. În legea românească, faptele sunt încadrabile în infracţiune continuată de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.-21 acte materiale;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată-cetăţean român, deşi nu este de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul nu este necesar deoarece va fi expulzată în România

S-a reţinut că potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, una din condiţiile speciale de recunoaştere este ca persoana condamnată să fie de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul însă nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Or, s-a avut în vedere că faţă de persoana condamnată s-a luat măsura interdicţiei de intrare pe teritoriul austriac pe o perioadă de 10 ani, măsură care echivalează cu expulzarea, conform ordinului hotărârii oficiului federal pentru străini şi azil din 18.04.2024, x.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163. Astfel s-a reţinut că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere prev. de art. 163 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 302/2004:

Verificând, pentru infracţiunile reţinute în sarcina persoanei condamnate, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege (art. 165 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată), instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege, iar pedeapsa aplicată corespunde, atât sub aspectul naturii cât şi sub aspectul regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română şi nu depăşesc limitele maxime ale pedepselor prevăzute de legea penală română pentru aceleaşi infracţiuni, neimpunându-se, în cauză, adaptarea acestei pedepse.

S-a mai reţinut că din certificatul emis de autorităţile judiciare britanice, rezultă că persona condamnată a executat deja un număr de 269 zile închisoare până la data de 22.07.2024, şi este în continuare în executarea pedepsei, perioadă care va fi dedusă conform art. 73 C. pen. şi art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a menţionat că la cererea statului solicitant instanţa a oferit acestuia garanţiile cerute privind executarea de către persoana condamnată a restului de pedeapsă în România în anumite condiţii de detenţie, garanţii oferite de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, autoritatea solicitantă precizând că, raportat la aceste condiţii de detenţie garantate, îşi menţine cererea de recunoaştere a hotărârii şi transfer. Referitor la susţinerile persoanei condamnate expuse în cererea ataşată sesizării instanţei, potrivit cărora îi este teamă să execute pedeapsa într-un penitenciar în România, din cauza corupţiei care ar exista în penitenciare (făcând referire la un articol din presă care nu are legătură cu situaţia sa şi nici cu o situaţie generală a sistemului penitenciar) s-a menţionat că nu pot influenţa soluţia din cazuă.

În consecinţă, faţă de cele reţinute în cauză, prima instanţă a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Austria, a recunoscut hotărârea de condamnare şi a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.01.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 21.01.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului din oficiu al apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susţinute cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a menţionat că apelantul nu este de acord a fi transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, solicitându-se astfel respingerea solicitării de recunoaştere şi de punere în executare a hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare din Austria, întrucât condiţiile de detenţie din Austria sunt mult mai bune decât cele din România, iar în ceea ce priveşte situaţia personală a apelantului, s-a arătat că familia acestuia se află pe teritoriul statului austriac, motiv pentru care este în beneficiul persoanei condamnate să execute pedeapsa într-un penitenciar din Austria.

Analizând apelul declarat de apelantul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Austria faţă de cetăţeanul român A. este condiţionată în speţă de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeaşi lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea hotărârii străine de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare austriece, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.

Astfel, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaştere s-a dispus în cauză, respectiv sentinţa penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria (Landesgericht Ried im Innkreis) pronunţată la data de 16.02.2024, rămasă definitivă la 16.02.2024, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat şi grav, parţial prin efracţie, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 2, şi cifra 3, art. 130 alin. (1) şi (2) şi art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia românească într-o infracţiune continuată de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.-21 acte materiale).

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a reţinut în mod legal întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile din Austria, respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană transferabilă A. fiind prevăzute şi de legea penală română în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., 21 acte materiale), statutul condamnatului de cetăţean român, precum şi neincidenţa vreunuia dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, se reţine că persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România şi doreşte executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria şi de asemenea, se reţine, potrivit actelor dosarului că, faţă de apelantul persoană transferabilă A., s-a luat măsura interdicţiei de intrare pe teritoriul austriac pe o perioadă de 10 ani, măsură care echivalează cu expulzarea, conform ordinului hotărârii oficiului federal pentru străini şi azil din 18.04.2024, nr. x.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune recunoaşterea şi executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deşi persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, apelantul A. este cetăţean român, cu domiciliul în România, astfel că recunoaşterea în România a hotărârii prin care acesta a fost condamnat, se poate dispune chiar şi în lipsa consimţământului său, deoarece aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, autorităţile din Austria au luat măsura expulzării, împotriva acestuia fiind dispusă interdicţia de a se afla pe teritoriul statului de condamnare, pe o perioadă de 10 ani.

În aceste condiţii, se constată îndeplinită în cauză şi condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, similar primei instanţe, se reţine că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susţin soluţia instanţei de fond, ci, exclusiv împrejurarea că doreşte să rămână în statul de condamnare şi să execute pedeapsa în Austria, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emis, aşa cum s-a arătat, şi un ordin de expulzare.

În consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind aşadar legală şi temeinică, iar apelul de faţă nefondat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 110/FCJI din data de 21.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 110/FCJI din data de 21.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - CCJI, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2025.