Petition for transfer of criminal jurisdiction dismissed as unfounded due to unsubstantiated allegations of judicial bias

Şedinţa publică din data de 03 aprilie 2025

Asupra cererii de strămutare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 21.03.2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că nu va avea parte de o judecată dreaptă datorită atitudinii acuzatoare a instanţei, lipsită de imparţialitate şi echidistanţă.

În acest sens, a menţionat că i-a fost respinsă cererea de probe formulată, probe aflate în legătură directă cu faptele de care este acuzat, că preşedintele de complet s-a antepronunţat cu privire la unul dintre motivele de apel.

A menţionat că procurorul de caz monitorizează dosarul, întrucât, deşi la trei termene, când s-a verificat măsura preventivă, procurorul de şedinţa a achiesat la concluziile puse de apărătorul inculpatului în sensul înlocuirii măsurii, la ultimul termen când a fost verificată măsura, acesta a solicitat a fi înlocuit din şedinţă, ceea ce sugerează presiunea exercitată de procurorul de caz.

A mai susţinut că persoana vătămată din dosarul nr. x/2023 este fiica unei doamne psiholog, care are relaţii strânse în rândul colegilor de breasla din structurile bucureştene, care şi-au exprimat opinia în cauza, ceea ce duce la o gravă deturnare a rezultatului procesului penal sau poate naşte cel puţin mari dubii în acest sens.

Astfel, a arătat că există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor, iar din maniera în care magistraţii Curţii de Apel Bucureşti înţeleg să conducă cercetarea judecătorească, să soluţioneze cererile în probaţiune formulate de către apărare, precum şi din modul de administrare efectiv al probelor, transpare o atitudine părtinitoare şi lipsită de imparţialitate.

În cuprinsul informaţiilor transmise de Curtea de Apel Bucureşti se prezintă etapele dosarului a cărui strămutare se solicită.

S-a menţionat că, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împreju­rare sau circumstanţă obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparţialităţii judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, iar calitatea părţilor nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiţie, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exerci­tarea vreunei presiuni asupra magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, fiind prezervate toate garanţiile de independenţă şi imparţialitate a acestora.

Analizând cererea de strămutare formulată de petent, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO, în sensul, că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate cererea de strămutare formulată, Înalta Curte reţine că, în esenţă, motivele pentru care se solicită strămutarea cauzei este temerea că nu va avea parte de o judecată dreaptă, întrucât i-au fost respinse probele solicitate, că procurorul de caz monitorizează dosarul, precum şi faptul că persoana vătămată este fiica unei doamne psiholog care are relaţii strânse cu psihologii din Bucureşti chemaţi să îşi exprime opinia în cauză, aspect ce ar putea duce la o gravă deturnare a rezultatului acestui proces penal.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate nu reprezintă temeiuri serioase pentru strămutarea dosarului, ci se rezumă la argumente ce ţin de judecarea dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, acesta interpretând orice act înfăptuit de instanţă ca fiind unul reverenţios şi lipsit de imparţialitate, fără a indica însă existenţa elementelor obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, din informaţiilor transmise de Curtea de Apel Bucureşti, reiese că aspectele expuse de petentul A. în cererea de stră­mutare au fost invocate şi pe calea formulării unei cereri de recuzare, care a fost respinsă.

Prin urmare, în raport, cu motivele prezentate în susţinerea cererii, Înalta Curte constată că nu se poate reţine existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivitătii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sau că nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil în faţa acestei instanţe.

Faţă de cele menţionate, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 74 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2025.