Romanian Court Approves Transfer of Drug Convict from Austria

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 67/F din data de 06 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 67/F din data de 06 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 166 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind cererea formulată de autorităţile judiciare străine - Austria de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii pronunţate la data de 24.02.2025 în dosarul nr. x Hv 1/25m al Tribunalului Korneuburg, rămasă definitivă la data de 24.02.2025, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. o pedeapsă de 729 zile (2 ani) închisoare în regim privativ de libertate pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, conform art. 28a cazul doi şi trei şi alin. (4) cifra 3 din Legea Stupefiantelor cu aplicarea art. 15 din C. pen. austriac, având corespondent în legea română în infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei totale de 729 zile (2 ani) închisoare în regim de detenţie şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa de 729 zile (2 ani) închisoare în regim de detenţie, perioada executată în Austria, de la data de 31.12.2024 la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a mandatului de executare pentru pedeapsa de 729 zile (2 ani) închisoare, în regim de detenţie pe numele persoanei condamnate, astfel cum a fost recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României, conform prevederilor prezentei hotărâri.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., suma de 1159 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Galaţi, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 31743/26.05.2025, urmând ca, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., această sumă să rămână în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin adresa nr. x/2025 din data de 15.05.2025 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 16.05.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a transmis cererea autorităţilor judiciare austriece prin care se solicită transferul persoanei A. în vederea continuării executării pedepsei, fiind condamnată prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. x Hv 1/25m al Tribunalului Korneuburg la data de 24.02.2025, rămasă definitivă la data de 24.02.2025, la pedeapsa privativă de libertate de 729 zile (2 ani) închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.

Examinând actele şi lucrările de la dosar, s-a reţinut că Ministerul Justiţiei din România - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - (adresa nr. x/25.04.2025) a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi - potrivit prevederilor Legii nr. 302/2004 republicată, certificatul redactat de autorităţile judiciare austriece conform dispoziţiilor Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008, copia hotărârii (minuta sentinţei) din data de 25.02.2025 pronunţată de Tribunalul Korneuburg în dosarul nr. x Hv 1/25m, opinia la transfer a persoanei condamnate privind acordul pentru transferul executării pedepsei din Danemarca în România, fişa DEPABD şi fişa de cazier judiciar.

Din documentele transmise de autorităţile judiciare, în conformitate cu Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, rezultă că faţă de persoana condamnată A. s-a dispus executarea pedepsei de 729 zile (2 ani) zile închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de droguri, conform art. 28a cazul doi şi trei şi alin. (4) cifra 3 din Legea Stupefiantelor cu aplicarea art. 15 din C. pen. austriac, având corespondent în legea română în infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

- Condamnatul A., la data de 31.12.2024 în Mannsworth, Aeroportul Viena - Schwechat, a deţinut ilegal stupefiante de douăzeci şi cinci de ori cantitatea limită şi anume aproximativ 18 kg plantă de canabis brut (conţinând delta - 9 - THC şi THCA) cu un conţinut cel puţin mediu de delta -9-THC şi THCA, deci conţinând 2.133 de grame de THCA pur sau 162 de grame de delta -9-THC pur (de 61 de ori cantitatea limită) din Bangkok/Thailanda în Austria transportând drogul ascuns în bagajele sale şi intenţionând să-l folosească în zborul de continuare către Barcelona/Spania, încercând astfel să-l transporte.

Curtea a constatat că persoana condamnată a executat din pedeapsa aplicată de către autorităţile judiciare din Austria, conform înscrisurilor de la dosar şi a hotărârii penale din data de 25.02.2025 pronunţată de Tribunalul Korneuburg în dosarul nr. x Hv 1/25m, persoana condamnată s-a aflat în stare privativă de libertate (prevenţie) din data de 31.12.2024 până la data de 25.02.2025, iar până la data de 10.03.2025 a executat 69 zile, care se scad din pedeapsa de executat. Executarea pedepsei a început la data de 24.02.2025, urmând a fi executată integral la data de 30.12.2026. Condamnatul este în prezent în executarea pedepsei în Penitenciarul Korneuburg.

De asemenea, potrivit înscrisurilor de la dosar, s-a constatat că sunt realizate condiţiile prevăzute de articolul 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru transferarea persoanei condamnate. Hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracţiuni în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României (art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000) şi autorul ar fi fost sancţionabil (lit. b), condamnatul este cetăţean român cu domiciliul în România (lit. c), şi deşi nu şi-a dat consimţământul pentru transferul executării pedepsei din Austria în România, acesta nu este necesar, întrucât, pe de o parte, este cetăţean român ce trăieşte în România, iar pe de altă parte, conform datelor menţionate în cuprinsul certificatului, persoana condamnată va fi deportată de îndată ce va fi exonerată de executarea pedepsei, în temeiul ordinului de expulzare/deportare emis la data de 26.02.2025 (în aceste condiţii consimţământul persoanei condamnate nefiind necesar, conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004).

Totodată, pedeapsa cu închisoarea corespunde ca natură cu pedepsele reglementate de legea penală română, iar durata acesteia nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleaşi infracţiuni.

Ca atare, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale privind transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Împotriva sentinţei nr. 67F din data de 06 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A., susţinând, în esenţă, că nu este de acord cu executarea pedepsei într-un penitenciar din România având în vedere condiţiile din penitenciar, precum şi că şi doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul Austriei.

Examinând actele dosarului şi hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunţată de o instanţă din Austria, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie.

Din certificatul întocmit de autorităţile judiciare austriece rezultă că prin hotărârea pronunţată la data de 24.02.2025 în dosarul nr. x Hv 1/25m al Tribunalului Korneuburg, rămasă definitivă la data de 24.02.2025, s-a aplicat persoanei condamnate A. o pedeapsă de 729 zile (2 ani) închisoare în regim privativ de libertate pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, conform art. 28a cazul doi şi trei şi alin. (4) cifra 3 din Legea Stupefiantelor cu aplicarea art. 15 din C. pen. austriac.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar pedeapsa aplicată de autorităţile austriece corespunde ca natură şi durată cu pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea corespondentă, pedeapsa cu închisoarea corespunde ca natură cu pedepsele reglementate de legea penală română, iar durata acesteia nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleaşi infracţiuni.

c) persoana condamnată are cetăţenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A. este cetăţean român.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte constată că, deşi apelantul persoană condamnată A. a arătat că nu este de acord să fie transferat în România, din actele dosarului rezultă că acesta este cetăţean român şi are domiciliul în România, precum şi că în temeiul ordinului de expulzare/deportare emis la data de 26.02.2025 persoana condamnată va fi deportată de îndată ce va fi exonerată de executarea pedepsei, motiv pentru care acordul apelantului nu mai este necesar, iar condiţia supusă analizei este îndeplinită.

e) nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reţine că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripţia executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform menţiunilor din certificatul emis de autorităţile judiciare austriece; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul ţării pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat de către autorităţile judiciare austriece.

În ceea ce priveşte susţinerea apelantului, referitoare la condiţiile din penitenciarele din România, Înalta Curte reţine că aceste argumente nu constituie motive legale, obligatorii sau facultative, de refuz al recunoaşterii şi executării hotărârii de condamnare emise de autorităţile judiciare ale statului membru, în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI şi al dispoziţiilor corespunzătoare din Legea nr. 302/2004.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării, în regim de detenţie, a pedepsei de 729 zile (2 ani) închisoare.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată B. împotriva sentinţei penale nr. 72/F din data de 3 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 de RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 67/F din data de 06 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.