Inadmissibility of cassation appeal in labor dispute due to statutory exclusion of extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 22.02.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să anuleze decizia nr. 114/13.02.2023 şi notificarea nr. x/13.02.2023 şi să dispună reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior concedierii, conform art. 80 alin. (2) Codul Muncii; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate, inclusiv încărcarea bonurilor de masă Sodexo, până la reintegrarea efectivă, precum şi plata daunelor morale/profesionale în cuantum de 5.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2136/2023 din 27.09.2023, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 3833/24.09.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, invocând ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi arătând că îşi rezervă dreptul de a dezvolta motivele de recurs printr-un memoriu separat, după comunicarea hotărârii.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Litigiul de faţă, iniţiat la 22.02.2023, priveşte un conflict de muncă dintre salariat şi angajator privind o decizie de concediere, iar potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Dispoziţiile legale denotă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă, care pot fi atacate numai cu apel.

În acest cadru, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 3833/24.09.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3833/24.09.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.