Contractual damages claim quashed and remanded after appellate court failed to state its own reasons.

Şedinţa publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 23.02.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 1.376.313,85 euro (echivalentul sumei 6.708.566,59 RON la cursul B.N.R. de 4.8743 RON din 05.02.2021) suma fiind compusă din: 792.327,85 euro, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor contractuale, 308.686 euro, reprezentând deficienţe aferente execuţiei, 2.300 euro, reprezentând taxa de administrare de 5% conform art. 8.2 din contract şi 273.000 euro, reprezentând penalităţi contractuale aferente perioadei 15.05.2018-14.08.2018, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1093/2022 din 13.05.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 20.557,85 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1776A/25.11.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că motivarea hotărârii recurate nu respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind arătată o minimă explicaţie cu privire la înlăturarea criticilor din apel.

Astfel, recurenta a susţinut că în decizia atacată au fost reproduse concluziile iniţiale ale primei instanţe, fără a exista o reanalizare a cauzei ce ar fi trebuit să se realizeze în baza caracterului devolutiv al apelului; aşadar, întrucât prin hotărârea recurată se preia in extenso doar ceea ce a reţinut prima instanţă, aspecte care nu au trecut prin filtrul judecătorului din apel, recurenta a afirmat că prin decizia recurată nu se prezintă un raţionament propriu, nefiind făcută o analiză efectivă a criticilor din apel.

În final, a precizat că o atare manieră de redactare a considerentelor fundamentează, în realitate, o decizie nemotivată a curţii de apel, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanţa de recurs.

La 13.03.2025, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 02.04.2025, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Examinând excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte urmează să o respingă, întrucât din memoriul de recurs se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate fi reţinută incidenţa art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Dreptul la un proces echitabil, prevăzut art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi de art. 6 C. proc. civ., presupune, între altele, obligaţia instanţelor de a motiva hotărârile judecătoreşti.

Astfel, dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impun ca hotărârea judecătorească să cuprindă considerentele "în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor". În cazul hotărârilor pronunţate în căile de atac, motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să arate argumentele pentru care s-a pronunţat soluţia în calea de atac şi susţinerile care au fost înlăturate.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reţine că unul dintre efectele art. 6 alin. (1) din Convenţie este că impune unei instanţe obligaţia de a efectua o examinare corespunzătoare a observaţiilor, argumentelor şi probelor prezentate de părţi, în acest sens fiind hotărârea în cauza Buzescu împotriva României din 24.05.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210/08.03.2006.

Raportând aceste exigenţe în cauza de faţă, Înalta Curte constată că motivul de casare invocat de recurentă - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - este fondat, întrucât decizia recurată este nemotivată.

Instanţa de apel s-a limitat la reproducerea mai multor secţiuni relevante din motivarea sentinţei primei instanţe, fără a realiza un examen propriu al criticilor formulate prin apel şi fără a exercita un veritabil control judiciar asupra hotărârii apelate, care, în aceste condiţii, a încălcat obligaţia esenţială de a-şi motiva hotărârile, reţinută de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Iar acest lucru a avut loc în condiţiile în care principalele argumente din memoriul de apel depus de parte, care se referă la aspecte contractuale şi factuale ce ar fi, în opinia sa, de natură a susţine cesionarea contractului, în contra considerentelor primei instanţe, nu îşi găsesc nicio analiză în cuprinsul motivării deciziei atacate.

Astfel, în lipsa unei analize proprii, decizia din apel apare ca fiind doar formal motivată, fără o reală cenzură asupra hotărârii primei instanţe şi fără răspuns la criticile părţii apelante.

Faţă de considerentele expuse, recursul va fi admis şi, în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) şi 497 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată instanţei de apel, care va rejudeca apelul şi, de asemenea, va decide cu privire la cererile accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată corespunzătoare apelului şi a celor efectuate de părţi în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1776A/25.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2025.