Territorial jurisdiction for National Anti-Corruption Directorate staff: Inapplicability of Art. 127 CPC to nationally-operating agencies

Şedinţa publică din data de 21 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la 17.06.2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să-i majoreze cu 5% cuantumul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare brute lunare faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 şi în continuare, pentru viitor, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, să-i plătească diferenţa rezultată ca urmare a majorării solicitate, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a drepturilor salariale, de la data scadenţei plăţii sumelor cuvenite până la achitarea efectivă a acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 3720/15.11.2024, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta A. are calitatea de grefier în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa ar aparţine Tribunalului Constanţa, însă, întrucât lucrările unităţii de parchet la care lucrează titulara acţiunii sunt de competenţa aceluiaşi tribunal, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., astfel că aceasta trebuia să sesizeze un tribunal din raza unei curţi de apel învecinate.

Astfel învestit, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 98/25.02.2025, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea incidentului procedural.

În motivare, a reţinut că instanţa competentă teritorial trebuie stabilită în temeiul art. 269 alin. (2) din Codul muncii, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. nefiind aplicabile când reclamantul are calitate de grefier în cadrul structurilor teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, situaţia sa nefiind identică cu cea a grefierului din cadrul parchetului de pe lângă tribunal.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, având calitatea de grefier în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, a învestit Tribunalul Constanţa cu un conflict de muncă, pârâtă fiind Direcţia Naţională Anticorupţie.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al art. 127 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, Direcţia Naţională Anticorupţie funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, are personalitate juridică, sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României.

Aşadar, întrucât competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie se extinde pe întreg teritoriul naţional şi nu este circumscrisă la o unitate administrativ-teritorială, faptul că reclamanta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei structuri teritoriale a direcţiei este nerelevant, iar ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea.

În consecinţă, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, 17.06.2024, prevedea că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul".

Cum în cauză domiciliul şi locul de muncă ale reclamantei se află în judeţul Constanţa, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2025.