Territorial jurisdiction for criminal court staff employed by national investigative directorate: inapplicability of Art. 127 CPC and application of Labor Code domicile rule
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled that the Argeş County Court has exclusive jurisdiction to hear the labor dispute, resolving a negative conflict of competence between the Argeş and Dâmbovița County Courts. The case involved six auxiliary court staff (court clerks) employed at the Territorial Service in Pitești of the specialized directorate for investigating organized crime and terrorism, who claimed entitlement to a salary increase and back pay; the Argeş Court initially declined territorial jurisdiction based on a procedural rule requiring legal staff to sue in a neighboring appellate district, while the Dâmbovița Court claimed lack of jurisdiction under labor law. The Supreme Court determined that Article 127 of the Code of Civil Procedure, which mandates jurisdiction in a neighboring district for staff suing against their own court, does not apply because the specialized directorate functions under the Supreme Court rather than a local court of appeal. Consequently, the Court applied Article 269(2) of the Labor Code, which grants jurisdiction to the tribunal where the employee is domiciled, establishing that the Argeş Court, where the claimants reside, is the competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, art. 127 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for criminal court staff employed by national investigative directorate: inapplicability of Art. 127 CPC and application of Labor Code domicile rule: The case involved six auxiliary court staff (court clerks) employed at the Territorial Service in Pitești of the specialized directorate for investigating organized crime and terrorism, who claimed entitlement to a salary increase and back pay; the Argeş Court initially declined territorial jurisdiction based on a procedural rule requiring legal staff to sue in a neighboring appellate district, while the Dâmbovița Court claimed lack of jurisdiction under labor law. The Supreme Court determined that Article 127 of the Code of Civil Procedure, which mandates jurisdiction in a neighboring district for staff suing against their own court, does not apply because the specialized directorate functions under the Supreme Court rather than a local court of appeal. Consequently, the Court applied Article 269(2) of the Labor Code, which grants jurisdiction to the tribunal where the employee is domiciled, establishing that the Argeş Court, where the claimants reside, is the competent forum.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to establish the court's authority to rule on the negative conflict of competence and assign jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 mai 2025
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 17.06.2024, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (în continuare, D.I.I.C.O.T.), solicitând instanţei să oblige pârâta să le majoreze cu 5% cuantumul salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare brute lunare faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 şi în continuare, pentru viitor, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, să le plătească diferenţa rezultată ca urmare a majorării solicitate, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a drepturilor salariale, de la data scadenţei plăţii sumelor cuvenite până la achitarea efectivă a acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 3069/08.10.2024, Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, cu privire la reclamanţii B., C., D., E. şi F. în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi a disjuns cererea formulată de reclamantul A..
Pentru a hotărî declinarea competenţei, a reţinut că reclamanţilor având calitate de grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti le sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cu caracter de norme de procedură de ordine publică, ce exclud competenţa instanţelor din raza teritorială a curţii de apel unde se află parchetul în cadrul căruia aceştia îşi desfăşoară activitatea, astfel că erau obligaţi să învestească o instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 416/13.03.2025, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, a reţinut că reclamanţii au sesizat instanţa cu o acţiune căreia i se aplică jurisdicţia muncii, iar nu art. 127 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, litigiul dedus judecăţii nu este de competenţa materială a vreunei instanţe corespunzătoare unităţii de parchet în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, ci de competenţa ratione materiae a tribunalului şi, pe de altă parte, pârâţi în cauză nu sunt instanţe judecătoreşti, ci unităţi de parchet care nu au competenţă jurisdicţională în cauză. În consecinţă, în temeiul art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi faţă de împrejurarea că reclamanţii au domiciliul în judeţul Argeş, a stabilit că este competent tribunalul în raza căruia se află domiciliul lor.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că reclamanţii au funcţia de grefier în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Piteşti, iar acţiunea are drept obiect acordarea de drepturi salariale.
Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".
Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este o structură specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi având sediul în municipiul Bucureşti.
Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală şi structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcţiona pe lângă alte instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauza de faţă, în care reclamanţii sunt personal auxiliar al unei structuri teritoriale.
Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care, în forma în vigoare la data sesizării instanţelor, 05.06.2024, prevedea că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul" şi revine instanţei de la domiciliul reclamanţilor.
Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2025.