Recourse inadmissible in public procurement litigation: exclusive appeal under Law No. 101/2016 precludes cassation

Şedinţa publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra recursului de faţă şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 29.09.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtele la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea activităţilor sanitar veterinare prestate în raza sa de competenţă, în temeiul O.G. nr. 117/2020, pentru luna august 2020, şi a cheltuielilor de judecată.

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Alexandria şi Tribunalul Teleorman a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 141F/21.11.2023, competenţa de soluţionare a cauzei fiind stabilită în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 143/22.04.2024, Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a admis acţiunea şi a obligat pârâtele să achite reclamantei suma de 10.000 RON (fără T.V.A.) aferentă lunii august 2020 pentru decontul justificativ efectuat în baza O.U.G. nr. 117/2020 şi suma de 605 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1605/01.11.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelurile, ca nefondate.

Pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman au declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei şi rejudecarea de către instanţa de recurs, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 55 alin. (31) şi la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional de art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., de art. 457.

În cauză, izvorul obligaţiei deduse judecăţii este reprezentat de contractul de concesionare nr. x/01.09.1999 şi actele adiţionale la acesta, încheiate în temeiul prevederilor O.G. nr. 42/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, aplicabilă în temeiul art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii; de aceea, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 101/2016, care reglementează căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

În ceea ce priveşte conţinutul concret al legii indicate, care a suferit repetate modificări, Înalta Curte ia act că potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Aşadar, având în vedere data declanşării prezentului litigiu, 28.09.2022, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 şi art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 26/2022, în vigoare de la 21.03.2022.

Potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, "Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul".

Iar potrivit art. 55 alin. (31) din aceeaşi lege, "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (...)".

În conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Având în vedere considerentele expuse, sentinţa primei instanţe putea fi supusă numai apelului, iar decizia prin care a fost soluţionată calea de atac nu este supusă recursului, ci este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Cu referire la menţiunea căii de atac a recursului cuprinsă în dispozitivul deciziei atacate, Înalta Curte subliniază că principiul legalităţii căilor de atac, reglementat de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., se opune oricărei menţiuni contrare din hotărârea judecătorească, astfel că partea nu poate exercita decât calea de atac prevăzută de lege, iar nu pe cea indicată eronat în dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

De aceea, dând eficienţă textelor de lege enunţate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarat de recurentele-pârâte Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman împotriva deciziei civile nr. 1605/01.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2025.