Negative conflict of jurisdiction in low-value commercial claims: court lacks power to decline private-order territorial competence ex officio

Şedinţa publică din data de 20 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 16.07.2024 sub nr. x/2024, reclamanta S.C. A. S.R.L a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa şi pe calea procedurii speciale reglementate de art. 1026 - art. 1033 din C. proc. civ. cu privire la cererile de valoare redusă, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3662,80 RON, reprezentând diferenţa factură fiscală nr. x din 30.03.2024, dobânda legală penalizatoare, precum şi plata cheltuielilor de judecată

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1028 şi următoarele C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4519 din data de 20.11.2024 Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând, în esenţă, dispoziţiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., art. 121 C. proc. civ., art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. şi văzând obiectul cererii deduse judecăţii, precum şi împrejurarea că sediul pârâtei este situat în Bucureşti, Piaţa Charles de Gaulle nr. 155 şi 7.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 3 ianuarie 2025.

Prin sentinţa civilă nr. 3583/2025 din 10.04.2025 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă, din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă

În fundamentarea acestei sentinţe, s-a reţinut, în esenţă, că părţile litigiului nu au calitatea de consumator, iar reclamanta a introdus cererea la Judecătoria Mangalia şi pârâta nu a invocat necompetenţa teritorială a instanţei, faţă de sediul acesteia, precum şi că, în cauză, este vorba despre o acţiune în pretenţii, ce nu determină o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă teritorială de drept comun, reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Mangalia competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de valoare redusă, prin acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L solicitându-se obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 3662,80 RON, reprezentând diferenţa factură fiscală nr. x din 30.03.2024, dobânda legală penalizatoare, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În raport de obiectul concret al acţiunii deduse judecăţii şi, văzând, totodată, părţile raportului juridic pendinte, Înalta Curte notează că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acţiunea dedusă judecăţii nu are caracterul unui litigiu în materia protecţiei drepturilor consumatorului, ci este un litigiu între profesionişti, respectiv o acţiune în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile privitoare la cererile cu valoare redusă, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale.

Prin urmare, cum obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Aşadar, cum în cauză este vorba de o competenţă de ordine privată, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială a fost ridicată din oficiu chiar de către Judecătoria Mangalia, fără a fi invocată de către pârâtă prin întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Mangalia, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2025.