Forum selection clause upheld: Bucharest court has jurisdiction over insurer's subrogation claim against subcontracting carrier

Şedinţa publică din data de 20 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 20.07.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C., obligarea acestora la plata sumei de 48.955,20 GBP, 3.100 euro şi 4.824,35 RON, cu cheltuieli de judecată.

La data de 18.01.2024, pârâta C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, iar pe fond a solicitat solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1828 din data de 28.06.2024 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Sibiu.

În fundamentarea acestei sentinţe, s-au reţinut următoarele:

În cauză, reclamanta are sediul în Belgia, pârâta B. S.R.L. are sediul în Sibiu, iar pârâta C. are sediul în Germania.

Contractul de transport invocat de reclamantă pentru a justifica alegerea de competenţă a fost încheiat între societăţile D. S.R.L. şi E. S.R.L., astfel că nici reclamanta şi nici pârâtele nu sunt parte a acestui contract, pentru a se putea prevala de alegerea de competenţă.

Drept urmare, instanţa competentă este cea potrivit dispoziţiilor legale, respectiv instanţa de la sediul pârâtului, iar pârâta cu sediul în România este B. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 16.09.2024.

Prin sentinţa nr. 92/C din 04 martie 2025, Tribunalul Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sibiu, invocată de reclamant şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În fundamentarea acestei sentinţe, după expunerea situaţiei de fapt şi redarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că în cauză s-au încheiat două contracte de transport, primul între cumpărătorul E. S.R.L. şi transportatorul D. S.R.L., iar cel de-al doilea, de subcontractare, între transportatorul iniţial D. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L.

De asemenea, a reţinut că, la art. 16 din anexa la acest din urmă contract a fost stabilită o clauză atributivă de competenţă, potrivit căreia litigiile apărute în derularea şi executarea contractului vor fi soluţionate de către instanţele competente din Bucureşti. Pârâta B. S.R.L. este parte a acestui contract, iar reclamanta arată că s-a subrogat în drepturile asiguratului D. S.R.L., parte contractantă, în urma plăţii indemnizaţiei de asigurare. În consecinţă, a apreciat instanţa, nu se poate reţine susţinerea pârâtei potrivit căreia niciuna dintre părţi nu este parte în contractul în care a fost inserată clauza atributivă de competenţă.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt speciale şi derogatorii faţă de cele ale art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., drept pentru care instanţa a apreciat că în cauză produce efecte clauza atributivă de competenţă, litigiul fiind de competenţa Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Pornind de la împrejurarea că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, se constată, aşa cum a reţinut şi cea de-a doua instanţă sesizată, că, în fapt, între F., în calitate de vânzător, şi E. S.R.L., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de flacoane de medicamente.

Totodată, se constată că a fost încheiat un prim contract de transport între cumpărătorul E. S.R.L. şi transportatorul D. S.R.L., iar acesta din urmă a subcontractat cu pârâta B. S.R.L. pentru realizarea transportului, fiind încheiat un al doilea contract de transport ("Comanda - Contract de transport nr. x/2022-07-20").

Primul transportator a încheiat o poliţă de asigurare cu reclamanta A., iar, cel de-al doilea transportator, pârâta B. S.R.L., a încheiat o poliţă de asigurare cu pârâta C..

Întrucât mărfurile nu au mai ajuns la destinaţie, cumpărătorul E. S.R.L. s-a adresat cu o cerere de despăgubire către transportatorul D. S.R.L., iar reclamanta A., în calitate de asigurător al primului transportator, a arătat că a plătit indemnizaţia de asigurare către cumpărător, şi s-a subrogat în drepturile D. S.R.L., drept pentru care a chemat în judecată transportatorul B. S.R.L. şi pe asigurătorul acestuia C..

Aşadar, litigiul de faţă are drept cauză răspunderea contractuală, obiectul acestuia constând în obligarea pârâtelor B. S.R.L. (în calitate de transportator) şi C. (asigurătorul transportatorului) la plata sumei de 48.955,20 GBP, 3.100 euro şi 4.824,35 RON.

Cum litigiul poartă în materie contractuală, competenţa teritorială este alternativă.

Înalta Curte reţine că, potrivit articolului 126 alin. (1) C. proc. civ. "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă". Prin urmare, în condiţiile în care nu sunt incidente normele de competenţă exclusivă reglementate de art. 117-121 C. proc. civ., părţile pot conveni să instituie competenţa unei alte instanţe decât cea competentă potrivit dreptului comun.

În speţă, se constată că, prin clauza inserată la art. 16 din Anexa la contractul de transport x/2022-07-20, perfectat între transportatorul iniţial D. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L., părţile au prevăzut o clauză atributivă de competenţă pentru disputele decurgând din contract în favoarea instanţelor situate în Bucureşti.

Aşadar, competenţa Tribunalului Bucureşti este atrasă de clauza atributivă de competenţă prevăzută de art. 16 din contractul de transport x/2022-07-20, potrivit căreia toate litigiile apărute în derularea şi executarea prezentului contract vor fi soluţionate de către instanţele competente din Bucureşti, clauză care respectă condiţiile art. 126 C. proc. civ.

Întrucât această clauză atributivă de competenţă stabileşte competenţa soluţionării diferendelor dintre ele în favoarea instanţelor situate în Bucureşti, în litigiul de faţă instanţa competentă este Tribunalul Bucureşti, legal învestit de reclamantă, sesizarea acesteia efectuându-se în acord cu alegerea părţilor, stabilită prin clauza sus-amintită.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2025.