Set-aside of infrastructure infrastructure arbitration award: nullity of extraordinary appeal for failure to substantiate illegality grounds under Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 20 mai 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa arbitrală nr. 79/21.09.2023 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2022 a fost admis capătul 2 din cererea de arbitrare formulată în dosarul nr. x/2019 şi a fost obligată pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata către reclamantă a sumei 13.254.777,66 de RON reprezentând costuri suplimentare ocazionate reclamantei de întârzierea cauzată de pârâtă prin neexecutarea obligaţiilor sale la termen; de asemenea, a fost admis capătul 3 din cererea de arbitrare formulată în dosarul nr. x/2019 şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: suma de 1.275.584,80 de RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada 3 decembrie 2016 - 1 septembrie 2020 pentru costurile suplimentare suportate proporţional cu 154 de zile de întârziere reţinute în sarcina pârâtei, respectiv suma de 3.351.945,18 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada 3 decembrie 2016 - 6 iulie 2023 şi în continuare până la data plăţii pentru costurile suplimentare suportate proporţional cu 205 zile de întârziere reţinute în sarcina pârâtei; a fost admis capătul 4 din cererea de arbitrare formulată în dosarul nr. x/2019 şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 166.617,02 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale în respectivul dosar; a fost admisă cererea reclamantei şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 115.507,59 de RON cu titlu de cheltuieli arbitrale în rejudecare; au fost respinse ca neîntemeiate toate celelalte cereri.

De asemenea, prin sentinţa arbitrală de îndreptare nr. 85/02.11.2023 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2022 a fost admisă în parte cererea de îndreptare eroare materială, lămurire şi completare formulată în dosarul privind pe reclamanta Asocierea dintre A. S.R.L. şi B. S.R.L. şi pe pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. S.A. şi, în consecinţă, a fost îndreptată sentinţa arbitrală nr. 79 din 21 septembrie 2023 în sensul că a fost admis capătul 4 din cererea de arbitrare formulată în dosarul nr. x/2019 şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 166.590,02 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale în respectivul dosar; de asemenea, au fost respinse celelalte cereri de îndreptare eroare materială, lămurire şi completare.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 79/21.09.2023, astfel cum a fost îndreptată prin sentinţa arbitrală de îndreptare nr. 85/02.11.2023, a formulat acţiune în anulare pârâta (din cadrul litigiului arbitral) Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând admiterea acesteia, anularea acestei sentinţe arbitrale şi, în consecinţă, reţinerea cauzei şi respingerea acţiunii arbitrale; de asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în data de 16.11.2023, sub nr. x/2023.

În data de 19.12.2023, reclamanta (din cadrul litigiului arbitral) Asocierea dintre A. S.R.L. şi B. S.R.L. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei competenţei funcţionale a secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; de asemenea, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii în anulare; a mai solicitat obligarea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 699/19.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepţia de necompetenţă material-funcţională a secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de către pârâtă şi instanţă; ca atare, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în contradictoriu cu pârâta Asocierea dintre A. S.R.L. şi B. S.R.L., prin liderul Asocierii - A. S.R.L., având ca obiect acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 79 din 21 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2022, îndreptată prin sentinţa arbitrală nr. 85/02.11.2023 în acelaşi dosar arbitral, în favoarea uneia din Secţiile a V-a/a VI-a civile ale Curţii de Apel Bucureşti - complet specializat litigii cu profesionişti.

Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în data de 22.05.2024, sub nr. x/2024.

Prin sentinţa civilă nr. 76 din 12 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., împotriva sentinţei arbitrale nr. 79/21.09.2023, astfel cum a fost îndreptată prin sentinţa arbitrală de îndreptare nr. 85/02.11.2023, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta Asocierea dintre A. S.R.L. şi B. S.R.L., prin liderul asocierii A. S.R.L., ca neîntemeiată; de asemenea, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 11.831,93 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 76 din 12 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a acţiunii în anulare la Curtea de Apel Bucureşti.

După expunerea parcursului procesual al litigiului, recurenta a susţinut că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În acest context, recurenta a susţinut că sentinţa atacată este nemotivată cu privire la aspectele invocate de aceasta în actiunea în anulare. Or, procedând în acest mod instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1), pct. (b) din C. proc. civ.

S-a mai arătat că, prin nemotivarea deciziei cu privire la aspectele indicate, prima instanţă a privat recurenta de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispoziţiile art. 6 par. I din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, întrucât CNAIR S.A. nu are garanţia că argumentele sale au fost analizate.

După prezentarea unor consideraţii teoretice referitoare la noţiunea de motivare a hotărârii judecătoreşti, recurenta a susţinut că sentinţa pronunţată în fond cuprinde motive contradictorii sau motive atât de generale, încât nu permit reţinerea unui raţionament juridic, ceea ce echivalează cu nemotivarea sentinţei; prin urmare, se impune casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Aşa cum s-a arătat, Curtea de Apel Bucuresti - sectia a VI-a Civilă a reţinut în considerentele hotărârii faptul că tribunalul arbitral s-a limitat la obiectul cererii de arbitrare, raportându-se atât la cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 35/11.01.2021, definitivă prin decizia nr. 2553/24.11.2021, cât şi la situaţia de fapt din momentul pronunţării, ceea ce nu corespunde realităţii, întrucât la 19.10.2020, CNAIR S.A. a achitat sumele la care a fost obligată prin sentinţa arbitrală nr. 51 din 1 septembrie 2020 (prima hotărâre arbitrală - titlu executoriu la acel moment), astfel încât, la data pronunţării celei de-a doua hotărâri, CNAIR S.A. nu mai datora suma de 13.254.777,67 RON reprezentând costuri suplimentare.

Contradictorialitatea hotărârii rezidă şi în faptul că instanţa de fond a reţinut că tribunalul arbitral nu a încălcat prevederile art. 501 C. proc. civ., întrucât acesta nu este incident în speţă, fără a observa că, prin paragraful 766 din hotărârea arbitrală, tribunalul arbitral a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ.

A mai arătat recurenta că nici Curtea de Apel Bucureşti şi nici tribunalul arbitral nu au expus un raţionament juridic clar cu privire la obligarea sa la plată, în integralitate, a cheltuielilor arbitrale, din ambele dosare.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menţionat, în sinteză, că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa de fond, deşi a adus în discuţie textele de lege substanţiale aplicabile speţei, nu le-a explicat sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate de parte în susţinerea motivului de acţiune în anularea hotărârii.

În acest context, recurenta a arătat că instanţa de fond, prin hotărârea dată, face o analiză generală asupra motivelor invocate prin cererea în anulare, fără a se apleca asupra celor susţinute, astfel încât să poată ajunge la concluzia că, din toate afirmaţiile CNAIR S.A., nu se poate verifica legalitatea hotărârii.

De asemenea, în virtutea rolului activ al instanţei, aceasta era ţinută a analiza toate aspectele invocate de parte.

Instanţa de fond a analizat sumar cele sustinute de CNAIR şi nu a argumentat în niciun fel soluţia pronuntată, rezumându-se doar la simple susţineri, potrivit cărora tribunalul arbitral ar fi analizat temeinic cele arătate de parte.

Intimata a transmis întâmpinare, prin care a solicitat: anularea recursului, ca netimbrat; anularea, în parte, a recursului, ca nemotivat, respectiv respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În şedinţa publică din 20 mai 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că a fost complinită chestiunea timbrajului, a pus în discuţie excepţia nulităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare sub acest aspect.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Recursul de faţă este îndreptat împotriva unei sentinţe pronunţate în temeiul art. 613 C. proc. civ., iar această cale de atac este supusă unei duble limitări; pe de o parte, rămâne supusă exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. şi obligă pe autorul său să prezinte critici concrete împotriva sentinţei, obiect al recursului, numai acestea fiind admisibile şi având vocaţia de a fi examinate de instanţa de control judiciar, în condiţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Pe de altă parte, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acţiunii în anulare, astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 1/2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Având în vedere aceste repere, Înalta Curte constată că recurenta a indicat, formal, în susţinerea căii extraordinare de atac formulate, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., fără a arata în concret în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Relativ la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că argumentele expuse de recurentă sunt generice sau pur teoretice, fără a fi expuse în concret critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise acestui motiv de casare.

Aceeaşi abordare se observă şi în ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta nearătând care sunt aspectele de nelegalitate ale sentinţei atacate, în motivele de recurs neregăsindu-se consideraţii cu privire la modalitatea în care curtea de apel a justificat menţinerea soluţiei instanţei arbitrale, ci aprecieri generale şi factuale legate de analiza sumară a cele susţinute de C.N.A.I.R şi a neargumentării soluţiei pronuntate, în opinia recurentei, or, aceste chestiuni nu pot forma obiect de analiză în recurs.

Afirmaţiile recurentei potrivit cărora sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa de fond, deşi a adus în discuţie textele de lege substanţiale aplicabile speţei, nu le-a explicat sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate de parte în susţinerea motivului de acţiune în anularea hotărârii, nu au relevanţa unor critici de nelegalitate, câtă vreme nu se aduc argumente concrete în sprijinul acestora, simplele afirmaţii în sensul neexplicării de către curtea de apel a textelor legale de drept material şi nemulţumirea recurentei faţă de concluzia la care a ajuns instanţa neavând relevanţa atribuită de autoarea demersului judiciar.

În concret, recurenta nu arată care sunt aspectele invocate de aceasta şi asupra cărora curtea de apel nu s-a pronunţat, dar nici care sunt motivele contradictorii pe care le afirmă sau normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit.

În consecinţă, constatând că recurenta nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul juridic al curţii de apel ce a determinat respingerea acţiunii în anulare promovate de către aceasta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin sentinţa recurată, partea rezumându-se a expune atât consideraţii teoretice generale despre ipoteza nemotivării/existenţei unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii judecătoreşti, cât şi simple opinii personale, potrivit cărora curtea de apel nu a explicat textele legale de drept material incidente sub aspectul în care acestea nu pot fi invocate în susţinerea motivului acţiunii în anulare, Înalta Curte reţine că, fără să combată în vreun fel argumentele curţii de apel ce ţin de corecta aplicare a legii, astfel cum au fost menţionate în hotărârea atacată, şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, autoarea acestui demers judiciar a nesocotit natura căii extraordinare de atac a recursului.

Aşa fiind, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 76 din 12 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Constatând culpa procesuală a recurentei în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimată, urmează a se aplica dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a obliga recurenta la plata sumei de 11.989.96 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, potrivit înscrisurilor doveditoarea aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 76 din 12 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CNAIR S.A. la plata sumei de 11.989.96 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimata Asocierea dintre A. S.R.L. şi B. S.R.L., prin liderul asocierii A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2025.