Improper suspension of cassation appeal for eviction claim despite pending administrative forfeiture proceedings

Şedinţa publică din data de 20 mai 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 08.07.2022 pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. S.R.L. şi chematul în garanţie C. S.R.L. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună rezoluţiunea convenţiei de vânzare-cumpărare, materializată în factura fiscală nr. x/06.07.2020, emisă de pârâtă, pentru neexecutarea obligaţiei de garanţie contra evicţiunii; să dispună restabilirea situaţiei anterioare încheierii convenţiei de vânzare-cumpărare, prin obligarea pârâtei la restituirea preţului încasat, în sumă de 5.100 RON, actualizat cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data de 06.07.2020 şi data restituiri efective; cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 23389/17.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Timişoara a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta B. S.R.L. în contradictoriu cu chematul în garanţie C. S.R.L., ca rămasă fără obiect; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 360 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat cerere de apel, iar apelanta B. S.R.L. a formulat cerere de apel provocat.

Prin decizia civilă nr. 1995/A din 8 decembrie 2023, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins cererea de apel formulată de apelantul A. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.; totodată, a respins cererea de apel provocat formulată de apelanta B. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. S.R.L.; de asemenea, a respins cererea C. S.R.L. de obligare a B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat, recurs; tododată, pârâta B. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva aceleiaşi decizii; dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

În şedinţa publică din 12 noiembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, "având în vedere că nu s-a soluţionat dosarul nr. x/2022, având ca obiect plângere contravenţională", a pus în discuţie suspendarea cauzei, până la soluţionarea definitivă a dosarului.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat cauză şi a dispus trecerea dosarului în arhiva instanţei până la stăruinţa părţii interesate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea încheierii atacate şi trimiterea cauzei către Curtea de Apel Timişoara în vederea continuării judecării recursului.

În motivarea căii extraordinare de atac formulate, reclamantul a arătat că încheierea de suspendare pronunţată de instanţa de recurs este nelegală, întrucât aceasta a apreciat greşit că dezlegarea ce urmează a fi dată în soluţionarea recursului depinde în tot sau în parte de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Cornetu, în care instanţa de fond a pronunţat soluţia de admitere a plângerii contravenţionale şi anulare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prin care s-a dispus sancţiunea complementară a confiscării mai multor arme de vânătoare, printre care şi arma de vânătoare cumpărată de reclamantul-recurent de la pârâta B. S.R.L..

În susţinerea acestei critici, s-a solicitat să se constate că instanţa de recurs a fost investită cu controlul de legalitate al deciziei pronunţată de instanţa de apel, fiind invocate două motive de casare, respectiv motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport cu aceste critici de nelegalitate, autorul prezentului demers judiciar a solicitat să se constate că soluţionarea căii de atac a recursului declanşat în prezenta cauză nu depinde de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Cometu, întrucât evicţiunea s-a produs, reclamantul-recurent a fost tulburat în stăpânirea bunului vândut, tulburare care dăinuie de la data de 09.05.2022.

În continuare, recurentul a arătat că a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu obligarea vânzătorului la restituirea preţului încasat, cu motivarea că a fost evins, cerere care exclude posibilitatea restituirii armei într-o eventuală soluţie definitivă de anulare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, prin care s-a dispus, ca sancţiune complementară, confiscarea armei, întrucât nu mai doreşte acest lucru, chiar şi numai pentru simplul fapt că nu mai doreşte să deţină o armă de vânătoare cu probleme de vânătoare, probleme din urmă care să facă posibilă pe viitor o nouă confiscare.

Intimatele au transmis, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat; faţă de aceste acte procedurale, recurentul a transmis răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatelor.

În şedinţa publică din 20 mai 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimate prin întâmpinare, pentru motivele reţinute în practicaua prezentei decizii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Criticile recurentului, care vizează, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor de procedură privitoare la motivele pentru care se poate dispune suspendarea unei cauze în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ce poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar celor reţinute de Curtea de Apel Timişoara, se constată că, în speţă, nu se justifica măsura suspendării judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, se reţine că măsura suspendării judecăţii întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ. reprezintă un caz facultativ de suspendare, în care sistarea temporară a judecăţii este lăsată la aprecierea judecătorului, funcţie de împrejurările concrete ale cauzei, atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul celeilalte judecăţi.

Suspendarea judecăţii cauzei, în raport de textul de lege menţionat, este de natură să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri greşite, iar relaţia de interdependenţă dintre două sau mai multe cauze aflate pe rolul aceleiaşi instanţe sau al unor instanţe diferite, trebuie analizată şi motivată de instanţa de judecată în faţa căreia se ridică problema suspendării judecăţii.

Măsura suspendării se impune a fi luată, numai dacă soluţia care s-ar pronunţa într-o cauză ar influenţa în mod decisiv hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.

În aprecierea oportunităţii unei asemenea măsuri trebuie însă să se manifeste precauţia necesară pentru ca suspendarea să nu determine, în raport de obiectul cererii, întârzierea nejustificată în soluţionarea cauzei şi, astfel, prejudicierea părţilor litigante.

În speţă, este de observat că stadiul procesual al pricinii în care s-a dispus măsura suspendării judecăţii este recurs, cale extraordinară de atac care, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

O atare conformitate se verifică de către instanţa de control judiciar în raport de normele de drept pretins a fi fost încălcate şi de situaţia de fapt stabilită prin hotărârea recurată, la judecata în fond a cauzei, chestiune care nu poate face obiectul reevaluării în recurs.

Astfel, faţă de chestiunile de nelegalitate care pot fi examinate în faza procesuală a recursului de către Curtea de Apel Timişoara, instanţa supremă apreciază că oportunitatea măsurii suspendării nu apare suficient de bine caracterizată, în sensul că aspecte ale situaţiei de fapt nu pot fi examinate pentru a determina existenţa unei relaţii de dependenţă între soluţia din dosarul nr. x/2022 şi soluţionarea căii de atac cu care este învestită.

Pe de altă parte, instanţa trebuie să manifeste precauţia necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecăţii.

Art. 6 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii."

În atare condiţii, Înalta Curte constată că modul în care părţile au înţeles să-şi formuleze pretenţiile şi existenţa dosarului nr. x/2022, având ca obiect plângere contravenţională, nu fundamentează suspendarea facultativă a judecăţii recursului, iar adoptarea măsurii suspendării nu corespunde scopului său legal şi nu poate conduce decât la menţinerea şi prelungirea incertitudinii raporturilor juridice dintre părţi.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496-497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 12.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, va casa încheierea încheierea recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 12.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2025.