Withdrawal of claim at appeal stage rejected for lack of defendant consent; appellate decision quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 20 mai 2025

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată cu nr. x/2022 la Tribunalul Bacău, în data de 20.10.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând, în esenţă, repunerea în termenul de prescripţie pentru solicitarea de obligare a pârâtei la plata creanţelor reprezentând drepturi în valută recunoscute reclamantului prin art. 1 (1) si art. 3 din H.G. 1086 din 2004 cu modificările si completările ulterioare, pentru misiunea sub egida ONU în Sudan în perioada 20.12.2008-20.12.2009, respectiv, Sudanul de Sud în perioada 07.05.2014-13.05.2015; obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor în valută reglementate de art. 1 alin. 1 şi art. 3 din H.G. 1086 din 2004, pentru perioadele in care acesta a servit in misiunile menţionate la petitul nr. 1, respectiv diurnă, în valoare de 45 euro/zi şi legătura cu familia de 1 euro/zi, sume actualizate cu rata inflaţiei calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtului la plata unor daune-interese şi a cheltuielilor de judecat, conform dovezilor de la dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 124/27.02.2024 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia prescripţiei invocată de pârât prin întâmpinare şi, în consecinţă, a fost respinsă ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale; a fost respinsă cererea de repunere în termenul de prescripţie, formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău la 01.08.2024.

La data de 28.08.2024 a fost înregistrată la dosarul de apel cererea apelantului-reclamant A., prin care acesta a declarat că, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., renunţă la cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze.

Prin decizia nr. 538/2024 din 14 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în baza art. 406 alin. (5) C. proc. civ., a luat act de renunţarea apelantului-reclamant A. la cererea de chemare în judecată şi a anulat sentinţa civilă apelată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, indicând dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., art. 486 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod şi solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei menţionate şi respingerea cererii de renunţare la judecată formulată de apelantul-reclamant.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 406 alin. (4) din C. proc. civ., subliniind că decizia atacată este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât a susţinut că, prin notele scrise depuse la instanţa de apel, Ministerul Apărării Naţionale a precizat că nu este de acord cu cererea de renunţare la judecată, solicitând continuarea judecăţii şi respingerea apelului, ca nefondat.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Bacău nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 406 alin. (4) din C. proc. civ. şi nici cu privire la faptul că Ministerul Apărării Naţionale a precizat, în mod expres, că nu este de acord cu renunţarea reclamantului la judecată.

Având în vedere că cererea de renunţare la judecată a fost formulată în faza apelului, deci ulterior primului termen de judecată, era necesar acordul expres sau tacit al celeilalte părţi, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (4) din C. proc. civ.. În lipsa acestui acord, instanţa de apel trebuia să respingă cererea de renunţare la judecată şi să continue judecata apelului.

Instanţa de apel trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor legale anterior menţionate, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu şi-a exercitat dreptul procesual de a renunţa la cererea de chemare în judecată cu bună-credinţă, ci prin abuz de drept, demonstrat de faptul că a introdus la o altă instanţă, în contradictoriu cu acelaşi pârât, o cerere de chemare în judecată având acelaşi obiect, după ce Tribunalul Bacău îi respinsese acţiunea ca prescrisă.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Observând conţinutul memoriului de recurs, prin care se reproşează instanţei de apel nerespectarea prevederilor art. 406 alin. (4) din C. proc. civ., instanţa supremă reţine că din cererea formulată se desprind critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează nesocotirea unor norme de drept procesual, iar nu în cazul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat de recurentul-pârât, care are în vedere încălcarea unor norme de drept material.

Dintru început, trebuie menţionat că susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora reclamantul nu şi-a exercitat dreptul procesual de a renunţa la cererea de chemare în judecată cu bună-credinţă, ci prin abuz de drept, nu pot forma obiect de analiză în recurs, întrucât vizează aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, aşa cum impun dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând decizia recurată şi examinând actele şi lucrările dosarului, constată că, la data de 28.08.2024, în etapa procesuală a apelului, a fost înregistrată la dosarul cererea apelantului-reclamant A., prin care acesta a declarat că, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., renunţă la cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze .

De asemenea, se constată că, la data de 10.10.2024, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a transmis, prin poştă electronică, note scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de renunţare la judecată formulată de apelantul-reclamant, precizându-se, în mod expres, că nu este de acord cu cererea de renunţare la judecată.

La primul termen de judecată din 14 octombrie 2024, termen la care a răspuns intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, prin consilier juridic, lipsă fiind apelantul-reclamant A., instanţa, în baza art. 406 alin. (5) C. proc. civ., a luat act de renunţarea acestuia la cererea de chemare în judecată şi a anulat sentinţa civilă apelată.

În şedinţa publică de la acea dată, reprezentantul intimatului-pârât Ministerul Apărării Naţionale, la solicitarea instanţei, a arătat că i-a fost comunicată cererea de renunţare la judecată formulată de apelantul-reclamant, preum şi că a fost transmisă la dosar poziţia Ministerului Apărării Naţionale faţă de aceasta, în sensul că se opune cererii de renunţare la judecată şi solicită continuarea judecăţii apelului.

Având în vedere cele prezentate, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.", iar conform alin. (4) din acelaşi cod "Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare."

Astfel, este adevărat că, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, conform principiului disponibilităţii, aşa cum a reţinut instanţa de apel, însă, de vreme ce renunţarea la judecată în căile de atac va fi făcută evident, după primul termen la care părţile au fost legal citate în prima instanţă, în toate cazurile renunţarea va fi condiţionată de acordul pârâtului.

Prin urmare, în condiţiile în care instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia pronunţată este nelegală.

În acest context, faţă de punctul de vedere al intimatului-pârât cu privire la cererea de renunţare la judecata acţiunii formulată de către apelantul-reclamant, văzând dispoziţiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., care condiţionează această manifestare de voinţă intervenită ulterior de acordul celeilalte părţi, instanţa de apel urmează a avea în vedere în ce măsură sunt îndeplinite dispoziţiile anterior menţionate pentru a putea lua act de renunţarea la judecată formulată de către apelantul reclamant.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE împotriva deciziei nr. 538/2024 din 14 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2025.