Appeal against peremption ruling dismissed as untimely; director liability judgment stands.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, sub nr. x/2018/a7, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a solicitat obligarea pârâţilor C. şi D. la suportarea în solidar a pasivului rămas neacoperit al debitoarei, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), d) şi e) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 750 din 17.06.2022, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de reclamantă şi au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să suporte pasivul debitoarei şi să aducă la masa credală a debitoarei suma de 80.327.448,99 RON.

2. Împotriva acestei sentinţe, pârâţii C. şi D. au declarat apel, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat judecata apelului formulat de pârâţi în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu s-a cerut, în scris, judecata în lipsă.

Împotriva acestei încheierii pârâţii C. şi D. au declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 911 din 18.04.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia nulităţii recursului şi a fost anulat recursul declarat de pârâţi.

Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2024, intimatul B., în calitate de lichidator judiciar provizoriu al debitoarei A. S.R.L., a solicitat, în temeiul art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., constatarea perimării căii de atac a apelului, deoarece de la data la care a fost suspendată judecata acestuia, respectiv 16 mai 2023, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni.

Prin decizia nr. 1089 din 03 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis excepţia perimării apelului şi, în consecinţă, s-a constatat perimat apelul.

3. Împotriva acestei decizii, pârâţii C. şi D. au declarat recurs la 16 septembrie 2024 şi au precizat că motivele de recurs le vor depune după comunicarea hotărârii.

Cauza a fost înregistrată la 26 septembrie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit, magistratul asistent raportor a propus respingerea recursului ca tardiv formulat şi, în subsidiar, anularea acestuia.

Prin încheierea din 13 februarie 2025, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă niciuna dintre părţi nu a depus punct de vedere.

La termenul din 15 mai 2025, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu şi a reţinut următoarele considerente:

Prin decizia recurată în prezenta cauză s-a constatat perimat apelul declarat de pârâţii C. şi D..

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar conform art. 421 alin. (2) teza I din acelaşi cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din acelaşi cod, termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziţii imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunţării hotărârii atacate (3 septembrie 2024), s-a împlinit la 9 septembrie 2024, ora 24:00, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunţată la 3 septembrie 2024, iar cererea de recurs a fost depusă la 16 septembrie 2024, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Se reţine că, atât căile de atac, cât şi termenele în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac sau de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător."

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale incidente, astfel încât va admite excepţia tardivităţii declarării căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, şi în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei nr. 1089 din 3 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei nr. 1089 din 3 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2025.