Negative jurisdictional conflict resolved: Tribunal Dâmbovița competent for clerks' 5% salary claims under optional forum rule

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 iunie 2024, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. au solicitat obligarea pârâţilor Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş la majorarea cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare brute lunare faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 1 ianuarie 2024 şi în continuare, pentru viitor, astfel cum este prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115 din 14 decembrie 2023, precum şi plata diferenţei rezultate ca urmare a majorării cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare brute lunare faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 începând cu data de 1 ianuarie 2024 şi în continuare.

De asemenea, reclamanţii au solicitat actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor solicitate anterior.

În motivare, reclamanţii au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Costeşti, judeţul Argeş.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 194, art. 95 şi art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Legea nr. 153/2017, art. 1531 şi art. 1535 din C. civ., precum şi pe dispoziţiile art. 166 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 5 noiembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă - complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi constatând că reclamantul J. are domiciliul în raza Tribunalului Olt, iar ceilalţi reclamanţi nu îşi au domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă în circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa, a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei Tribunalului Olt.

În continuare, tribunalul a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât instanţa competentă astfel determinată - Tribunalul Olt - nu se află într-o relaţie de subordonare sau echivalenţă cu instanţa unde îşi desfăşoară activitatea vreunul dintre reclamanţi.

Prin urmare, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 20 decembrie 2024 pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 249 din 27 martie 2025, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. faţă de calitatea reclamanţilor de grefieri la Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş.

Prin urmare, instanţa a constatat că reclamanţii aveau alegerea între oricare dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, astfel că au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmboviţa, instanţă care îndeplineşte cerinţele prevăzute de legiuitor, aşa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia RIL nr. 7 din 16.05.2016.

3. Dosarul a fost înregistrat la 10 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Olt, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Costeşti, judeţul Argeş.

Înalta Curte constată că în cauză relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Argeş, care ar fi fost instanţa competentă să soluţioneze litigiul prin raportare la locul de muncă al reclamanţilor, conform art. 269 din Codul Muncii, precum şi opţiunea reclamanţilor privind instanţa sesizată.

Totodată, potrivit normelor de competenţă facultativă prevăzute la art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., reclamanţii au posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Prin urmare, reclamanţii pot introduce cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie la Tribunalul Argeş, instanţă a cărei competenţă teritorială este stabilită de norma prevăzută la art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cât şi la oricare alt tribunal din circumscripţia curţilor de apel învecinate potrivit regulii prevăzute la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamanţilor, astfel că, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea chiar la instanţa competentă să soluţioneze litigiul potrivit normelor generale, aceasta a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, neavând posibilitatea de a cenzura procedural acest drept de opţiune.

Instanţa supremă reţine că reclamanţii, prin introducerea acţiunii la Tribunalul Dâmboviţa, au intenţionat să se prevaleze de normele de competenţă prevăzute la art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., respectiv de a sesiza alt tribunal din circumscripţia oricărei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Argeş, instanţa competentă potrivit legii.

Având în vedere opţiunea manifestată de reclamanţi de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa competentă să soluţioneze cauza potrivit Codului muncii, instanţa supremă constată că Tribunalul Dâmboviţa este competent să soluţioneze procesul potrivit art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2025.