Territorial jurisdiction for labor claims by judicial auxiliary staff: application of special competence rules under Art. 127 C. proc. civ. to prosecutor’s office employees
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (High Court) definitively resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bacău Court of Appeal, ordering that the case proceed there, thereby confirming the initial filing court's competence against the competing claim by the Botoșani Court of Appeal. The dispute involved a labor claim filed by nine auxiliary judicial staff (court clerks) employed by the Prosecutor's Office attached to the Botoșani Court of Appeal, who sought salary equalization and back pay for specific allowances (risk, overexertion, confidentiality, and hazardous work conditions) comparable to those of IT specialists, following a territorial jurisdictional "ping-pong" where both local tribunals initially declined competence. Relying on the imperative provisions of Article 127(1) and (3) of the Code of Civil Procedure as interpreted by the 2016 RIL No. 7 doctrine, the High Court held that for staff working at a prosecutor's office attached to a Court of Appeal, competent courts are those of the same degree located in the circumscription of any adjacent Court of Appeal; since the Bacău Court of Appeal is adjacent to the Suceava Court of Appeal (where the Botoșani Court of Appeal is located), the plaintiffs' choice of the Bacău Court of Appeal was legally valid, while specific exclusions for actions against judicial courts did not apply to prosecutor's offices.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 din Legea nr. 567/2004, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (1) şi (3, art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for labor claims by judicial auxiliary staff: application of special competence rules under Art. 127 C. proc. civ. to prosecutor’s office employees: The dispute involved a labor claim filed by nine auxiliary judicial staff (court clerks) employed by the Prosecutor's Office attached to the Botoșani Court of Appeal, who sought salary equalization and back pay for specific allowances (risk, overexertion, confidentiality, and hazardous work conditions) comparable to those of IT specialists, following a territorial jurisdictional "ping-pong" where both local tribunals initially declined competence. Relying on the imperative provisions of Article 127(1) and (3) of the Code of Civil Procedure as interpreted by the 2016 RIL No. 7 doctrine, the High Court held that for staff working at a prosecutor's office attached to a Court of Appeal, competent courts are those of the same degree located in the circumscription of any adjacent Court of Appeal; since the Bacău Court of Appeal is adjacent to the Suceava Court of Appeal (where the Botoșani Court of Appeal is located), the plaintiffs' choice of the Bacău Court of Appeal was legally valid, while specific exclusions for actions against judicial courts did not apply to prosecutor's offices.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for determining the territorial competence of the Bacău Court of Appeal to resolve the labor dispute regarding salary rights of auxiliary judicial staff.
Procedural basis for the Supreme Court to rule on the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 mai 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 20 martie 2023, sub numărul de dosar x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- recunoaşterea stării de discriminare în care au fost plasaţi de către pârâţi, în materie salarială, având în vedere calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" pentru perioada august 2018-la zi şi în continuare, prin neacordarea salariului de baza brut lunar şi cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase, prin raportare la specialiştii IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor şi, în consecinţă, uniformizarea modului de calcul a acestor drepturi salariale;
- repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi salariale, respectiv obligarea pârâţilor la plata, pe perioada august 2018 - la zi şi în continuare, pentru fiecare lună şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de salariu de bază brut lunar şi cuantum sporuri, cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de bază brut lunar şi a cuantumului sporurilor evocate, plătite specialiştilor IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor;
- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul National de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadentei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile drepturilor salariale ale acestora) şi până la plata efectivă a sumelor solicitate.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate şi conex din instanţe şi parchete, art. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pct. 53 din Legea nr. 207/2018, art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15.12.2016,
Prin sentinţa civilă nr. 925 din 13 decembrie 2024, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Botoşani.
În motivare, instanţa a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., deoarece reclamanţii, având calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Botoşani (competent teritorial, potrivit dreptului comun al muncii) sau la o instanţă inferioară acesteia.
În continuare, instanţa reţinând prevederile art. 278 alin. (2) şi art. 269 alin. (1) din Codul Muncii a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, în a cărui circumscripţie se află atât domiciliile ori reşedinţele reclamanţilor, cât şi locul lor de muncă.
2. Cauza a fost înregistrată la data de 23 decembrie 2024 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, sub acelaşi număr.
Prin sentinţa nr. 195 din 4 martie 2025, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivare, instanţa a reţinut că reclamanţii din prezenta cauză au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi în temeiul art. 127 alin. (3) raportat la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuiau să introducă o acţiune privind drepturi salariale la unul din tribunalele aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Suceava.
Având în vedere că, în acord cu aceste dispoziţii, reclamanţii s-au adresat Tribunalului Bacău, instanţă care era competentă să soluţioneze cauza, dată fiind alegerea efectuată de reclamanţi, instanţa a declinat competenţa acestei instanţe.
3. Dosarul a fost înregistrat la 10 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Botoşani, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru următoarele considerente:
Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.
Instanţa a fost învestită cu un conflict de muncă, prin care reclamanţii, în calitate de grefieri la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, au solicitat repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor salariale sub forma unor sporuri prin raportare la specialiştii IT din cadrul parchetelor.
Faţă de calitatea reclamanţilor de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia (RIL) nr. 7/2016 a instanţei supreme, în sensul că normele speciale de competenţă evocate sunt incidente şi în situaţia grefierilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti.
Aşadar, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil şi în cazul în care reclamantul este nu numai judecător sau procuror, ci şi grefier, şi îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa ierarhic superioară celei competente să soluţioneze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanţe.
Totodată, este de subliniat faptul că nu pot fi reţinute prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanţe de judecată, iar nu împotriva unei unităţi de parchet de pe lângă o instanţă, aşa cum este în cauza pendinte.
În acest context, prin raportare la calitatea reclamanţilor de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani şi caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.
Prin urmare, atât timp cât Curtea de Apel Bacău, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bacău, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Suceava, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Botoşani (instanţa care ar fi fost competentă din punct de vedere material), rezultă că Tribunalul Bacău este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Aşa fiind, reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile dispoziţiilor legale evocate, determinând, în mod legal, competenţa teritorială a Tribunalului Bacău în soluţionarea cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2025.