Territorial jurisdiction for clerks suing their employing court of appeal under Article 127 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2024, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Piteşti la majorarea cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază brute lunare faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 şi în continuare, astfel cum este prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115 din 14 decembrie 2023 şi plata diferenţei rezultate ca urmare a majorării cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază brute lunare şi salariile de bază brute lunare efectiv plătite pentru fiecare lună, începând cu data de 01.01.2024 şi în continuare.

De asemenea, reclamanţii au solicitat actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În motivare, reclamanţii au arătat că sunt grefieri în cadrul Curţii de Apel Piteşti.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 194, art. 95 şi art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Legea nr. 153/2017, art. 1531 şi art. 1535 din C. civ. precum şi dispoziţiile art. 166 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 2049 din 12 noiembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă - complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 269 alin. (2) din Codul muncii privind competenţa tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă reclamantul, precum şi art. 269 alin. (3) din acelaşi cod şi art. 59 C. proc. civ. referitor la coparticiparea procesuală activă.

Sub acest aspect, instanţa a constatat că reclamanţii aveau posibilitatea de a introduce acţiunea la Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj sau Tribunalul Argeş şi faţă de domiciliul a două dintre reclamante a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Olt.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 16 decembrie 2024 pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 171 din 27 februarie 2025, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., reclamanţii având posibilitatea să sesizeze oricare dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În acest context, reclamanţii au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmboviţa, instanţă care îndeplineşte cerinţele prevăzute de legiuitor, astfel cum au fost interpretate şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 7 din 16.05.2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 461/22.06.2016.

Prin urmare, instanţa a reţinut că Tribunalul Olt nu poate fi competent din punct de vedere teritorial deoarece reclamanţii din prezenta cauză îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Apel Piteşti, sens în care judecarea cererii acestora este de competenţa instanţei competente învecinate acesteia, pe care de altfel reclamanţii au ales-o şi a devenit competentă absolut, respectiv Tribunalul Dâmboviţa.

3. Dosarul a fost înregistrat la 13 martie 2025, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Olt, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii sunt grefieri în cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Totodată, este de menţionat că în cauză pârâtă este Curtea de Apel Piteşti, urmând a proceda la verificarea competenţei stabilite prin art. 127 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de calitatea reclamanţilor de grefieri în cadrul Curţii de Apel Piteşti, instanţa competentă să soluţioneze litigiul de faţă ar fi fost Tribunalul Argeş, conform art. 269 din Codul muncii, însă în cauză devin incidente regulile de competenţă prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cauza ar fi fost de competenţa unei instanţe inferioare instanţei la care îţi desfăşoară activitatea aceştia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamanţii s-au adresat Tribunalului Dâmboviţa, instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Piteşti, în raza căreia îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile dispoziţiilor legale evocate, determinând, în mod legal, competenţa teritorială a Tribunalului Dâmboviţa în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2025.