Lease penalties appeal quashed and remanded after invalid e-service on unrequested email address.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 04 aprilie 2023 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 849.678,73 RON, reprezentând penalităţi calculate conform art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din contractul de închiriere nr. x/1/7000 din 06.10.2020.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1164, art. 1169, art. 1170, art. 1270, art. 1350, art. 1516 alin. (1) şi art. 1530 C. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3 şi 4, art. 116, art. 126 alin. (1) C. proc. civ., art. 1350 şi urm. din C. civ., precum şi prevederile contractului de închiriere nr. x/1/7000 din 06.10.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 199/C din 11 iulie 2024, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 849.678,73 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente chiriei datorate pentru perioada 01.11.2019 - 30.09.2020 şi suma de 12.102 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

2. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâta C. S.A. (fostă B.) a declarat apel.

Prin rezoluţia din 19.09.2024, instanţa a stabilit în sarcina apelantei obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.050,89 RON, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de apel.

Obligaţia de a timbra a fost comunicată apelantei conform dovezilor aflate la filele nr. x şi 38 din dosarul de apel.

Prin decizia nr. 1801/Ap din 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, s-a admis excepţia nulităţii apelului, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de apel formulată de pârâtă.

3. Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. (fostă B.) a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel a procedat în mod nelegal la citarea şi comunicarea adresei privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.050 RON prin intermediul poştei electronice, la o adresă de email prevăzută în antetul cererii de apel.

Autoarea recursului a menţionat că a luat cunoştinţă de stabilirea taxei judiciare de timbru prin intermediul deciziei recurate, care i-a fost comunicată de această dată prin intermediul poştei, în format letric.

Având în vedere ca prin cererea de apel, apelanta-pârâtă nu a indicat vreo adresă de email în scopul citării şi comunicării actelor de procedură şi nici nu a solicitat efectuarea prin această modalitate, comunicarea de către instanţa de apel a actelor de procedură pe email, la adresa din antetul cererii de apel, a lipsit apelanta de posibilitatea de a îndeplini obligaţia de plată taxei de timbru şi de a lua cunoştinţă de termenul stabilit pentru judecarea apelului.

În susţinere, recurenta a invocat şi considerentele deciziei nr. 75/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la condiţiile de realizare a procedurii de citare în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ.

În continuare, recurenta a subliniat că potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (6) Cod procedură civilă transmiterea actelor de procedură prin poştă electronică se realizează doar dacă partea a solicitat şi a indicat date corespunzătoare în acest scop.

Potrivit recurentei, instanţa de judecată poate decide cu respectarea dispoziţiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., astfel că prin comunicarea viciată a actelor de procedură şi a citaţiei către apelanta-pârâtă şi judecarea cauzei în aceste condiţii, s-a produs acesteia o vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actelor de procedură, în condiţiile art. 175 C. proc. civ.

În opinia recurentei, decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 6, art. 7, art. 14, art. 20, art. 22 alin. (7), art. 153 şi art. 154 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la 21 ianuarie 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 10 martie 2025 a fost acordat termen de judecată la 15 mai 2025.

Înalta Curte, analizând decizia atacată, în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, va admite recursul declarat de pârâta C. S.A. (fostă B.) pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei privind încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 6, art. 7, art. 14, art. 20, art. 22 alin. (7), art. 153 şi art. 154 C. proc. civ., precum şi a deciziei nr. 75/2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt fondate.

Din perspectiva acestui motiv de casare, recurenta-pârâtă a susţinut că s-au încălcat normele de procedură prevăzute la art. 153 alin. (1) şi art. 154 alin. (6) C. proc. civ., deoarece comunicarea adresei privind obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a citaţiei s-au efectuat prin poştă electronică, la adresa de email din antetul cererii de apel, fără ca apelanta-pârâtă să fi indicat aceasta adresă de email în vederea comunicării actelor de procedură în dosar şi să fi solicitat comunicarea actelor prin această modalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

De asemenea, legiuitorul a prevăzut la art. 154 C. proc. civ. modalităţile de comunicare a citaţiilor şi a altor acte de procedură în procesul civil, acestea fiind reglementate după cum urmează: prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul; prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzută de lege; prin executori judecătoreşti, la solicitarea părţii şi pe cheltuiala acesteia; prin servicii de curierat rapid şi prin telefax, poştă electronică, dacă partea a indicat datele corespunzătoare în acest scop, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actului şi confirmarea primirii acestuia.

Toate aceste modalităţi de comunicare a actelor de procedură sunt principale şi pot fi utilizate alternativ, nefiind condiţionate de obligativitatea îndeplinirii procedurii prin agent poştal în format letric, întrucât utilizarea oricăreia dintre formele de comunicare reglementate de textul menţionat anterior produce acelaşi efect juridic cu privire la înştiinţarea părţilor despre existenţa procesului civil.

Totodată, este de menţionat că în măsura în care partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în scopul transmiterii actelor de procedură prin poştă electronică, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ., atunci potrivit principiului disponibilităţii instanţa este obligată să procedeze de această manieră în procesul civil.

Prin urmare, alegerea modalităţii de comunicare de către instanţa de judecată trebuie să ţină seama de informaţiile transmise de părţi, de specificul procedurii judiciare, de termenele impuse de legiuitor pentru finalizarea acesteia în considerarea scopului citării/comunicării, respectarea dreptului la apărare al părţilor garantat prin dispoziţiile art. 13 C. proc. civ. şi a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din acelaşi act normativ.

În acest sens sunt şi considerentele deciziei nr. 72/2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la condiţiile de realizare a procedurii de citare şi comunicare potrivit art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora lipsa efectivităţii procedurii de comunicare a actului de procedură este de natură să producă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, instanţele fiind datoare să evite promovarea unui formalism excesiv care poate submina dreptul de acces la justiţie, aşa cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Raisa M. Shipping - S.R.L. împotriva României şi Timar împotriva României.

De asemenea, instanţa supremă a stabilit că transmiterea actelor de procedură prin poştă electronică, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ., dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală şi alternativă de comunicare, utilizarea sa producând acelaşi efect juridic cu privire la înştiinţarea părţilor ca oricare altă formă de comunicare a actelor de procedură reglementată de lege, nefiind condiţionată de trimiterea acestora prin agent poştal în format letric, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din acelaşi act normative.

Aşadar, din considerentele evocate rezultă că instanţa de judecată poate alege comunicarea actelor de procedură prin poştă electronică prevăzută de art. 154 alin. (6) Cod procedură civilă ca modalitate principală de comunicare cu condiţia ca partea să fi solicitat în mod explicit comunicarea sub această formă şi să fi indicat datele corespunzătoare în acest scop.

Dimpotrivă, alegerea de către instanţă a modalităţii de comunicare a actelor de procedură cu ignorarea opţiunii exprimate de parte poate avea ca efect lipsirea acesteia de posibilitatea de a participa efectiv la desfăşurarea procesului, chestiune de natură să afecteze în substanţa sa dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, în componenta sa privind liberul acces la o instanţă din perspectiva efectivităţii citării părţii în procesul civil. Or, potrivit art. 20 C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale dreptului civil, sub sancţiunile prevăzute de lege.

Înalta Curte, procedând la verificarea actelor din dosar, a constatat că, în primă instanţă, pârâta C. S.A. (fostă B.), prin reprezentantul său, a solicitat comunicarea actelor de procedură prin poştă electronică şi a indicat adresa de email.

De asemenea, se constată că prin cererea de apel pârâta C. S.A. (fostă B.) nu a solicitat citarea prin vreuna din modalităţile prevăzute de art. 154 alin. (6) C. proc. civ., astfel că în mod corect prin rezoluţia preşedintelui completului de apel s-a dispus comunicarea către apelanta-pârâtă C. S.A. (fostă B.) a unei adrese privind obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitate la sediul indicat în cererea de apel.

În continuare, s-a constatat că adresa privind plata taxei judiciare de timbru şi citaţia cu termenul acordat au fost comunicate prin poştă electronică la adresa de email. La termenul acordat, instanţa de apel a constatat neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina apelantei-pârâte privind timbrajul şi a anulat apelul ca netimbrat.

În consecinţă, instanţa supremă constată că procedura de citare şi comunicare a adresei privind timbrajul cererii de apel a fost efectuată prin poştă electronică, deşi din actele dosarului de apel nu a existat o solicitare formulată în mod expres de aceasta, prin care să indice datele corespunzătoare, cu încălcarea normelor de procedură prevăzute la art. 153 alin. (1) şi 154 alin. (6) C. proc. civ.

Mai mult, este de subliniat faptul că în dosarul de la prima instanţă există o cerere de comunicare prin poştă electronică a actelor de procedură cu indicarea adresei de email, însă instanţa de apel a procedat la citarea şi comunicarea actele de procedură din apel la o cu totul altă adresă de email.

Împrejurarea că procedura de citare şi comunicare a actelor din apel s-a realizat prin poştă electronică la adresa de email din antetul cererii de apel nu acoperă neregularitatea din moment ce procedura de citare şi comunicare a apelantei-pârâte nu a fost efectivă, întrucât nu a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de aceste acte, respectiv să se conformeze obligaţiilor stabilite în sarcina sa şi să formuleze apărări, nefiindu-i asigurată respectarea dispoziţiilor privind drepturile şi obligaţiile procesuale ale părţilor.

Prevederile legale referitoare la citare şi comunicarea actelor au caracter imperativ, întrucât au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului de apărare, fiind, totodată, de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, nesocotirea acestor principii având drept consecinţă nulitatea hotărârii pronunţate.

Procedând în această manieră, instanţa de apel a nesocotit în mod grav principiile dreptului la apărare şi contradictorialităţii ce constituie garanţii ale dreptului la un proces echitabil, precum şi normele de procedură prevăzute la art. 153 alin. (1) şi 154 alin. (6) C. proc. civ., împrejurare care a determinat o vătămare apelantei prin anularea ca netimbrat a apelului, sub sancţiunea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. a nulităţii absolute a actului de procedură întocmit în acest mod, respectiv a deciziei recurate.

Constatând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 şi art. 497 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B.) împotriva deciziei nr. 1801/Ap din 26 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, care, în respectarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ., va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C. S.A. (fostă B.) împotriva deciziei nr. 1801/Ap din 26 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2025.