Appeal annulled for procedural nullity; dismissal of municipal lease adaptation claim under imprévision upheld

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tîrgu-Mureş, a solicitat instanţei să constate că sunt în prezenţa unui caz de impreviziune privind contractului de închiriere nr. x din 20.08.2021, să dispună adaptarea contractului de închiriere în sensul împărţirii riscului între părţile contractante prin reducerea cu 50% a chiriei lunare, cu începere de la momentul înregistrării notificării din 18.10.2021 şi până la momentul încetării stării de alertă pe teritoriul României, 08.03.2022 şi să dispună obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre sumele efectiv achitate cu titlu de chirie, de la momentul înregistrării notificării şi sumele care trebuiau a fi achitate avându-se în vedere chiria stabilită de către instanţă în urma reechilibrării contractului, ca urmare a împărţirii în mod egal al riscului contractual intervenit şi a dobânzilor legale penalizatoare aferente acestor sume.

Prin sentinţa civilă nr. 667 din 28.02.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Tîrgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalul Specializat Mureş.

Prin sentinţa nr. 60 din 24.05.2024, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate cu consecinţa admiterii acţiunii.

Prin decizia nr. 288/A din 24 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins apelul ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

În motivare, recurenta a reiterat situaţia de fapt privind activitatea desfăşurată de aceasta şi a prezentat evoluţia pandemiei Covid-19.

În continuare, recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 1271 C. civ. şi a prezentat condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru adaptarea contractului.

Referitor la condiţia prevăzută la art. 1271 alin. (2) lit. b) C. civ., recurenta a susţinut că împrejurările au fost schimbate după încheierea contractului, iar întinderea acestor modificări nu puteau fi avute în vedere în mod rezonabil la perfectarea contractului.

Potrivit recurentei, instanţa de apel trebuia să analizeze dacă impreviziunea este aplicabilă şi situaţiei de fapt prezentate de recurentă, respectiv în cazul în care schimbarea împrejurărilor începe înainte de perfectarea contractului, dar aceasta cunoaşte o intensificare deosebită pe parcursul executării contractului. În acest sens, recurenta a prezentat situaţia certificatului verde, care a devenit obligatoriu pentru desfăşurarea activităţii sale după încheierea contractului.

Prin urmare, această măsură nu constituia un aspect pe care recurenta îl putea anticipa la semnarea contractului de închiriere sau că măsurile dispuse de autorităţi după data de 20.08.2021 erau măsuri fireşti.

Autoarea recursului a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere comunicatul INS în justificarea impactului pandemiei asupra activităţii desfăşurate de recurentă.

În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie pentru a opera impreviziunea, recurenta consideră că este îndeplinită, întrucât aceasta nu şi-a asumat riscul apariţiei împrejurărilor care au determinat dezechilibrul contractual şi nici nu putea în mod rezonabil să şi-l asume.

În opinia recurentei instanţa de fond a nesocotit regulile de interpretare a contractelor prevăzute la art. 1266-1269 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Municipiul Târgu Mureş a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la 16 ianuarie 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţia din 26 martie 2025, s-a fixat termen de judecată la 15 mai 2025.

4. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, urmând a anula recursul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

În prezenta cauză, recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate cu privire la raţionamentul expus de instanţa de prim control judiciar în soluţionarea apelului.

În concret, prin motivele de casare, recurenţii reiau situaţia de fapt privind activitatea recurentei şi evoluţia pandemiei Covid-19, precum şi argumentele din calea de atac a apelului privind îndeplinirea condiţiilor pentru adaptarea contractului, prevăzute de art. 1271 C. civ.

Sub acest aspect, recurenta a susţinut că adaptarea contractului nu este exclusă în situaţia în care schimbarea împrejurărilor începe înainte de perfectarea contractului, dar aceasta cunoaşte o intensificare deosebită pe parcursul executării contractului, prin impunerea certificatului verde în desfăşurarea activităţii.

Totodată, recurenta a reluat motivele de apel privind analiza Comunicatului de presă al INS şi al neasumării riscului apariţiei împrejurărilor care au determinat dezechilibrul contractual.

Verificând decizia recurată, se constată ca instanţa de apel analizând condiţiile prevăzute la art. 1271 C. civ. a reţinut că nu poate fi adaptat contractul de închiriere pentru impreviziune, deoarece apelanta-reclamantă şi-a asumat riscul intervenirii schimbării împrejurărilor, în condiţiile în care la data perfectării contractului pandemia Covid-19 era în desfăşurare, iar evoluţia pandemică a fost adusă la cunoştinţa tuturor prin adoptarea măsurilor legislative.

Sub acest aspect, instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că deşi la data perfectării contractului de închiriere nu mai era obligatoriu certificatul verde pentru desfăşurarea activităţii cu publicul a operatorilor economici care desfăşurau activitate de tip restaurant, recurenta nu putea avea certitudinea că situaţia concretă a pandemiei nu ar fi putut suferi modificări în sensul reglementării unor criterii mai drastice, limitative, cu privire la desfăşurarea activităţii sale, în condiţiile în care certificatul verde a fost impus în funcţie de rata incidenţei infectărilor.

Aşadar, Înalta Curte constată că reiterarea prin cererea de recurs a situaţiei de fapt şi a argumentelor din apel privind încălcarea condiţiilor prevăzute la art. 1271 C. civ. pentru adaptarea contractului, care au primit o soluţionare din partea instanţei de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale împotriva hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, din perspectiva motivelor de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Totodată, este de menţionat că, prin critica recurentei privind analiza situaţiei de fapt raportat la evoluţia pandemiei atât anterior cât şi ulterior încheierii contractului şi probei reprezentând Comunicatul emis de INS, sunt vizate aspecte de netemeinicie, iar nu nelegalitate a unei hotărâri, neputând face obiectul verificării în calea de atac a recursului, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, prin memoriul de recurs s-a invocat în mod formal încălcarea regulilor de interpretare a contractelor prevăzute la art. 1266-1269 C. civ., întrucât autoarea recursului nu a arătat în concret modalitatea în care instanţa de apel a încălcat dispoziţiile invocate.

În consecinţă, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică îndreptată împotriva deciziei din apel, aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzătoare, care nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

Se va avea în vedere că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, constatând că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 288/A din 24 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 288/A din 24 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2025.