Revision petition dismissed for lack of party identity in conflicting res judicata regarding labor dismissal

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 25 martie 2021 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub. nr. x/2021, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 264 din 24.02.2021, prin care a solicitat să se dispună anularea hotărârii Consiliului A.S.F. nr. 543 din 21.12.2020 privind eficientizarea activităţii A.S.F., anularea hotărârii consiliului A.S.F. nr. 6 din 15.01.2021 privind aprobarea modificării Regulamentului nr. 10/2016 privind organizarea şi funcţionarea autorităţii de supraveghere financiară, a organigramei A.S.F., precum şi a statului de funcţii, anularea deciziei contestate emisă de către preşedintele autorităţii de supraveghere financiară, obligarea pârâtei la reintegrarea pe post conform contractului de muncă şi a fişei de post, obligarea la plata indexată a tuturor salariilor şi a drepturilor conexe cuvenite actualizate cu rata inflaţiei, de la data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrarea efectivă, precum şi obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 RON pentru prejudiciul determinat de decizia de concediere.

Prin sentinţa civilă nr. 5985 din 27.10.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi s-a anulat decizia de concediere nr. 264/24.02.2021.

S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior concedierii şi a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

S-a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a declarat apel principal, iar reclamanta A. a declarat apel incident.

Prin decizia nr. 3886/2024 din 27 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul incident formulat de reclamantă, ca nefondat.

A fost admis apelul principal formulat de pârâtă, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins în tot contestaţia ca neîntemeiată.

A fost obligată apelanta reclamanta să plătească apelantei pârâte cheltuieli de judecată în valoare de 5.000 RON, onorariu de avocat în apel.

3. La data de 31 octombrie 2024 reclamanta A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile sus-menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că această decizie este potrivnică altor două hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv deciziile civile nr. 3800/2023 şi nr. 3655/2023.

În acest sens, revizuenta a susţinut că sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât există două decizii definitive potrivnice deciziei contestate, prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat.

S-a menţionat că hotărârea supusă revizuirii se impune a fi anulată întrucât prin deciziile anterioare s-a tranşat faptul că reorganizarea a fost nelegală şi netemeinică, iar una dintre reclamante a avut acelaşi post cu revizuenta.

În continuare, revizuenta a invocat art. 430 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că se impun cu autoritate de lucru judecat considerentele din celelalte dosare privind nelegalitatea reorganizării A.S.F., care a avut ca urmare desfiinţarea mai multor posturi, printre care şi a revizuentei. Or, potrivit revizuentei reorganizarea autorităţii intimate este un fapt unic, pe care instanţa l-a analizat deja.

Revizuenta consideră că prin decizia contestată a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., întrucât se încalcă chestiunile dezlegate anterior, prin deciziile evocate, privind nedovedirea de către autoritate a unei cauze reale şi serioase care să justifice măsura reorganizării.

În opinia revizuentei, cele două hotărâri potrivnice, deşi nu produc efecte nemijlocit între părţile prezentei cauze, ele rămân opozabile şi nu pot fi ignorate potrivit art. 435 alin. (2) C. proc. civ.

În continuare, revizuenta a susţinut că prin decizia contestată se încălcă principiul stabilităţii şi securităţii juridice având în vedere soluţiile anterioare ale aceleiaşi instanţe, întrucât persoanele care au contestat deciziile de concediere emise de ASF trebuiau privite în mod unitar, ca salariate ale ASF şi nu ca simple persoane fizice.

Totodată, s-a mai arătat că decizia contestată, prin care se contrazice o hotărâre anterioară, care a reţinut nelegalitatea reorganizării autorităţii, reprezintă şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 6 din CEDO. În acest sens, revizuenta a invocat jurisprudenţa CEDO.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Cauza a fost înregistrată la 17 martie 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 18 martie 2025, s-a fixat termen de judecată la 15 mai 2025.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, care permite retractarea unei hotărâri judecătoreşti în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Cererea de revizuire formulată în cauză este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea acesteia arătându-se că decizia supusă revizuirii este potrivnică altor două hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, respectiv deciziei civile nr. 3800 din 20.06.2023, pronunţate în dosarul nr. x/2021 şi deciziei civile nr. 3655 din 14.06.2023, pronunţate în dosarul nr. x/2021.

În esenţă, revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al chestiunilor dezlegate în deciziile evocate privind lipsa unei cauze reale şi serioase care să justifice măsura reorganizării A.S.F.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform prevederilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 "dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţe, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operaţiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză şi părţi.

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii şi hotărârea pronunţată în această a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deşi în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi, indiferent dacă, în al doilea dosar, figurează sau nu şi alături de alte părţi, fapt care obligă instanţa sesizată cu al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii.

Prin urmare, Înalta Curte va examina, cu prioritate, în cadrul prezentei decizii, dacă cerinţa identităţii de părţi este întrunită.

Astfel, din analiza hotărârilor pronunţate în cele două litigii invocate de revizuentă ca fiind potrivnice, se constată că atât în dosarul nr. x/2021, în care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat decizia civilă nr. 3655 din 14.06.2023, cât şi în dosarul nr. x/2021, în care aceeaşi instanţă a pronunţat decizia civilă nr. 3800 din 20.06.2023, au avut calitate de reclamanţi numitele B. şi C., pârâtă fiind Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.;

În litigiul soluţionat prin decizia supusă revizuirii, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, calitate de părţi au avut A. şi Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

Aşadar, examinând condiţia identităţii de părţi din litigiile în care s-au pronunţat deciziile pretins potrivnice, Înalta Curte constată că acestea nu s-au derulat între aceleaşi părţi, intimata Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.

Or, făcând distincţie între efectele hotărârii, în special efectul peremptoriu opus prin lucrul judecat şi opozabilitatea ei, rezultă că revizuenta nu poate valorifica prin mijlocirea opozabilităţii, în favoarea sa, efectele lucrului judecat al altei hotărâri judecătoreşti definitive, care se produc între alte persoane.

Revizuenta este un terţ în raport cu hotărârea dată în procesul purtat între alţii şi, chiar dacă prezintă elemente comune, procesele succesive nu au condus la pronunţarea unor hotărâri care să opună efecte obligatorii, necesar a nu fi ignorate de instanţa ulterior învestită.

Revizuenta nu poate, aşadar, să valorifice în beneficiul său hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte procese prin intermediul revizuirii care ocroteşte securitatea raporturilor de drept judecate.

Mai mult, este de subliniat şi faptul că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este supusă şi cerinţei ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei. Această condiţie izvorăşte din natura juridică a revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, astfel că nu este permis instanţei să exercite un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorităţii de lucru judecat de către instanţa în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

În cauză, contrar criticilor revizuentei, Înalta Curte constată că, prin decizia supusă revizuirii, curtea de apel a analizat chestiunea puterii de lucru judecat a deciziilor nr. 3800/2023 şi nr. 3655/2023 şi, evocând din considerentele acesteia, a reţinut că nu poate fi primită eventuala putere de lucru judecat a acestora, deoarece reclamanta nu a făcut parte din dosarele în care aceste hotărâri pretins a fi potrivnice au fost pronunţate şi privesc alte speţe decât cea prezentă.

Din cuprinsul deciziei supuse revizuirii rezultă, aşadar, în mod neechivoc, că în cel de-al doilea litigiu, instanţa de apel a examinat chestiunea puterii de lucru judecat a ambelor decizii invocate de revizuentă.

În concluzie, Înalta Curte constată că revizuenta nu a invocat faptul că autoritatea de lucru judecat nu ar fi fost analizată în al doilea proces, nici omisiunea curţii de apel de a o analiza, ci cuprinsul cererii de revizuire relevă nemulţumirea acesteia faţă de concluzia asupra acestei chestiuni şi, ca atare, faţă de hotărârea pronunţată.

Prin urmare, se constată că revizuenta tinde la obţinerea unei rejudecări a căii de atac a recursului, situaţie nepermisă având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se solicită anularea hotărârii pentru motivele limitativ prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În caz contrar, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să exercite un control judiciar efectiv asupra hotărârii definitive, inclusiv asupra chestiunilor litigioase care au dobândit autoritate de lucru judecat, aspect nepermis, întrucât ar fi deturnată într-o cale de atac de reformare.

Aşadar, revizuenta este cea care prin cererea formulată tinde la încălcarea principiului stabilităţii şi securităţii juridice deoarece curtea de apel s-a pronunţat în mod definitiv asupra puterii de lucru judecat invocate, aspect care nu mai poate fi reluat spre analiză.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei şi Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 3886/2024 din 27 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 3886/2024 din 27 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2025.