Insurance clause annulment appeal barred; recourse inadmissible as insurance decisions final under Article 483(2), claimant liable for curator fee.

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.R.L., D. S.A., OMS România S.R.L., în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar C.I.I. E. şi F., a solicitat să se dispună anularea clauzei nr. XIV din condiţiile generale de asigurare aferente poliţei de asigurare din 02.11.2012, emise de societatea B. S.A., astfel cum aceasta a fost modificată prin actele adiţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 926 din 17.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de reclamantă.

Totodată, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei B. S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de 28.432.67 RON.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. a declarat apel solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 440/2024 din 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

De asemenea, a fost obligată apelanta să plătească curatorului special G. suma de 1.000 RON, reprezentând diferenţă de onorariu al curatorului şi intimatei H. S.A. suma de 14.169,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea din 07 noiembrie 2024, instanţa a admis sesizarea din oficiu de îndreptare a erorii materiale şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul deciziei civile nr. 440/2024 din 17 octombrie 2024, în sensul că se va trece "definitivă" în loc de "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare", cum din eroare s-a menţionat.

3. Împotriva acestei încheieri şi decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

În ceea ce priveşte admisibilitatea căii extraordinare de atac, recurenta a susţinut că recursul este admisibil deoarece prin cererea introductivă nu se solicită plata unei despăgubiri în materia asigurărilor, ci se solicită anularea unui act juridic.

Intimata-pârâtă H. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

De asemenea, intimata-pârâtă D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Totodată, curatorul special G., desemnat pentru reprezentarea intereselor intimatei F., a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului şi acordarea onorariului final în cuantum de 1.700 de RON.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Cauza a fost înregistrată la 24 decembrie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 26 martie 2025, s-a fixat termen de judecată la 15 mai 2025.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă H. S.A., urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate într-un litigiu prin care se solicită anularea clauzei nr. XIV din condiţiile generale de asigurare aferente unei poliţe de asigurare privind dreptul de regres al asigurătorului.

Contrar celor susţinute de recurentă, litigiul este în materia asigurărilor deoarece se solicită anularea unei clauze referitoare la dreptul la regres, dintr-un contract de asigurare.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţelor de judecată la 19 octombrie 2021, fiind astfel aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 18 decembrie 2018, anterior introducerii acţiunii, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din acelaşi cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate şi având în vedere data introducerii acţiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o acţiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una din garanţiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte încheiere de îndreptare a erorii materiale din 7 noiembrie 2024, aceasta are, de asemenea, caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 446 C. proc. civ., întrucât decizia îndreptată are caracter definitiv.

În considerarea celor evocate, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 440/2024 din 17 octombrie 2024 şi a încheierii din 07.11.2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Totodată, în acord cu prevederile art. 58, art. 451 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă în considerarea culpei sale procesuale, recurenta va fi obligată să plătească curatorului special G., suma 1.700 RON, reprezentând onorariul cuvenit pentru îndeplinirea însărcinării de curator desemnat în cauză de către instanţa de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 440/2024 din 17 octombrie 2024 şi a încheierii din 07.11.2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta reclamantă să plătească curatorului G. suma de 1.700 RON, onorariu curator.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2025.