Port infrastructure lease dispute and inadmissibility of cassation for civil navigation and port activities

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 3 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., a chemat în judecată pârâta A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la încheierea contractului de închiriere a terenului din domeniul public al Statului Român, situat în Portul Midia, în incinta îngrădită a terminalului din spatele Danelor 5-8, cu număr cadastral x, în suprafaţă de 177.626 mp, la preţul de 0,11 euro/mp/lună, începând cu data introducerii acţiunii, ca efect al impreviziunii, ori la preţul stabilit de către instanţă, în urma unui raport de expertiză; în subsidiar, reclamanta a solicitat adaptarea contractului, prin încheierea contractului de închiriere la preţul de 0,0768 euro/mp/lună, respectiv încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile stabilite de către instanţă.

Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata către pârâtă a unor despăgubiri egale cu diferenţa dintre tariful de 0,11 euro/mp/lună şi 0,064 euro/mp/lună, calculate de la data semnării contractului de închiriere şi până la momentul efectuării expertizei; în ipoteza admiterii cererii principale, pârâta a solicitat stabilirea unui tarif contractual, pentru perioada octombrie 2018 - 15 mai 2022, de 0,69 euro/mp/lună, respectiv de 0,071 euro/mp/lună, pentru perioada ulterioară.

Prin sentinţa civilă nr. 1483 din 22 decembrie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis, în parte, acţiunea principală şi cererea reconvenţională, în temeiul art. 4.2 din contractul de închiriere nr. x din 16 martie 2017, astfel cum a fost modificat, a stabilit un cuantum al chiriei percepute pentru terenul în suprafaţă de 177.626 mp, din Portul Midia, de 0,071 euro/mp/lună, fără TVA şi a respins ca nefondate toate celelalte cereri ale reclamantei şi ale pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 3/LP din 10 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a calificat excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimata-apelantă A. S.A. ca fiind o apărare de fond, a admis ambele apeluri şi a respins atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea reconvenţională, ca neîntemeiate.

Pârâtă A. S.A. a recurat această din urmă hotărâre, solicitând casarea ei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă, cu referirea la admisibilitatea recursului promovat în cauză, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce priveşte sintagma "navigaţia civilă şi activitatea în porturi".

Prin întâmpinarea depusă la 21 iunie 2024, intimata-reclamantă a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului prin raportare la faptul că hotărârea atacată face parte din categoria celor excluse de la recurs, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., aceasta fiind dată într-un ligiu în materia navigaţiei civile şi activităţii în porturi. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a a formulat concluzii scrise la 3 septembrie 2024, solicitând respingerea excepţiei. În susţinere, a arătat că litigiul este unul de drept comun, ce nu priveşte activitatea de navigaţie civilă şi activitatea în porturi, nefiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi a dispus sesizarea instnţei de contencios constituţional în acest sens. Totodată, prin încheierea din aceeaşi dată, pronunţată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii recursului până la soluţionarea excepţiei anterior menţionate.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în baza art. 494, raportat la art. 482 din acelaşi Cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional, în cuprinsul art. 129 din Constituţie şi în C. proc. civ. la art. 457.

În speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 3/LP din 10 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi asupra apelurilor declarate împotriva unei hotărâri date în soluţionarea unei acţiuni prin care reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. a solicitat, pe cale principală, obligarea pârâtei A. S.A. la încheierea contractului de închiriere a terenului din domeniul public al Statului Român, în suprafaţă de 177.626 mp, la preţul de 0,11 euro/mp/lună, ca efect al impreviziunii, ori la preţul stabilit de către instanţă şi, în subsidiar adaptarea contractului de închiriere nr. x din 16 martie 2017, prin încheierea lui la preţul de 0,0768 euro/mp/lună, respectiv încetarea acestuia, la momentul şi în condiţiile stabilite de către instanţă. Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata către pârâtă a unor despăgubiri reprezentând diferenţa dintre tariful de 0,11 euro/mp/lună din contractul de închiriere şi 0,064 euro/mp/lună, iar, în ipoteza admiterii cererii principale, stabilirea unui tarif contractual pentru perioada octombrie 2018 - 15 mai 2022 de 0,69 euro/mp/lună, respectiv de 0,071 euro/mp/lună, pentru perioada ulterioară.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite (...)".

Textul de lege reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În ceea ce priveşte sintagma "în cererile (...) privind (...)activitatea în porturi" din cuprinsul normei legale evocate, Înalta Curte, învestită cu cererea privind dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea acesteia, respectiv dacă aceasta se referă doar la activităţile reglementate prin O.G. nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau la orice altă activitate economică ce se desfăşoară în porturi, chiar şi fără legătură cu navigaţia civilă, a stabilit, prin decizia nr. 71/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 104 din 1 februarie 2021, că închirierea infrastructurii portuare, parte a infrastructurii de transport naval, intră în categoria activităţilor esenţiale care se desfăşoară în porturi, putând fi integrată activităţii de administrare portuară.

Contractul de închiriere care a stat la baza demarării procesului de faţă, nr. x din 16 martie 2017, a intervenit între COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., în calitate de administraţie administraţie portuară şi A. S.A., în calitate de operator economic portuar şi are ca obiect cedarea în favoarea pârâtei a dreptului de folosinţă a terenului în suprafaţă de 177.626 mp, situat în portul Midia, la preţul de 0,11 euro/mp/lună.

Disputa litigioasă poartă asupra preţului de închiriere a imobilului pe care pârâta îl datorează în temeiul convenţiei.

Conform preambului contractului, acesta a fost încheiat în temeiul O.G. nr. 22/1999 care stabileşte cadrul legislativ pentru închirierea terenurilor portuare care aparţin domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, particularizate la domeniul administrării porturilor şi a căilor navigabile şi al utilizării infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public şi a Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1286/2012 pentru aprobarea regulamentului privind închirierea infrastructurii de transport naval, care aparţine domeniului public al statului şi este concesionată administraţiilor portuare şi/sau de căi navigabile.

Potrivit art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999, în forma aplicabilă la data încheierii contractului, portul cuprinde infrastructura portuară, respectiv totalitatea acvatoriilor, terenurilor, construcţiilor hidrotehnice destinate acostării navelor şi/sau aferente porturilor, şenalelor de acces, radelor, platformelor, căilor ferate, drumurilor tehnologice, instalaţiilor şi echipamentelor aflate în perimetrul acestuia.

Prin actul adiţional nr. x din 21 iunie 2017 încheiat la contractul de închiriere s-a prevăzut că terenul face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 lit. a) şi c) din Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1286/2012, respectiv din infrastructura de transport naval.

Scopul transmiterii dreptului de folosinţă a terenului, aşa cum rezultă din art. 2.4 din contractul de închiriere, a fost desfăşurarea pe acesta a activităţilor specifice de manipulare şi operare portuară, precum şi a oricăror activităţi conexe sau accesorii ori care servesc direct sau indirect desfăşurării în bune condiţii a activităţii recurentei.

Prin actul adiţional 4.2 din contractul de închiriere, terenul în litigiul face parte din infrastructura de transport naval.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa supremă reţine că imobilul în cauză face parte din domeniul portuar, fiind element de infrastructură portuară, iar activitatea de închiriere a acestuia este specifică domeniului de activitate în porturi, utilizarea bunului fiind şi ea specifică activităţii în port.

Toate aspectele relevate conduc indubitabil la concluzia că prezentul litigiu este în legătură cu activitatea din domeniul portuar, sens în care decizia atacată este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., împotriva acesteia recurenta neavând deschisă calea de atac a recursului.

În consecinţă, constatând că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată pe calea recursului, Înalta Curte, cu respectarea principiului legalităţii căilor de atac, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 3/LP din 10 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARTITIME S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2025.