Moral damages for debt collection notifications: failure to prove illicit act and prejudice under civil delict liability standards

Şedinţa publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B., C., S.C. D. S.R.L. şi E. S.R.L., solicitând instanţei obligarea la plata de despăgubiri morale, respectiv pârâta B. suma de 190.000 RON pe perioada 1 aprilie 2018 - 24 aprilie 2019, C. suma de 190.000 RON pe perioada 1 septembrie 2018 - 24 aprilie 2019, pârâta S.C. D. S.R.L. suma de 60.000 RON pe perioada 25 ianuarie 2019 - 24 aprilie 2019 şi E., ROMÂNIA S.R.L. suma de 40.000 RON pe perioada 6 iulie 2018 - 24 aprilie 2019, sume ce reprezintă repararea prejudiciului cauzat pentru daune aduse cinstei, demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantului, în formă continuă.

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 169 din 28 ianuarie 2021 Judecătoria Motru a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa nr. 124 din 22 noiembrie 2021, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B., C., D. S.R.L. şi E. S.R.L., aşa cum a fost precizată; a obligat B. la 10.000 RON daune morale către reclamant; C. la 10.000 RON daune morale către reclamant; S.C. D. S.R.L. la 30.000 RON daune morale către reclamant şi E. S.R.L. la 20.000 RON daune morale către reclamant.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L..

E. S.R.L. a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, apreciată ca netemeinică şi nelegală.

SC D. S.R.L. a solicitat admiterea apelului şi, în principal, schimbarea în tot a hotărârii atacate, respectiv respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată; în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale la un nivel proporţional cu prejudiciul suferit de reclamant.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia nr. 441 din 3 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelurile declarate de apelantele-pârâte D. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 124 din 22 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

E. Calea de atac împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova.

Împotriva acestei decizii, pârâtele E. S.R.L. şi D. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

F. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 1396 din 25 mai 2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursurilor; a admis recursurile declarate de recurentele-pârâte E. S.R.L. şi D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 441 din 3 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimata-pârâtă F. S.A.; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

G. Hotărârea Curţii de Apel în rejudecare.

Prin decizia nr. 433 din 1 octombrie 2024 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelurile declarate de apelantele-pârâte D. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 124 din 22 noiembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi intimata-pârâtă F. (G. S.A. şi B.) a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâţii D. S.R.L. şi E. S.R.L., ca neîntemeiată, a menţinut în rest sentinţa apelată.

H. Calea de atac împotriva deciziei Curţii de Apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanţa de apel în rejudecare nu a respectat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., art. 7 C. proc. civ. şi nu a acordat un nou termen de judecată faţă de lipsa pârâtelor apelante la şedinţa din 1 octombrie 2024 pentru a se stabili dacă apelanta-pârâtă îşi menţine voinţa de a plăti daune morale într-un cuantum redus aşa cum a precizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia de casare.

Nu s-a ţinut cont de circumstanţele cauzei în sensul de a se constata că apelantele-pârâte au accesat nelegal datele confidenţiale ale reclamantului, nu au respectat prevederile Regulamentului European nr. 679/2016, în sensul că nu au deţinut procură specială de a se constitui mandatar al B. şi C..

Decizia pronunţată în rejudecare este nemotivată - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

S-a reţinut greşit că apelantele-pârâte E. S.R.L. şi D. S.R.L. nu au ştiut că nu există raporturi contractuale între reclamant şi B.. Apelantele-pârâte au fost notificate de reclamant şi s-a reţinut greşit că nu s-a făcut dovada prejudiciului moral pricinuit de acestea în condiţiile în care există ameninţări din partea acestora cu poprirea veniturilor reclamantului, iar lezarea valorilor intrinseci este evidentă.

Sentinţa nr. 901/2019 are pe deplin autoritate de lucru judecat anterior, iar intimatele-pârâte au încălcat dispoziţiile instanţei de judecată constituindu-se "stat" în statul român, fiind întrunite dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Instanţa de apel în rejudecare, nu a avut niciun înscris nou şi nici o probă în plus, astfel că nu a aplicat dispoziţiile art. 1357 alin. (1) şi (2) C. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 1364, art. 252 şi art. 61 alin. (2) C. civ.

Hotărârea recurată este motivată la un nivel mult mai scăzut decât hotărârea nr. 441/2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova. Se fac greşeli evidente prin schimbarea recuperatorilor de creanţe de la B. la C..

Hotărârea recurată permite recuperatorilor de creanţe să obţină fraudulos date confidenţiale ale unui simplu cetăţean şi să solicite sume de bani folosind şantajul cu executări silite, cu ameninţări de restrângere a unor drepturi (popriri pe venituri, executări silite).

Recursul este întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. şi se solicită admiterea acestuia şi casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

I. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat şi acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Aceste dispoziţii legale constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură şi include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurentul susţine că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 7 C. proc. civ. întrucât nu a acordat un nou termen de judecată pentru a se stabili dacă apelanta pârâtă este de acord să plătească daune morale într-un cuantum redus.

Principiul rolului instanţei în aflarea adevărului este un principiu fundamental al procesului civil, nu este unul imperativ, lipsindu-i sancţiunea şi se materializează în obligaţia instanţei de a se asigura că hotărârea pe care o pronunţă este una corectă şi "adevărată". Scopul oricărui litigiu este acela de a face dreptate, de a afla adevărul în ceea ce priveşte relaţia socială dedusă judecăţii.

Faptul că instanţa de apel nu a acordat un nou termen de judecată nu înseamnă că a fost încălcat acest principiu şi că hotărârea recurată este lovită de nulitate. Părţile au fost legal citate şi instanţa a soluţionat cauza în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu probele administrate.

Nu a fost încălcat nici principiul legalităţii, astfel cum este statuat prin dispoziţiile art. 7 C. proc. civ.. De altfel, recurentul nu arată care sunt măsurile dispuse de instanţă care nu se întemeiază pe prevederile legale incidente.

Se susţine că instanţa nu a constatat încălcarea regulamentului european, însă obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea pârâtelor la plata sumelor ce reprezintă prejudiciul cauzat pentru daune aduse cinstei demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantului, iar instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii, respectând principiul disponibilităţii.

Aşa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În cauză, sunt respectate exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea recurată cuprinde în cadrul considerentelor, obiectul cererii şi susţinerile părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Instanţa a motivat respingerea acţiunii prin inexistenţa unei fapte ilicite săvârşite de către apelantele pârâte şi prin lipsa unui prejudiciu suferit de către reclamant.

Înştiinţările de plată transmise de apelantele pârâte reclamantului sunt demersuri legale aferente activităţii de recuperare creanţe şi nu pot fi considerate drept "ameninţări" din partea acestora.

Aşa fiind, decizia recurată este motivată şi în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Noţiunea de proces echitabil presupune şi faptul că dezlegările definitive date problemelor de drept soluţionate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice, cu consecinţa generării incertitudinii jurisprudenţiale şi a reducerii încrederii justiţiabililor în sistemul judiciar.

Aşadar, hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Recurentul susţine că s-au încălcat dispoziţiile sentinţei nr. 901 din 24 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Motru, însă în dosarul nr. x/2018 au fost alte părţi şi alt temei juridic.

Pe de altă parte, nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinţei Judecătoriei Motru întrucât notificările au fost emise de E. S.R.L. în vara anului 2018, iar reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Motru la 14 septembrie 2018, deci ulterior.

Intimata-pârâtă D. S.R.L. nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 901 din 24 aprilie 2019.

Aşa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Acest motiv presupune că instanţa de fond a recurs la texte de lege aplicabile speţei, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greşit.

Recurentul susţine că instanţa de apel nu a aplicat dispoziţiile art. 1357 alin. (1) şi (2) C. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 1364, art. 252 şi art. 61 alin. (2) C. civ.

Criticile sunt nefondate.

Curtea de Apel a analizat condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale şi a concluzionat în mod corect că nu există o faptă ilicită şi nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu.

S-a reţinut în mod corect faptul că reclamantul nu a adus vreo dovadă din care să rezulte că faptele pe care le imputa pârâtelor ar fi determinat afectări ale stării sale de sănătate, ale vieţii de familie, ale modalităţii în care este perceput în sfera relaţiilor sociale, faptul că ar fi fost calomniat, insultat, defăimat ori denigrat, precum şi a faptului că eventuale astfel de manifestări şi consecinţe ar fi fost de o intensitate şi durată care să justifice acordarea de daune morale.

Faţă de aceste considerente, în cauză nu există nici un motiv de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat către intimata D. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 433/2024 din 1 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte D. S.R.L. suma de 8.925 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 15 mai 2025.