Negative jurisdictional conflict resolved by assigning competence to the court of the plaintiff’s domicile for a prosecutor’s salary recalculation claim

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la 30.01.2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Finanţelor Publice a solicitat următoarele: obligarea la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la coeficienţii de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006, respectiv un coeficient de multiplicare de/minim 19,000) începând cu ultimii 3 ani anterior sesizării instanţei; obligarea la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate de către reclamanţi şi cele rezultate prin luarea în calcul la stabilirea drepturilor cuvenite începând cu ultimii 3 ani anterior sesizării instanţei, a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006, respectiv un coeficient de multiplicare de minim 19,000), sume actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la alocarea către ordonatorii de credite a fondurilor necesare efectuării plăţii sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri constând în diferenţele de drepturi salariale obiect al prezentului litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 3734 din 28.11.2024, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj.

În esenţă, Tribunalul Argeş a reţinut că reclamantul, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, are domiciliul în judeţul Dolj şi că potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii, cererea se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul.

A mai reţinut că dipoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. nu sunt aplicabile cauzei, având în vedere domiciliul reclamantului, locul acestuia de muncă şi calitatea de procuror în cadrul uni parchet de pe lângă judecătorie.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. de dosar x/2024

Prin sentinţa civilă nr. 607 din 01.04.2025, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu este asimilat litigiilor de muncă, fiind supus dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ce reprezintă dreptul comun în această materie.

Totodată, a reţinut că prevederile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător/procuror/grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, aceste norme fiind edictate în scopul de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii şi că sunt norme speciale, derogatorii de la normele de competenţă teritorială.

Prin urmare, instanţa a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., având în vedere calitatea părţilor, reclamantul optând şi determinând competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Argeş.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Argeş şi Tribunalul Dolj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, reclamantul având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, prevederi legale reglementate de dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269, alin. (1) Codul muncii, "Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal. ", iar potrivit alin. (2) "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul."

Având in vedere că atât domiciliul, cât şi locul de muncă reclamantului se află în circumscriţia Tribunalului Dolj, revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.

În ceea ce priveşte posibila incidenţă în cauză a art. 127 C. proc. civ., a cărui raţiune este asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, Înalta Curte reţine că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar cererea introductivă a fost adresată Tribunalului Argeş, instanţă din circumscripţia Curţi de apel Piteşti, învecinată cu Curtea de apel Craiova în a cărei circumscripţie se află parchetul la care funcţionează reclamantul.

Or, raportat la aceste date, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cererea reclamantului nefiind de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul în care îşi desfăşoară activitatea sau a uneia inferioare.

Dimpotrivă, în cauză, acţiunea în obţinerea drepturilor salariale invocate intră în competenţa de judecată a unei instanţe superioare, mai mare în grad decât instanţa pe lângă care funcţionează parchetul din care face parte reclamantul.

Tot astfel, Înalta Curte reţine că în cauză nu este aplicabil nici textul art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., întrucât acesta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât or, în pricina în care s-a ivit conflictul calitatea de pârâţi o deţin parchete de pe lângă instanţe.

Ca atare, art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

Este de subliniat astfel că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie ori aplicate altor cazuri decât cele prevăzute expres de lege.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.