Jurisdiction in consumer contract nullity actions based on domicile at filing versus later residence

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 15.12.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., următoarele: 1) să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 8 din contractul de credit nr. x din 17.03.2008, privitoare la comisionul de întocmire dosar în procent de 1,6%; 2) să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 8 din contractul de credit nr. x din 17.03.2008, privitoare la comisionul lunar de gestionare a creditului, în procent de 0,1% din valoarea creditului acordat; 3) să se dispună eliminarea acestor clauze din contract; 4) să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1600 euro (în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii) reprezentând comisionul de întocmire dosar de 1,44%, cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la momentul achitării şi până la momentul restituirii efective; 5) să se dispună obligarea pârâtei să îi restituie suma achitată cu titlu de comision lunar de gestionare a creditului (în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii), cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la momentul achitării şi până la momentul restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 24.04.2024, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum şi la împrejurarea că nici sediul său şi nici domiciliul consumatorului reclamant nu se află în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin sentinţa civilă nr. 5812 din 27.11.2024, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a evocat dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.

Instanţa a constatat că în conformitate cu fişa Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, la data introducerii cererii de chemare în judecată (15.12.2023), reclamantul avea domiciliul în oraşul Voluntari, jud. Ilfov, iar sediul social al pârâtei era situat în Municipiul Bucureşti. A mai reţinut că deşi ulterior sesizării instanţei, reclamantul şi-a schimbat domiciliul, noul domiciliu fiind în Municipiul Cluj-Napoca începând cu 16.09.2024, acest aspect nu prezintă relevanţă din perspectiva stabilirii competenţei teritoriale în soluţionarea prezentului litigiu, întrucât competenţa instanţei se determină în funcţie de domiciliul existent la data introducerii cererii de chemare în judecată.

De asemenea, apreciază că este irelevant sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale, faptul că domiciliul procesual ales al reclamantului se află în mun. Cluj-Napoca, la sediul profesional al avocatului ales, întrucât prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie competenţa teritorială alternativă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie este situat domiciliul propriu-zis al consumatorului, iar nu domiciliul procesual ales.

Prin urmare, având în vedere că la data introducerii cererii de chemare în judecată nici domiciliul reclamantului şi nici sediul pârâtei nu erau situate în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţa s-a declarat necompetentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 4226 din 28.03.2025, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamant prin note scrise şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt relevante în vederea stabilirii competenţei în prezenta cauză, astfel cum a motivat Judecătoria Cluj-Napoca, de vreme ce reclamantul şi-a întemeiat alegerea competenţei, astfel cum are dreptul potrivit art. 116 C. proc. civ., pe un alt temei de drept, respectiv pe dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Buftea s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractului de credit nr. x din 17.03.2008 încheiat între părţi, respectiv comisionul de întocmire dosar şi comisionul de gestionare a creditului, eliminarea acestor clauze precum şi obligaţia restituirii sumelor încasate în baza acestora, acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Instanţa rămâne competentă să judece procesul, chiar dacă ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul."

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Totodată, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., " În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Înalta Curte reţine că în cauză, domiciliul reclamantului la data formulării cererii de chemare în judecată era în oraşul Voluntari, municipiul Ilfov, astfel cum rezultă din Fişa de evidenţă încheiată ca urmare a verificării Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, înscris aflat la dosarul de pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Buftea, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.