Negative conflict of jurisdiction in labor dismissal dispute resolved by assigning competence to the workplace tribunal.

Şedinţa publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la data de 26.06.2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2024, contestatorul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere, solicitând obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii şi obligarea pârâtei la plata de daune morale, apreciate la valoarea de 20.000 RON, potrivit art. 253 alin. (1) şi (2) din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 6963 din 06.11.2024, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că la data înregistrării cauzei contestatorul avea şi are în continuare domiciliul în oraşul Băbeni, str. x, jud. Vâlcea.

A mai reţinut că faţă de natura juridică a litigiului, respectiv un conflict individual de drepturi derivat dintr-un raport individual de muncă şi data înregistrării cauzei, sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, în forma de la data înregistrării acţiunii, conform cărora, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

A mai constatat că în privinţa locului de muncă, la data înregistrării acţiunii, contestatorul nu avea vreun alt loc de muncă în Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea prezentei cauze şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 513 din 7 martie 2025, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că demersal judiciar al reclamantului se circumscrie din perspectiva naturii cererii, în materia conflictelor individuale de muncă, independent de împrejurarea că raportul de muncă a încetat. Totodată a arătat că prin dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii se derogă de la prevederile cu caracter general, iar cererile referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, resedinţa sau locul de muncă, norma având un conţinut alternativ ce permite reclamantului să îşi exercite un drept de opţiune, doar însă între tribunalelele în a căror circumscripţie se află domiciliul, resedinţa, or locul său de muncă, iar acestea nu exclud de la soluţionare litigiile care comportă măsura concedierii.

De asemenea, instanţa a reţinut că reclamantul şi-a manifestat opţiunea de a sesiza instanta de la locul de muncă, în cauză, Tribunalul Bucuresti şi mai ales că a susţinut, atât în faţa Tribunalului Bucuresti, cât şi în faţa Tribunalului Vâlcea că este student în Bucuresti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Vâlcea, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, reclamantul contestând decizia de concediere dispusă de societatea intimată.

Conform dispoziţiilor art. 269, alin. (1) Codul muncii, "Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar potrivit alin. (2) "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul."

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere că dispoziţiile legale amintite nu exclud împrejurarea că raportul de muncă a încetat, având în vedere că reclamantul contestă prin prezentul litigiu decizia de concediere.

Înalta Curte reţine că, reclamantul având posibilitatea să opteze pentru una dintre cele două instanţe competente, a înţeles să investească Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea cauzei, instanţă în circumscripţia căreia se află sediul societăţii B. S.R.L., locul de muncă al reclamantului.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2025.