Jurisdictional conflict over territorial competence for labor claims against judicial institutions under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 februarie 2024 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, sub nr. x/2024, reclamanţii indicaţi în preambulul acţiunii, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Dolj, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Olt, Tribunalul Gorj, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia şi Curtea de Apel Bucureşti, recunoaşterea şi acordarea, în întinderea drepturilor salariale cuvenite, a unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON, neplafonată, începând cu data de 1 august 2016, până la zi şi în continuare, majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1 - Dispoziţii comune a Capitolului VIII - Reglementări specifice personalului din justiţie din Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională a Legii nr. 153/2017.

S-a solicitat şi plata diferenţei drepturilor salariale lunare, corespunzătoare valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON, neplafonată, începând cu data de 1 august 2016, până la zi şi în continuare, la care să se aplice o majorare de 25%, raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1 - Dispoziţii comune a Capitolului VIII - Reglementări specifice personalului din justiţie din Anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională a Legii nr. 153/2017, precum şi actualizarea sumelor menţionate, cu indicele de inflaţie, stabilit de Institutul Naţional de Statistică, şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare, pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate, până la plata efectivă a acestora.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1.531 şi art. 1.535 C. civ., art. 95, art. 194 şi art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., art. 166 din Codul muncii, dispoziţiile Legii nr. 153/2017 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1365 din 25 iunie 2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurărilor sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, cu motivarea că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. şi având în vedere pârâţii chemaţi în judecată, reclamanţii, personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Craiova, aveau posibilitatea să sesizeze un tribunal aflat în circumscripţia Curţilor de Apel Piteşti sau Timişoara, deoarece acestea se învecinează cu Curtea de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunal Dolj, căruia i-ar fi revenit competenţa de soluţionare a cauzei conform art. 269 alin. (2) Codul mucii.

Astfel, reţinându-se că domiciliul reclamanţilor este situat în judeţul Dolj, soluţionarea cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Argeş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Piteşti.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 23 iulie 2024, sub acelaşi număr, iar prin sentinţa civilă nr. 239/2025 din 21 ianuarie 2025, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a suspendat judecata în vederea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În motivare, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., astfel că reclamanţii au ales să sesizeze o altă instanţă decât cea de la domiciliul lor şi care nu regăseşte în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu instanţele care au calitatea de pârâţi.

Totodată, s-a arătat că, în cauză, necompetenţa este de ordine privată şi având în vedere că pârâţii nu au invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa iniţial învestită nu o putea ridica din oficiu.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 13 martie 2025, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 procedură civilă, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurărilor sociale, pentru următoarele considerente:

În cauză, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a fost învestit cu soluţionarea unui litigiu de muncă, privind acordarea unor drepturi salariale, reclamanţii având calitatea de personal auxiliar de specialitate, conex şi contractual în cadrul Judecătoriei Craiova, împrejurare care impune verificarea incidenţei normelor prevăzute de art. 127 C. proc. civ.

Conform alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere cuprinse la art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21), "Aceste dispoziţii, precum şi cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Având în vedere că reclamanţii, personal auxiliar de specialitate şi conex, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Craiova, rezultă că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Reţinându-se, însă, calitatea de pârâţi în cauză a mai multor instanţe de judecată, respectiv Tribunalul Dolj, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Olt, Tribunalul Gorj, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia şi Curtea de Apel Bucureşti, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

Aceste norme reglementează dreptul de opţiune al părţii reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula în materie de competenţă, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.

Prin urmare, în virtutea acestui drept de opţiune, exercitat de reclamanţi în condiţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., a fost determinată competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată prin care aceştia au ales să sesizeze Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, instanţă învecinată Curţii de Apel Bucureşti, care are calitatea de pârâtă în cauză şi în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bucureşti, chemat, de asemenea, în judecată, alături de alte instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurărilor sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurărilor sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.