Assignee's right to invoke alternative territorial jurisdiction in insurance disputes under Art. 115 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Braila County Court, rejecting the Bucharest County Court’s declination and restoring the Braila court’s authority to adjudicate the merits of the civil dispute. The case involved an insolvency claim by a creditor’s assignee against an insurance company for the unpaid difference of a vehicle damage indemnity, where the Braila court initially declined territorial jurisdiction on the ground that, as an assignee, the plaintiff was not a "prejudiced person" under insurance-specific procedural rules, while the Bucharest court concurrently declared itself incompetent under the same provision, triggering the Supreme Court’s intervention. The decisive legal basis was the interpretation that an assignee inherits all procedural rights of the original creditor, including the right to invoke the alternative territorial jurisdiction established for insurance matters, which permits filing at the location where the insured risk occurred (the accident site) or the defendant’s domicile, thereby confirming that the plaintiff’s choice of the Braila court was valid and exclusive under the applicable procedural code.
Legislator headnote
AI generatedart. 195 C. proc. civ, art. 22 din Legea nr. 132/2017, art. 107 C. proc. civ, art. 115 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ; Assignee's right to invoke alternative territorial jurisdiction in insurance disputes under Art. 115 CPC: The case involved an insolvency claim by a creditor’s assignee against an insurance company for the unpaid difference of a vehicle damage indemnity, where the Braila court initially declined territorial jurisdiction on the ground that, as an assignee, the plaintiff was not a "prejudiced person" under insurance-specific procedural rules, while the Bucharest court concurrently declared itself incompetent under the same provision, triggering the Supreme Court’s intervention. The decisive legal basis was the interpretation that an assignee inherits all procedural rights of the original creditor, including the right to invoke the alternative territorial jurisdiction established for insurance matters, which permits filing at the location where the insured risk occurred (the accident site) or the defendant’s domicile, thereby confirming that the plaintiff’s choice of the Braila court was valid and exclusive under the applicable procedural code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the procedural basis for the High Court to definitively establish territorial competence between the conflicting lower courts.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 mai 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secţia Civilă, la 14 august 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 16.431,49 RON, reprezentând diferenţa dintre 25.431,49 RON, datorată conform facturii seria x/29.03.2024, aferente contravalorii lipsei de folosinţă a autovehiculului avariat şi 9.000 RON, suma plătită de către asigurător prin ordinul de plată din 03.05.2024.
De asemenea, s-a solicitat plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere, aferente sumei de 16.431,49 RON, începând cu data expirării termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 21 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 132/2017, în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii părţii solicitante, precum şi a dobânzii legale calculate până la data plăţii.
În drept, s-au invocat art. 194 şi art. 195 C. proc. civ., art. 6, art. 10, art. 11, art. 14, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 132/2017, precum şi art. 18, art. 19, art. 24 şi art. 25 din Norma ASF nr. 20/2017, astfel cum a fost modificată prin Normele ASF nr. 18/2022 şi nr. 22/2022.
2. Prin sentinţa civilă nr. 8726/2024 din 6 decembrie 2024, Judecătoria Brăila, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, fiind declinată soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut, în esenţă, incidenţa regulii prevăzute la art. 107 C. proc. civ., care stabileşte competenţa soluţionării cererii în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, şi că dispoziţiile art. 115 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor în materie de asigurări, nu sunt aplicabile, întrucât reclamanta nu este persoana prejudiciată, ci este cesionarul unui drept de creanţă, fiind lipsit de relevanţă izvorul acesteia.
3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a-II-a civilă, la 3 ianuarie 2025, sub acelaşi număr de dosar, care, prin sentinţa civilă nr. 2040/2025 din 26 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Brăila şi a suspendat judecata în vederea înaintării dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a stabilit că acţiunea se circumscrie materiei asigurărilor şi că reclamanta are posibilitatea, potrivit art. 116 C. proc. civ., de a se adresa uneia dintre instanţele deopotrivă competente, prevăzute la art. 115 alin. (1), respectiv art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., neavând relevanţă calitatea acesteia de cesionar al creanţei în despăgubiri.
4. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 12 martie 2025, sub acelaşi număr.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, în calitate de cesionar al creanţei, a solicitat de la asigurătorul persoanei vinovate de producerea accidentului auto plata sumei de 16.431,49 RON, reprezentând diferenţa dintre despăgubirea aferentă dosarului de daună nr. y, datorată conform facturii seria x/29.03.2024 şi 9.000 RON, suma plătită de către asigurător prin ordinul de plată din 03.05.2024.
Prin urmare, fiind dedus judecăţii un litigiu grefat pe raporturi de asigurare, competenţa teritorială este de ordine privată şi alternativă, fiind incidente atât regula generală prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cât şi regulile în materie de asigurări prevăzute la art. 115 din acelaşi cod.
Potrivit art. 1.568 alin. (1) lit. a) C. civ., cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, rezultând din aceste dispoziţii legale că este transferat cesionarului şi dreptul la acţiune, care este firesc însoţit de dreptul de a beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte din asigurare, drept de care s-ar fi bucurat şi cedentul şi, pentru a cărui excludere, în cazul cesionarului, nu există raţiune.
Înalta Curte constată, astfel, că este lipsit de relevanţă din perspectiva competenţei instanţei faptul că reclamanta acţionează în temeiul unui contract de cesiune de creanţă, prin care a dobândit creanţa de la terţul prejudiciat, respectiv proprietarul autoturismului implicat în accidentul rutier.
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (1) Cod procedură "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: pct. (1) domiciliul sau sediul asiguratului; pct. (2) bunurile asigurate şi pct. (3) locul unde s-a produs riscul asigurat".
Din normele legale evocate, rezultă că, în materie de asigurare, poate fi introdusă acţiunea pentru plata despăgubirilor ori după regula generală în materie de competenţă, respectiv la instanţa de la domiciliul pârâtului, ori la una din instanţele expres indicate de prevederile art. 115 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză, având în vedere că locul producerii accidentului este Brăila, reclamanta a sesizat instanţa competentă în circumscripţia căreia s-a produs riscul asigurat în conformitate cu art. 115 alin. (1) pct. 3 Cod procedură, respectiv Judecătoria Brăila.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Brăila, reclamanta, potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., şi-a exercitat dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente, stabilindu-se în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află locul unde s-a produs riscul asigurat.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.