Jurisdictional conflict in labor claim over judicial assistant salary recalculation: retention of competence by initial court after joinder disjunction under optional coparticipation

Şedinţa publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, la 30 iulie 2024, sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâtului la recalcularea salariilor, începând cu data de 1 octombrie 2022, până la data de 17 decembrie 2023, prin raportare la salariul de bază al grefierului-şef de cabinet, prevăzut la Capitolul II nr. crt. 1 din Anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017, astfel cum acesta a fost stabilit prin aplicarea valorii de referinţă sectoriale de 605,225 RON, funcţia acestora fiind asimilată, în privinţa salarizării, cu cea a grefierului-şef de cabinet, potrivit dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 127/2022, aprobată prin Legea nr. 384/2022.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului şi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite în perioada 1 octombrie 2022 - 17 decembrie 2023 şi cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, precum şi la acordarea unor despăgubiri, reprezentând contravaloarea tichetelor sau voucherelor de vacanţă aferente anului 2023, neacordate, actualizate cu rata inflaţiei şi la care să se aplice dobânda legală, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii.

În drept, s-au invocat prevederile art. III din O.U.G. nr. 20/2016, art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, art. 253 alin. (1) şi alin. (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, art. 14 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Decizia nr. 21/2015 şi Decizia nr. 36/2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

La termenul de judecată din 12 februarie 2025 s-a dispus disjungerea cererii introductive şi constituirea unor dosare separate, cu privire la reclamanta C. formându-se dosarul nr. x/2025.

Prin sentinţa civilă nr. 146/2025 din 12 februarie 2025, Tribunalul Buzău, secţia I civilă Completul Specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului Buzău şi nici nu are domiciliul sau reşedinţa pe raza judeţului Buzău, astfel că, raportat la art. 269 alin. (2) Codul muncii, incident în cauză, competenţa soluţionării cererii aparţine tribunalului de la domiciliul reclamantei, arătându-se şi că prevederile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, în raport cu funcţia reclamantei de asistent al judecătorului.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, la 27 februarie 2025, sub acelaşi număr de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 97/2025 din 11 martie 2025, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat de drept judecata şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural.

În considerentele sentinţei, reţinându-se îndeplinirea condiţiilor coparticipării procesuale active, conform art. 59 C. proc. civ., s-a constatat că, în cauză, operează prorogarea legală de competenţă în favoarea instanţei iniţial sesizate, în temeiul art. 269 alin. (1) - (3) Codul muncii, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 42/2023, raportat la domiciliul unuia dintre reclamanţii din dosarul iniţial, respectiv N., situat în judeţul Buzău.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 4 aprilie 2025, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă Completul Specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit între cele două instanţe, Înalta Curte observă că Tribunalul Buzău, secţia I civilă a fost învestit de reclamanţi, în calitate de asistenţi ai judecătorului, în cadrul Curţii de Apel Galaţi, cu soluţionarea unui litigiu de muncă, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale şi despăgubiri, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 42/2023, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.", la alin. (3) al aceluiaşi articol fiind prevăzut că "Dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale facultative, acţiunea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi."

Or, astfel cum a fost conturat raportul juridic litigios, se reţine că Tribunalul Buzău, secţia I civilă a fost în mod corect şi legal sesizat de reclamanţi care, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 alin. (3) Codul muncii şi art. 116 C. proc. civ., şi-au exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, înregistrând acţiunea la tribunalul în circumscripţia căruia se regăseşte domiciliul reclamantului N..

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura disjungerii raporturilor juridice individuale dispuse la termenul de judecată din 12 februarie 2025 de tribunalul iniţial învestit prin cererea introductivă nu poate avea drept consecinţă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, aceasta rămânând competentă să soluţioneze şi cererea de chemare în judecată disjunsă, în condiţiile în care nu s-a reţinut lipsa coparticipării procesuale.

În considerarea celor arătate, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă Completul Specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă Completul Specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2025.