Labor leave compensation for DIICOT prosecutor: imperative alternative territorial jurisdiction under Art. 269 Labor Code excludes general civil procedure rules

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ la 20 noiembrie 2023 sub nr. x/2023, reclamantul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani din 12 decembrie 2012 până la 14 februarie 2023 şi procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani din 15 februarie 2023 şi până în prezent, în contradictoriu cu pârâţii: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE; DIRECŢIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM din cadrul PARCHETULUI de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL BOTOŞANI, cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NAŢIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, a solicitat instanţei să se dispună obligarea pârâţilor la:

- acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2019-2023 (câte 10 zile pentru fiecare an), precum şi pentru viitor, a 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcţie a reclamantului;

- obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 511/2024 din 30 mai 2024, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă competenţa de soluţionare a acţiunii formulate reclamantul A., reţinând incidenţa prevederilor Codului muncii.

Dosarul nr. x/2023 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoşani la 7 iunie 2024.

Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 884 din 30 octombrie 2024 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Botoşani.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere calitatea reclamantului, în cauză fiind incident un caz de competenţă teritorială alternativă, astfel încât, acesta a avut, conform art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) din acelaşi Cod, prerogativa de a sesiza oricare dintre instanţele deopotrivă competente, respectiv una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Suceava şi, exercitând acest drept de opţiune, reclamantul a sesizat Tribunalul Neamţ, alegere asupra căreia acesta nu mai poate reveni, întrucât instanţa sesizată este competentă să soluţioneze pricina, dar nici instanţa sesizată nu ar putea să-şi decline din oficiu competenţa.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi Tribunalul Botoşani, secţia I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 26 martie 2025, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că prin acţiunea formulată acesta a solicitat acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2019-2023 (câte 10 zile pentru fiecare an), precum şi pentru viitor a 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcţie a reclamantului, cu obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani din 12 decembrie 2012 până la 14 februarie 2023, iar din 15 februarie 2023 este procuror în cadrul Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani, în perioadele de referinţă beneficiind, până la acest moment, de concediu de odihnă de 35 de zile anual, prevăzut de art. 209 alin. (1) din Legea 303/2022.

In acest context, instanţa supremă constată că cererea formulată se referă la soluţionarea unui conflict individual de muncă, având în vedere că între părţi există raporturi juridice de dreptul muncii.

Astfel, potrivit art. 269 din Codul muncii, alin. (1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, alin. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Din analiza cauzei, se constată că reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul cererii introductive de instanţă, atât la data introducerii acesteia, cât şi în prezent, domiciliul fiind în judeţul Botoşani.

Astfel, în materia dreptului muncii, chiar dacă reclamantul are un drept de opţiune între două sau trei instanţe, totuşi, este consacrată o competenţă teritorială imperativă alternativă în favoarea tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă reclamantul, ceea ce presupune că excepţia necompetenţei teritoriale este de ordine publică şi poate fi invocată de părţi ori de către judecător, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

În cauză, instanţa supremă constată că atât domiciliul reclamantului, cât şi locul de muncă se află în judeţul Botoşani, astfel încât, Tribunalul Botoşani este competent să soluţioneze prezentul litigiu, Tribunalul Neamţ nefiind nici instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul şi nici instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de muncă al acestuia.

Prin urmare, DIICOT are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că, ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauzele în care sunt părţi procurorii sau personalul auxiliar al acestei instituţii.

Cum reclamantul îşi desfăşoară activitatea în cadrul structurii teritoriale Botoşani a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 C. proc. civ.

În acest context, instanţa supremă apreciază că Tribunalul Neamţ nu era competent teritorial să soluţioneze cererea reclamantului A., întrucât acesta nu avea obligaţia să sesizeze o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, impusă de art. 127 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, reţinând că domiciliul şi locul de muncă al reclamantului A. sunt în judeţul Botoşani şi că Tribunalul Botoşani nu figurează în cauză în calitate de pârât, va declina în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Botoşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2025.