Suspension of Appeal for Dual Non-Appearance Upheld in COVID-19 Bonus Case

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase "Sf. Parascheva" Iaşi, a solicitat obligarea acestuia la plata sporului pentru condiţii de pericol deosebit acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020, plata sporului de 10% din salariul de bază, acordat pentru implicarea directă în acţiuni legate de prevenirea, gestionarea şi combaterea infecţiilor cu COVID-19 pe perioada stării de urgenţă şi 3 luni după, calculat conform punctajelor lunare întocmite de angajator. A mai solicitat reclamanta şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale şi a ratei de inflaţie, calculate de la data scadenţei aferente fiecărei luni, până la momentul plăţii efective.

Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 593/2024 din 27 martie 2024 a anulat cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Sf. Parascheva Iaşi.

Împotriva sentinţei civile nr. 593/2024, reclamanta A. a declarat apel.

Prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 593/2024 din 27 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, având în vedere că la termenul de judecată fixat niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, recurenta a declarat recurs, prin care arată că în mod greşit s-a dispus suspendarea judecării apelului, având în vedere că la termenul din 10 decembrie 2024, când a fost şedinţa publică, aceasta nu a putut fi prezentă, deoarece era plecată din Iaşi în interes de serviciu, sens în care solicită admiterea recursului şi continuarea judecăţii pentru soluţionarea apelului formulat în cauză.

În cauză, intimatul-pârât Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Sf. Parascheva Iaşi nu a formulat întâmpinare.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect încheierea din 10 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunţată de instanţă cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluţionării cererii de apel formulată de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 593/2024 din 27 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Potrivit art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că, dispoziţiile art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevăd în mod explicit exercitarea căii de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului judecării procesului.

Recurenta A. nu şi-a întemeiat în drept memoriul de recurs, însă aceasta a pus în discuţie aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în opinia sa, fiind dispusă în mod eronat, măsura suspendării cauzei.

Această critică se subsumează ipotezei legale de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aşa încât recursul va fi analizat din perspectiva evocatelor prevederi incidente.

Prin urmare, instanţa supremă constată cum Curtea de Apel Iaşi, prin încheierea atacată, a apreciat că în cauză se impune suspendarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că la termenul de judecată din 10 decembrie 2024, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Astfel, din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în mod legal instanţa de apel a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa nejustificată a părţilor.

În raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa supremă constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului, iar în dezvoltarea motivului de recurs nu au fost prezentate aspecte care să susţină teza nulităţii încheierii atacate, cum impun exigenţele textelor de lege evocate anterior.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECŢIOASE SF. PARASCHEVA IAŞI.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2025.