Inadmissibility of Cassation Appeal Against Ruling on Correction of Material Error in Social Insurance Litigation Due to Finality of Appellate Decisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving in force the appellate decision that rejected the correction of a material error. The dispute concerned a social insurance claim where the plaintiff, after losing at the first instance and on appeal regarding the annulment of pension decisions, filed a motion to correct a material error in the appellate decision for failing to analyze his arguments; the appellate court rejected this motion as unfounded. The decisive legal basis for the final dismissal was the principle of the legality of legal remedies, specifically establishing that judgments in social insurance matters are definitive and not subject to cassation appeal under Articles 483(2) and 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure, which in turn barred any appeal against the ruling on the material error correction pursuant to Article 446.
Legislator headnote
AI generatedart. 442 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 442 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of Cassation Appeal Against Ruling on Correction of Material Error in Social Insurance Litigation Due to Finality of Appellate Decisions: Temeiul de drept invocat de către recurent, în cadrul cererii de îndreptare a fost reprezentat de dispoziţiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025
Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 1 februarie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a solicitat anularea Deciziilor nr. 215048 din 10.11.2020 şi din 15.12.2020 emise de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 522 din 18 aprilie 2022 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă la 1 noiembrie 2024, petentul A. a solicitat să se dispună conform art. 442 C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei civile nr. 522 din 18 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul civil nr. x/2021
Prin încheierea din 11 noiembrie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 522 din 18 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul civil nr. x/2021 formulată de către petentul A..
Împotriva încheierii de îndreptare din 11 noiembrie 2024, recurentul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pentru motive de nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că înscrisul depus de intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Constanţa se apreciază a fi fals, iar prin decizia pronunţată în cauză, Curtea de Apel Constanţa nu a făcut nicio judecată, în raport cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi că această eroare de ordin material a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite.
Astfel, prin cererea de îndreptare formulată, petentul a apreciat că instanţa de apel nu i-a valorificat şi nu i-a analizat susţinerile formulate în cauză, motiv pentru care a formulat prezentul demers judiciar solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.
În cauză, intimata nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 10 aprilie 2025, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor argumente:
Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 11 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 522 din 18 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul civil nr. x/2021 formulată de către petentul A..
Obiectul cererii de îndreptare a fost reprezentat de decizia civilă nr. 522 din 18 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a soluţionat sentinţa civilă nr. 3 din 6 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., care privea anularea Deciziilor nr. 215048 din 10.11.2020 şi din 15.12.2020 emise de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, având ca obiect un litigiu în materia asigurărilor sociale.
Temeiul de drept invocat de către recurent, în cadrul cererii de îndreptare a fost reprezentat de dispoziţiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere".
În ceea ce priveşte căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor pronunţate în temeiul art. 442 C. proc. civ., legiuitorul a statuat că acestea sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea solicitată în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 446 din acelaşi Cod.
Prin urmare, faţă de natura litigiului dedus judecăţii, din materia asigurărilor sociale se reţine că aceste litigii, nu sunt supuse recursului, întrucât deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt hotărâri definitive, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, nici recurentul nu avea deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de îndreptare, în condiţiile evocate la art. 446 din acelaşi Cod.
In conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că şi încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Aşadar, încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Prin raportare la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborate cu prevederile art. 483 alin. (2) şi cele ale art. 446 din C. proc. civ., instanţa supremă va admite excepţia inadmisibilităţii recursului.
Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) şi la art. 446 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamantul A. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CONSTANŢA.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2025.