Cessation of civil damages litigation against bankrupt debtor due to finality of insolvency opening decision

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2025

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia Civilă la 21.07.2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C. şi D., au chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. şi intervenientul forţat F., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 1.500.000 euro, cu titlu de daune morale, astfel: suma de 500.000 euro în favoarea reclamantului D., suma de 500.000 euro în favoarea reclamantului A., 250.000 euro în favoarea reclamantei B. şi suma de 250.000 Euro în favoarea reclamantului C.; să oblige pârâta la plata penalităţilor de 0,2%/zi de întârziere, începând cu 27.01.2015, data depunerii cererii de despăgubire la asigurător şi până la data plăţii integrale a daunelor acordate; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 68 şi urm., art. 148, art. 194 şi ale art. 451 C. proc. civ., ale art. 1.349, art. 1.381-1382, art. 1.385 şi ale art. 2.223-2.226 C. civ., ale art. 43, art. 49 şi ale art. 53-55 din Legea nr. 136/1995, ale art. 26, art. 36, art. 45, art. 47 şi ale art. 50 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Prin sentinţa civilă nr. 312/24.02.2017, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamanţilor a următoarelor sume, cu titlu de daune materiale: 778.189 HUF, în echivalent în RON la data plăţii şi 1.830,2 RON, a obligat pârâta la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale: 50.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, în favoarea reclamantului D., 50.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, în favoarea reclamantului A., 25.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, în favoarea reclamantului C., 25.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, în favoarea reclamantei B., sume la care se vor calcula penalităţi de 0,2%/zi de întârziere, începând cu data primirii de către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii lor efective, a respins restul pretenţiilor reclamanţilor şi a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, toate părţile au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 225/A/29.10.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul declarat de reclamanţi, a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a obligat pârâta să achite reclamanţilor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la sumele acordate, începând cu 27.04.2015 şi până la data achitării debitului, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă şi cererea apelanţilor-reclamanţi de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. E. S.A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 2655/07.12.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul, a casat decizia sus-menţionată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Prin decizia civilă nr. 387/A/13.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul S.C. E. S.A. şi a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a obligat pârâta să achite reclamanţilor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere la sumele acordate, începând cu a 11-a zi după data comunicării hotărârii definitive şi până la plata efectivă a daunelor acordate, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi.

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., D., A., C. şi B. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi după rejudecare, obligarea intimatei-pârâte la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% începând cu 27.04.2015.

În motivare, autorii căii de atac au arătat că dispoziţia instanţei de apel de obligare a intimatei-pârâte la plata penalităţilor de întârziere aferente daunelor acordate începând cu a 11-a zi de la comunicare hotărârii definitive încalcă prevederile art. 46 alin. (1) pct. 3 din Ordinul nr. 14/2011, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, întrucât în cauză, prin rechizitoriul întocmit de autorităţile maghiare a fost stabilită vinovăţia intimatului-intervenient, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârşirea faptei penale.

Mai mult, a afirmat că intimata-pârâtă nu a făcut dovada transmiterii unei oferte de despăgubire sau solicitării unui angajament din partea recurenţilor de restituire a eventualelor despăgubiri în ipoteza în care s-ar fi stabilit că intimatul-intervenient nu era răspunzător de săvârşirea faptei.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pe de o parte, în raport cu art. 497 C. proc. civ. şi cu solicitarea recurenţilor de reţinere a cauzei spre rejudecare, în situaţia casării deciziei atacate, iar pe de altă parte, raportat la considerentele deciziei de casare prin care instanţa supremă a statuat că, în speţă, despăgubirile se stabilesc pe cale judecătorească. Aceeaşi excepţie a fost invocată şi din perspectiva motivului de recurs prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. întrucât susţinerile recurenţilor nu pot fi circumscrise acestei ipoteze; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-intervenient a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuililor de judecată.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că în termen de 10 zile de la comunicare puteau depune puncte de vedere; nicio parte nu a formulat punct de vedere.

Prin încheierea din 27.09.2023, judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 2920/09.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva intimatei-pârâte S.C. E. S.A.

În baza referatului întocmit de către grefier la 12.02.2025, prin rezoluţia din aceeaşi dată, s-a fixat termen de judecată 09.04.2025, în vederea discutării incidenţei dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

La 05.03.2025, intimata-pârâtă a solicitat să se constate încetată acţiunea, iar intimatul-intervenient, la 20.03.2025, a solicitat suspendarea cauzei iar, în situaţia în care se va dispune continuarea judecăţii, respingerea recursului şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în analiză cu prioritate incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, referitoare la încetarea judecăţii, reţinând următoarele:

Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a fost învestit cu o acţiune având ca obiect realizarea unei creanţe pretins deţinute de reclamanţi împotriva pârâtei S.C. E. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2920/09.06.2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei S.C. E. S.A.; această sentinţă a rămas definitivă, prin decizia nr. 174/11.02.2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. (...) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Din interpretarea textelor legale citate, rezultă că, după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, încetarea acţiunii judiciare intervine ope legis, iar instanţa învestită cu soluţionarea unui astfel de litigiu va constata incidenţa art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi, pe cale de consecinţă, va dispune încetarea judecării procesului, în etapa procesuală în care se află. Dreptul de creanţă născut anterior deschiderii procedurii va putea fi valorificat exclusiv în cadrul procedurii de insolvenţă, cu respectarea exigenţelor legii speciale.

În cauză, calea de atac nu este promovată de debitoare şi nu reprezintă o acţiune civilă din procesul penal îndreptată împotriva acesteia; de asemenea, nu este incidentă nici altă excepţie reglementată de art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

În consecinţă, cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului formulat de recurenţii-reclamanţi, iar acţiunea are ca obiect obligarea intimatei-pârâte, aflate în faliment, la plata unor sume de bani, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi va înceta judecata recursului, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare promovate pentru realizarea unei creanţe asupra intimatei-pârâte, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Cum dispoziţiile legale menţionate se aplică de drept, instanţa nu mai poate face aprecieri cu privire la solicitarea intimatului-intervenient F. de suspendare a judecării cauzei.

Totodată, Înalta Curte reţine că mecanismul acordării cheltuielilor de judecată se întemeiază pe noţiunea de culpă procesuală care revine părţii care a pierdut procesul, urmare a dezbaterilor judiciare, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată fiind un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi care are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului. Or, în cauză, soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa de recurs nu îi conferă intimatului-intervenient calitatea de "parte care a câştigat procesul" în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât să se poată dispune obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata către acesta a cheltuielilor de judecată efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 387/A/13.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2025.