Robbery reclassified as bodily harm due to absence of proven theft during violent assault

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 211 din 7 iunie 2004 a Tribunalului Mureș, au fost condamnați inculpații:

G.A., la 7 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

G.V.D. la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. și la o lună închisoare pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.), constatând pedeapsa grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Totodată, tribunalul a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 20 la 24 septembrie 2002 și i-a obligat în solidar să plătească părții civile M.M., 8.111.614 lei despăgubiri civile, 30.000.000 lei daune morale și 5.000.000 lei cheltuieli judiciare și părții civile C.A.S. Mureș suma de 7.203.079 lei precum și câte 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 9 iunie 2002, în jurul orei 24,00, partea vătămată M.M. a consumat băuturi alcoolice la localul C. din comuna Valea Lungă, timp în care a avut discuții și a încercat să-l lovească pe inculpatul G.A., aflat la altă masă, răsturnând sticlele cu băuturi, dar în cele din urmă s-au împăcat.

Între timp în local a intrat și inculpatul G.V.D., fratele inculpatului G.A., care aflând despre conflictul avut cu partea vătămată, a aplicat mai multe lovituri acesteia, cu pumnii și picioarele determinând-o să fugă din local. În fața localului partea vătămată a lovit pe inculpatul G.A. care s-a prăbușit la pământ în stare de inconștiență.

Fiind urmărită de inculpatul G.V.D., partea vătămată s-a ascuns într-un șanț, după care s-a refugiat în locuința martorului C.I.D., căruia i-a relatat cele întâmplate. Martorul s-a oferit să o conducă acasă cu autoturismul, dar partea vătămată, în jurul orei 2,30 – 3,00, a plecat singură. Pe drum a fost atacată de mai multe persoane printre care și inculpații, partea vătămată s-a refugiat într-un șanț cu apă, unde inculpații au lovit-o cu obiecte contondente, după care au abandonat-o.

Partea vătămată după ce s-a ridicat din șanț, nu și-a mai găsit geaca, actele de identitate, un card bancar, permisul de conducere, o cartelă telefonică și suma de 1.500.000 lei și s-a reîntors la locuința martorului C.I.D., care a transportat-o la spitalul orășenesc Luduș.

S-a stabilit prin actul medico-legal că partea vătămată a suferit vătămări corporale pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 48-50 zile.

Instanța a reținut că bunurile sus-arătate au fost sustrase de inculpați.

Prin decizia penală nr. 159 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați prin care susțineau că nu au sustras prin violență bunuri de la partea vătămată și solicitau a fi achitați.

Împotriva acestei decizii inculpații menționați au declarat recurs, reiterând motivele din apel, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpați este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților în exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate.

Sub acest aspect, din probele administrate (declarațiile părții vătămate, ale inculpaților și ale martorilor M.I.V., C.I.D., C.S., N.M., M.I., C.I. și M.R., precum și actele medico-legale) rezultă indubitabil că partea vătămată a fost lovită în local de inculpatul G.V.D., iar, ulterior, după ce partea vătămată se întorcea spre casă, de la martorul C.I.D., a fost lovită de mai multe persoane printre care și de inculpați.

De asemenea, este de necontestat că inculpații nu au urmărit decât să dea o corecție părții vătămate, intenție determinată de conduita violentă a acesteia, în local, unde a răsturnat sticlele cu băuturi de pe masa unde se afla inculpatul G.A. pe care l-a insultat și amenințat, iar apoi l-a lovit când a ieșit din local.

Din nici o probă a dosarului nu rezultă că inculpații, cu ocazia actelor de violență exercitate asupra părții vătămate ar fi sustras vreun bun al acestuia.

În acest sens, este de observat că, în timpul nopții, partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate, iar de frica inculpaților care o urmăreau pentru a se răzbuna pentru conduita sa agresivă, s-a ascuns într-un șanț cu noroi și apoi, după ce a căzut și s-a ridicat de mai multe ori din șanț, s-a refugiat la martorul C.I.D. Apoi, deși acesta, s-a oferit să o conducă acasă, partea vătămată care era murdară și cu urme de violență, nejustificat a refuzat și a plecat singură, împrejurare în care, inculpații, care o așteptau, împreună cu un grup de câteva persoane, au lovit-o.

De asemenea, la câteva zile, martorul B.I. a găsit geaca părții vătămate într-un șanț, în dreptul locuinței martorului M.I., având în buzunare toate bunurile pretins sustrase, mai puțin suma de 1.500.000 lei, fiind predate organului local de poliție.

Din cele ce preced, simpla prezumție că părții vătămate i s-ar fi sustras bunurile sus-arătate de către inculpați, necoroborată cu alte probe, nu poate constitui un temei de vinovăție al acestora, putând exista și alte explicații ale dispariției bunurilor (pierderii lor în timpul alergării și căderii părții vătămate prin șanț, sustragerilor de către alte persoane din grupul inculpaților, fără știrea acestora și altele).

În consecință, se va admite recursul declarat de inculpați, se vor casa hotărârile pronunțate în cauză, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie și la cuantumul despăgubirilor civile, la care au fost obligați inculpații, în sensul că se va schimba încadrarea juridică în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. și se va reduce cuantumul despăgubirilor cu suma de 1.500.000 lei ce nu a fost sustrasă de inculpați.

La aplicarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., se vor avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., urmând a constata pedeapsa grațiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 în ce-l privește pe inculpatul G.V.D., care nu are antecedente penale.

Din pedepsele aplicate se va deduce durata arestării preventive de la 20 la 24 septembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații G.V.D. și G.A., împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 221 din 7 iunie 2004 a Tribunalului Mureș, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina inculpaților și la cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații către partea civilă M.M., și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Condamnă pe inculpatul G.A., în baza art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Condamnă pe inculpatul G.V.D., în baza art. 181 C. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G.V.D. este în întregime grațiată condiționat și pune în vedere inculpatului prevederile art. 7 din aceeași lege.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 20 septembrie 2002 la 24 septembrie 2002.

Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații către partea civilă M.M. de la 8.111.614 lei la 6.611.614 lei.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2005.