Claim for goods or value perempted as appeal lapsed after six-month suspension without procedural acts

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2025

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă la 12.07.2022 sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună, în principal, obligarea pârâtului la predarea bunurilor mobile proprietatea reclamantei, iar în subsidiar, în ipoteza în care predarea bunurilor nu mai este posibilă, obligarea acestuia la restituirea contravalorii bunurilor, respectiv a sumei de 59.973,50 euro, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 166/PI/14.02.2023, prima instanţă a admis cererea şi a obligat pârâtul să predea reclamantei bunurile mobile ce fac obiectul facturii nr. x/11.08.2021 şi a anexei depuse la dosar, iar în măsura în care predarea acestora nu mai este posibilă, să-i restituie contravaloarea, respectiv suma de 59.973,50 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data plăţii efective, precum şi la plata sumei de 9.568 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel B..

Prin decizia civilă nr. 519/A/26.10.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea şi a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 12.086,91 RON, cu titlu cheltuieli de judecată în apel.

Prin recursul formulat împotriva deciziei civile menţionate, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., S.C. A. S.R.L. a solicitat casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, întrucât hotărârea pronunţată este întemeiată pe motive contradictorii şi care încalcă dispoziţiile de drept material reglementate de art. 1.672 pct. 2 C. civ.

În susţinere, a afirmat că întreaga motivare a instanţei devolutive de control cuprinde o serie de constatări contradictorii, întrucât, deşi apelantul a susţinut că bunurile se aflau în custodia societăţii C. S.R.L., instanţa a reţinut că apelantul ar fi susţinut că bunurile s-au aflat în custodia reclamantei, în condiţiile în care martorul audiat a certificat că societatea menţionată folosea bunurile în momentul vânzării acestora. Totodată, a reproşat instanţei de apel faptul că a reţinut un aspect străin, respectiv că reclamanta ar avea calitatea de asociat al S.C. D. S.A., deşi aceasta putea fi doar acţionar al societăţii.

A mai afirmat că instanţa nu a arătat cum bunurile folosite de societatea C. S.R.L. au ajuns la reclamantă, în condiţiile în care acea societate se afla în procedura insolvenţei, iar bunurile au fost valorificare pentru a acoperi pasivul, reclamanta fiind obligată la plata unei sume pentru ceva ce nu putea vreodată să îi fie transferat.

Pe calea întâmpinării, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă nu a uzat de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea de şedinţă din 19.06.2024, a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 519/A/26.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că părţile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă şi că, deşi legal citate pentru termenul de judecată, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii.

În baza referatului întocmit de către grefier la 03.02.2025, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluţia din aceeaşi dată, s-a fixat termen de judecată 09.04.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei perimării recursului declarat în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.", iar conform art. 420 alin. (1) din acelaşi cod:

"Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate".

Pornind de la dispoziţiile legale evocate, se reţine că perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept şi se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare din faţa unei instanţe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cererii cu care instanţa a fost învestită, având un caracter mixt, de sancţiune procedurală şi de prezumţie de desistare a titularului cererii care a învestit instanţa.

Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, înăuntrul termenului de perimare prevăzut de lege. În caz contrar, sancţiunea perimării în materie civilă intervine, indiferent de faza procesuală în care se află, dacă pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează în virtutea legii cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruinţă fiind imputabilă părţii care a învestit instanţa.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de şedinţă din 19.06.2024, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, faţă de lipsa nejustificată a părţilor, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 19.12.2024.

Prin urmare, Înalta Curte notează că termenul de perimare s-a împlinit la 19.12.2024, neexistând nicio cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia intervenită pe parcursul curgerii termenului.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. fiind perimată de drept.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât efectul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 519/A/26.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 519/A/26.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2025.