Recurs annulment for failure to allege legal grounds: merits-based critique of contract termination and guarantee execution in construction sub-contract dispute.

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2025

Analizând actele de la dosar, decizia şi încheierile premergătoare atacate, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 24.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar - Consorţiul de practicieni în insolvenţă B. şi C.., a chemat în judecată pe pârâta Asocierea D. S.R.L. - lider asociere - E. solicitând:

1. anularea măsurii rezilierii contractului de subantrepriză nr. x/19.05.2011 având ca obiect execuţia lucrărilor "Magistrala 5 - Drumul Taberei - Pantelimon. Tronsonul 1. Drumul Taberei - Universitate, Secţiunea Râul Doamnei - Haşdeu (Opera). Lot L.I.2. - Romancierilor - Staţia Valea Ialomiţei, inclusiv depou şi galeria de legătură - structura de rezistenţă" comunicată de către pârâtă prin notificarea de reziliere nr. x/04.09.2014.

2. anularea notificării de reziliere nr. x/04.09.2014, a tuturor efectelor rezilierii, inclusiv a celor privind executarea de către pârâtă a scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie nr. x/24.04.2013, emisă de F. Sucursala Iuliu Maniu pentru contractul nr. x/19.05.2011.

3. obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 14.000.000 RON, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie reţinută de pârâtă;

4. obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor executate de către reclamantă în cuantum 14.274.186,20 RON fără T.V.A., adică 17.699.990,89 RON, valoare dovedită prin situaţiile de lucrări la 20.10.2014, confirmate de către consultant.

5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Asocierea D. S.R.L. - lider asociere - E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti şi declinarea cauzei spre competentă soluţionare secţiei Civile a acestei instanţe, admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului 1 de cerere şi respingerea acestuia ca inadmisibil, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active cu privire la capătul nr. 3 de cerere şi respingerea acestuia ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, admiterea excepţiei lipsei de interes a capătului nr. 3 de cerere şi respingerea acestuia ca lipsit de interes, admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere nr. x şi respingerea acestuia ca inadmisibil, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Reclamanta, prin administrator judiciar, a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi a susţinerilor formulate pe fondul cauzei, ca neîntemeiate.

Prin cererea de completare la cererea de chemare în judecată cu privire la petitul acţiunii iniţiale, depusă pentru termenul din 24.09.2015, reclamanta a solicitat modificarea cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârât a S.C. Metrorex S.A., urmând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună admiterea acţiunii şi obligarea pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor executate de către reclamantă, în cuantum de 14.274.186,20 RON, exclusiv T.V.A.

Pârâta S.C. Metrorex S.A., introdusă în cauză prin încheierea din 28.01.2016, a depus întâmpinare la cererea modificatoare prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti şi declinarea cauzei spre competentă soluţionare secţiei Civile a acestei instanţe, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, admiterea excepţiei lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată raportat la S.C. Metrorex S.A., admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor executate de reclamantă, în cuantum de 14.274.186,20 RON, exclusiv T.V.A., astfel cum a fost formulat prin cererea completatoare şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 21.04.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de S.C. Metrorex S.A., a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă; pe rolul acestei secţii, cauza a fost înregistrată la 22.08.2016, sub nr. x/2015*.

Prin cererea precizatoare-completatoare, reclamanta a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

A. în principal, stabilind caracterul abuziv al rezilierii contractului de subantrepriză nr. x/19.05.2011 şi obligarea pârâtelor S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. în solidar la plata următoarelor sume:

I. suma de 41.543.369,04 RON plus T.V.A., reprezentând estimarea provizorie a prejudiciului material produs prin rezilierea abuzivă a contractului de subantrepriză, precum şi din încălcarea de către membrii Asocierii D. a obligaţiilor contractuale asumate pentru lucrările deja executate de S.C. A. S.R.L. până la data rezilierii, pretenţii financiare compuse din:

a) suma de 14.000.000 RON, reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie nr. x/24.04.2013 emisă de F., scrisoare de garanţie executată nelegal de către Asocierea D.;

b) dobânda legală calculată la suma de 14.000.000 RON plus T.V.A.;

c) suma de 2.240.000 RON reprezentând impozit pe profit datorat de reclamantă ca urmare a executării nelegale a scrisorii de garanţie bancară;

d) suma de 17.699.990,89 RON cu T.V.A. inclus, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă şi nedecontate, conform situaţiilor de lucrări la 20.10.2014, confirmate de consultant;

e) suma de 500.280,90 RON reprezentând dobânda legală calculată până la 31.08.2016, la producţia nedecontată conform lit. d);

f) suma de 10.426.191,14 RON reprezentând diferenţă preţuri materiale;

g) suma de 102.700,80 RON reprezentând penalităţi contractuale aplicate nelegal de către Asocierea D. (sume nedatorate);

h) suma de 1.495,808 RON reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a rezilierii abuzive a contractului de subantrepriză.

II. suma de 5.158.531,22 RON plus T.V.A. (echivalent în RON al sumei de 1.160.487,91 Euro la cursul 4.4514 RON/EUR), reprezentând estimarea provizorie a prejudiciului produs de Asocierea D. ca urmare a încălcării obligaţiilor asumate prin contractul nr. x/2011, respectiv a obligaţiei de asigurare a coordonării tehnice şi coordonare a proiectării pentru derularea proiectului ce făcea obiectul contractului de subantrepriză.

B. în subsidiar, obligarea pârâtei S.C. Metrorex S.A., în calitate de Beneficiar al lucrărilor executate de reclamantă, la plata următoarelor:

a) suma de 17.699.990,89 RON cu T.V.A. inclus, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă şi nedecontate, conform situaţiilor de lucrări la 20.10.2014, confirmate de consultant;

b) suma de 500.280,90 RON reprezentând dobânda legală calculată până la 31.08.2016, la producţia nedecontată conform lit. d);

c) suma de 10.426.191,14 RON reprezentând diferenţă preţuri materiale, în măsura în care aceste sume nu au fost deja decontate de pârâta S.C. Metrorex S.A. către executantul Asocierea D..

Pârâta S.C. Metrorex S.A., a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată precizată şi completată, solicitând ca, în raport de apărările formulate şi faţă de probele ce urmează a fi administrate, să se dispună admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, admiterea excepţiei lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată a reclamantei, raportat la aceasta, admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea acesteia la plata următoarelor: suma de 17.699.990,89 RON cu T.V.A inclus, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de către reclamantă şi nedecontate, conform situaţiilor de lucrări la 20.10.2014; suma de 500.280,90 RON reprezentând dobânda legală calculată până la 31.08.2016, la producţia nedecontată; suma de 10.426.191,14 RON reprezentând diferenţă preţuri materiale, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată şi completată, ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa, ca neîntemeiată.

Pârâta S.C. D. S.R.L., prin întâmpinarea la cererea precizatoare-completare, a solicitat respingerea acesteia.

Faţă de capetele de cerere privind obligarea pârâtelor S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. (fosta E.) la plata sumei de 14.000.000 RON, respectiv la plata dobânzii legale calculate la suma de 14.000.000 RON plus T.V.A., care fac obiectul pct. 1.a), respectiv l.b) din precizarea-completarea la cererea de chemare în judecată, aceste pârâte au depus precizări suplimentare la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acestora.

Prin încheierea de şedinţă din 02.02.2017, instanţa a unit toate excepţiile invocate de pârâte cu fondul cauzei şi a încuviinţat probatoriul, astfel: pentru reclamantă - proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, expertiza tehnică în construcţii şi expertiză contabilă; pentru pârâta Asocierea D. - proba cu înscrisuri, expertiza tehnică în construcţii; pentru pârâta S.C. Metrorex S.A. - proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 1205/26.05.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de interes şi inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată şi precizată, în raport cu pârâta S.C. Metrorex S.A. şi a respins cererea de chemare în judecată, modificată şi precizată, în raport cu această parte, ca nefondată.

De asemenea, a respins excepţiile inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes invocate de pârâtele S.C. D. S.R.L. şi S.C. G. (fostă E.) şi, în raport cu aceste pârâte, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi le-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 3.693.670,61 RON reprezentând contravaloare lucrări neplătite, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare în raporturile dintre profesionişti de la data scadenţei şi până la 31.08.2016.

Totodată, a luat act că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata onorariului de avocat pe cale separată, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 6.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert în construcţii, a admis în parte cererea pârâtelor şi a obligat reclamanta la plata sumei de 39.500 RON (30.000 de RON - onorariu de avocat redus, 6.500 RON - onorariu de expert construcţii, 3.000 de RON - onorariu expert contabil) şi a compensat cheltuielile de judecată până la suma rămasă de plătit de către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar.

Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în şedinţa publică din 16.02.2024, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a permite părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru 01.03.2024, 15.03.2024 şi 29.03.2024.

Prin decizia civilă nr. 529/29.03.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul şi a obligat reclamanta la plata către pârâta Asocierea D. S.R.L. - G. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 RON.

Împotriva deciziei menţionate şi a încheierilor premergătoare, S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar, a promovat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor, precum şi obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prealabil dezvoltării motivelor de recurs invocate, recurenta a făcut o prezentare a situaţiei de fapt şi a parcursului procesual, după care, în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a afirmat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1.266-1.270 C. civ., fie ignorând dispoziţiile contractului nr. x/2011, fie ajungând la o interpretare greşită a contractului încheiat între părţi.

Astfel, a învederat că, pentru a stabili raporturile juridice dintre părţi, instanţa de apel ar fi trebuit, prioritar, să aplice şi să interpreteze dispoziţiile contractuale potrivit regulilor de interpretare stabilite de legiuitor, fără să denatureze în niciun mod înţelegerea părţilor.

Detaliind, a arătat că, în acelaşi timp cu încheierea contractului de subantrepriză nr. x/19.05.2011, prin contractul nr. x/2011, Asocierea D. şi-a asumat faţă de aceasta obligaţia de asigurare a coordonării tehnice şi coordonare a proiectării pentru derularea proiectului ce făcea obiectul contractului de subantrepriză.

Aşa fiind, a susţinut că instanţa de apel, apreciind legală rezilierea contractului de subantrepriză, a ignorat faptul că derularea acestui contract a depăşit durata de valabilitate convenită iniţial de părţi, pe fondul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate chiar de Asociere, rezultată din faptul că nu a acordat asistenţă tehnică, topo, AQ şi coordonare proiectare pentru îndeplinirea lucrărilor ce formau obiectul contractului reziliat.

A subliniat că, potrivit art. 2 din contractul nr. x/2011, Asocierea D. şi-a asumat întreaga răspundere pentru serviciile prestate pe întreaga perioadă contractuală, respectiv până la finalizarea proiectului, iar în lipsa îndeplinirii obligaţiilor asumate de aceasta privind plata lucrărilor şi asigurării personalului necesar pentru asistenţa şi coordonarea lucrărilor, motivele invocate prin notificarea de reziliere sunt neîntemeiate, în raport cu situaţia de fapt reală, pe care a detaliat-o.

În altă ordine de idei, cu referire la considerentele instanţei de apel prin care s-a reţinut că, potrivit art. 15.4 din contractul de subantrepriză, acesta era limitat la coordonarea activităţii, dialogului şi colaborării tuturor entităţilor implicate în realizarea obiectivului, respectiv că între contractul de subantrepriză şi contractul nr. x/2011 nu poate interveni o suprapunere de obligaţii, acestea având obiect diferit, autoarea recursului a susţinut că, dacă între părţi relaţia ar fi fost reglementată exclusiv de contractul de subantrepriză, un astfel de argument ar fi fost pertinent, însă instanţa de apel a omis din vedere faptul că acel contract a fost dublat de contractul nr. x/2011, astfel că Asocierea D. şi-a asumat întreaga răspundere pentru serviciile prestate pe întreaga perioadă şi şi-a păstrat atât beneficiul, cât şi obligaţia coordonării proiectării şi asistenţei tehnice pentru lucrările ce făceau obiectul contractului de subantrepriză, datorită poziţiei sale de executant/antreprenor general în relaţia cu S.C. Metrorex S.A.

În măsura în care teza expusă de instanţa de apel ar fi cea corectă, potrivit recurentei, contractul ar fi unul oneros, însă obligaţia reciprocă şi interdependentă privind plata preţului de către aceasta nu ar avea un obiect concret, astfel încât contractul nr. x/2011 ar putea fi interpretat drept o liberalitate, or acest mod de interpretare nu corespunde voinţei părţilor semnatare.

Printr-o altă critică, titulara recursului a afirmat că este nelegală soluţia instanţei cu privire la cererea de restituire a sumei de 14.000,000 RON reprezentând contravaloarea garanţiei de bună execuţie nr. x/24.04.2013 emisă de F., întrucât au fost invocate motive străine raportului juridic dedus judecăţii.

În acest sens, a arătat că, potrivit contractului încheiat între părţi, valoarea garanţiei de 14.000,000 RON reprezenta valoarea maximă a acesteia din care trebuia acoperit eventualul prejudiciu suferit de Asocierea D., sarcina de a-l dovedi revenind acesteia din urmă.

În condiţiile în care în contractul încheiat între părţi nu s-a stabilit valoarea de 14.000,000 RON cu titlu de clauză penală reprezentând evaluarea convenţională a prejudiciului suferit de beneficiar, garantată prin instrumentul emis, a susţinut că intimata-pârâtă trebuia să solicite administrarea probei cu expertiza construcţii, or o astfel de probă nu a fost administrată.

În considerarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a reproşat instanţei de apel menţinerea soluţiei primei instanţe de obligare a pârâtelor doar la plata sumei de 3.693.670,61 RON reprezentând lucrări realizate şi nedecontate, apreciind că valoarea ar fi fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond.

În susţinere, a învederat că, deşi a solicitat instanţei de apel administrarea probei cu expertiza construcţii având ca obiectiv stabilirea valorii lucrărilor efectuate şi nedecontate acesteia de către Asocierea D., ţinând cont de stadiul fizic al lucrărilor la momentul rezilierii contractului de subantrepriză (stadiu fizic reţinut şi prin raportul de expertiză întocmit în cauză), solicitarea a fost respinsă pe considerentul că, de vreme ce lucrările nu fac obiectul unor situaţii de lucrări potrivit contractului de subantrepriză, ele nu ar putea fi avute în vedere.

În opinia recurentei, respingerea acestei solicitări a condus la încălcarea dispoziţiilor art. 13 şi ale art. C. proc. civ.

Cu referire la suma de 3.693.670,61 RON, în privinţa căreia s-a reţinut că, pentru a ajunge la această valoare s-a scăzut din contravaloarea lucrărilor nedecontate inclusiv contravaloarea unor neconformităţi, precum şi anumite sume ce nu ar fi fost restituite de către recurentă, autoarea căii de atac a afirmat că, atât timp cât intimata-pârâtă nu a formulat niciodată cerere reconvenţională prin care să solicite plata unor astfel de sume, instanţa nu o putea stabili prin scăderea din valoarea lucrărilor executate de recurentă şi nedecondate a niciunei sume, ci contravaloarea acestor lucrări ar fi putut fi stabilită numai prin intermediul unui raport de expertiză, însă solicitarea acesteia a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 16.02.2024, probatoriul administrat fiind incomplet.

A mai precizat că, oricum, intimata-pârâtă nu putea stinge aceste sume atât din contravaloarea scrisorii de garanţie, cât şi prin deducerea lor din contravaloarea lucrărilor executate şi nedecontate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Asocierea D. a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aspectele invocate în cuprinsul cererii nu reprezintă veritabile motive de recurs şi nu se circumscriu cerinţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. Metrorex S.A. a solicitat, pe calea întâmpinării, respingerea recursului întrucât criticile aduse în susţinere sunt de netemeinicie şi nu de nelegalitate, argumentele prezentate reprezentând o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acesteia de către instanţele devolutive pe baza probatoriilor administrate, chestiuni ce nu pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de către instanţa de recurs.

Recurenta-reclamantă nu şi-a exercitat dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinările formulate în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea completului de filtru din 16.10.2024, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului părţilor, intimatele-pârâte Asocierea D. S.R.L. - G. - prin liderul asocierii, S.C. D. S.R.L., respectiv S.C. Metrorex S.A. formulând câte un punct de vedere la raport.

Prin încheierea pronunţată în completul de filtru din 05.02.2025, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată 09.04.2025, în vederea judecării recursului, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu este motivat în termenul legal sau dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, instanţa de recurs neputând examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel.

Înalta Curte subliniază că invocarea motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune dezvoltarea explicativă a conţinutului legii, a modului de interpretare şi aplicare a acesteia comparativ cu cele statuate în faza procesuală anterioară, de natură să justifice greşeala de judecată a instanţei care a pronunţat hotărârea recurată. Simpla referire la anumite texte de lege, neurmată de explicitarea modului în care acestea au fost greşit aplicate, nu poate îndeplini funcţia urmărită de recurentă.

În atare condiţii, un examen atent al criticilor expuse în paginile 3-6 din memoriul de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relevă o simplă afirmaţie de netemeinicie a hotărârii atacate, în condiţiile în care recurenta nu indică în concret în ce fel au fost nesocotite ori încălcate dispoziţiile art. 1.266-1.270 C. civ. referitoare la regulile de interpretare a contractului şi la forţa obligatorie a acestuia, respectiv nu argumentează de ce motivele invocate de către instanţa de apel în pronunţarea soluţiei cu privire la cererea de restituire a contravalorii garanţiei de bună execuţie nr. x/24.04.2013 emisă de F. nu au legătură cu natura raporului juridic dedus judecăţii.

Recurenta învederează că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1.270 C. civ., precum şi art. 1.266-1.269 C. civ., fie ignorând dispoziţiile contractului nr. x/2011, fie ajungând la o interpretare greşită a contractului încheiat între părţi, şi susţine că, pentru a stabili raporturile juridice dintre părţi, aceasta ar fi trebuit, în primul rând, să aplice şi să interpreteze dispoziţiile contractuale potrivit regulilor de interpretare stabilite de legiuitor, fără a denatura în niciun mod înţelegerea părţilor. Or, aceaste afirmaţii nu sunt susţinute de argumente care să trimită la dispoziţii normative, la reguli de lege, să indice în mod direct clauzele convenţiei încheiate între părţi şi ceea ce se deduce din interpretarea coroborată a acestora, potrivit viziunii acesteia.

În consecinţă, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, ci s-a rezumat la a relua aspecte ce ţin de situaţia de fapt - vizând neacordarea de către intimata-pârâtă Asocierea D. de asistenţă tehnică, topo AQ şi coordonare proiectare necesară aducerii la îndeplinire a lucrărilor ce formau obiectul contractului reziliat şi care ar deriva din contractul de antrepriză generală, respectiv neîndeplinirea de către Asociere a obligaţiilor privind plata lucrărilor şi asigurării personalului necesar pentru asistenţă şi coordonarea lucrărilor -, în raport cu care instanţa devolutivă de control a expus argumente de ordin juridic ce reflectă soluţia de respingere a criticilor privind rezilierea contractului în mod neîntemeiat, stabilind, în baza probatoriului administrat, că a existat o neexecutare însemnată a obligaţiilor de către reclamantă, atât prin întârzierea în executarea lucrărilor, cât şi prin executarea acestora în mod necorespunzător calitativ în mod repetat şi îndelungat, notificarea de reziliere fiind, astfel, emisă în mod întemeiat.

Se tinde, astfel, la o cenzurare a aprecierii date de instanţa de apel mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului în sensul stabilirii unei alte stări de fapt, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

În aceleaşi coordonate se situează şi critica prin care se afirmă că motivele invocate de către instanţă în analiza efectuată cu privire la cererea de restituire a contravalorii garanţiei de bună execuţie nu au legătură cu natura raportului juridic dedus judecăţii, câtă vreme în susţinere se arată doar că, potrivit contractului încheiat între părţi, valoarea garanţiei de 14.000,000 RON reprezenta valoarea maximă din care trebuia acoperit eventualul prejudiciu suferit de Asocierea D., iar întrucât această valoare nu a fost prevăzută cu titlu de clauză penală, pentru dovedirea pretinsului prejudiciu, revenea intimatei-pârâte sarcina de a solicita administrarea unui raport de expertiză construcţii, însă o astfel de probă nu a fost administrată.

Astfel, se constată că, deşi se susţine faptul că instanţa ar fi avut în vedere motive străine, care nu au legătură cu raportul juridic dedus judecăţii, în realitate, se invocă faptul că prejudiciul nu a fost dovedit de către Asocierea D., afirmaţie ce vizează însă o apreciere asupra unei stări de fapt, nesusceptibilă de încadrare în motivul de recurs către care recurenta tinde să o îndrepte, respectiv acela al pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanţa superioară celei care a pronunţat decizia în apel, instanţă care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se reţine că fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel prin care s-a reţinut că prejudiciul invocat de intimată rezultă din notificarea de reziliere şi de executare a scrisorii de garanţie, precum şi din precizările ulterioare formulate, iar cuantumul este cert/determinabil şi rezultă din înscrisuri coroborat cu expertizele administrate de prima instanţă, fiind nefondate susţinerile reclamantei în sensul că prejudiciul nu există/nu este justificat, recurenta-reclamantă nesocoteşte în realitate natura căii extraordinare de atac a recursului.

Înalta Curte formulează observaţia potrivit căreia doar legalitatea/admisibilitatea probei poate fi cenzurată în recurs, nu însă şi concludenţa şi utilitatea probei ori modalitatea în care care părţile au înţeles să îşi dovedească pretenţiile sau modul în care probatoriul a fost apreciat pentru a se reţine o anumită situaţie de fapt, instanţele devolutive fiind suverane în această privinţă.

De aceea, critica privind nesolicitarea de către intimata-pârâtă Asocierea D. a probei cu expertiză construcţii în vederea dovedirii prejudiciului excedează sintagma "critică de nelegalitate".

Cât priveşte criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că ar fi fost încălcate art. 13 şi art. 22 C. proc. civ. referitor la dreptul la apărare şi la rolul judecătorului în aflarea adevărului, motivat de faptul că instanţa de apel i-a respins solicitarea de administrare a probei cu expertiza construcţii, reţinând că, întrucât lucrările nu fac obiectul unor situaţii de lucrări potrivit contractului de subantrepriză, ele nu ar putea fi avute în vedere.

Înalta Curte notează că, din perspectiva dispoziţiilor procesuale privind încuviinţarea probelor, dreptul la apărare presupune dreptul la propunerea probelor, în termenul şi condiţiile legale, nu şi garanţia încuviinţării oricărei probe solicitate în faţa instanţei de apel.

Totodată, rolul activ al judecătorului presupune obligaţia instanţei de judecată de a stabili starea de fapt şi de drept, în scopul aflării adevărului, atunci când părţile nu au propus probe ori atunci când probele administrate, la solicitarea părţilor, sunt insuficiente. Intervenţia instanţei în alte împrejurări ar echivala cu substituirea acesteia în obligaţiile trasate de legiuitor părţilor din proces, cu încurajarea atitudinii de pasivitate culpabile a părţii căreia îi revenea sarcina probării aspectelor invocate în cauză, ceea ce ar avea drept consecinţă ruperea echilibrului procesual.

Instanţa supremă reaminteşte că nu există un drept absolut al părţilor în administrarea probei cu expertiză, rolul expertizei fiind acela de a conduce la aflarea adevărului şi la lămurirea instanţei cu privire la starea de fapt. Întrucât aflarea adevărului şi lămurirea litigiului sub toate aspectele serveşte judecătorului chemat să tranşeze disputa dintre părţi, utilitatea unei probe o apreciază tot judecătorul cauzei, fiind singurul în măsură să identifice acele aspecte litigioase cu privire la care îi sunt necesare lămuriri ori clarificări pentru a înţelege starea de fapt în cauză, în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice. Tot judecătorul cauzei este suveran în a aprecia dacă aspectele ce mai trebuie a fi lămurite pot fi clarificate prin explicaţii ale părţilor sau sunt necesare cunoştinţele unui specialist ori, după caz, alte surse de informare care ar fi de natură să limpezească aspectele litigioase neclare.

Simpla împrejurare că, în urma interpretării înscrisurilor şi concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, instanţa devolutivă de control a ajuns la o altă concluzie decât cea convenabilă recurentei, nu este de natură atrage nelegalitatea hotărârii şi nici nelegalitatea încheierii din 16.02.2024, prin care instanţa a refuzat încuviinţarea unei noi expertize de specialitate.

În realitate, recurenta-reclamantă se arată nemulţumită de modalitatea de interpretare a probatoriului, critică de netemeinicie care excedează limitele în care este învestită instanţa de recurs, respectiv acelea vizând exclusiv aspectele de nelegalitate ale pricinii.

Pe de altă parte, criticând modalitatea în care instanţa a ajuns la valoarea de 3.693.670,61 RON, recurenta se arată nemulţumită de modul în care a fost stabilit prejudiciul, criticând, de fapt, concluziile expertului ale cărui concluzii au fost valorificate de către instanţă, deşi o asemenea nemulţumire se situează în contextul unei alte proceduri judiciare, astfel cum s-a arătat, iar nu în cadrul analizei de legalitate specifică instanţei de recurs.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu se circumscriu ipotezei menţionate, întrucât vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii recurate, legate de modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor, astfel că, argumentele învederate în memoriul de recurs, în maniera în care au fost formulate, nu constituie aspecte de natură să încalce principiile dreptului la apărare şi rolului activ al judecătorului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, în cauză, motivele invocate de recurentă nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar - Consorţiul de practicieni în insolvenţă format din H. - Filiala Bucureşti (fostă B.) şi C.., împotriva deciziei civile nr. 529/29.03.2024 şi a încheierilor de şedinţă premergătoare, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cât priveşte cererile intimatelor-pârâte S.C. D. S.R.L. şi S.C. Metrorex S.A., având ca obiect obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată, cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., că aceasta a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 25.000 RON, respectiv factura seria x nr. x/03.07.2024 şi extrasul de cont emise de I. ce atestă încasarea onorariului de avocat la 10.07.2024.

În consecinţă, constatând că recurenta-reclamantă este cea căreia i-a fost anulată calea extraordinară de atac a recursului şi în raport de solicitarea acestei părţi privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente etapei procesuale a recursului, Înalta Curte urmează a admite cererea accesorie, în sensul obligării recurentei-reclamante la plata către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 25.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. Metrorex S.A. prin întâmpinarea înaintată la dosar, Înalta Curte constată că aceste cheltuieli au fost solicitate formal, fără a fi făcută dovada existenţei şi întinderii lor, astfel încât va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar - Consorţiul de practicieni în insolvenţă format din H. - Filiala Bucureşti (fostă B.) şi C.., împotriva deciziei civile nr. 529/29.03.2024 şi a încheierilor de şedinţă premergătoare, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. a sumei de 25.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca nefondată cererea intimatei-pârâte S.C. Metrorex S.A. de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2025.